Epoca, august 1931 (nr. 752-776)
1931-08-01 / nr. 752
■ M . 752 KÉS, <51 Bsmíjm si JWWIWSIMTH eyCliffSESTSi Mi-EA VS € a ORIEI No 33 Pested © si inserții Se primes« la ad-trația ziarului și Ia agențiile de publicitate fclcltii 362110 samtotttu ! Fondat în anul 1885 de MOSIE FILIPESCU Situația agricolă Despre d. Titulescu Fără îndoială, situația producătorilor agricoli nu este roza. Ar fi să negăm cea mai contondentă evidență dacă nom recunoaște că străbatem o vreme de mari dificultăți. De altfel „Epoca” a subliniat cea dintâi erorile multiple ale politicei agricole a guvernelor trecute și în tot cursul guvernării național-țaraniste n’a contenit să afirme necesitatea unor concepții economice cari să oxigeneze măcar parțial o viață agricolă atrofiata. 1 Fără a ne însuși criticile cari se aduc măsurilor de proteguire a agricultorilor luate de guvernul Iorga, le înțelegem, deci. Voim să credem că ele pornesc dintr’o grije atentă și dintr’o luminată preocupare. Dar nu miei ,legem și nu ni se pare recomandabilă critica dusă până la semănarea descurajării. Ia N’am pierdut de loc, cum se se afirmă, bătălia grâului. De fapt, a această bătălie, la noi, de-abia, acum începe. Și în măsura posibilităților generale europene, o p vom câștiga. Producătorul agricol trebue să creadă cu înverșrșunare în această victorie și trebue stimulat în eforturile lui pe în a nu șovăi în această credința organică, izvorîtă din dragostea de brazdă. Căci, orice s’ar spune, există și o stimulare a opiniei generale pe care numai presa o poate înfățișa. Nu se poate aștepta, desigur, prea mult, de la măsurile luate în ultimul timp de guvernul Iorga. Guvernul însuși este departe de a exagera eficacitatea acestor măsuri și cu o sinceritate întreagă reduce lucrurile la proporțiile lor exacte. Dar nu se poate nega orice eficacitate a primelor de export. E un prim pas pe drumul revalorizat și programul activității viitoare nu ' I ignorează nici una din măsurile cari trebue să stimuleze producția agricolă. Bătălia grâului nu poate fi câștigată la noi, cu marșurile luate de d. la lussolini in I Italia, pentru că altele sunt condițiile noastre. De data aceasta conducătorii ofensivei pentru stimularea producției agricole, spun în linie de bănie și altceva decât o perfectă bunăvoință și apreciabile eforturi stilistice, o pricepere întreagă, o cunoaștere amănunțită a situațiilor și energia promptă a realizărilor. Revalorizarea cerealelor nu se va putea face decât în cadrul situației pieței mondiale, dar ne va smulge din acea inferioritate a producției care amenință să ne închidă toate debușeele. Munca nu este, însă, de o zi, și pentru recuperarea timpului pierdut este nevoe de altceva decât pe vârtejul undelor descurajării. D» „Cinentul face o apro» ! Sîysve âs^fie campania «t 6 psce_ împotriva Prisram" în" Barfed Stirfeey și cofete pe cari mi se inspira astăzi atitudinea din* Tb» , . iulescu» O comparafie se poate stufoșii Și unul și altui au_ ® aM,= ! să exercite*® † influenta ocultă, asfel&at straifraă de rolul f fscîal p ® ca" Loviturile s ® sfedeau stup ultimă și fără nici un fi» și„Curajul nu a rost nisip» dată virtutea caracterestică nici a Pl’i'îsiJisiMÎ ip^arraey nici a d-lui Titulescn» 0>sp r © altă comparație se mai impune» Atusiei când ce nî îl căteama ta rosa« pe S iirbrî pe Știr» < feey, presa româneasca in imensa sa majoritiste, presa care nu îndrăznea ș să înfrunte încrejirea s spre frace frani dreptă a cas« 2 teismului dela Buftea, se întreba nedumerită ce diferen ei foue să fi personal test » na campaniei e” » Ce