Epoca, decembrie 1930 (nr. 555-577)
1930-12-02 / nr. 555
NO. 555 3 LEI KEMOSIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame $1 insert!! Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362110 FONDAT IN ANUL 1885 DE Marți Si Pecemvrie 1930 Ä NICOLAE KLlESCU Director: Gr. N. miPESCU Tot d. Vidrtflhnns Două COnCEPții Așadar șefii de partide au început să-și dea seamă că sunt amenințați în existența lor politică. Ziarele anunță chiar o apropiere între ei în nădejdea de a întârzia prăbușirea comună. Nimic mai firesc. Și băncile rivale în fața pericolului se ajută între ele, petru a înlătura repercusiunile unui faliment. Pentru a salva o instituțiune bancară amenințată, mai trebue insă o condiție esențială și anume ca creditorii tăi să-ți acorde un nou credit. Ce credit pot obține din partea țării, acei ce au condus-o în mod atât de lamentabil, este o chestiune de văzut. In orice caz, din lupta aceasta dusă împotriva partidelor politice, care a avut un adânc răsunet asupra opiniei publice, două lucruri pot rezulta. Sau se domesticesc partidele, și pricep de nevoe un lucru pe care n'au fost în stare să-l înțeleagă până astăzi de bună voe, și anume că interesele țării primează țigănia dintre partide și opinia publică uită trecutul, acordându-le un nou credit. Sau apropierea dintre șefii de partide este numai aparentă și cearta reîncepe în fața pradei de împărțit, și în cazul acesta capul Statului este îndreptățit să recurgă la mijloace radicale, fără a putea fi învinuit că are o predilecție pentru măsurile extra-constituționale, Zic extra-constituționale iar nu anti-populare, ceea ce constitue o adâncă distincție. Un regim fără partidele politice, sau la pavoc îndreptat împotriva partidelor politice, este astăzi lucrul cel mai popular în țara românească. Dovada se poate ușor face. Foarte curând vor avea loc cinci alegeri parțiale, cuprinzând toate provinciile afară de Basarabia — și rezultatul în județele de peste Nistru ar fi cel mai dezastros pentru acei ce au cârmuit țara până acum. Față în față se vor găsi două concepții. Partidele pe de o parte și țepismul pe de alta. Partidele vor cere voturi alegătorilor, țepiștii vor preconiza anularea sufragiilor. Partidele vor avea la dispoziția lor fonduri electorale, demagogie câtă vrei, și oarecare aparat administrativ pentru cei de la guvern. Țepiștii vor merge la luptă cu mâinile goale, dar fără ghiuleaua politicianismului legată de picior. Ne vom număra după bătălie. In ce ne privește, primim de pe acum verdictul opiniei publice. Și atunci să nu ni se mai spună că cutare articol din Constituție — a unei Constituții pe care majoritatea politicienilor au declarat-o inxistentă făgăduind că n’o vor aplica — se împotrivește unui regim sprijinit de țară. Intre țară și un text de lege votat cu bile false de deputați aleși cu urne false, noi nu ezităm. GRIGORE FILIPESCU Toata lumea e pătrunsă de necesitatea economiilor în administrație, toată lumea țipă contra lofurilor exorbitante ce se plătesc de regiile autonome și de pletora funcționarilor ce se angajează fără nici un rost; unul singur își bate joc și de legi și de toată lumea. Acesta este d. Vidrighin! Din nouile lui isprăvi, la Direcția Întreținerii, funcționează ca șef d. Nicolae Bossie, care adăugându-și un Codreanu în coadă a devenit român neaoș ; dosarele sale de anchete sunt cunoscute de toți funcționarii căilor ferate ; la acest serviciu, funcționa sub conducerea unui arhhitect inspector general, un serviciu de architectură , d-nul Vidrighin a găsit, , de cuviință să pue peste toți un architect Niga, care să întocmească proectele clădirei de administrație: se vede că d-nul Vidrighin s’a convins că nouăle proecte sunt prea din cale afară și iată-l angajând