Epoca, februarie 1931 (nr. 602-625)
1931-02-01 / nr. 602
NO. 6023 LE! BE9MIIA $1 ADMMIRATIl BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate leleisa 3S2110 Dumineci, I Fetor. " 1331 FONDAT IN ANUL 1885 DENICOIM IlMSCII - Director: Gr. N. RLIPESTI Tie, scumpă (ara, puterea mea de muncă și puterea mea de Indire. Nicolae Papescu La mormântul generalului Berthelot Dacă despre orice Român s-a zis că are două patrii, întâi România și apoi Franța, tot astfel se poate spune despre generalul Berthelot că a doua patrie a lui a fost România ! Venirea lui în țara noastră cu misiunea de a face legătura între noi și aliați, într-un timp când armatele noastre luptau cu grele sacrificii pe două fronturi, a avut ca prim efect ridicarea moralului care slăbea din ce in ce mai mult în oiștile noastre descurajate în urma precipitatei retrageri în Moldova.Prin prezenta tuturor misiunilor streine și mai ales a misiunei franceze în cap cu generalul Berthelot, a dispărut impresiunea că eram lăsați de aliații noștri în voia soartei! Am început și noi să simțim solidaritatea cu cei ce luptau pentru drept și dreptate, recăpătănd încrederea pe care vitregia soartei o micșora din ce în ce mai mult! După retragerea în Moldova a oștilor noastre demoralizate și lipsite chiar de strictul necesar, fost o adevărată minune refacearea din aceste rămășițe a unei noi și mândre oștiri, care ne-a dat victoria de la Mărășești fala neamului nostru, și care ne-a putut duce la ocuparea capitalei Ungariei, respingând astfel bolșevismul din centrul Europei.La această operă de organizare a oștirei noastre, generalul Berthelot a avut un rol însemnat: prin prestigiul Franței, autoritatea sa, și cu ajutorul tuturor ofițerilor francezi, el a putut scoate din imperiul moscovit, trenurile de muniții și echipamente ce ni se trimisese de aliații noștri din occident și pe care aliații noștri din orient, le rețineau prin stațiuni, uitate de Dumnezeu, tratându-ne mai rău ca pe vrăjmași Dar mai mult decât atât Generalul Berthelot a avut pentru noi marele merit de a cunoaște sufletul soldatului român, de a-și da seama cât de plin era de avânt și cât de disprețuitor de moarte: atunci prin marea sa bunătate știut să inspire o dragoste nețăramurită soldaților noștri țărani și prin acțiune reflexă tot alunci începe marea iubire a acestui soldat francez pentru Țara Românească care devine a doua patrie a lui Părtaș la toate suferințele noastre, a știut să aprecieze inteligența conducătorilor oștirei românești, patriotismul, puterea lor de muncă și de sacrificiu; el simte alături cu noi tristețea ziarelor de bejanie ce am petrecut in Moldova! A venit apoi și partea cealaltă a medaliei: nu putină trebue să fi fost satisfacția Generalului Berthelot când alături de Regele Ferdinand și de comandanții oștirilor noastre a intrat în Bucureștiul abia scăpat de ocupația streină! Țara recunoscătoare l-a proclamat cetățean de onoare și i-a donat o moșie ca să-l lege mai mult de glia românească! I-a fost dat Generalului thelot să întoarcă României Bevdevotamentul Banului Mărăcine, care cu multe secole în urmă a plecat din plaiurile noastre să lupte pentru Franța; de aceea numele lui va fi legat pentru totdeauna de epopea noastră, de visul milenar al Românilor, de România Mare! Întreaga țără se închină cu pietate în fața mormântului acestui soldat care ne-a cunoscut și ne-a iubit! Nicolare Soareș «a Bir și triibufi Concepțiunea de „stat“ a evoluat de la acea de „stat-jandarm“, — a cărui singură menire ar fi fost să permită indivizilor de a-și desvolta activitatea în siguranță, — ajungând până la acea de „statseop“. Statul devine o entitate, un fel de zeitate, care trebue să trăiască și să se desvolte în sine și pentru sine. Individul, cu speranțele, sacrificiile și suferințele lui, nu mai importa decât ca