s’a petrecut cu Prin» . lui Știrbea se întâmpla s » astăzi »a d» Tîtulescu. Singurul element interesează presa noastră este factorul ^.personal 5 ! și când înspi găsește pe cesfa, îl »«venteasa» . Am acostat pe d» Tatînescu de a fi lâsat un mare gazetar francez care este și prietenul său personal să afirme că Regele Carol i'a păcălîis fără a trimite o dezmințire antentică a» sestei note» „ . Când o versiune date de o gazetă nu convine d-iul Titulescu% el știe să pună lucrurile la punct, oricât de scumpă ar raveni sta« tulist român această res^ iificare» doitanța telegra» mei expediată de La Gestera presei românești, telegramă care a costat statul român două sute jcincii seci mii lei, trebuie să mai existe la_ palatul ^ts.srra» Ans mai învinuit pe_ *ț» ' i The Sesseiîs c?ea nu fi nici» i odată la postul său» pe când miniștrii germani, francezi și americani discută la Londra problemele cele mai importante ale refaceri Europei d. Tifulescu facea băi de soare Ba Lido, iar de Lassien era însărcinat sa fină guvernul 85,man curent cu cele ce se petreceau în capitala An-Ansafîrsnat ca o agenție telegrafică pentru care d„ Tifailescu ceruse o subvenție de un milion de franci francezi, « ziua eșecului misiunes 1 Tlftulescu» a devenit canalul tutror știrilor ` mancinoase 'în străinătate» Constatăm elele fine, ©a nu este în Sum o presă mai ostilă României, decât presa dinn Anglia, pe Stragă care este acreditat d, Tîtulescu» iată pertete la care nu -ți s’si dat mici un răspuns până în prezent» Așteptăm lămuriri asupra lor, iar nu diversiune. ■ « Alt zbor în jurul lumii ■A LONDRA, 30 (Rador).— Aviatorii americani Herndorn și Panginborn, plecați din Harbourg Grace la 28 iulie, cu intenția de a batere■ cornul zborului în jurul lumii realizat de Post și Gatty, au aterizat a.1 scară târziu în apropiere de Moyle ’s Grace, în provincia Pembrokeshire, din Țara Galilor. Deoarece de la plecarea de pe 11 coasta americană nu se știa nimic , despre soarta aviatorilor, existau mari temeri. Știrea aterizării a fost primită cu mare satisfacție. Nu se știe însă nimic despre aviatorii Boardman și Polando, plecați peste Atlantic cu intenția de a ajunge la Stamboul și Ankara. . * I LONDRA, 30. (Rador). — Aviatorii americani Hendon și Pangborn, I cari aterizaseră aseară în apropiere de Cardigan, în Țara Galilor, și-au continuat azi sborul și au sosit la Croydon, aerodromul principal al Londrei. Aviatorii, plecați Marți dimineață din Harbour Grace, pentru a face înconjurul lumei și a bate recordul precedent al aviatorilor Post și Gatty, povestesc că au avut de luptat deasupra oceanului Atlantic cu o ceață foarte groasă și furtuni mari. Din această cauză au trebuit să aterizeze pe coasta Angliei și să renunțe la continuarea sborului spre Moscova, unde plănuiseră să facă prima etapă. — ——n«— —n—1——na trm » pe, stampă fara, paterea mea se manca si paterea mea ö Ø iubire. MIC ® sÍ € ffllÜpCSCO cumințit ? Se pare că unii fruntași ai paridului na iional-țărănist cari rpus în gând să cuireeze anumite localități din Ardeal, pentru a sgândări o frântura de popularitate ce-și inchipuesc ca ar nu avea-o partidul sau cuminți . La adevăr de Grișan a deschis cel dintâi focul la Beiuș la o întrunire publică, din cele multe annunțate, și pe care a ținut-o pentru 2 motive. D d-sa fiind alesul Bihoruluii a încercat sa-și refacă o oarecare reputație care a fost grav avariata prin activitatea ce a desfășurat-o la banca Cetatea și 2) pentru a arata marele realizări înfăptuite de partid, cat a fost la guvern. „ După o informație aparuta intr’un