Epoca, decembrie 1930 (nr. 555-577)

1930-12-02 / nr. 555

NO. 555 3 LEI KEMOSIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame $1 insert!! Se primesc la ad­ trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362110 FONDAT IN ANUL 1885 DE Marți Si Pecemvrie 1930 Ä NICOLAE K­LlESCU Director: Gr. N. miPESCU Tot d. Vidrtflhnns Două COnCEPții Așa­dar șefii de partide au început să-și dea seamă că sunt amenințați în existența lor po­litică. Ziarele anunță chiar o a­­propiere între ei în nădejdea de a întârzia prăbușirea comu­nă. Nimic mai firesc. Și băncile rivale în fața pericolului se a­­jută între ele, petru a înlătura repercusiunile unui faliment. Pentru a salva o instituțiune bancară amenințată, mai tre­­bue insă o condiție esențială și anume ca creditorii tăi să-ți a­­corde un nou credit. Ce credit pot obține din partea țării, acei ce au condus-o în mod atât de lamentabil, este o chestiune de văzut. In orice caz, din lupta aceasta dusă împotriva partidelor po­­litice, care a avut un adânc răsunet asupra opiniei publice, două lucruri pot rezulta. Sau se domesticesc parti­dele, și pricep de nevoe un lu­cru pe care n'au fost în stare să-l înțeleagă până astăzi de bună voe, și anume că intere­sele țării primează țigănia din­tre partide și opinia publică uită trecutul, acordându-le un nou credit. Sau apropierea dintre șefii de partide este numai aparen­tă și cearta reîncepe în fața pradei de împărțit, și în cazul acesta capul Statului este în­dreptățit să recurgă la mijloace radicale, fără a putea fi învi­nuit că are o predilecție pentru măsurile extra-constituționale, Zic extra-constituționale iar nu anti-populare, ceea ce con­­stitue o adâncă distincție. Un regim fără partidele po­litice, sau la pavoc îndreptat împotriva partidelor politice, este astăzi lucrul cel mai popu­­lar în țara românească. Dovada se poate ușor face. Foarte curând vor avea loc cinci alegeri parțiale, cuprin­­zând toate provinciile afară de Basarabia — și rezultatul în județele de peste­­ Nistru ar fi cel mai dezastros pentru acei ce au cârmuit țara până acum. Față în față se vor găsi două concepții. Partidele pe de o parte și țepismul pe de alta. Partidele vor cere voturi ale­gătorilor, țepiștii vor preconiza anularea sufragiilor. Partidele vor avea la dispo­ziția lor fonduri electorale, de­magogie câtă vrei, și oarecare aparat administrativ pentru cei de la guvern. Țepiștii vor merge la luptă cu mâinile goale, dar fără ghiu­­leaua politicianismului legată de picior. Ne vom număra după bătă­lie. In ce ne privește, primim de pe acum verdictul opiniei publice. Și atunci să nu ni se mai spună că cutare articol din Constituție — a unei Constitu­ții pe care majoritatea politi­ci­enilor au declarat-o inxisten­­tă făgăduind că n’o vor aplica — se împotrivește unui regim sprijinit de țară. Intre țară și un text de lege votat cu bile false de deputați aleși cu urne false, noi nu ezi­tăm. GRIGORE FILIPESCU Toata lumea e pătrunsă de necesitatea economiilor în ad­ministrație, toată lumea țipă contra lofurilor exorbitante ce se plătesc de regiile autonome și de pletora funcționarilor ce se angajează fără nici un rost; unul singur își bate joc și de legi și de toată lumea.