element al măririi și puterii noii zeității. Statul. Intre alte obligațiuni, noi cetățenii, o avem și pe acea de a întreține financiarmente acest stat, a ajuns la o concepție pe care o socotim monstruoasă, — și cu toate organele și anexele sale, chiar dacă importanța lor nu sunt de nasul unor nevoiași ca noi. In acest scop, plătim, sub cele mai variate forme, contribuții, pe cari ne vom permite să le înglobăm sub numele generic de biruri. Noi am recăzut însă în robie și, pe lângă biruri mai plătim și un tribut învingătorilor cari cuceresc, rând pe rând, puterea și Țara politicianilor. Formele sub cari este perceput acest tribut și scopurile lui sunt cele mai variate: așa zise impozite, zeci de mii de slujbași inutili, misii, regii „autonome“, vânzări, cumpărări, furnituri, concesii, eeri cari păgubesc Țara cu afasură de milioane ca să câștige o un politician două și câte altele, datorate inventivității fecunde a acestor lipitori, pe lângă cari Fanarioții erau copii naivi. Pentru perceperea tributului nu ni se mai pun ouă fierbinți sub brațe și cărbuni aprinși la talpă, dar samovolnicia a rămas aceiași, ba e mai mare, dată fiind evoluția mentalității generale a omenirii. Un singur exemplu în acest sens: s-a pus o contribuție de război pe salarii în folosul politicienilor, or, cota ei se aplică nu numai la aceia ce primește funcționarul, dar și la aceia ce plătește, la impozitele ste can se aplică noua conmsie! Vrei să te plângi, să invoci drepturi câștigate, rațiuni de umanitate sau dreptate? Zadarnic! Plătește robiile cât poți, cât ai, cât vei avea! Noi politiciani suntem învingătorii, am cucerit puterea după grele lupte și acum vom scoate din tine tot ce poți da tu, copii tăi, nepoții și strănepoții tăi, căci vom ști să te robim prin împrumuturile și pe veci concesiile ce le facem. Fanarioții și turcii erau proști, luau numai ce găseau, noi știm să vindem și munca generațiilor viitoare!! Sa nu pierdem însă nădejdea. Românul a știut să se scuture de tributul pe care-1 plătea sultanilor cu nenumărate oști, poate va veni și ziua când se va scutura de politicianismul care-1 prăpădește. Aristide Basilescu Țepi MOTTO: Ciocnirea C. F. R.-iștilor cu poliția. O ciocnire. D’astă dat’ Oare cine-i vinovat? E o cauză directă . Curba... care e defectă. Albiei BORIS GODUNOV înainte de război, ziarele românești editate în limba franceză aveau câte un cronicar monden. Rolul acestuia se mărginea să descria doamnelor la premierele vechile teatrelor noastre. Tatăl meu avea o adevărată aversiune împotriva carierii de cronicar monden. Adesea Tar a auzit zicând : „Dacă ar depinde de mine aș spânzura pe acești oameni”. La prima vedere pedeapsa putea să pară cam aspră. Dar tatăl meu își desvolta gândul: „Această rubrică este o adevărată plagă socială. Am cunoscut familii care și-au cheltuit ultimul gologan, pentru a figura într’un loc da fruie in această cronică. Am văzut funcționari furând, pentru a cumpăra soțiilor lor rochii scumpe și loji simandicoase”. Tatăl meu nu-și închipuia atunci că pe vreme de cumplită criză, o lojă se va plăti treizeci mii de lei, adică una mie de franci aur, și un fotoliu patru mii. Și totuși am văzut-o și pe aceasta în țara tuturor inconștientelor. Ce credețiiă gândesc de noi, acei doi francezi trimeși de „Banque de Paris et des Pays Bas” pentru împrumut citind prețurile locurilor de pe afișul lui Boris Godunov. Ce efect poate să facă asupra acestor oameni lipsa de măsură care domnește la noi. Pe o pagină de ziar lista polițelor protestate iar pe alta anunțul reprezentații de gală cu treizeci de mii deei loja. Ni se va spune că nimeni nu și-a plătit locul, și că singure autoritățile au achitat asemenea prețuri fabuloase. Mă îndoesc că nu s’au găsit clienți dominicali ai ligii împotriva carnetei care să nu fi dat cel puțin patru