ziar foarte prieten acelui partid, se spune că la întrunire au luat parte 5000 de țărani. Nu ne spune însă reporterul daca nu cumva la Beiuș s’a construit un secret — vreum coloseum pe timpul guvernărei trecute, ca să poată încăpea cei 5000 săteni și despre care aibia 3,cum Halam. ^ Interesantă însă a fost cuvântarea diui Crișan, adică interesantă prin ceea ce n’a spus — oaci d. Crișan nu e niciodată interesant prin ceea ce spune, ca și mai toți fruntașii partidului, de altfel. D. Crișanu — după ce a tunat și fulgerat în contra guvernului și a celorlalte partide pe cari le-a numit oligarhice — s’a apucat ce imprudență! — să arate zile înfăptuite de partidul realizări sale în cei 2 ani și jumătate de guvernare. Și știți ce a spus d. Crișan că a făcut acest binecuvântat partid pentru binele țărei? Iată citez textual din informația ziarului: „A desființat prestația în natură; a activat pentru refacerea creditului în străinătate; a votat legea camerei... și alte legi“. Punct. Atât a spus d. Crișan din mult tram L'Scrtele reforme ale partidului. N’a spus o vorbuliță despre onerosul și rușinosul împrumut dej miliarde, din care partidul își făcea un titlu de glorie; n’a suflat un cuvântel de contractul drumurilor care face să ne coste 1 kmn. de șosea de 3 ori mai scump decât l-am fi făcut noi; n’a pomenit nimic despre contractul Stewart — de pildă — pentru care d. Madgearu leșinase în parlament silindu-se să arate câte avantaje are statul de pe urma lui, nimic de casele autonome dintre cari unele au sfeterisit sute de milioane în eîuri și jetoane de prezență etc. Cum adică? pentru asta am răbdat tocmai ca să ne procopsească cu aceste 3 ridicole realizări pe cari le spune, d. Crișan? Dar dacă am analiza puțin și aceste pretinse realizări, am vedea că numai realizări nu sunt. In adevăr dacă luăm desființaea prestației în natură, până cum țăranul aducea câteva căruțe e pietriș pe an, cari — de bine, e rău — trebuia să se împrăștie pe șosele, căci în anul următor veneau altele. Acum plătește și țăanul și oroșanul și funcționarii și pensionarii, plătesc de se spetesc pentru drumuri și drumuri nu avem. Unde s’or fi ducând atâția bani? Nu cumva tot în lefuri și toane de prezentă? Atunci unde _te realizarea cu care se lauda d. Crișan? , In ceea ce privește creditul , străinătate, vai de acel credit, nu dacă e să judecăm cat credit a aflat d. Popovici când cu impur, m ȘiU dacă așa stau lucrurile, ce mai rămâne oare de pe urma guvernarei trecute de cât risipa și mizeria! „ .. „ Dar oare, oare sa fie cauza ca fruntașii partidului nu mai joaca la verzi și uscate la întruniri, cum făceau până acum? Probabil ca s’au cumințit, căci își dau seama că acum toată lumea cunoaște tu nesta dumnealor guvernare. Ei?1" nets întrunirei, s’a votat o moțiune — se putea! — prin care bravii bihoreni din sală, implora cu lacrimi în ochi — pe d. Mana, să revină la conducerea partiduluu pentru binele și fericirea țărei. Numai de n’ar întârzia d. Maniu, căci cu atâtea lacrimi cari stă varia.de când d-sa s’a retras la Bădaciu, să nu se producă noui inundații. Moțiunea cu pricina însă sa termină cu o crudă ironie la adresa d-lui Crișan; nu ne așteptam la așa ceva din partea d-lui I. Blișa,nu care a ticluit și citit moțiunea. Iată ce spune la punctul 3: „Adunarea ia cunoștință de darea de seamă a deputatului său iubit (e vorba de d. Crișan N. R.) căruia îi exprimă recunoștința pentru lunga și rodnica lui activitate (sic) pe terenul vieței •naționale și publice spre mândria românilor bihoreni”. Bravo! — De cât moțiunea nu ne spune