acum de curând cu onorariu de 7 milioane pe un arhitect din Atena, Popovitz pentru întocmirea de noi proecte 1 La celebra Direcție financiară sunt câteva săptămâni de când s’a angajat un nou specialist Pozlowskî, plătit cu 140.000 lei lunar plus chirie,, și aceasta pe lângă domnul Duthió care e plătit 250.000 lei lunar, Burland cu 102.000 lei lunar și alte simandicoase persoane cari încasează sume respectabile, fie ca slujbași, fie ca făcând parte din diferitele comisiuni de control, membrii în comisiunea de salarizare (?!) experți etc. — afară de cei 170 comptabili ajutori angajați treptat. Ce face tot acest personal ? Nimic! Și nu e om care să nu-și blesteme ceasul când a întrat în direcția financiară, pentru a-și căuta vre-o ordonanță de plată ! La Direcția Atelierelor s'a adus de la fabrica de locomotive A. E. G., 6 maeștrii de ateliere (Winkler, Berman, Wilde, etc.) plătiți cu drurme până la 2000 lei zilnic și având obligația de a scoate reparate 40 locomotive lunar din atelierele Grivița , inutil să spunem că producția acestor ateliere a rămas tot ca mai înainte, deși tot la această direcție funcționează cunoscuții ingineri Șain și Rosen (alias Rosen) angajați cu contracte cu lofuri regești și tot cu aceeași misiune de a spori și raționaliza producția ! In același timp, directorii serviciilor de ateliere, de economat, de mișcare și comercial, ingineri vechi cu gradul de inspectori generali, cel mai înalt grad în corpul tehnic, au leturi de 25 la 30.000 lei lunar ! Și atunci întrebarea ce se pune este : există oare vre-o normă în salarizarea personalului C. F. R. ? Sigur că nici una, totul e lăsat la bunul plac al directorului general și al inexistentului consiliu de administrație ! In breasla funcționărească a devenit o artă, ascunderea diferitelor lofuri, diurne prin comisiuni, jetoane de prezență, etc., diverse forme la adăpostul cărora se operează pe câmplul contribuabililor. La calea ferată aceste lucruri sunt și umoristice: în consiliul de administrație sunt două feluri de membrii, cei de clasa întâia cu 70.000 lei lunar, cei de clasa a doua, cu 35.000 lei lunar !! Și toți, ce fel de membrii ? Absolut inexistenți, fiindcă domnul Vidrighin poate trece prin consiliu, orice i-ar trăini prin cap! Numai așa se explică contractele încheiate cu diverși specialiști, între care este și al d-lui Vidrighin, toate aprobate de consiliul de administrație ! Rezultatele după urma acestor specialiști sunt absolut nule, și lucru pozitiv, un test enorm care va atârna greu și mult timp în punga contribuabilului! Iată tot ce ce va rămâne după diabolica imaginație a regiilor autonome cu care se laudă guvernarea d-lui Martin ! , Și în acest labirint trebue să pue ordine guvernul Mironescu! Cu toată bunăvoința președintelui consiliului, îi putem garanta că nimic nu se va schimba la calea ferată, sistemul va continua, fiindcă înainte de orice trebue să ai omul pătruns de datorie și cu grijă de banul public, omul care să impue prin modestie și desinteresare, și acest om sigur că nu este domnul Vidrighin - NICOLAE MAREȘ Interviewul , Ziarul „Adevărul“ vede în interesantul și judiciosul interview al d-lui Argetoianu, o formulă vagă și o intenție precisă. Tare îngrijorat semnalează că ce fac pregătiri necesare pentru o eventuală schimbare de regim, daca admite un guvern de concentrare pe bază parlamentară și izvorât din consensul partidelor, nu poate concepe un guvern de personalități, fie ele chiar înregimentate în partide, dar fără preocupare de asentimentul partidelor. Cu groază se gândește la alegerile făcute de un astfel de guvern combătut de oficialitatea partidelor solidarizate și de nemulțumirea maselor noastre electorale. E de mirare cât de puțin în curent e confratele