mii de lei pe un fotoliu. Dar chiar dacă ar fi așa, sistemul este greșit, lui n’are decât să prevadă Stain bugetul său subvenția pe care crede de cuviință s'o dea sindicatului presei. Oricât de mare ar fi această subvenție o preferă reprezentației teatrale. Prima metodă este mai francă. Am așteptat ca reprezentația să aibă loc înainte de vorbi, pentru a nu strica plăacerea nimănui. Cred totuși necesar să spun unele lucruri, pentru anul viitor. CERI GORE FLUPESCU In Mart’s vor avea loc alegeri în Spania MADRID 30 (Rador). — Un comunicat da de guvern declara că ca toată deciziunea unor anumite partide politice de a boicota alegerile, ele vor avea loc în Martie, așa cum s’a anunțat anterior. Comunicatul face apel la tară, pentru ca să se pună candidati cari prin experiența, Independenta politică și patriotismul lor, pot să aducă tării serviciile pe care le cer nevoile actuala. Boicotarea culturei Prin măsurile anti-cultificate luate de către profesorul Costăchescu, actualul ministru de instrucție publica, o adevărată nenorocire cu întreaga ea gamă de tragedii, s-a abătut în special asupra Banatului, unde cultura maghiară, caută un îqif de frunte in această Soc. stare de cleruri. Activitatea culturale maghiare, au un plan de activitate bine definit, care lărgește cercul lor de prosperitate pentru mulțumirea exigențelor lor naționale. Putem cita cazul soc. culturale ..Arany landKS1", din Timișoara, care a hotărît să-și reînceapa activitatea culturală pe baze noi, de reîmprospătare a cursurilor, șezătorilor etc. Vor organiza patru conferințe anual, la cari vor lua parte , în afară de confernțiari, membri ai societății și alte persoane în afară de aceștia, recrutați din literații de seamă ai poporului maghiar, Iată, sistemul ,,Liceelor libere“, care au de scop mărirea cadrului de activitate a șovinismului maghiar. Și, în această perioadă de activitate maghiară, onorata conducere a școlilor românești, le desfiiițează pe acele de cultură autohtonă, sub motive bugetare, și de prea mult intelectualism • la sate. ■ ; • 1 . V ca o exemplificare tipică, „Gazeta Maramureșană“ ne aduce următoarele rânduri: ,.Azii, 26 Ianuarie a. c- o deputăție numeroasă de plugari de pe „Valea Cufundoase“ zisă și „de pe Șugău“, au cercetat autoritățile din Sighet, prefecture,, primăria, revizoratul școlar, cerând ca să li se dea școală, unde să-și trimită copiii pentru a învăța carte. P^4zi în secolul lumii, nu-i o crimă ca sa lăsăm analfaheți, copiii fraților noștri români. La oraș ținem școli primare pentru minoritari, iar la periferie, unde locuesc numai români, până azi ham ridicat clădiri de cultură“Va putea înțelege oare dl Costăchescu acest strigăt? Ne îndoim. Apatia politică In timp ce pagina ultimă a „Adevărului“ într’un reportaj anonim, desfășurat ca un steag de victorie pe patru coloane, proclamă „Alegerile de oli, un triumf al parlamentarismului. Corpul electoral s’a arătat matur- Votul universal se impune din ce în ce mai mult“, — găsim în pagina 5-a, sub pseudonimul cunoscut al unuia din corifeii ziaristicei din str. Sărindar, următorul pasaj de analiză, a situației politice, cu mult mai puțin exuberant: „Situația economică-financiară continuă a fi din cele mai grele: tratativele de împrumut dau prilej unor lucrături politice de mâna întâia; cu toate acestea, apatia politică e neschimbată- Până și alegerile parțiale, cari află, dacă jar fi deslănțuit înverșunate campanii politice, trec acum aproape neobservate- Orice s-ar spune, este o stare de lucruri cari frizează paradoxul“. Paradoxul, nu prea îl vedem- Ni se pare dimpotrivă firesc ca omul care moare de foame să nu se tie după urs- Dar situația este așa cum ne-o descrie „Adevărul“ — și mai gravă încă- Cea economică-financiară e, nu numai din cele mai grele dar insolubilă fără o schimbare complectă