de care activitate a d-lui Crișan e vorba? de aceea din țară pe care nu o cunoaște nimeni căci nu a existat niciodată, sau poate de activitatea d-sale din America — pe când era la banca Cetatea — și pentru care onorații bihoreni, cari au luat parte la întrunire,_nu Prea au de ce fi așa de mândri. General A» Șutunou ________ un» - - — Poziția istfei Mafional B Geraiiai@S E drept că șeful guvernului ger man, d- Brüning nu s’a intors cc H triumfător, dar nici ca unvins. Prne atitudinea lui demnă și măsurata, el a știut să reprezinte bine cauza SE Germaniei la Paris și Londra. os ■ poate spune că s’a înapoiat cu Prsgstigin internațional consolidat, oomcuidat de ministrul de externe care tins cancelarul Brüning a putut a-i duce o vădită îmbunătățire poziției internaționale a Germaniei. Mai trebui să i se conceadă că nu s’a las influențat de agitațiile național fisto și s’a urmat drept calea apucată. Din sursă germană bina informală, sa comunică următoarele asupra situației prezente. Primim pe reprezentanții ziarelor, d. Brüiiing s’a arătat mulțumit de rezultatul conferinței de la Londra. S’a ajuns ce-i drept numai la o soluție intermediară, dar nici nu era de așteptat o soluție rapidă pentru termen lung. Cine cunoaște Pa .c. Brüning, știe că nu face fraze goale și când dă el Londrei nota i d © foarte bine, trebue presupus că , deocamdată nu e vizibil tot rezultatul călătoriei la Londra, a celor doi bărbați de stat germani, dar că în curând se vor produce efectele, cari acum nu se vad decât în stadiul inițial. în toi căzui, pentru moment și situața Germaniei e ușurată, s’a în rrumat restabilirea încrederii în fananța și economia sa. Germania a ni obținut un răgaz și acum trebue să « facă teiul pentru a-1 utiliza diplo- ?■ masic și practic. Negreșit că relativ « la primul punct nu trebue gândit zi numai decât la alianțe și înțelegeri. E.! Lucrurile pot merge și fără astfel ca de construcții, pentru cari acum există puțină probabilitate. Oricum, Londra a fost un început important, în pears dar istoric, al discuțiilorternaționale. Ar fi fost politică serioasă fie s’ar fi căutat a se prez: rezultate care până acum n’au o bază pozitivă și nici nu pot avi Germania trebue să fie preocupa acum de prezentul urgent de astă și de mâine. Guvernul Brüning i avea mai întâi de biruit grija , toata zilele a finanțat și economi naționala și ia această operă nu îl bue împiedecat prin lupte meschin de natură politică internă. Bacă - între altele— va fi posibil ca momentul de acum să se soluționeze problema reformei Relehrului și a constituției, după cum se cere di corporațiile creștine, e cam îndoelnic, dacă se are în vedere starea de spirite din Germania de Sud. Planul înfăptuirii acestor reforme pe cale de decrete-legi n’a fost luat niciodată in serios de d. Brüning. Germania va căuta acum pe cât va fi cu putință, să se ajute singură. Ea dispuse fără îndoială de mari energii proprii pentru ridicarea unui edificiu de credit nou și solid, utlizându-se firește ajutorul promis în Londra. D. Brüning a putut să alunge mai întâi primejdia unui moratoriu distrugător de credit Faptul acesta însuși a fost un progres însemnat față de situația care se prezintă la urmă. Va trebui să se producă o modificare parțială a politicei de credit urmată până acum. Institutul pentru cercetarea conjunsturii opiniază că nu poate fi vorba de lipsă de energii economce și dar posibilități de desvoltare, ci numai de slăbiciuni de organizație, cari vor fi învinse. Așadar chesiuni de la capital și de credit joacă un maraj, rol și va fi