Epoca, aprilie 1931 (nr. 652-675)

1931-04-01 / nr. 652

Mo. 652 3 LEI REDACȚIA ȘI AOnUNISRAflA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Telefon 362110aS SR’Se NICOLAE rUPESCU - Director: or. N. rLIPESCU Mercurii Aprilie 1931 Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate/^1 >; Intre Europa și Românism Meschinele preocupări de toate zilele ne fac sa pierdem din vedere marile noastre îndatoriri istorice. De aceea este bine dacă n din când în când unul sau altul, dintre noi ne reamintește despre această misiune a neamului și ne ji, readuce la falsul tradiției noastr te politice și culturale. In revista „Gândirea” de o p parte, în ziarele „Cuvântul” și „Epoca” pe de alta se susține prin tot ce se scrie păstrarea vorstului nostru specific românesc, a ca o necesitate imperioasă pentru afirmarea unei culturi originale românești. c . Acest punct de vedere, care se constitue fundamentul pe care se j ridică întreaga noastră concepție, politică și culturală este admira j,bil de bine expus de d. Nichifor , Crainic într’un articol publicat în „Universul”, cu data de 30 Martie 1931, sub titlul: ...Misiunea I* noastră este in Răsărit. Pentru că suntem cu totul de acord cu ideile pe cari le susține I d. Nichifor Crainic, relevăm acest articol și înțelegem să ne 1 raliem opiniei sale, pentru căp este și a noastră. _r O sută și mai bine de ani de contact cu civilizația apuseană, le ne-a făcut să uităm cu totul că să avem un trecut cultural și că am jucat in repetate rânduri un roll politic și cultural între popoarele creștine din răsăritul și sudul Europei. 1 Din nenorocire civilizațiunea ‘ occidentală, pe care am adoptat-o ridiră nici un spirit critic, ne-a făcut să uităm acest trecut și acest rost al nostru, iar în măsura ce i spiritul occidental s’a împlântat mai mult în mentalitatea noastră, am ajuns să nu mai avem nici o pricepere pentru acel trecut și ah cel rost. 1 .Așa se explică cum de am ajuns să ne desinteresăm cu totul de Peninsula Balcanică unde n ljveam și avem încă o înaltă misiune politică și cuturaia de în i deplinit. Este suficient să cercetăm care este situațiunea școalei lor românești în Balcani pentru a 1e vedea dintr odată toată lipsa noastră de înțelegere a roluluil nostru în această parte a Euro liei. . . In timpul războiului, fiind prizonier și purtat până în Tracia, am avut prilejul să mă convingi de numărul mare de Bulgari Greci cari cunoșteau țara noasttră și vorbeau destul de bine românește.Aceasta înseamnă că noi suntem perfect de bine cunoscuți de popoarele de la sudul Dunărei și nu ar fi depins decât de noi ca să tragem toate foloasele politice, economice și culturale din această împrejurare atât de favorabilă. Din păcate mirajul occidentului atrăgea privirea tuturor, iar orientul apropiat apărea în ochii românului devenit european ca o regiune sălbatecă și cu totul lipsită de interes pentru noi. Mare eroare și care face dovada lipsei de perspicacitate a oamenilor noștri de stat, încă de când s’a pus în discuțiune proectul lui Briand pentru federalizarea Europei, noi ani susținut într’un articol, publicat, în acest ziar, sub titlul „Celei trei Europe”, necesitatea unei înțelegeri între statele din sudul și centrul continentului nostru în inainte de a ne gândi la o federalizare a tuturor statelor europene. Dacă sub raportul economic și politic este, până la un punct, ne-cesar, să ne aruncăm privirea și asupra centrului Europei, lucrul se schimbă cu totul, când rămânem pe terenul religiei și al culturii. Din acest punct de vedere, totul ne leagă de sud-estul Europei și ne desparte de occidentul ei. O politică inteligentă și călăuzită numai de marile interese ale românismului ar tinde să stabilească cât mai numeroase și mai strânse legături, mai întâi între noi și popoarele din Peninsula Balcanică și apoi cu cele din centrul Europei. Toate aceste popoare