nostru cu întreaga suflare a acestei Țări. , j Ari falimentul partidelor ce duce k fărâmițarea, la dizolvarea lor, este netăgăduit de nimeni. Neîncrederea Țării în partidele politice e atât de puternică azi, încât o putem numi o scârbă a masei electorale ce se ridică împotriva vechiului sistem al alternanței de partid guvernând numai din încrederea Regelui și pe zisa lor răspundere. , Nu vom spune deci ca un alt confrate al nostru „Cuvântul“ că împotriva vechiului sistem se ridică voința și puterea regală alături de conștiința publică amenințată, ci că împotriva vechiului sistem se ridică întreaga suflare românească înțeleasă de iubitul și înțeleptul său Rege, le VASILE SC. ARION Liga „Vlad Țepeș“ în Ardea! In „Luptătorul“ din Cluj d. Lucian Jegicaș, semnează următorul articol: D. Grigore N. Filipescu va veni în luna Decembrie la Cluj, pentru a ne face cunoscută ,,Liga Vlad Țepeș" înființată de d-sa cu o mână de patrioți scârbiți de mincunile, de nedreptățile și de potlogăriile, pe cari le săvârșesc pe spinarea bietei țării oamenii de_ învârteli, oploșiți în toate partidele noastre politice, fiul marelui patriot Nicolae Filipescu, amintirea căruia se închină toată țara, va fi binevenit în mijlcul nostru ca sol al unui dor de îndreptare și al unor nădejdi de mai bine. Țara noastră se află azi la grea cumpănă , și oamenii cu judecată limpede, cari cunosc mai deaproape masul treburilor țării, sunt plini de îngrijorare pentru viitor. Nu sa ivit până acum omul, care să ne poată arăta calea mântuirei , dar țara îl așteaptă. Va fi oare acest om d-l Grigore N. Filipescu, care a înălțat drept steag țeapă împotriva celor ticăloși Țară [idilei » fără, omeniei . N'am îndrăzni să o spunem, și vedem, că însuși urzitorul mișcării cunoscute sub denumirea ,,Liga Vlad Țepeș" se sfiește a se numi altfel, decât secretar general al ,,Ligei Vlad Țepeș", alegându-și astfel locul de muncă neobosită ca propovăduitor și pregătitor și lăsând ca din însăși mișcarea, după ce va fi învăluita toată țara, să se ridice prin puterea gândului luminos, prin jertfă și prin hotărâre spre fapte conducătorul vrednic de a fi ascultat de o țară. Așa, cum pornește această mișcare, ea este o nădejde întăritoare în vremuri grele, iar în fruntea ei fiul lui Nicolae Filipescu este o frumoasă chezășie de izbândă, LUCIAN BOLCAȘ Deficitul bugetar in St-Unite NEW YORK, 30. (Rador). — D. Mellon, secretar de Stat la Tezaur a declarat ziariștilor, că d-sa crede că deficitul budgetar al exercițiului în curs, va fi de 180 mill. ca»« dollari. E ceva putredni guvern Adunarea generală ținută la sediul „Sfatului Negustoresc“ a hotărît, în unanimitate ca Luni 1 Decembrie ( a doua zi a congresuilui), să fie închise toate magazinele, întreprinderile comerciale și industriale neață până din Capitală, de dimila orele 3 d. a., în •• semn de protestare împotriva impozitelor. Așa ne informează gazettele. I Nu știu cini s’o fi potrivind a ■ceasta măsură cu afirmația d-lui 1 ministru de finanțe, care a făcut obiectul articolului meu de alaltăori, dar știu că nici d-sa n’are dreptate, nici adunarea „Sfatului Negustoresc“.*. In ce privește, afir ■ mafia d-lui ministru, am dovedit că ea a fost interpretată greșit și în forma interpretată numai, nu în cea explicată de mine, este o aberație ; cât despre hotărîrea adunării în chesiune, ea este, dacă nu absurdă, cel putin abuzivă, din lipsă de obiect. Căci n’are nici o calitate această adunare, să vorbească în numele consumatorului care-i suportă impozitul oricât ar fi el de mare... Te cred, domnule... cârciumar bunăoară, că plătești o sută sau două sute de mii de lei impozit, dar cu asta nu faci decât un serviciu consumatorului care își bea sticla de vin, fără să fie nevoit să meargă