­­ Acesta este d. Vidrighin! Din nouile lui isprăvi, la Direcția Întreținerii, funcțio­nează ca șef d. Nicolae Bossie, care adăugându-și un Codrea­­nu în coadă a devenit român neaoș ; dosarele sale de anchete sunt cunoscute de toți func­ționarii căilor ferate ; la acest serviciu, funcționa sub condu­cerea unui arhhitect inspector general, un serviciu de archi­­tect­ură , d-nul Vidrighin a gă­sit, , de cuviință să pue peste toți un architect Niga, care să întocmească proectele clădirei de administrație: se vede că d-nul Vidrighin s’a convins că nouăle proecte sunt prea din cale afară și iată-l angajând acum de curând cu onorariu de 7 milioane pe un arhitect din Atena, Popovitz pentru întoc­mirea de noi proecte­­ 1 La celebra Direcție finan­ciară sunt câteva săptămâni de când s’a angajat un nou spe­cialist Pozlowskî, plătit cu 140.000 lei lunar plus chirie,, și aceasta pe lângă domnul Du­­thió care e plătit 250.000 lei lunar, Burland cu 102.000 lei lunar și alte simandicoase per­soane cari încasează sume res­pectabile, fie ca slujbași, fie ca făcând parte din diferitele co­­misiuni de control, membrii în comisiunea de salarizare (?!) experți etc. — afară de­ cei 170 comptabili ajutori angajați treptat. Ce face tot acest personal ? Nimic! Și nu e om care să nu-și blesteme ceasul când a în­t­rat în direcția financiară, pen­tru a-și căuta vre-o ordonan­ță de plată ! La Direcția Atelierelor s'a a­­dus de la fabrica de locomo­tive A. E. G., 6 maeștrii de a­­teliere (Winkler, Berman, Wil­de, etc.) plătiți cu drurme până la 2000 lei zilnic și având obli­gația de a scoate reparate 40 lo­comotive lunar din atelierele Grivița , inutil să spunem că producția acestor ateliere a rămas tot ca mai înainte, de­și tot la această direcție func­ționează cunoscuții ingineri Șain și Rosen (alias Rosen) an­gajați cu contracte cu lofuri regești și tot cu aceeași misiu­ne de a spori și raționaliza pro­ducția ! In același timp, directorii ser­viciilor de ateliere, de econo­­mat, de mișcare și comercial, ingineri vechi cu gradul de ins­pectori generali, cel mai înalt grad în corpul teh­nic, au le­turi de 25 la 30.000 lei lunar ! Și atunci întrebarea ce se pune este : există oare vre-o normă în salarizarea persona­lului C. F. R. ? Sigur că nici una, totul e lăsat la bunul plac al directorului general și al inexistentului consiliu de administrație ! In breasla funcționărească a devenit o artă, ascunderea di­feritelor lofuri, diurne prin co­­misiuni, jetoane de prezență, etc., diverse forme la adăpos­tul cărora se operează pe câmplul contribuabililor. La calea ferată aceste lucruri sunt și umoristice: în consiliul de administrație sunt două feluri de membrii, cei de clasa în­tâia cu 70.000 lei lunar, cei de clasa a doua, cu 35.000 lei lu­nar !! Și toți, ce fel de mem­brii ? Absolut inexistenți, fiind­că domnul Vidrighin poate tre­ce prin consiliu, orice i-ar trăi­ni prin cap! Numai așa se ex­plică contractele încheiate cu diverși specialiști, între care este și al d-lui Vidrighin, toate aprobate de consiliul de admi­nistrație ! Rezultatele după ur­ma acestor specialiști sunt ab­solut nule, și lucru pozitiv, un test enorm care va atârna greu și mult timp în punga contribuabilului! Iată tot ce ce va rămâne după diabolica i­­maginație a regiilor autono­me cu care se laudă guverna­rea d-lui Martin ! , Și în acest labirint trebue să pue ordine­­ guvernul Miro­­nescu! Cu toată bună­voința președintelui consiliului, îi