Epoca, iunie 1931 (nr. 701-724)
1931-06-02 / nr. 701
Ho. 70 i 3 LEI BEMCfla Șl AWdNISTRApt BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Și Inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate ICICIM 362110 Cazul de la Banca Cetatea nu este, desigur, unic în analele desfrâului nostru politicianist. Am mai avut de deplâns și alte cazuri similare. S’au căutat adesea, în politică, avantagii pentru partidul respectiv și generositățile din banii deponenților au fost de multe ori înregistrate. Dar, oricât ai voi să cauți scuze partidului național-țărănesc, oricât deprinderea de a spune adevărul ne obligă să Scrutăm, până în adâncurile lor, desfășurările trecutului, nu putem să nu spunem că nicio dată nu s’a mers atât de departe. Banii cari au fost risipiți în scopuri politice, personale ori de presă și de propagandă, sunt bani adunați cu talerul din economiile românilor din America. Vă dați seamă de toată tragiția acestei împrejurări? Românii ardeleni și-au lăsat vetrele și familiile pentru a se duce să-și caute norocul peste ocean. Și cu trudă multă, cu muncă grea de fiecare clipă, având mereu în fața ochilor idealul unei agoniseli cu care să se poată întoarce în țară, au izbutit, unii din ei, să realizeze mici sume. Aceste sume au fost captate de emisarii băncii Cetatea prin persuasiune, cu fluturarea autorității partidului național-țărănesc, în numele conducătorilor lui și prin exploatarea sentimentelor patriotice: „dați banii voștri să-i ducem în țară, să-i fructificăm acolo, pe pământul românesc. Ni veți găsi sporiți și siguri, la întoarcere“. Și pe urmă au venit generozitățile suspecte, risipa și dezastrul. Azi parchetul e obligat sa cerceteze, să precizeze vinovățiile și să încerce să salveze ce se mai poate salva. Adunați-vă amintirile, toți câți cunoașteți de aproape scăderile politicianismului, și spuneți dacă a mai îmbrăcat vreodată bancarismul de partid, asemenea forme. Generozități de partid la o instituție înfloritoare, mai pot avea o scuză, ori măcar o explicație. Se risipește, atunci, o parte din profit. Dar nu se atinge capitalul deponenților. Și chiar la o instituție deficitară, altul este aspectul, când banii au fost depuși de bună voe. Cazul băncii Cetatea este unic. Și pe acest teren partidul național-țărănesc a mers mai departe pe linia răului decât tot ce se imaginase în trecut. Au fost forțate și depășite toate barierele ilicitului. Și în această îngrămădire de delicte, dintre cari cele morale sânt și mai grave decât cele care cad sub controlul judecătorului de instrucție, conducătorii partidului național-țărănesc se înfățișează în primele linii ale răspunderilor. Prin complicitatea lor, și în orice caz prin nepăsare și prin toleranță. Și a fost o clipă când, — vă aduceți aminte? — așteptam de la acești oameni, primeniri morale! D. Fără agenți electorali ? Nu sunt fire indiscretă și totuși ieri am prins o conversație mată, între doi reprezentanți anial „masselor”, in fața Cișmigiului și care m’a învățat ceva nou. — Guvernul o să iasă cu greul (zicea vocea poporului, mâncând sămânță de dovleac) — n’au agenți electorali. Și doar mă cunosc că sunt agent mehenghiu. Cunoșteam existența acestor elemente, dar nu știam că, voința poporului, atât de conștientă și pentru care s’a sdruncinat temelia unei întregi generații, decide soarta de conducere a unei țări, prin conclavul lui Nea Ghiță agentul electoral. Vrea să zică, Codul Hamangiu, Ateneul Iorga, Institutul Cantacuzino nu sunt suficiente? Și mai există oameni care se urcă la tribune și