mai întâi la fisc unde să achite impozitul aferent acelei sticle. El după ce a consumat lichidul abia, îți înapoiază sticla goală, costul vinului, o cotă grasă de câștig net, impozitul și toate cheltuelile d-tale... . Dovada ? In câteva cuvinte : Eu am vândut anul trecut vinul meu, pe loc, la Drăgășani, cu prețul de 8 lei litrul. Negustorul din Capitală, care mi l-a cumpărat, a mai plătit 2 lei taxe fiscale, cifră de afaceri și taxe comunale, pentru fiecare litru, 50 de bani la litru, cheltueli de cărăușie încărcat și descărcat, plus 1,10 lei pe kilogram greutate transport c. I. Rotunjind suma, socotim, după toate regulele adunării că vinul a sosit la București cu prețul de aproximativ 12 lei. Nouăle sisteme de falsificare, permit ca „turburetul“ să devină în trei luni de zile, un vin tot așa de vechi, ca și vinul ținut și primenii zece ani. Negustorul care l-a cumpărat, în loc să-l vândă cu un beneficiu de 30 sau 40 la sută — ceia ce însemnează maximum 17 lei litrul,— l-a învechit bine în decurs de trei luni și a făcut din el trei calități: de 32, de 48 și de 60 lei litrul... Așa deosebesc ei calitățile : de pe preț, aceste trei calități, se găseau în unul și același vas.... Insă prețul scade proporțional cu cantitatea de apă ce tip se servește la litrul de vin.. . In fond, vinul cumpărat cu 8 lei și băgat în pivniță cu 12, se vinde cu 60 lei litrul... Ei, bine domiue negustor, când! câștigi 500 a sută nu găsești că [ în acest câștig intră și impozitul plătit de consumator, după cum îi vezi ? Mai ai dreptul să te revolți, în loc să se revolte cetățeanul că-truia, prin lăcomia d-taîe de a îngră 5 mădi averi peste averi, îi îngreuiezi viața? Păi, din impozitul pe care îl plătești d-ta, din buzunarul consumatorului, Statul plătește o armată de funcționari, îngrijește de toate nevoile țării și e drept, mai dă și pomană nepoților.* . Dar ce te privește pe d-ta ? Ai vrea ea nu-ți știrbească procentul de 500 la sută? Este acesta un motiv ? Atunci, ce trebue să zic eu, pe care mă jefuiești d-ta, ce să zică populația sărăcită ? Impozitele sunt mari, sunt apăsătoare, sunt grele, recunosc , dar numai pentru cei cari și le plătesc singuri... D-ta, ești cel puțin indicat să te plâng... In drept să facă aceasta, este funcționarul care, după ce a învestit în studii două milioane cap:"*- i "Wen** tmcționar și după o muncă de 10-15 ani, a ajuns la un salariu de 160.000 lei anual, din care. Statul îi oprește 20.000 lei impozit... Fă și d-ta socoteala și ai să vezi că suma de două milioane în cifra corespunzătoare de pe vremuri, plus munca ce depune din zori în asfințit, nu-i rentează decât 8 la sută. Deci, capitat, muncă, pregătire, folos direct pentru Stat=8 la sută, iar, capital, șarlatanie, inconștientă, veșnică nemulțumire =■500 la sută. Și guvernul dă voie la asemenea meetinguri și măsuri de protestare pentru avansarea putrefacției într’o situație destul de putredă ? Atunci, lucru sigur, că e ceva putred în guvern. G. M. AMZA Criza politică din Austria VIENA, 30. (Rador). — Demisia guvernului Vaugoîn, întâmplată ori după amiază, era prevăzută în cercurile politice. Demisia s’a produs din dorința ca înaintea noului parlament, convocat pentru Marți 2 Decembrie, să se înfățișeze un cabinet, reprezentând noua majoritate. Tratativele pentru alcătuirea blocului parlamentar burghez sunt virtualmente încheiate, deși există încă unele divergențe de ordin obiectiv. In coaliția majoritară intră creștinii sociali, grupul Schober și organizația ,,Heimatblock 1 Se asigură că d. Ender va accepta misiunea de a constitui guvernul. In acest cabinet d. Schober ar primi demnitatea de vice cancelar iar d Vauguin va păstra departamentului armatei. Pentru locul de președinte al Parlamentului, partidele