sarcina Băncii Reichu-lui să intervină ca îndreptar. Aci I trebue spus că merită deplină încre jidere t. Luther președintele băncii, j c ■ne, r,»î*o săi dr» lîrfianfa, stri îli vrea să-i vadă cât mai curând pot fi sibiî înlocuit cu di. Schacht. Merită 1a această încredere și mai departe și ea nu s’a zdruncinat nici meni la financiarii străini, nu moașa ca nimic n’ar fi mai imprudent decât a te da ascultare mancnerilor de partide. De altfel guvernul nici nu gândește să facă vreo scrimbare la Banca Națională. Cu aceasta el corespunde și dorințelor cercurilor externe, știind totodată cât de puțin întemeiate sunt imputările cari i si gduo d-lui Luther pentru rezultatul călătoriei sale în străinătate. Nici d. Schacht n’ar fii obținut un rezultat mai bun; efecte personale n’au avut aci absolut nici un rol. Populația germană și-a păstrat t tot calmul în timpul zilelor de criză, Ea nu și-a pierdut nervii și nimeni n’aștepta ca guvernul Brüning sa I înlăture greutățile într’o noapte. j Tocmai în săptămânile f iuiui căpăta convingerea acestea s’ad că o co- sfârșitoare majoritate a poporului ,enr.BE are încredere în guvern. I f’asavragii politici au strigat fără I, nici un efect în această perioadă Aspriză. Majoritatea populației, .crede ferm că d. Brüning va reuși să scoată Germania din criză, încet dar și- nr. încrederea aceasta trebue să-l IeConforteze foarte mult pe cancelar la îndeplinirea misiunii sale. Mailult decât oricând are nevoie poli- 1ica internă și externă a Germaniei I și conducere sigură în mâini îneer Iia. Nu numai poporul german I ■a un viu interes ca desvoltarea SP [nației în Germania să meargă pe Iile trasate, fără experiența Și fără r etențe. D. Brüning s’a dovedit ca I s bun conducător. El trebue să-și ideplinească misiunea sa spre vitr- . Guvernul forger Argetoiunu trebuie să plece... . I Nimic nu este unit normal, nu noi vom susține contrariul. I De ce trebue să plece acest guvern ? ! Mai întâi, fiindcă nu a vindecat sn fura. in trei luni, de relele de cur I suferă de douăsprezece ani. Ast,a e o mare și neertată greșeală. Și apoi mai are și o altă vină, in timp ce Germania susține ci este la muchea catastrofei, in timp ce Franța impune Germaniei garanții politice, în timp ce însăși Anglia, pusă la zidul, stornurilor de capitaluri, cere și, totuși se jenează de a primi un împrumut în Franța; în acest timp, România nu vrea nimic și de la nimeni. De ce nu o vrea? Fiindcă, întâi, știe că nimeni și nimic nu o poate ajuta; și al doilea, fiindcă știe că... 7. ă la sfârșit, își va putea ajuta za, singură. Admițând, insă, că mâine s’ar ireduce catastrofa care ar inemna prăbușirea vechiului și noului Continent — prin criza de producțiune și de consumațiune, care stăpânește lumea întreagă— In vom putea împiedeca, nici noi mumii, nici altcineva, ceea ce erai iris să se producă. In situația și ziua de astăzi, nimic nu se poate spera. Și'n cine, In ce neam putea încrede? ! Din dreapta și din stânga ney îndese amenințări, și, chiar, din mijlocul nostru. I! Și aceasta este a doua greșeală a guvernului actual. Ar fi — spun alții—momentul s' a ne deda la supralicitații de Sf I Antioh Cantemir, fiul mai mare al bătrânului voevod Constantin și fratele fostului efemer Domn Bulmitru, fusese logodit de mic copil cu Domnița Maria Duca, fata lui Vodă Duca și a Doamnei Anastasia (deci sora lui Vodă Constantin). După obiceiul timpului, în casele domnitoare mai cu seamă, se logodeau uneori copiii de când se năștea și așteptau apoi vârsta pubilității, 14-15 ani pentru fete și 18-20 pentru hărți. Antioh