ar putea să realizeze în această parte a continentului nostru o înțelegere de pe urma căreia sar putea îndestula, în cea mai mare parte, nevoile economice ale fiecăreia din ele și în acelaș timp s’ar crea, îndeosebi cu popoarele balcanice, o comunitate de interese culturale și religioase, care ar folosi fiecăreia dintre ele și în primul rând nouă. Ambițiunea oricărui român, care se simte în stare să joace un rol politic sau cultural, este : a se face cunoscut la Paris, India și Roma și de a căpăta numele de european. S’a orgazat schimb de profesori între diversitațile occidentale și alelastre, dar nici un ministru de strucțiune nu s’a gândit să realeze acelaș schimb și cu univertățile din Sofia, Belgrad, Zach și Atena. Se trimit tineri intru studii în Cehoslovacia și Ilonia; nu-mi este cunoscut mie de tineri români trimiși pentru iunie studii la una din universițile din Peninsula Balcanică. Nu voim să tăgăduim valoarea ilturei occidentale, dar nu înțegem să depreciem valoarea ce-i orientale.Occidentul ne-a dat știință și linică, orientul ne-a dat însă are sistemele religioase. Dacă Ocidentul a creat o artă și litertură de înaltă valoare; apoi oentul nu stă cu nimic mai pres nici sub acest raport. In schimb însă occidentul ne-au organizația de stat burghez, care totul este subordonat empmicului și în care formalisul juridic a distrus tot ce este nenesc în raporturile dintre invizi. Ceea ce este pornire generală, iubire de aproape, tot ce nseamnă înclinare pentru mistism și pentru ce depășește reit:atea fenomenală nu are înțeleere și nu-și găsește rost în vastă societatea burgheză. In dumb tocmai aceasta constitue lenta sufletului nostru. Nu trebue să ne mire prin urmare dacă constatăm că în România europenizată toate elemente străine și lipsite de orice ieătură cu trecutul și tradiția neară, au ajuns,în ultimul timp să ridice pe primul plan al viețeioastre publice. Nu trebue de asemenea să ne fire dacă aceste elemente cu toți străine de mintea și spiritul umonismului nu sunt în stare să toacă politică cu adevărat româească și o subordonează în toate aprejurările, politicei occidentle și îndeosebi celei de la Pais. Această atitudine apare cu atât mai ciudată cu cât și occidentul are să fi ajuns la un moment de viză a societății burgheze. Ce varma, nu putem ști. Avem motive , socotim și situația din occient tot atât de critică cum este ceia din Rusia. Poate mai ciând decât ne închipuim trufașii oameni de stat de la Paris și Londra sau lacomii bancheri de pe aceleași piețe financiare, nu ar mai avea puterea să domine stuația în tarile lor. Pentru acele zile negre, carie pregătesc, este bine să ne rentoarcem ia vechile noastre legături și să ne apropiem de popoarele de care ne leagă secolele suferințe și de viață comună, ată pentru care motive socotim :ă îndemnul d-lui Nichifor Crainic de a acorda problemelor legate de biserica ortodoxă o mai mare atențiune, stabilind o colaborare cât mai strânsă între biserica noastră și celelalte biserici ortodoxe, este bine venit. Poate va veni ziua când numai biserica ne va putea da sprijinul pentru a înfrunta nenorocirile ce se vor abate asupra Europei. In ziua aceia o apropiere ntre popoarele ortodoxe, întemeiată pe această comunitate a credinței, ar însemna cel mai puternic zăgaz împotriva sălbăticiei ce se va revărsa asupra noastră fie din centrele industriale ale Europei occidentale, fie din stepele întinse ale Rusiei. Și unii și alții se vor mânca mânați de instincte și de foame. Noi le vom putea opune atunci „Crucea” după cum Papa Leon IV l-a oprit altă dată pe Atila tot cu crucea. De aceea este timpul să renunțăm la europenizarea noastră , să revenim la românismul nostr tradițional. E. Otetelișanu Circul Mironescu Circul Mironescu își continuă reprezentațiile. Public are destul: o tară întreagă care plătește și se distrează. De aceia și actorii