burgheze susțin candidatura fostului cancelar dr. Ramek. O dificultate in constituirea guvernului o constitue persoana prințului Starhemberg, fostul ministru al internelor, pe care organizația „Heimwehr“ dorește să il mențină in guvern. Ce se petrece în Rusia sovietică Sunt numai câteva zile de cândle și potrivitele sale forme de guvernământ, o Rusie, pe care nu s-ar mai putea bizui revendicările unei Germanii, care simbolizează pentru Europa un veșnic butoiu de praf de pușcă, gata de explozie, o Rusie, pe care nu s-ar mai putea bizui nici revendicările Ungariei asupra unor teritorii cu populațiuni pe care le-a chinuit și asuprit veacuri întregi, o Rusie reintrată in rândul țărilor civilizate. iată ce trebue să dorim cu toții. Iată greutatea aruncată în cumpăna Păcii, pentru a restabili liniștea acestui cântar, ce se sbate când într'o parte, când întra'alta. Și marele eveniment al unor așezări noul trebue să se întâmple In Rusia, zorile au început și nici puternica armată roșie nu va putea opri puhoiul, căci sunt reacțiuni psihologice imuabile și inerente unor acțiuni însăși. Să sperăm, că noile așezări vor veni cu cât mai puțină vărsare de sânge. • Puternici ai Rusiei, schimbați metodele și direcția cârmei, pe care o țineți, căci de nu, unde ați trimis, veți fi trimiși. . . 1.IIj ȚA jÎ , ATENA COTTAKY.NICOLAU am publicat, în patru articole, aspecte din Rusia sovietică. Din tot ce am cules de la cei fugiți de acolo, am avut impresia netă că Sovietele s‘au jucat cu focul și s-au aprins singure. încheiam ultimul articol cu fraza următoare: „Dumpingul rusesc nu-și va ajunge scopul, căci se mai găsește destulă putere de rezistență în această biată Europă, iar bolșevicii luptă cu o armată, care-i va zdrobi pe ei și numai pe ei“. Și iată că tot ce am proorocit, s-a Împlinit. Ne vin vești de pretutindeni, că reacțiunea antibolșevică ia proporții tot mai mari. Nucleele albe, se formează acum tot mai dese și mai puternice și, de data aceasta, sunt formate, nu de clasa de sus, nici de cea burgheză, ci de talpa țării, de cei ce sunt cum zice Moțoc: „Proști, dar mulțiEi au fost loviți în ce au mai scump, în munca lor, în rodul sudorii lor și știm doar bine, că țăranul de pretutindeni, cu atât mai mult cel slav, învălue copiii, boii și rodul pământului fn acelaș sentiment aprig și profund. Ne dor toate veștile de măcel ce vin de peste Nistru și sgomotele tunurilor ce se aud de dincolo și gândul cadavrelor, pe care străinii trebuie să le ocolească cu grije, pe străzile Moscovii, în drumul lor spre Operă. Dar trebuie să privim lucrurile în față: reacțiunea în Rusia, ar fi azi , salvarea Europei. O Rusie cumințită, dornică de a-și rândui o viață normală, de muncă își liniște, nu de veșnică teroare și asuprire a unei mici minorități, asupra marii majorități. O Rusie, ce nu ar mai revendica nimic, din teritoriile redate în chipul cel mai drept națiunilor cărora populația aparținea, o Rusie, ce ar lăsa Europa să se conducă in fiecare țară, de juste- Țepi *. S'a înființat o fanfară a poliției. ‘ Jdela ați biodi-o bine... Când vor răsuna fanfare Vom ști c'ați prins, in fine,’ Un, pungaș de buzunare! . --------............... \ ALMOK . Tie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae niWWA Frânturi Chestiunea tineretului de după răsboius a ajuns banală prin repetirea neîncetată în toate coloanele periodiceloir, în conferințe, în întruniri. Dacă mă apucam să înfățișez și eu câteva aspecte din viața tineretului o fac din următorul motiv: Toți ca ei au vorbit despre tineret, nu sunt tineri. Cei mai mulți cari vor să dețină competența în această materie sunt în jurul vârstei de 60 de ani și din păcate — timpul nu are decât un singur sens — nu pot cobori în mijlocul