de conceptie și de metode. După date economice prea complexe pentru a fi analizate într'un articol de ziar, dar neîndoelnice, anul 1927 a fost ultimul în care Statul român trăit relativ normal, adică a trăit a din venind contribuabilului român- Stat hipertrofiat încă de atunci, cheltuitor, fecior de bani gata, incapabil de economisire și de prevedere, mâncând până la ultima letcare și mai luând și mici avonturi asupra semestrului viitor, dar — în sfârșit — trăind mai mult sau mai puțin în limitele venitului. Pe la 1927 încoace însă, în mod mutant, bugetul staatului a trăit. NU DIN PRODUCȚIA, CI DIN CAPITALUL NAȚIUNII- Exact ca un falit fraudulos, sau ca un acondaș pe termen scurt, care secătuește în grabă un pământ care nu-i al lui„Tratativele de împrumut prilej unor lucrături politice dau de mâna întâia?“- Ea bine că nu-Nu-i de ajuns că statul politicianist vinde la darabana străinătății avuțiile naționale, pentru a putea cheltui în fiecare an mai mult decât întregul venit național, dar nici măcar nu le vinde cu maximul de preț posibil, fiindcă mai intervine licitația paradelor, cărora nu iu de ajuns să se vândă, ci în primul rând prin cine se vinde. Procuristul necinstit al uui prodig vinde moșiile nenorocitului, ca să aibă de unde fura, dar le vinde pe maximul de preț; dacă sunt însă doi procuriști, intervine concurența între ei și, în graba fiecăruia de a face el operația, averea se vinde la jumătate preț- Asta se cheamă „lucrături politice de mâna întâia“In aceste împrejurări nu e nici un paradox ca apatia politică să fie neschimbată- Marasmului economic îi urmează marasmul moral- Coloniile sugrumate de ocupația străină cunosc astfel de apatii politice- „Guvernul— dușman al poporului“ era formula național țărănistă de opoziție, partidele — dușmane ale naRei, e expresia unei stricte și dureroase realități, împotriva stăpânirei dușmane, ce să facă politica? Pentru a o înfrânge și a o alunga, istoria popoarelor cunoaște alte mijloace- Deja, mujesc la colțuri de stradă și se frământă în sate altă dată interesate de luptele politice- Când politica tace, răzmerița pândește-Cistin G. Sturdza ® € ffl\ill fil €|CISMt!t € comerțului Germania, țara în care numărul șomerilor a atins formidabila cifră de patrune, în urma războiului milionmondial, prin pierderile teritoriale suferite, ajunsese să aibă o balanță comercială dificitară care se agrava din ce în ce mai mult. Cu toate acestea în anul 1930 , Germania vine pe primul plan în rândul marelor puteri comerciale europene, realizând vânzări în valoare de circa 500 miliarde lei. Anglia, care deținea până la data de mai sus întâetatea, nu a realizat cu toate debușeurile ei coloniale, decât 420 miliarde lei și se vede retrogradată a treia după Statele Unite car își menținerea în rândul marelor prioritaputeri comerciale furnizoare mondiale. In cele 500 miliarde realizate de Germania, intră și valoarea furniturilor în natură livrate în contul reparațiilor și care furnituri totalizează sumă de 60—70 miliarde. Deci , dezastrosul tribut de la Versailles, de care se plânge atât de mult Berlinul — cerând revizuirea planului „Young“ — nu face decât să mărească comerțul Germaniei cu atâtea zeci de miliarde peste quantumul obișnuit. Cu situația extrem de sănătoasă de care se bucura comerțul german azi — în vreme ce criză generală mondială a făcut ca exporturile să scadă cu î1 la sută în valoare iar importurile cu 25 la sută — ne putem da seama cu ușurință, până unde ar putea merge formidabila putere comercială a acestei țări, fără factorii ce impiedică pentru un moment, fabricatele industriale și industria germană în general, să inunde piețele mondiale. Și într-o asemenea situație Germania încă nu-și dă seama de indecența plângerilor ei ce sunt fals. I. Murgu le la gropile mgoaia la metropolitanul „Dobrescu“ Am rezolvit toate greutățile suntem sortiți a trăi încă mulți ani de aci înainte ne-am mite luxul fantezist și de perun gust îndoelnic a unor lucrări edilitare somptuoare ce nu au nici o justificare. Când străzi și cartiere întregi învecinate centrului Capitalei, mocnesc în murdărie și băltoage o bună parte din an, când Dâmbovița continuă să care, ca și acum patru sute de ani, cadavre de câini, pisici și alte orătănii, când numeroase artere de comunicație, văduve de pavagii decente, prezintă aspectul unui câmp de bătălie răvășit de ghiulele; când toate aceste scăderi la un loc, la care se mai adaugă și inferioritatea multitudinei de străzi necirculabile din lipsa fondurilor necesitate de exproprierile utile de interes superior edilitar, continuă să păstreze capitalei României, aspecatul trist al unui târg din Asia mica, proectul construirei unui cartier subteran este de-a dreptul ridicol. Nu ne mai lipsește decât aceasta? S-au terminat toate celelalte lucrări edilitare destinate a ne desbalcaniza Capitala ? Și numai lipsește Bucureștilor, în care, cu toții huzurim de bine în belșug, decât Metropolitanul „Dobrescu“? înclinam totuși și încă a crede că se va pune frâu de către cei în drept fanteziilor Caligula pe care încearcă â la să și le realizeze, pe punga și nevoile noastre, primarul Capitalei. Și să lăsăm construirea catacombelor „Dobrescu“ pentru timpuri când, toate nevoile odata și definitiv satisfăcute, nu nu va mai rămâne decât această singura lipsă și grije- I. Bârsescu noastre. Și Capitala, ca și întreaga țara, nu mai are nevoe decât de ultimul suliman ce i’l pregătește părintele ei, d. Dem. Dobrescu pentru a intra în rangul marilor metropole ale apusului. Primarul municipiului a hotărât că este de cea mai urgentă nevoe ca subsolul porțirinei din calea Victoriei, dintre strada Regală și Teatrul Național, să fie transformat într-o vastă piață subterană amenajată cu magazine, galagii de automobile și artere de circulație. Lucrare ce ar costa, după estimațiunile d-lui Dembrescu modesta sumă de Do800 milioane până la un miliard. O comisiune tehnică lucrează la elaborarea planului definitiv, iar primarul se pregătește să prezinte Corpurilor Legiuitoare un proect de lege destinat a lărgi și asigura o complectă autonomie financiară municipiului. Evident, pentru ca, datorită acestei autonomii, să poată contracta, municipiul necontrolat și nestingherit de tutela guvernamentală, împrumuturile cari i-ar părea necesare pentru satisfacerea fanteziilor edilitare ale celor însărcinați să ne gospodărească. Fantezia despre care este vorba — pe lângă faptul că ea necesită contractarea unor angajamente financiare ce vor apasă cu tot atâtea sarcini pe umerii locuitorilor Bucureștilor. Intențiunea și proiectul d-lui Dem. Dobrescu trebue stăvilite. Căci este inadmisibil, și ar atrage după sine legitima revoltă a tuturor, dacă, în momentele de criză, de restrangeri și de privațiuni în care Catastrofa minieră din Anglia LONDRA. 30. (Rador). — Se anință oficial că numărul morților în catastrofa minieră din Whitehaven se ridică acum la 28. Au fost scoase din mină 18 cadavre, cele mai multe carbonizate. Din 12 minieri internați în spital, numai doi sunt în stare gravă. Până acum au fost salvați 25 minieri. La intrarea în mină s’au petrecut scene tragice, soțiile și copiii lucrătorilor așteptând cu groază rezultatul acțiune! de salvare Echipelor de ajutor au dat dovezi de eroism, pătrunzând galeriile unde s’a produs explo în zla. Câțiva mineri cari se aflau în apropiere în momentul exploziei, au intrat disprețuind orice primejdie în galeria incendiată și au împiedecat astfel proporții mai grave ale catastrofei. Descentralizarea administrativă In urma modificărilor aduse legii administrative articolul 432 a căpătat următorul cuprins: „Satele, comunele și județele mai pot percepe: a) Cotizații pentru crearea sau întreținerea de lucrări excepționale cari nu pot fi suportate din veniturile generale și care folosesc în deosebi unei categorii de locuitori sau unei părți din teritoriul lor; b) Cotizații benevole pentru acoperirea lipsurilor bugetare; c) Prestații în natură pentru îndeplinirea unor servicii și urgent provocate de excepționale inundații- incendii, înzăpeziri, etc.