se silesc să fie cât mai agreabili. In fiecare zi ale năzdrăvănii și alte tumbe peste cap, să se prăpădească de râs galeria. Ni s’a servit acum, pe tava noutăților, legea taxei pe celibatari. Această lege comică prin definiție, care ar putea avea un rost aiurea, dar care este absurdă la noi, unde natalitatea nu este deficitară până la necesitatea măsurilor represive și unde nici năvala imoralității nu impune această măsură, care, oricum, în acest scop ar fi platonică, această lege va fi nulă și din punct de vedere al eficacității fiscale. Pariem că nu vor fi găsiți în toată țara cincizeci de mii de celibatari. O călătorie ministerială în străinătate mai puțin, și s’ar fi economisit această sumă fără să mai fie nevoe de asemenea legiuiri comice. Dar circul Mironescu are grija evitărei monotoniei. Ne dă reprezentații foarte variate. Zilele trecute d. Manoilescu a apostrofat sever majoritatea. „Nu vă interesează decât chestiunile mărunte. Pe când pe acestea Ie discutați cu pasiune, treceți nepăsători pe lângă chestiile sa mari.” Cum în cadrul acestei apostrofe intrau și unele excelențe, am prevăzut de atunci că d. Matinoilescu va fi pedepsit pentru cu ytezanța sa de a spune atât de ti clu de adevăruri. Și prilejul a venit repede: proectul conductei Băicoi-Constanța. I din comisiunile Camerei majooi litatea face o vie opoziție proecetului d-lui Manoilescu. “ Adăugați la aceste aspecte, senzaționalele operații ale mașinei de vot parlamentare. Pachete de legi sunt depuse în fiecare zi pe birourile Camerelor. Un altdevărat potop. Se votează, se votează mereu, cu entuziasm, cu d frenezie, cu voluptatea datoriei zîmplinite. In special deschideri de credite.- Nici-un protest nu se ridică, nici-o conștiință nu trei sare, nici o mână nu tremură în fara urnelor. L Circul Mironescu e în plină enflorescență. I g — Poftiți, domnilor! rămas numai câteva zile! Au mange I. C. i D. G. G. MIRONESCU Tepi Motto: Deținătorul rubricei în versuri al ziarului nostru se află suferind. Ni s’a îmbolnăvit poetul, Insă nu ne-au prins fiorii Dacă pierde azi gazeta In schimb... câștigă cititorii Scarron O imposibilitate: un nou guvern Maniu Ziarele așa zise independente caută a repune, din nou, pe primul plan politic, pe șeful partidului național-țărănesc. Din întâlnirea la Paris a d-lor Titulescu și Maniu și din conversațiunile — despre care, e clar, nu au nici cea mai palidă informație — care au avut loc între acești doi oameni de stat, presa independentă’” conchide că d. Iuliu Maniu este arbitrul situației Și că în mâinile d-sale converg soluțiunile crizei politice. Am mai spus-o și în alte rânduri: a susține aceasta înseamnă a ignora toate aspectele împrejurărilor ce stau în legătură cu activitatea politică și cu situația actuală a d-lui Iuliu Maniu. Este, iarăși, cu putință ca presa care încă îl susține pe șeful îndepărtat al partidului naționalțărănesc, să încerce lansarea unui balon de încercare pentru a putea cunoaște impresiunea pe care o asemenea știre ar produce-o în cercurile noastre politice și în alte cercuri mai înalte. Două fapte sunt certe. Conversațiunil e d-lui Titulescu cu d. Maniu nu au un caracter mai deosebit decât acelea pe care ministrul nostru la Londra le-a avut cu toți fruntașii vieței noastre politce, în țară. Iar, în al doilea rând, dela plecarea din fruntea guvernului d-lui Iuliu Maniu — plecare determinată de cauzele pe care le cunosc, în întregime, unii inițiați și, în mod vag, marele public, — dela această plecare nu s’a petrecut nici un fapt care ar fi puut apropia pe d. Maniu de tot ceea ce o îndepărtase. Nu ne ocupăm act de cauzele detrminante ale demisiunei fostului șef al guvernului, demisiune ce i-a fost primită cu o prea grăbită bunăvoință, ci ne ocupăm numai de rezultatele politice obținute, după doi ani de guvernare, de d. Iuliu Maniu și de situațiunea pe care a lăsat-o