tineretului să poată privi mai de aproape viața lui. Copiii vorbesc întotdeauna punând verbul la viitor — când voi fi, voi face — bătrânii vorbesc întotdeauna la trecut: când eram eu dar uită să adauge , alte timpuri, alte obiceiuri. Puțini sunt aceia cari vorbesc despre prezent Este o manie de a trăi în timpuri cari nu ne aparțin. E o grabă de a ne scăpa de prezent de a neglija timpul de față, și de cele mai multe ori ,aoesta se răzbuna. In chestiunea tineretului de azi s’au dat o mulțime de interpretării, o mulțime de soluțiuni. Eu nu voi da nici o interpretare, nici o soluțiune, ci voi expune câte ceva din viața noastră. Cei cari sunt în afara arenei vor putea da soluțiunile cum vor voi, dar lucrurile își vor urma calea lor căci nu se pot îndrepta prin simpla discuție. Dacă înfățișez aceste lucruri e din dorința de a fi privit tineretul altfel decât e privit până acuma. Vreau să arăt lucruri pe cari în bună parte mulți la cunosc dar nu vor să le înțeleagă. . L’HUMBLE VIE HEROIQUE E titlul unei culegeri de cugetări ale lui Romain Rolland. Cred că s’ar potrivi bine tineretului nostru contingentului 1930. A scris Remarque, „La vest nimic nou" înfățișând grozăviile războiului pe front. A arătat viața eroică dusă sub ploaia de foc și norul de gaz ucigător— lumea s’a cutremurat iar cartea a avut succes, tradusă fiind în mai toate limbile. Viața celor rămași acasă a femeilor, bătrânilor, nu prezintă senzaționalul pentru a alcătui un roman de mare tiraj. Umila lor viață a fost povestită incidental. Dar viața copilului, pe care războiul l-a lovit în chipul cel mai dureros, viața aceluia care formează azi tineretul, a descris-o cineva ? S’a gândit cineva să înfățișeze suferințele acestuia în timpul războiului ? Nu! Pentru că nu a fost nimenea catre să-l observe atunci, pentru că nu putea să strige grozăvia vieței lui, iar când s-a făcut mai mare s-au încolțit alte griji din toate părțile fost desconsiderat ca orice marfă de o serie de după războiu. Dacă s-ar fi făcut lucrul acesta mar mai fi existat aprecierile superflue de până acum. Tânărul de acum în fața vieței grele a uitat-o pe cea din trecut. Un prieten al meu îmi spunea cândva: „De ce ne acuză mereu pe noi studenții de azi ? Au dreptul ori cari au avut altă tinerețe să ne acuze ? N’au suferit nici războiul și nici criza în timpul tinereței lor. Am zâmbit amândoi. 1 Viața aceia de chin mi-am amintit-o într’o seară. Și curios ! Se conturau lucrurile cu atâta preciziune încât mă cutremuram numai la gândul lor. Dacă memoria unui copil de 7 ani nu poate reține așa de bine faptele, sunt alte lucruri cari în cazul acesta îi ajută cu prisosință — și le vom vedea mai la vale. Stăteam mai anii trecuți într’o odăiță studențească, cu prietenul men. Când zic studențească înțeleg o odăiță scundă din periferia orașului. Prietenul meu, avea cum s’ar spune un buget deficitar veșnic, adică oricum ar fi făcut, oricum s‘ar fi sbăitut, cheltuelile pentru masă și casă întreceau suma lui disponibilă și pentru că nu avea la dispoziție contribuabili și tobă, se strâmtora cum putea și el adică, „făcea uitată masa de seara’“ cu gândul la puținul mesei de la prânz. O altă reducere de cheltueli o obținea prin suprimarea tarmvaiului și o lua dimineața pe întuneric în gerul din 1929 pe jos până la facultate și tot pe jos ne întorcea rebegii de frig, într’o seară după ce stinsesem lumina și ne vârâsem sub așternutul peste care pusesem toate hainele noastre, căci aveam o sobă mică de fier, — îl aud gemând. — Ce e, măi ? — Nu știu, dar mă dor grozav încheieturile mâinii, cred că am reumatism. L. *• Asta 9 din timpul războiului. _ Opinii și circule de G. GEORGES«^ Și în seara aceia a început să-mi povestească . Orfan de tată, refugiindu-se la prins