Cantemir, omară carte, ca și tată-său, de la care noștenise doar firea lui dreaptă și o pasiune pentru vânătoare, dar nici măcar îndemânarea bătrânului în arta războiului. Antioh crescuse o vreme la Constantinopol, trimis ostatec de tată-seu, și locuind chiar la Bogdan Serai, palatul oficial al Domnilor Moldovei la Stambul. Când muri bătrânul Vodă Cantemir, Antioh era deci la Chinopol, și astfel se înțelege pentru ce boerii alesese Domn pe frate-său mai mic, Dumitru, care se afla la Iași. Familia Ducăi Vodă, adecă Doamna Anastasia și copiii ei, se aflau după cum știm tot în Constantinopol. Așa încât acolo se cunoscură Antioh și Maria, foștii mici logodnici, care acum crescuse. E de pre dus că și-au plăcut, și dacă Dană ; Ii intre noi. ) Aceasta fiu este părerea noistră. I Credemn însă — și, nimic și Imeni nu ne va putea clătina cu această credință, — credem A numai un guvern conștient A puterea, da drepturile și de rapunderea sa; numai un guven răzimat de conștiința că și slujește neamul, având încrederea celor doi factori Constituționali, t Itărîtori, va putea face față, toată autoritatea și cu tot prestigiul, zilei grele de mâine, zilele grele de poimâine, înfrângând, în interior, orie pornire, de unde ar veni cea, pentru răsturnarea ordină în Sta IȘ, făcând față, în afară oricare tendințe de a ne încăleca . Dar, pentru aceasta, guvernul cae, astăzi, este la cârma care va trebui să ne dovedească mâine— că este stăpânul situației, nu e greu să realizeze aneasta. Este suficient, ca să pună frâ, oricărei mișcări ce-ar tinde spr tulburarea liniștei interne. Această mișcare s’a pregăti ori și alaltă ori și se gătește să det lovitura, în plin, mâine. Sunt pregătiri, din toate părțile Măsuri drastice s’au luat până în lipa de acum; vegherea guveinului nu va trebui, însă, să slăbească. Și, datorită tăriei lui, vom puca vntrange mâine, tneltirile vrămașilor noștrii Prin aceasta, guvernul lorgargetoianiV va fi făcut cel mai bine bine țarei noastre Și, în în 1693, anul morții lui Gantemi Vodă și a urcării în scaun a lui fin Duca, ei nu s'au luat, motivul e că Domnița Maria tot înci prea tinerică era. Insă, vreo doi an mai târziu, Antioh Cantemir trimise la Iași să spună lui Duca Vodă că vrea să vină în Moldova, căc a venit vremea să facă nunta. Domnul îi trimise înapoi trista vești că soiră-sa murise. Foarte amărît Antioh găsi totuși că deoarece Constantin Duca muri va mai fi cumnat, îl poate deci, fără bănat, goni din scaun. Se puse pe lucru și în scurtă vreme îi scoase domnia 1 (1696). „Venind Antioh Vodă la scaunul domnesc în Iași, era om tânăr, ca de 30 de ani, mare la trup, cinstit, chipeș, la minte așezat, judecător , drept, nu prea cărturar, numai nici era prost“ (Neculce). Numai asupra vrâstei se înșeală Neculcea, căci Vodă avea în 1696 vreo 25-26 de ani. Voinic și chipeș, îi trebuia muere. Trimise deci la București , pe cumnatul său hatmanul Lupu Bogdan să ceară lui Brâncoveanu mâna uneia din fetele lui. Coieyiul Munteniei îi trimise răspuns că’șil dă cu plăcere pe una din Domnițe,i cu o singură mică condiție: Să o-|moare Ariuoh Vodă pe vistiernicul Iordach- Rosetti, dușmanul lui de moarte. Dușmani de moarte ai Brâncoveanului mai erau și Cânte 1 miroșin Foți, și această cerere în căsătorie fusese tocmai o încercare de împăcare din partea lui .Vodă fij locul unei zile roșii, ne va fi haluzit, grație lui, o zi albă, a spestranțel. Și'și va fi făcut, prin aceasta, ni datoria către țară, guvernul acui f tind. Și asta’i lucru marcă\ J. Falcologu ' Antioh. Cu toate că sprijinul Doi «irului