țarei. Ori, toată lumea o cunoaște și nimeni nu poate afirma astăzi că această situație s’a îmbunătățit în cei doi ani de guvernare prezidată de șeful partidului naționalțărănesc, în care timp lucrurile au mers și au ajuns din ce în ce mai prost. Este destul să ne gândim la situația agriculturei, adusă aproape la inactivitate, la trista condițiune a comerțului și a economiei naționale care ne-a adus, legați de mâini — datorită concordatului preventiv și nerespectării angajamentelor luate care ne-au distrus și ce brumă de credit mai aveam in străinătate — la tristele și rușinoasele condițiuni ale împrumutului pe care l am încheiat Curba de sacrificiu impusă funcționarilor și concedierile nesăbuite urmate de noi angajări de sinecuriști cu nemiluita, au dătinat Și ele, din temelii aparatul funcționăresc și așa destul de minat de toate slăbiciunile. Să mai vorbim de legea reformei administrative pe care repetatele modificări și revizuiri, nu reușesc să o pună la nivelul realităților și împrejurărilor? Să mai pomenim de anulările în Casație a legiuirilor econmice? Aproape nu există lege sau reformă săvârșită în acești doi ani de guvernare Rezidată de d. Iuliu Maniu, care"să poată fi aplicată sau realizată omenește. Secătuirea tezaurului și neplata salariilor funcționarilor și a statelor armatei, complectează tabloul. Iată ceea ce a putut realiza ca operă de guvernământ d. Iuliu Maniu: Ce s’a schimbat în țară de la plecarea în străinătate a fostului șef de guvern? Crede cineva că situația țarei, s’a îmbunătățit viasa măsură încât să fie nevoe urgentă de revenirea d-lui Iuliu Maniu pentru a încurca, și mai tare, treburile ei? Și nu crede orice om de bun simț că după „realizările” partidului național-țărănesc, care au adus țara la un adevărat dezastru, se mai poate vorbi, nu de revenirea imposibilă în fruntea unui nou guvern național-țărănist a d-lui Iuliu Maniu, dar, măcar, de rămânerea la cârma țârei a întregului partid care și-a înscris în istoria politică a țârei, cea mai rușinoasă pagină falimentară? Un nou guvern Maniu? Nu. Ci plecarea cât mai grabnică a întregului partid de la cârma țârei. J. Paleologu o lege care nu trebue să treacă Printre alte ciudățenii de ultim moment, acum în preajma închiderii Parlamentului, guvernul, sprijinit de majoritarii splituri se pregătește să dea lovitura de grație viticulturii și pomicultură Astfel suntem informați că s'a depus pe biroul Camerei un proect de lege, prin care se scad dintr’un condei taxele pe spirt cu mai mult de jumătate din cele actuale. Apoi se scade taxa pe bere cu peste 35 la sută, pe când la vin numai cu 15 la sută. Nu se tine seamă că materia primă la spirtul industrial este de 1/5 din prețul materiei prime la spirtul din vin. Asemenea nu se ține seamă că prețul vinului a scăzut de la 150 lei pe decalitru la 50 lei. Podgorenii și prunarii, de bine de rău erau singura clasă de plugari, care până azi se putea spune că se mai țin pe picioare și n’au ajuns încă pe pragul falimentului. In timpul din urmă însă, târgul vinului și al țuiiei suferea; criza se resimțea grozav, acuma mai ales, în preajma campaniei de lucru. Guvernul ține, cu orice preț, ca înainte de plecare să distrugă definitiv și această ultimă rămășiță de producători, care mai puteau să reziste crizei. Trecerea legei acuma, în pripă, noaptea, cu 10 deputați în Cameră nu o putem califica decât ca un atentat doțesc. Vom adăuga, pentru cei cari trebue să audă, că pentru depunerea acestei legi a militat în deosebi d. Neculae Rădulescu, președintele sindicatului berarilor și spătarilor și administrator general al fabricelor Bragadiru. Creionări Soare in suflete Gânșăniile toate, fluturii, albinele și atâtea dragi sburătoare își încep activitatea, deîndată ce raa soarelui tinde să dogorească mai în plin pe fiece zi, plăpândele firișoare de iarbă avide de desmerdare. Țăranii își desmorțesc