pu­tem garanta că nimic nu se va schimba la calea ferată, siste­mul va continua, fiindcă înain­te de orice trebue să ai omul pătruns de datorie și cu grijă de banul public, omul care să impue prin modestie și desin­­teresare, și acest om sigur că nu este domnul Vidrighin­­ - NICOLAE MAREȘ Interviewul , Ziarul „Adevărul“ vede în­ inte­resantul și judiciosul interview al d-lui Arge­toi­anu, o formulă vagă și o intenție precisă. Tare îngrijorat semnalează că ce fac pregătiri necesare pentru o e­­ventuală schimbare de regim, da­ca admite un guvern de concen­trare pe bază parlamentară și iz­vorât din consensul partidelor, nu poate concepe un guvern de per­sonalități, fie ele chiar înregimen­tate în partide, dar fără preocu­pare de asentimentul partidelor. Cu groază se gândește la alege­rile făcute de un astfel de guvern combătut de oficialitatea partide­lor solidarizate și de nemulțumi­rea maselor noastre electorale. E de mirare cât de puțin în cu­rent e confratele nostru cu întrea­ga­ suflare a acestei Țări. , j­­ Ari falimentul partidelor ce duce k fărâmițarea, la dizolvarea lor, este netăgăduit de nimeni. Ne­încrederea Țării în partidele po­litice e atât de puternică azi, încât o putem numi o scârbă a masei e­­lectorale ce se ridică împotriva ve­chiului sistem al alternanței de partid guvernând numai din în­crederea Regelui și pe zisa lor răspundere. , Nu vom spune deci ca un alt confrate al nostru „Cuvântul“ că împotriva vechiului sistem se ri­dică voința și puterea regală ală­turi de conștiința publică amenin­țată, ci că împotriva vechiului sis­tem se ridică întreaga suflare ro­mânească înțeleasă de iubitul și înțeleptul său Rege,­ le VASILE SC. ARION Liga „Vlad Țepeș“ în Ardea! In „Luptătorul“ din Cluj d. Lucian Jegicaș, semnează următorul articol: D. Grigore N. Filip­escu va veni în luna­ Decembrie la Cluj, pentru a ne face cunoscută ,,Liga Vlad Țepeș" în­ființată de d-sa cu o mână de patrioți scârbiți de mincunile, de nedreptățile și de potlogăriile, pe cari le săvâr­șesc pe spinarea bietei țării oamenii de_ învârteli, oploșiți în toate parti­dele noastre politice, fiul marelui patriot Nicolae Fili­­pescu, amintirea căruia se închină toată țara, va fi binevenit în mijl­­­cul­ nostru ca sol al unui dor de în­dreptare și al unor nădejdi de mai bine. Țara noastră se află azi la grea cumpănă , și oamenii cu judecată lim­pede, cari cunosc mai deaproape ma­sul­ treburilor țării, sunt plini de în­grijorare pentru viitor. Nu sa ivit până acum omul, care să­­ ne poată arăta calea mântuirei , dar țara îl așteaptă. Va fi oare acest om d-l Grigore N. Filipescu, care a înălțat drept steag țeapă­ împotriva celor ticăloși Țară [idilei » fără, omeniei . N'am îndrăzni să o spunem, și ve­dem, că însuși urzitorul mișcării cu­noscute sub denumirea ,,Liga Vlad Țepeș" se sfiește a se numi altfel, de­cât secretar general al ,,Ligei Vlad Țepeș", alegându-și astfel locul de muncă neobosită ca propovăduitor și pregătitor și lăsând ca din însăși miș­carea, după ce va fi învăluita toată țara, să se ridice prin puterea gân­dului luminos, prin jertfă și prin ho­tărâre spre fapte conducătorul vred­nic de a fi ascultat de o țară. Așa, cum pornește această mișcare, ea este o nădejde întăritoare în vre­muri grele, iar în fruntea ei fiul lui Nicolae Filipescu este o frumoasă chezășie