“ E clar: primarul și consiliile sătești vor putea creia orice fel de dăn noui pentru nevoile satului, ori alt comunei. Dacă n-ar domni la noi moravurile pe cari le știm, aceste dispoziții n-ar fi alarmante. In fiecare sat s’ar fixa dările necesare pentru bunul mers al treburilor publice și pentru satisfacerea nevoilor locale. Dar cu mentalitatea pe care știm, clientela electorală a partideolor lăsată să decreteze nevoi și să fixeze dări, va avea prilejul unor frumoase operații. De pe acum vedem anunțându-se abuzuri, se concesionează dreptul de a încasa dări noul iar prețurile urmează să fie stabilite prin invoiaiă. Astfel, ne anunță ziarele din Iași, că s a procedat într o comună din Basarabia. Nu trebue să fii profet pentru spune că acest caz să nu fie izolat . De sigur că și în alte sate se procedează la fel. Din exemplele date mai sus putem lesne deduce ce se va întâmpla. Șeful de subsector de la Cucuești- Plătărești, nu va putea avea o ținută morală mai ridicată decât mai marii săi. Votul adunării sătești pe care cere legea pentru aprobarea definititivă a datoriilor fixate, nu schimbă situația. Se falsifică votul în alegerile pentru parlament, cu atât mai ușor se va falsifica într-o adunare sătească. Descentralizarea administrativă făgăduește frumoase spectacole! M. Maitu Un congres interzis Guvernul a hotărît interzicerea congresului salariaților publici Măsura, destinată a comprima valul nemulțumirilor corpului funcționăresc, ne pare ea totul greșită Nu prin astfel de măsuri se vor putea soluționa nemulțumirile ce stau la baza funcționărimii ca și a celorlalte clase sociale- Curba de sacrificii, indispensabilă echilibrării bugetului a provocat — cum de altfel era și de așteptat — o desechilibrare a budgetelor individuale pe care guvernul vrea s-o contrabalanseze prin o acțiune de ostenire a traiului, care din nefericire a fost pusă încă de la început pe baze greșite- Evident că până la găsirea soluției salvatoare, țara întreagă suferă, și ar suferi bucuroasă dacă ar ști că sacrificiile făcute, vor sluji numai pentru acoperirea golurilor bugetare, lăsate de guvernanții noștri de eri și azi- Dar, adevărul este că acești guvernanți nu au înțeles și nu vor încă să înțeleagă, că sângeroasele sacrificii ale țării treimea, să slujească numai și numai scopului pentru care au fost create.Este logic dar, ca, umilii slujbași ai Statului să protesteze și gândim că soluția înăbușirii forțate a acestui protest este greșită-Măsura pe care guvernul aplicat-o funcționarilor ar trebui a luată contra atâtor alți agitatori și inconștienți cari ațâță lumea satelor și îndeamnă la răzmeriță- Și ne gândim în primul rând la Liga contra camerei și la condamnabilele mijloace de care se servește și contra cărora guvernul nu a binevoit a-și concentra încă atenția Procedeul guvernului nu ne miră- Ne întrebăm însă nedumeriți, cari ar fi fost fatalele urmări ale Congresului funcționăresc, și mai ales, ne întrebăm cum își închipue guvernul că măsura interzicerii ar putea calma valul de nemulțumire al funcționărimii ? Ceea ce este trist și îngrijorător e faptul că pe când la București se interzice un congres ce — suntem siguri — ar fi decurs în de-o plină liniște, la sate agenții Ligii contra camerei, infiltrează venim și ură în sufletele țăranilor, pe care vor să-i aducă la București, la congresși guvernul tace, tace— D. Standitescu