mădularele, trosnind pentru ultima oară oase și încheeturi. De-acum, până la toamna băt-departe, ei nu vor mai cunoaște odihnă. Chiar mahalagiii Capitalei se desmeticesc din dârdâiala hiberna (— spune-se că n’au prea fost lemne —) și sculptându-și a harfă vârfurile de mustețe sub trei răsuciri năzdrăvănie, ori potrivindu-și din brăcinar pantalonii încă rămași cu o urmă de crețuri asortate bizefurilor cehoslovace, se gândesc cu duioșie in ce „grădină de vară’ să-și deslănțuiască elementele lor sentimentaliste. Grădinile de vară... Paratonerul înșelăciunilor vieții ca în vis... Cum tuturora le e gândul la un țap răcorit, ori la o coronadă elegant absorbită prin pârghia fără măduvă a fragmentului de paiu... Din timp în timp, bucuriile vin, pentru unii. Din timp în timp, dureroasele înțelegeri țâșnesc rachete luminoase din viața altora, asemănători netoților numai la chip. Pentru unii, toropeala, în somn lipicios — pentru alții, încordarea în nevoile aspre ale muncii. Tuturora, ca o mană de gânduri senin îmbietoare la viață, aceleași zile însorite. Se apropie timpul când poetul urban începe să viseze într’o grădină de vară, cu țapul golit, dinnainte-i, — când țăranii, cu ochii spre cer, se roagă lui Dumnezeu să le dea ploaie. Aceiași darnică bunătate divină — zice se — a împărțit toate cele. Dar când o grădină de vară, te închie pe dumneata, ca și pe orice mahalagiu, să-ți oferi inima, pe tipsie, intreabă-te, o clipă; numai smuls din considerentele sociale,dacă nu-ți e sufletul mai coprinzător față de ingrata menire a unora. Dacă nu e sufletul nicii cuprinzător decât materia. De ce, atunci, să nu-i sluești lui?... Nu?... ; / Eliad Cotian fie, scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Micolac rinpescu Ideologia Ligei „Vlad - Țepeș“ Acum doui ani aproape, câțiva s întși — eram numai opt atunci —Ilii a pus bazele „Ligei Vlad Țepeș“, iar cei dintâi am strigat strigătul lui 3 alarmă. Ilii Ceea ce ne aduna atunci era drag îr o stea de țară, era îngrijorarea lui stâncă pe care ne-o inspira meritcul treburilor obștești și primej l ia din ce în ce mai mare, care s 3 apropia din zi în zi, era constingerea că partidele politice, care l"d "au pricina acestei stări de lucaruri, nu puteau decât să grăbească desnodământul, și că prin hiemare, scăparea nu putea să vior decât de la un guvern în afară delte artide. I n Și fără a ne gândi la disproporția imensă dintre micile noastre lauteri și puterea mare a partidel cor, care prevedeam să se vor unlpi vor face un singur front față I nu dușmanul, care se ivea la orizont, așa mic cum era el, fără a ne gândi la organizația puternică, pe care o aveau partidele politice initimata țara, pe când noi nu aveam nici una, fără a ne gândi la aripile puternice de care se foloseau I îile și de care noi nu știam și nici nu voim să ne folosim, fără a ne scândi că ele vă ademeneau cu fa 1 cădueli, mincinoase și demagogiste pe când noi vă chemam la jertfă, și vă spuneam să vă luați Iarucea și să ne urmați, ca împreunta să scăpăm țara de prăpăd, fără ar . chibzui mult, și fără a ne temele de nimic, am pornit lupta în confura politicianismului. I c Ne-am aruncat in luptă, cum se Is ,rupea în valuri, cel care vrea sah ca pe o ființă omenească, fără a tta să măsoare puterile lui și puterile valurilor. Am intrat in luptă I vu credința, că îndeplinim o datorie sfântă față de țară și față de 1emoria celora care, din generare în generație, în decursul veai ^urilor,, până eri, și-au dat viața ‘ pentru apărarea ei, am intrat cu credința în Dumnezeu și în steaua b neamului nostru, care a scăpat dej toate vijeliile, ce s’au ținut lanț n istoria lui atât de frământată. " Și pe atunci atribuțiile regalerau exercitate de o regență, de la parc nu era de așteptat nici o hotnârire, nici o inițiativă de scăpare, așa că nu ne puteam îndrepta WT1ât spre unul singur din cei doar 