spun, — că azi masele sunt conștiente, și deci au dreptul să decidă de soarta lor! Marietta A. Manissalian Marți 2 Iunie 1931 Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Un caz unic în cadrul primăriilor bucureștene Oricât de aspre au fost aprecierile noastre asupra abuzurilor de la municipiu, ne-am apropriat foarte puțin de realitate. S’a mers atât de departe cu nepăsarea, cu nesocotirea legilor, cu risipa și cu incorectitudinea, încât și cea mai bogată imaginație ar fi putut cu greu fixa exact conturul debandadei municipale bucureștene. Avem în rapoartele comisiilor de anchetă copios material pentru un studiu asupra psihologiei democrației național-țărăniste. In concepția acestei democrații banul public nu este decât o ficțiune, iar scriptele contabile au fost inventate de câțiva maniaci cari aveau vreme de perdut. Din realitate banul public, banul dărilor comunale încasate adesea cu bătăi de tobe, are destinații precise: satisfacerea clientelei clubiste, căreia nu-i găsiseră întrebuințare lucrativă nici atotputernicia d-lui Madgearu, nici posibilitățile infinite ale d-lui O. R. Ioanițescu. La municipiu a fost refugiul ultim, biroul de plasare cu ușile veșnic larg deschise, haznaua inepuizabilă a tuturor generozităților. Au luat oamenii cum au putut, de unde au putut, și au distribuit. In schimb au fost pavate câteva străzi și s’au pus flori în câteva squaruri... Prilej pentru „Adevărul” să militeze ca înfocare, nu se poate să fie vinovați oamenii cari iubesc florile! Va începe în curând descifrarea imenselor dosare ale fraudei și risipei. Deocamdattă ministerul de interne ne prezintă câteva date: La sectorul I (galben). — Pentru acoperirea plăților curente s’a recurs la un procedeu cu totul ilegal și anume: a) S’a cheltuit din taxe de înregistrare lei 328.020; b) Din taxa de 4 și 40 la sută și 8 și 80 la sută asupra salariilor lei 869.144. c) Din rețineri pentru casa pensiilor lei 931.651. Total lei 2.123.815. S’au atacat garanțiile depuse de diferiți antreprenori și furnizori în sumă de lei 664.620. In 1930, pentru plata personalului suplimentar s’a cheltuit suma de lei 5.718.711. In 1931, s’a angajat din nou personal suplimentar (53 diurniști) printr’o simplă decizie date de d. Al. Bolintineanu, a cărui diurnă reprezintă lunar lei 254.400. S’a cheltuit până în prezent cu plata lor lei 1.750.720. „In Ianuarie datoriile comunei contractate în cea parte neregulat și cu mai mare violarea legilor suma de circa lei 85 milioane, fără putință de a le înscrie în buget. Pentru plata exproprierilor finanțele comunei au rămas angajate pe exercițiul 1932 și următori cu suma de lei 42.105.624,90 pentru angajarea de lucrări edilitare și procurare de materiale Angajarea lucrărilor s’au făcut fără proecte, fără licitație publică și fără acoperire bugetară. Peste tot un dans fantastic de milioane, o cursă nebună pe luare, cât mai mult și cât mai repede. Două sute cincizeci de mii lei salariu lunar pentru un domn primar de sector, — vor conveni credem, și admiratorii squarurilor înflorite că e cam mult. Acum vor trebui descusute filă cu filă dosarele licitațiilor, dosarele închierilor de zeci de milioane pentru viitoarele exerciții budgetare. Și vor trebui limpezite apele acestuiitil grăbit. Vor avea de lucru panchetele! Cerem de pe acum o primă de muncă pentru magistrat Bibl I. C. Opoziția trt alegeri rA’zi, corpul electoral va pronunța verdictul suprem. Guvernul a cărui existență se întemeiază pe concursul unor personalități active și oneste ale acestei țări, se