ocupația la București, într’o casă — pe care mai târziu mi-a aratat-o și pe care un om mai voinic ar putea-o dărâma, cu o izbitură de umăr — stăteau cinci persoane în aceia? odaie. El dormea, pe o ladă lângă fereastră, ln picioare ghete de vară, ciorapi și de la un timp obiele. Și a venit iarna grozavă din 917 și cu ea două întrebări: - cum să găsești lemne de ars. Mama lui s’a îmbolnăvit și el singurul bărbat în casă. Dimineața, înainte de zori își trage ghetele, își prune paltonul și o capelă de soldat găsită, și învită prin noianul de zăpadă până la brutărie unde coada era de mult formată sub privegherea Neamțului cu cască și baionetă. Așteaptă, vântul bate și pătrunde și în buzunarele în care își înfipsesc cât de adânc micuțele mâini; picioarele s-au făcut butuc, iar urechiile sunt împinse de milioane de ace. Rândul înaintează încet, încet, și pe lângă el trec cu pâinea caldă în brațe, cei cari au luat-o. O să treacă și el tot așa, când va ajunge acolo. Dacă se întâmpla să ajungă „acolo“, înainte de a se isprăvi pâinea se duce acasă vesel — dacă nu, repetă rândul la altă brutărie. — Are și un câștig : o vecină îi dă 25 de bani daca îîi cumpără și ei pâine, iar cu banii strânși are să-și cumpere o lampă cu baterie cum au nemții. Ajuns acasă, vânăt, își descalță ghetele ude și le așează pe mașină să se usuce. Și ce frig e în casă, unde soba dă fum și căldură nu. Iarăș trebue să-și încalțe ghetele care acum sunt tari ca scoarța de copac și-i rănesc picioarele umflate, căci trebue să se ducă după lapte departe pe șoseaua Colentina. Iarăș rând, iară îngheț și picioarele se umflă *i mai mult iuif Ajuns acasă iar pune ghetele pe mașină; pielea după ele e aproape transparentă. Dacă se uită prin ele la lumină, mii de ace de foc străbat. Șî gerul tot așa străbate; acum rânjește afară cu mulțumire și flueră de bucurie. Dar copilul nu-și dă seama. De mic când trăia tatăl său era învățat să i se facă voia, piatra de cere se împiedicase era bătută, iar plânsul continua. Iar acum crede că după ce Vor trece toate (ce-o fi înțeles prin cuvântul acesta?) picioarele se vor desumfla. .4 « 'w-v (Urmare in pag. 1 U-a) L ÎNSEMNĂRI! Pe marginea unei comemorări Zilele trecute s-a comemorat la școala Visarion, 10 ani de la moartea poetului Alexandru Macedonschi. Au luat parte la această pioasă comemorare doar fiul poetului, inițiatorii, și un număr destul de restrâns de locuitori din cartier. 1 Vorbitorii și-au exprimat amărăciunea de cari sunt cuprinși, față de atitudinea oficialității și a foștilor amici ai poetului. De ce atâta răutate împotriva «* cestora ? ! țmyfti Oare nu ne cunoaștem? ;*;sfl|r|} Dar este un obiceiu vechi al nostru de a răsplăti astfel pe scriitorii noștri morți. O comemorare după 10 ani a unui scriitor mort,, nu poate să cheme către mormânt pe amicii acestuia. Asta este doar chestia familiară... Scriitorii și oficialitatea n'au ce căuta la asemenea comemorări, întrucât scriitorul pomenit nu mai corespunde actualității. Suntem doar în epoca modernismului... Așadar festivitatea de zilele trecute în amintirea lui Alexandru Macedonschi care nu a putut să ne lase o operă întreagă tipărită, rămâne o simplă adunare intimă... 1 Și fiindcă vem vorba și de oficialitate, nu-i putem cere asemenea servicii când știut este că orice prezență în asemenea prilejuri a „oficialității" cere sacrificii... prin cererea de concurs. Așadar absența oficialității' pre^cum și a celorlalți este, cred, foarte’' justificată. ■>_ 1 || Trăim sub regimul econom’lor..« ! Iar în ceea ce privește aceste comemorări, să se facă dacă sunt necesare, dar pe socoteala inițiatorilor" Avem doar destui scriitori, operei, și... busturi. * " -ț Acum facem politică. ti ^ - v N‘ar mai fi... " *» vfawl Pacheil