1i actori constituționali, spre popor, 11 spre Opinia publică. De atunci, s’au schimbat mult: Jdunei Liga Vlad Țepeș de abialua ființă, au trecut doui ani și j tot trăește, ba s’a întărit și se înstărește mereu,și ceea ce se întărește încă mai mult decât Liga, de 11,ât instrumentul, e ideia pe care j servește, și pe care o propovă l înește, și credința noastră în această ideie. Atunci tara aluneca pe povârnișul ,care duce la prăspastie, azi e la marginea prăpasttiei; atunci noi, cei dintâi am dat semnalul de alarmă, iar cei care erau, și sunt și azi la putere, ne-aul desmințit, cu indignare, pretinzând că totul merge bine, azi toți sunt înspăimântați de primejdia de moarte, care ne amenință; atunci noi cei dintâi am pronunțați cuvintele de „guvern în afară de partide“ și am propovăduit ideia unui asemenea guvern; de atunci , ideia, care la început a fost primită cu revoltă de partidele politice, și cu simpatie, dar cu sfială, de opinia publică, și-a făcut drum, și azi pot spune fără teamă des conștiința mea, că nu e un om cui scaun la cap, cu dragostea de tată, I cinstit și nepărtinitor, adică neîn l regimental în vre-un club politic, care să nu creadă în adâncul consștiinței lui, că scăparea nu poate veni decât de la un guvern în afară de partide; și dovada că ideia noastră, de guvern în afară de paritide, copilul nostru, a fost adoptat de opinia publică, și acumj e al opiniei publice, e că opinia publică i-a schimbat numele; noii îl botezase u „guvern în afară de partide”, ea l’a botezat „guvern de personalități” și toată lumea vorbește acum de un guvern de personalități; atunci aveam o regentă neputincioasă, de la care nu eram nimic de nădăjdit, acum avem un REGE; un Rege tânăr și plin de viitor; un Rege către care se îndreaptă toate privirile și de la care e totul de nădăjduit. Da, toate privirile se îndreaptă către Rege, toate nădejdile sunt concentrate spre El. Dar aceasta nu înseamnă și nu trebue să însemne că voi, că noi toți, trebue să stăm cu brațele încrucișate, și să așteptăm în nepăsare și în ne- simțire, ca scăparea să ne vinăj de-a gata, de sus. Nu trebue să să-l l sărmc pe Rege să ia toată sarcina și toată răspunderea. Nu, Domnilor, j I trebue să-l înconjurăm și să-l acomporim cu toată dragostea noastră. j trebue să știe Regele că suntem un popor încă plin de viată și că nu voim să pierim, trebue să știem că acțiunea Lui se va împleti cu acțiunea noastră gata să svârnească la porunca Lui, că voința Lui va găsi sprijin în voința noastră, în voința de a scăpa de atmosfera, care ne înăbușe de a eși din starea de lâncezeală, de mizerie și de Înjosire, în care vegetăm, în voința de a respira iarăși liber în aer curat, și de a trăi iarăși cu fruntea sus, încrezători in munca noastră • și în viitorul neamului nostru. Trebue să afic Regele încotro se indreaptă opinia publică și cum are pulsul națiunei. Trebue să ie că tot neamul îi va urma ca •u n singur om în clipa în care va ia inițiativa și comanda, ca să-și ideplinească menirea mare și rea, pe care La încredințat-o Istria. Și să-I spunem, Regelui, că majoritățile de care dispune cârmuirea de azi, cea mai păcătoasăin toate cârmuirile pe care le-a vut vre-odată țara aceasta, nu îai reprezintă de mult voința namei, amar, desamăgită. Să-i cerm, cu tot respectul, dar și cu tată stăruința, să ia biciul în mâă, și să alunge din Templu pe arafi ,și pe negustori, ca să nu-i lunge poporul cu biciul de foc, ăci și-au pus taraba pe altarul aferiei, și au transformat templul camului într’o peșteră ,de tâlhari. Și odată regimul acesta prăbuit sub povara propriilor lui plate, să-i spunem Regelui că suntem sătui de politicianismul, care otrăvit totul, că suntem sătui de artidele politice, care ne-au adus alalul în care suntem, și că.oim să fim cârmuiți, odată, de ei mai buni fii ai neamului, de ei care vor veni cu sufletul citat nu să ia