prezintă alegătorului român, fără promisiuni trandafirii, ci numai cu angajamentul solemn și cinstit că încrederea țări va da actualului guvern posiblitatea să rupă tradiția unei mentalități depravate și sângeros de speculante, întronând cuviința, onestitatea și spiritul de hărnicie creatoare și constructivă. Unanimitatea românească, înșelată crunt în independența, în trecutul pur și în capacitatea serioasă a membrilor actualului guvern, chezășia granifică că modestele promisiuni vor lua ființă, pentru consolidarea situației acestei țâri. Propaganda guvernului a decurs într’o atmosferă calmă și serioasă cu siguranță, că oamenii cu trecut strălucit se impun conștiinței poporului numai prin titlurile lor de nobleță morală și de capacitatea personală. Opoziția partidelor scoase din circulație, fie din cauza unei opere de guvernământ dezastruoasă, fie din cauza lipsei de aderenți activi, a încercat o propagandă incendiară. Național-țărăniști au întrecut orice limită. Disperați de perspectivele dezastruoase ale alegerilor, naționalțărăniștii au vorbit despre teroarea guvernului, pentru a-și scuza astfel certul lor eșec electoral. Guvernul atent numai la durerile țării, va merge înainte, și va avea drept comandament suprem, salvarea poporului din greul impas în care ne sbatem cu toții. C. H. Ciurcu Nu panglicărie, îi terapeutilă în clipele când apar aceste rânduri, soarta alegerilor este decisă, astfel că, în nici un caz, cele scrise aci, nu vor putea fi intepretate ca tinzând să influențeze pe alegător. La drept vorbind — o recunoaștem — regretam acest fapt, căci, în concepțiunea noastră: larg aceasta, atât de greu suferindă — în mare măsură — de pe urma experiențele panglicarilor democrației cari au experimentat și exploatat — pe spinarea ei — axei sufragiu universal de care, cu drept cuvânt au râs părinții noștrii, iar aceasta, o repetăm, trebue îngrijită ca un bolnav. $i pe pacient nu’l întrebi dacă'i place medicamentul sau therapeutica pe care i-o aplici, pentru vindecarea lui; cili îngrijești cu cele ce’i trebuesc, îl cutarisești de răul de care suferă; la nevoe îi aplici și oarecare chirurgie dacă ești convins că fără de ca nu’i altă scăpare. In tara noastră — toți o știm, dar puțini îndrăznesc a o recunoaște și, încă și mai puțini, a o mărturisi — în tara noastră, votul universal, pentru motivele cunoscute, a fost hărăzit — dată find nepregătirea masselor noastre electorale — prea devreme. Cum a fost exploatată această ,,binefacere“ socială, se știe. Toți panglicarii periferiei politice românești s au speculat — fără măsură și fără rușine — pentru a-și face grafie naivitției și nepregătirei alegătorului român, postamentul politic de la înălțimea căruia au crezut apoi că pot și au dreptul de a guverna ura. Aceștia au fost cei mai periculoși. Ei se numesc: Meniu, Madgearu, Vaida, Mihalache, în timp ce panglicanii sunt de teama aureldiobreștilor și a ioanileștilor noștrii. Datorită tuturor, la un loc, suntem astăzi unde ne aflăm și în halul în care ne găsim. In ceddex ne privește, personal, am găsit de prisos această nouă și costisitoarea consultare a „corpului electoral“. Nu ne facem nici o iluzie asupra lui; știm cât este de naiv, când nu este prost de-a binelea sau „șmecher“, ceea ce, în fond, este acelaș lucru, căci „șmecheria" este prostia pretențioasă a mitocanului. Nu prea vedem ce avantaje vor răsări de pe urma acestei noi îi „consultări“. In ceea ce ne privește , cum am spus — ea ar fi putut să lipsească, sau, în cel mai rău caz, dacă — după cum susțin unii — ea a trebuit totuși să aibă loc, din considera,iuni externe, ar fi trebuit făcută cu maximum de garanții pentru a elimina surprizele, datorite naivilor și panglicarilor. Guvernul a înțeles altfel: A vrut să facă „alegeri libere ceea ce, în fapt, nu ar fi oportun în țara noastră decât peste vre-o zece, douăzeci de ani; dar, în sfârșit, alegerile, așa cum le-a voit guvernul, se desfășoară astăzi. Unui guvern conștient de greaua răspundere pe care și-a luat-o, față de situațiunea, și mai grea, a țarei nu i-ar fi fost îngăduit experimentarea acestei „loterii“. A vrut-o și a făcut-o. Dar odată închisă, loteria și sperăm — pentru bunul simț al românului și pentru bind țârei — în favoarea guvernului acestuia de oameni cinstit și buni români, experiențele trebuesc să se sfârșească. Rănile târei vor trebui tămăduite, fără întârziere și fără considerente pentru gustul sau capriciul bolnavului. Vor tipa unii — acei cărora le scapă din mâini monopolul exploatărei prostiei noastre; vor blestema și amenința pungașii și șperarii înțărcați din „afacerile” lor; se va specula, din nou, gogorița străinătăței. Toate acestea sunt și vor trebui să rămână, fleacuri. De care guvernul nu are a ține seamă; căci el, singur, are răspunderea față de țară, fată de această țară care nu este a ioaniteștilor și a dobreștilor; ci a acelora cari au îngrășat pământul cu sângele și stârvul lor, a copiilor lor, a acelor cari, cu sudoarea lor, muncesc pământul ei și a acelora cari cu munca și sacrificiile lor, mărunte, modeste, de fiecare zi, fac ca ea să nu se prăbușească cu desăvârșire. Guvernarea ce o așteaptă țara, este o linie dreaptă, fără compromisurile și zigzagurile tărguelei oportuniste, o Unie dreaptă ce nu poate și nu trebue să ducă decât spre un singur țel: salvarea ei. Mâna care pansează și vindecă, trebue să fie o mână sigură; ea nu trebue să cunoască — ba chiar trebue să disprețuiască — slăbiciunea. Dar, să tămăduiască. J. Paleologu , scumpiara, plierea a de manca și petered mea i Miire. Nicolae rupescu Profitori, venali, trădători, impostori Văzând, aceste calificative, cititorul ar fi îndreptățit să creadă că am voit să enumerăm din nou titlurile pe cari național-țărăniștii și le-au cucerit cu glorie, în timpul guvernării prăpăd, cu cari au fericit țara românească; totuși nu aceasta a fost intenția și noastră. Epitetele de mai sus leam găsit în oficiosul d-lui Maniu, aruncate cu eleganță la adresa oamenilor de cinste și de muncă cari ne guvernează azi. Un adevăr într’un articol intitulat „Ofensiva calomniei”, „Dreptatea” de ori — în lipsă de alte argumente — aduce aceste insulte guvernului. Să-și imagineze oricine pe un Iorga, dr. Cantacuzino, Hamangiu, etc. calificați de profitori, venali, trădători. Se vede că „Dreptatea” nu a aflat încă ceea ce știe o lume întreagă, că d. profesor lorga, după ce a dus faima științei românești peste tot globul și după ce a pus 40 de ani — cei mai frumoși ai vieții sale — într’o mimcă titanică și atât de rodnică pentru neam și țară, și-a dăruit statului — scopuri de binefacere — și o bună parte din puțin a avut ce a putut să-și agonisească. „Dreptatea” nu a aflat încă ceia ce se știe și peste hotare că savantul nostru d. dr. Cantacuzino a făcut adevărate minuni în domeniul științei, prin acea muncă fără odihnă de îndârjit cercetător, pentru binele și spre folosul omenirei „Dreptatea” se vede că nu cunoaște sau nu vrea să cunoască pe eminentul nostru jurist d. Hamangiu care după ce șia închinat o viață întreagă științei dreptului și cultului