de izbândă, LUCIAN BOLCAȘ Deficitul bugetar in St-Unite NEW­ YORK, 30. (Rador). — D. Mellon, secretar de Stat la Tezaur a declarat ziariștilor, că d-sa cre­­de că deficitul budgetar al exer­cițiului în curs, va fi de 180 mill. ca»« dollari. E ceva putred­ni­ guvern Adunarea generală ținută la se­diul „Sfatului Negustoresc“ a ho­­tărît, în unanimitate ca Luni 1 Decembrie ( a doua zi a congresu­­i­lui), să fie închise toate magazi­­­­nele, întreprinderile comerciale și­­ industriale neață până din Capitală, de dimi­la orele 3 d. a., în •• semn de protestare împotriva impo­­­­zitelor. Așa ne informează gaze­­t­tele. I Nu știu cini s’o fi potrivind a­ ■­ceasta măsură cu afirmația d-lui 1 ministru de finanțe, care a făcut o­­biectul articolului meu de alaltă­­ori, dar știu că nici d-sa n’are dreptate, nici adunarea „Sfatului Negustoresc“.*. In ce privește, afir­ ■ mafia d-lui ministru, am dovedit că­­ ea a fost interpretată greșit și în forma interpretată numai, nu în­­ cea explicată de mine, este o abe­rație ; cât despre hotărîrea adună­rii în chesiune, ea este, dacă nu absurdă, cel putin­ abuzivă, din lip­să de obiect. Căci n’are nici o ca­litate această adunare, să vor­bească în numele consumatorului care-i suportă impozitul oricât ar fi el de mare... Te cred, domnule... cârciumar bunăoară, că plătești o sută sau două sute de mii de lei impozit, dar cu asta nu faci decât un serviciu consumatorului care își bea sticla de vin, fără să fie nevoit să meargă mai întâi­ la fisc unde să achite impozitul aferent acelei sticle. El după ce a consumat li­chidul abia, îți înapoiază sticla goală, costul vinului, o cotă grasă de câștig net, impozitul și toate cheltuelile d-tale... . Dovada ? In câteva cuvinte : Eu am vândut anul trecut vinul meu, pe loc, la Drăgășani, cu pre­țul de 8 lei litrul. Negustorul din Capitală, care mi l-a cumpărat, a mai plătit 2 lei taxe fiscale, cifră de afaceri și taxe comunale, pentru fiecare litru, 50 de bani la litru, cheltueli de cărăușie încărcat și des­cărcat, plus 1,10 lei pe kilogram greutate transport c. I. Rotunjind suma, socotim, după toate regulele adunării că vinul a sosit la București cu prețul de a­­proximativ 12 lei. Nouăle sisteme de falsificare, permit ca „turburetul“ să devină în trei luni de zile, un vin tot așa de vechi, ca și vinul ținut și primenii zece ani. Negustorul care l-a cumpărat, în loc să-l­­ vândă cu un beneficiu de 30 sau 40 la sută — ceia ce însemnează maximum 17 lei litrul,— l-a învechit bine în decurs de trei luni și a făcut din el trei calități: de 32, de 48 și de 60 lei litrul... Așa deosebesc ei calitățile : de pe preț, aceste trei calități, se gă­seau în unul și același vas.... Insă prețul scade proporțional cu can­titatea de apă ce tip se servește la litrul de vin.. . In fond, vinul cum­părat cu 8 lei și băgat în pivniță cu 12, se vinde cu 60 lei litrul... Ei, bine domiue negustor, când! câștigi 500 a sută nu găsești că [ în acest câștig intră și impozitul­ plătit de consumator, după cum îi vezi ? Mai ai dreptul să te revolți,­ în loc să se revolte cetățeanul că-t­ruia, prin lăcomia d-taîe de a îngră 5 mădi averi peste averi, îi îngreuie­­zi viața? Păi, din impozitul pe care îl plătești d-ta, din buzunarul con­sumatorului, Statul plătește o ar­mată de funcționari, îngrijește de toate nevoile țării și e drept, mai dă și pomană nepoților.