de la țară, căci nu mai are sărmana nimic de dat, ciădea ei țării din ceiace mai au vin în sufletul lor, de aceia care iu au obligații contractate în treaz, nici interese de apărat, pentru viiitor, de aceia care cinstiți în adâncul sufletului lor, sunt„ gata sa -e jertfească ca, să scape țara, de aceia care prin serviciile aduse aici și prin faima numelui lor pot singuri să inspire încredere și în ură și peste hotare. Căci de la danși și numai de la dânșii sub înalta diriguire a Regelui, aștepara mântuirea. . Ca să arătăm această credință a noastră și să o spunem până ce lașul nostru va fi ascultat, v'am chemat astăzi și vă Vom mai chem incă. Și înainte de a termina, dați-mi mie, domnilor, să repet ceiace /’am spus mereu, ori de câte ori am venit în contact cu domniile noastre. Nu cerem, nimic pentru noi, și nu vă, făgăduim nimic. Suntem apostolia unei credințe și propovăriluim o idee. Și am venit să vă cerem ajutorul ca. . să înfăptuim această idee. ■ » i» N. Miclescu Se legiferează... Guvernul provizoriu prezidat de d. G. G. Mironescu, văzând că se ar proprie din ce in ce mai mult perspectiva inevitabilei prăbușiri, și având oroare de numărul considerabil al polițelor politice rămase în restanță până în ajunul scadenței răspunderilor finale, — recurge la mijloace nepermise de improvizare a unor legi incompatibile cu necesitățile reale ale societății. Parlamentul a fost transformat, in acest sens, de majoritatea cu demisiile în alb, într’o adevărată fabrică de legi. S'au adus spre votare proecte de legi și reforme, ce reclamau in împrejurări normale o îndelungată și matură discuțiune, și care totuși în urma presiunei guvernului, au fost înregistrate ca bune, uneori, nu mai puțin de o jumătate de oră. Guvernul are o singură preocupare în momentul de față: să-și asigure o cât mai onorabilă platformă de retragere. Și pe această temă brodează o serie întreagă de invențiuni legiferatoare. Niciodată analele Parlamentului românesc nu au mai înregistrat o pletoră de legi, similară celei produse de zelul furibund al guvernanților actuali. Se legiferează in orice domeniu și în orice direcție, fără nici un criteriu de selecționare a materialului prezentat și fără nici un scrupul de conștiință. Se legiferează, fără nicio linie de directivă, ci numai pe simplul considerent că așa cer urgentele interese de partid al guvernului. Și in alcătuirea oricărui proect de lege se picură o doză apreciabilă de patimă și rea credință. Ca, de altfel, și sub șefia d-lui Maniu, predecesorul d-lui Mironescu, se legiferează anormal, fără controlul imparțial al logicei drepte, și sub dominația oportunităților de moment. Este o manie ce nu poate intra decât în tradiția unui partid lipsit de autoritate și fără busola rațiunei juste. Legiferarea de care a fost cuprins actualul cabinet, prezidat de d. G. G. Mironescu, Își are sorgintea principală in principiile demagogice înscrise în programul partidului național-țărănesc. De aceea a fost, de la primele manifestări, viguros stigmatizată de disprețul opiniei publice conștiente. Căci dacă am încerca să fixăm sinteza reală a activităței parlamentare — de doui ani încoace — nu vom putea ajunge decât la o singură constatare, ce se bucură de toate garanțiile obiectivității, și anume: că majoritarii cu demisiile în alb și-au petrecut vremea intr’o pasivitate continuă, — iar acum în acest deprimant sfârșit de seziune, au deslănțuit pe birourile Corpurilor legiuitoare o uriașe cascadă de proecte, ante-proecte și reforme de legi. Se votează fără discuție. Și se discută in cel mai scurt timp. Probabil din motive de... economie, căci guvernul și-a făcut din această noțiune un brevet de succes politic- Și aicum, in ultima oră, se legiferează cu nemiluita. Se pare că actualii guvernanți și-au impus ca deviză, formuliî arhibanală, nu calitatea, ci cantitatetea interesează, G. L BREAZU .