dreptate, dând la iveală opera de o mare valoare, cari sunt o adevărată podoabă a acestei nobile științe, a dăruit și suma de cinci milioane de lei — aproape toată averea sa — pentru a se ajuta studenți săraci dar merituoși ca să poată continua studiile. Iată cine sunt profitorii și venalii din guvern. Și cine o spune asta e tocmai gazeta faliților morali, a acelor oameni cari timp de mai bine de 2 ani cât au guvernat țara, au jefuit bugetul și mai toate bogățiile naționale, — ca în Vlăsia — gâtuind pe contibuabil pentru a se îmbogăți, și nu am citit nicăeri că vreunul din acești mecena ai vieței noastre publice să fi dat vreodată cel puțin un leu în scopuri de binefacere — nu din averea lor ci din ceea ce au furat. Oamenii aceia cari au sămănat ruina pe ogoarele noastre pustii și au adus prăpădul în căminuri și disperarea în suflete, taxează azi de profitori și venali pe oamenii mari ai tarei cari și-au dat și munca și averea și chiar sufletul or pentru țară și numai pentru alta. Și „Dreptatea” este oficiosul partidului național-țărănist, care a numărat și numără în rândurie sale, pe un Stere, pe un Moldovanu, faimosul director ministeral al Basarabiei de unde a trenut să fugă acoperit de oprobiul și indignarea publică, pe un Aurel Dobrescu chemat în fața judecătorului de instrucție cu mandat de aducere și pe încă o sumă de ilustre perosane tot ca cei de mai sus, viitori clienți ai pușcăriei dacă guvernul Iorga își va ține angajamentul luat în fața țarei de a pune mâna în gâtul tuturor celor ce ne-au furat. Dar „Dreptatea” mai spune încă,în articolul citat, și următoarea năsdrăvănie: „Țara trece printr’o eclipsă după o epocă de aproape 3 ani de zile când a putut respira un ritm de viață occidentală”. Și care e acea viață occidentală, de care vorbește ziarul? este poate dansul diabolic al ..fraudelor de tot felul din timpul guvernării național-țărăniste, sunt parlamentarii democrației integrale, cu botniță sistem Maniu — prin demisiile în alb— parlamentari cari jucau ,se gudurau și se dădeau peste cap, după cum le poruncea bagheta magică a șefului? Sau să mai pomenim oare și de contracte oneroase și concesiuni atât de dăunătoare tăriei? e Linti. Acesta este ritmul occidental adus de guvernul trecut, la care face aluzie „Dreptatea”. Apoi decât așa viață occidentală, mai bine potopul, căci cel puțin potopul lui Iata Noe a înnecat oamenii fără a-i chinui ca ritmul vieței occidentale,al d-lui Maniu-Mahalache și compania General A. Butunoiu Pentru a asigura țării o viață nouă, Pentru îndrumarea producției pe căi sănătoase, Pentru a avea o administrație onestă și lârgisitoare. Votați dubiul pătrat Țepi Unde ești, unde ești?. Romanță bătrâneasca „Aurel Dobrescu, unde ești?“ se ’ntreabă 'ngrijorat partidul. Dar rudele, rânjind — perfidul, scandează ’n tact: „la Văcărești“, * Din Cohalmi la Văcărești Cântec popular. Motto: Consiliului de Administrație al Băncii „Cetatea“. Un Institut bancar e o cetate; „Cetatea“ din Cohalmi, stă mărturie. Dar, vai, ea a mai fost, fatalitate! Și-antre ul ior, direct, la pușcărie, jap. * 1 „Patria“ afirmă că Dr. Dobrescu a fost în 49 alegeri. In 49 de alegeri Zice „Patria” c’ai mers, Cum se face că nici astăzi? Nu ești încă „am ales”! Alegs Cetățeni din toate unghiurile tării Toți cei cari vă iubiți patria și sunteți strânși legați de glia strămoșască, uniți Intr’un singur gând, VOTAU lista guvernului »Uniunii Nationale“. El ne va reda liniștea, ordinea, și prosperitatea pe cari alții ne-au răpit-o. Votați într’un cuget pentru Guvernul Refacerii