* . Dar ce te privește pe d-ta ? Ai vrea ea nu-ți știrbească procen­­tul de 500 la sută? Este acesta un motiv ? Atunci, ce­ trebue să zic eu, pe care mă jefuiești d-ta, ce să zică populația sărăcită ? Impozitele sunt mari, sunt apă­sătoare, sunt grele, recunosc , dar numai pentru cei cari și­ le plătesc singuri... D-ta, ești cel puțin indi­cat să te plâng... In drept să facă aceasta, este funcționarul care, după ce a învestit în studii două milioane cap:"­*- i "Wen** t­mc­ționar și după o muncă de 10-15 ani, a ajuns la un salariu de 160.000 lei anual, din care. Statul îi oprește 20.000 lei impozit... Fă și d-ta so­coteala și ai să vezi că suma de două milioane în cifra corespun­zătoare de pe vremuri, plus munca ce depune din zori în asfințit, nu-i rentează decât 8 la sută. Deci, capitat, muncă, pregătire, folos direct pentru Stat=8 la sută, iar, capital, șarlatanie, inconștien­tă, veșnică nemulțumire =■­500 la sută. Și guvernul dă voie la asemenea meetinguri și măsuri de protestare pentru avansarea putrefacției într’o situație destul de putredă ? Atunci, lucru sigur, că e ceva putred în guvern. G. M. AMZA Criza politică din Austria VIENA, 30. (Rador). — Demi­­sia guvernului Vaugoîn, întâm­plată ori după amiază, era prevă­­zută în cercurile politice. Demi­sia s’a produs din dorința ca îna­­intea noului parlament, convocat pentru Marți 2 Decembrie, să se înfățișeze un cabinet, reprezen­tând noua majoritate. Tratativele pentru alcătuirea blocului parlamentar burghez sunt virtualmente încheiate, deși există încă unele divergențe de ordin obiectiv. In coaliția majori­tară intră creștinii sociali, gru­­pul Schober și organizația ,,Hei­matblock­ 1 Se asigură că d. End­er va ac­­cepta misiunea de a constitui gu­vernul. In acest cabinet d. Scho­­ber ar primi demnitatea de vice cancelar iar d Vauguin va păs­­tra departamentului armatei. Pentru locul de președinte al Parlamentului, partidele burghe­ze susțin candidatura fostului cancelar dr. Ramek. O dificultate in constituirea gu­vernului o constitue persoana prințului Starhemberg, fostul mi­nistru al internelor, pe care or­­ganizația „Heimwehr“ dorește să il mențină in guvern. Ce se petrece în Rusia sovietică Sunt numai câteva zile de când­­­le și potrivitele sale forme de guver­nământ, o Rusie, pe care nu s-ar mai putea­ bizui revendicările unei Germanii, care simbolizează pentru Europa un veșnic butoiu de praf de pușcă, gata de explozie, o Rusie, pe care nu s-ar mai putea bizui nici revendicările Ungariei asupra unor teritorii cu populațiuni pe care le-a chinuit și asuprit veacuri întregi, o Rusie reintrată in rândul țărilor ci­vilizate. iată ce trebue să dorim cu toții. Iată greutatea aruncată în cumpăna Păcii, pentru a restabili li­niștea acestui cântar, ce se sbate când într'o parte, când întra'alta. Și marele eveniment al unor așe­zări noul trebue să se întâmple In Rusia, zorile au început și nici pu­ternica armată roșie nu va putea opri puhoiul, căci sunt reacțiuni psihologice imuabile și inerente u­­nor acțiuni însăși. Să sperăm, că noile așezări vor veni cu cât mai puțină vărsare de sânge. • Puternici ai Rusiei, schimbați me­todele și direcția cârmei, pe care o țineți, căci de nu, unde ați trimis, veți fi trimiși. . . 1.IIj ȚA jÎ , ATENA COTTAKY.NICOLAU am publicat, în patru articole, as­pecte din Rusia sovietică. Din tot ce am cules de la cei fugiți de­ acolo, am avut impresia netă că Sovietele s‘au jucat cu focul și s-au aprins singure. încheiam ultimul articol cu fraza următoare: „Dumpingul ru­sesc nu-și va ajunge scopul, căci se mai găsește destulă putere de rezis­tență în această biată Europă, iar bolșevicii luptă cu o armată, care-i va zdrobi pe ei și numai pe ei“. Și iată că tot ce am proorocit, s-a Împlinit. Ne vin vești de pretutin­­deni, că reacțiunea antibolșevică ia proporții tot mai mari. Nucleele al­be, se formează acum tot mai dese și mai puternice și, de data aceasta, sunt formate, nu de clasa de sus, nici de cea burgheză, ci de talpa ță­rii, de cei ce sunt cum zice Moțoc: „Proști, dar mulți­­­Ei au fost loviți în­ ce au mai scump, în munca lor, în rodul sudo­rii lor și știm doar bine, că țăranul de pretutindeni, cu atât mai mult cel slav, învălue copiii, boii și rodul pământului fn acelaș sentiment a­­prig și profund. Ne dor toate veștile de măcel ce vin de peste Nistru și sgomotele tu­nurilor ce se aud de dincolo și gân­dul cadavrelor, pe care străinii tre­buie să le ocolească cu grije, pe stră­zile Moscovii, în drumul lor spre Operă. Dar trebuie să privim lucrurile în­­ față: reacțiunea în Rusia, ar fi azi , salvarea Europei.­­ O Rusie cumințită, dornică de a-și rândui o viață normală, de muncă își liniște, nu de veșnică teroare și asuprire a unei mici minorități, asu­pra marii majorități. O Rusie, ce nu ar mai revendica nimic, din terito­riile redate în chipul cel mai drept națiunilor cărora populația aparți­nea, o Rusie, ce ar lăsa Europa să se conducă in fiecare țară, de juste- Țepi *.­ S'a înființat o fanfară a poliției. ‘ Jdela ați biodi-o bine... Când vor răsuna fanfare Vom ști c'ați prins, in fine,’ Un, pungaș de buzunare! . --------............... \ ALMOK . Tie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae niW­WA Frânturi Chestiunea tineretului de după răs­­bo­ius a ajuns banală prin­­ repetirea neîncetată în toate coloanele periodi­­celoir, în conferințe, în întruniri. Dacă mă apucam­ să înfățișez și eu câteva aspecte din via­ța tineretului o fac din următorul motiv: Toți ca ei au vorbit despre tineret, nu sunt tineri. Cei mai mulți cari vor să dețină competența în această ma­terie sunt în jurul vârstei de 60 de ani și din păcate —­ timpul nu are decât un singur sens — nu pot cobori în mijlocul tineretului să poată privi mai de aproape viața lui. Copiii vorbesc întotdeauna punând verbul la viitor — când voi fi, voi face­ — bătrânii vorbesc întotdeauna la trecut:­­ când eram eu dar uită să adauge , alte timpuri, alte obiceiuri. Puțini sunt aceia cari vorbesc des­pre prezent Este o manie de a trăi în timpuri cari nu ne aparțin. E o grabă de a ne scăpa de prezent de a negli­ja timpul de față, și de cele mai multe ori ,a­­oesta se răzbuna. In chestiunea tineretului de azi s’au dat o mulțime de interpretării, o mul­țime de soluțiuni. Eu nu voi da nici o interpretare, nici o soluțiune, ci voi expune câte ceva din via­ța noastră. Cei cari sunt în afara arenei vor putea da soluțiunile cum vor voi, dar lucrurile își vor urma calea lor căci nu se pot îndrepta prin simpla dis­cuție. Dacă înfățișez aceste lucruri e din dorința de a fi privit tineretul altfel decât e privit până acuma. Vreau să arăt lucruri pe cari în bună parte mulți la cunosc dar nu vor să le în­țeleagă. . L’HUMBLE VIE HEROIQUE E titlul unei culegeri de cugetări ale lui Romain Rolland. Cred că s’ar potrivi bine tineretului nostru con­tingentului 1930. A scris Remarque, „La vest nimic nou" înfățișând grozăviile războiului pe front. A arătat viața eroică dusă sub ploaia de foc și norul de gaz uci­gător­­— lumea s’a cutremurat iar cartea a avut succes, tradusă fiind în mai toate limbile. Viața celor rămași acasă a femei­lor, bătrânilor, nu prezintă senzațio­nalul pentru a alcătui un roman de mare tiraj. Umila lor viață a fost po­vestită incidental. Dar viața copilului, pe care războiul l-a lovit în chipul cel mai dureros, viața aceluia care formează azi tine­retul, a descris-o cineva ? S’a gândit cineva să înfățișeze suferințele aces­tuia în timpul războiului ? Nu! Pentru că nu a fost nimenea catre să-l observe atunci, pentru că nu putea să strige grozăvia vieței lui, iar când s-a făcut mai mare s-au în­colțit alte griji din toate părțile fost desconsiderat ca orice marfă de o serie de după războiu. Dacă s-ar fi făcut lucrul acesta mar mai fi existat aprecierile superflue de până acum. Tânărul de acum în fața vieței gre­le a uitat-o pe cea din trecut. Un prieten al meu îmi spunea când­­va: „De ce ne acuză mereu pe noi studenții de azi ? Au dreptul ori cari au avut altă tinerețe să ne acuze ? N’au suferit nici războiul și nici criza în timpul tinereței lor. Am zâmbit amândoi. 1 Viața aceia de chin mi-am­ amintit-o într’o seară. Și curios ! Se conturau lucrurile cu atâta preciziune încât mă cutremuram numai la gândul lor. Dacă memoria unui copil de 7 ani nu poate reține așa de bine faptele, sunt alte lucruri cari în cazul acesta îi ajută cu prisosință — și le vom vedea mai la vale. Stăteam mai anii trecuți într’o odăiță studențească, cu prietenul men. Când zic studențească înțeleg o odăiță scundă din periferia orașului. Priete­nul meu, avea cum s’ar spune un bu­get deficitar veșnic, adică oricum ar fi făcut, oricum s‘ar fi sbăitut, cheltue­­lile pentru masă și casă întreceau suma lui disponibilă și pentru că nu avea la dispoziție contribuabili și tobă, se strâmtora cum putea și el adică, „făcea uitată masa de seara’“ cu gândul la puținul mesei de la prânz. O altă reducere de cheltueli o ob­ținea prin suprimarea tarmvaiului și o lua dimineața pe întuneric în ge­rul din 1929 pe jos până la facultate și tot pe jos ne întorcea rebegii de frig, într’o seară după ce stinsesem lu­mina și ne vârâsem sub așternutul peste care pusesem toate hainele noa­stre, căci aveam o sobă mică de fier, — îl aud gemând. — Ce e, măi ? — Nu știu, dar mă dor grozav încheieturile mâinii, cred că am reumatism. L. *• Asta 9 din timpul războiului. _ Opinii și circule de G. GEORGES«^ Și în seara aceia a­ început să-mi povestească . Orfan de tată, refugiindu-se l­a prins ocupația la București, într’o casă — pe care mai târziu mi-a ara­­­tat-o și pe care un om mai voinic ar putea-o dărâma, cu o izbitură de umăr — stăteau cinci persoane în aceia? odaie. El dormea, p­e o ladă lângă fe­reastră, ln picioare ghete de vară, ciorapi și de la un timp obiele. Și a venit iarna grozavă din 917 și cu ea două întrebări: - cum să gă­sești lemne de ars. Mam­a lui s’a îm­bolnăvit și el singurul bărbat în casă. Dimineața, înainte de zori își trage ghetele, își prune paltonul și o capelă de soldat găsită, și învită prin noianul de zăpadă până la brutărie unde coada era de mult formată sub pri­vegherea Neamțului cu cască și baio­netă. Așteaptă, vântul bate și pătrun­de și în buzunarele în care își înfipse­sc cât de adânc micuțele mâini; pi­cioarele s-au făcut butuc, iar urechiile sunt împinse de milioane de ace. Rândul înaintează încet, încet, și pe lângă el trec cu pâinea caldă în bra­țe, cei cari au luat-o. O să treacă și el tot așa, când va ajunge acolo. Dacă se întâmpla să ajungă „acolo“, înainte de a se isprăvi pâinea se duce acasă vesel — dacă nu, repetă rândul la altă brutărie. — Are și un câștig : o vecină îi dă 25 de bani daca îîi cumpără și ei pâine, iar cu banii strânși are să-și cumpere o lampă cu baterie cum au nemții.­­ Ajuns acasă, vânăt, își descalță ghetele ude și le așează pe mașină să se usuce. Și ce frig e în casă, unde soba dă fum și căldură nu. Iarăș trebue să-și încalțe ghetele care acum sunt tari ca scoarța de co­pac și-i rănesc picioarele umflate, căci trebue să se ducă după lapte departe pe șoseaua Colentina. Iarăș rând, iară îngheț și picioarele se umflă *i mai­­ mult iuif Ajuns acasă iar pune ghetele pe mașină; pielea după ele e aproape transparentă. Dacă se uită prin ele la lumină, mii de ace de foc străbat. Șî gerul tot așa străbate; acum rânjește afară cu mulțumire și flueră de bu­curie. Dar copilul nu-și dă seama. De mic când trăia tatăl său era învă­țat să i se facă voia, piatra de cere se împiedicase era bătută, iar plânsul continua. Iar acum crede că după ce Vor trece toate (ce-o fi înțeles prin cuvântul acesta?) picioarele se vor desumfla. .4 « 'w-v (Urmare in pag. 1 U-a) L ÎNSEMNĂRI! Pe marginea unei comemorări Zilele trecute s-a comemorat la școala Visarion, 10 ani de la moartea poetului Alexandru Macedonschi. Au luat parte la această pioasă co­memorare doar fiul poetului, iniția­torii, și un număr destul de restrâns­ de locuitori din car­tier. 1 Vorbitorii și-au exprimat amără­ciunea de cari sunt cuprinși, față de atitudinea oficialității și a foștilor amici ai poetului. De ce atâta răutate împotriva «* cestora ? ! țmyfti Oare nu ne cunoaștem? ;*;sfl|r|} Dar este un obiceiu vechi al nos­tru de a răsplăti astfel pe scriitorii noștri morți. O comemorare după 10 ani a unui scriitor mort,, nu poate să cheme către mormânt pe amicii acestuia. Asta este doar chestia fa­miliară... Scriitorii și oficialitatea n'au ce căuta la asemenea comemorări, în­trucât scriitorul pomenit nu mai co­respunde actualității. Suntem doar în epoca modernismului... Așa­dar festivitatea de zilele tre­­­cute în amintirea lui Alexandru Ma­cedonschi care nu a putut să ne lase o operă întreagă tipărită, rămâne o simplă adunare intimă... 1 Și fiindcă vem­ vorba și de oficia­litate, nu-i putem cere asemenea ser­vicii când știut este că orice pre­zență în asemenea prilejuri a „ofi­­­cialității" cere sacrificii... prin cere­rea de concurs.­­ Așa­dar absența oficialității' pre^­­cum și a celorlalți este, cred, foarte’' justificată. ■>_ 1 || Trăim sub regimul econom’lor..« ! Iar în ceea ce privește aceste co­­memorări, să se facă dacă sunt ne­­­cesare, dar pe socoteala inițiatorilor­" Avem doar destui scriitori, operei, și... busturi. * " -ț Acum facem politică. ti ^ - v N‘ar mai fi... " *» vfawl Pacheil

Next