Munteniei i-ar fi fost foart prețios, și dușmănia lui din potrica dăunătoare, Antioh Cantemir, fiu de cavaler, „nu primi să se repe I I de prieteșugul lui“. Totuși, trebuia să se însoare. Sătul de logodnice princiare, că aicu murise și asta îl voia sperjur, își întoarse privirile spre o fată ( jjjoer de țară, și-și alese nevastă ] J Catrina, fata vel-logofătului Dumitrașcu Ceaurul 1). Și așa „într’aci earnă (1696), către câșlegile Cr ciunului, cu mare veselie, au nintit o săptămână și i-a cununat pir intele chir Iacov, Patriarhul Țariigrad“ acelaș care, cu trei ani înainte mai celebrase o căsători domnească, pe a lui C-tin Duca Vodă cu Domnița Maria Brâncoveanu. Patriarhul Iacob, exilat de Constantinopol, venise la Iași la domnia lui Cantemir bătrânul se stinse sub a fiului său Antioh I în mănăstirea Golii, unde era găzduit. „Mare jale și părere de rău“ aui Antioh Vodă în curând, de moartea surorei sale. Domnița Safta nevasta spătarului Mihai Racovită iei care, peste puțin, va ajunge șn Domn. In schimb, o nouă nuntă 1) Dumitru Ceaurul din Valea Secă era fiul hatmanului Vasile, careira frate cu Gheorghe Vodă Ștefan sora Catrinei, Anița, s’a măritat crordachi Șerban, dând astfel naștee familiei Ceaur-Aslan, care maixistă și astăzi, numeroasă foarte mare, îl va înveseli din nou, anume nunta fratelui său Dumitru cu Domnița Casandra, fiica mortului Șerban Vodă Cantacuzino, nuntă despre care vom vorbi în altă parte. Despre viața Domnei Catrinei Cantemir avem puține relații. Știm că în 1700, luna Martie, trecând prin Moldova Raphael Leszczynski, solul Regelui Poloniei, pentru merge la Constantinopol, se opri la Iași unde fu primit cu mari onoruri de către Antioh Vodă, cu care ocazie, după un strălucit banchet, el trimise domnului în dar un vas de argint aurit și Doamnei o casetă de chilimbar, cu o lingură și o furculiță de asemeni de chihlimbar, foarte frumos lucrate. „In schimb” raportează solul Domnului seu ,n‘am fost răsplătit după cuviință, căci ei s‘au purtat după vechiul obicei, dându-mi prin chehaie din partea Domnului un cal tătărăsc foarte prost, iar din partea Doamnei o năframă“. Raphael Leszczynski era tatăl lui Stanislas, viitorul rege al Poloniei, cel care a fost socrul lui Ludovic al XV-lea regele Franței. El mergea la Stambul pentru ratificarea păcii de la Carlowitz și pentru a grăbi evacuarea Cameniței. Petrecerea lui în Iași fu plină de interesante peripeții, descrise atât de el însuși, cât și de cronica moldovenească, și asupra căreia ele altfel vom reveni la domnia lui Dumitru Cantemir Voevod. .Șase luni mai târziu. Antioh Vodă era mazilit prin simpla intervenție a ambasadorului Germaniei la Stambul contele Ollingen care împrietenindu-se cu Constantin Duca, ceru sultanului scaunul Moldovei pentru el. Cu ocazia acestei maziliri, aflăm din nou ceva despre Doamna Ecaterina. Anume că boerii Lupu Bogdan, cumnatul Domnului, și Iordachi Rosetti, prietenul lui, fiindu-le frică ele sosirea dușmanului comun Duca Vodă, fură ascunși de Doamnă în apartamentele ei, pentru a nu fi prinși de capugibașa. „El nu cuteză“ zic letopiseții „să intre în casă la Doamna să nu ia de grumaz“, așa încât, travestiți, se putură strecura mai apoi prin curte afară, și o slughiră amândoi în Polonia. Aceste vremuri, în care viața omului atârna de capriciul primului venit, când acest prim venit avea puterea în mână, vor trebui fi descrise odată în toate amănuntele ei de pana iscusită a unui om care se va îndupleca a face o Istorie a Românilor romanciată, în felul Istoriei Franței a lui Jules Michelet. Antioh Cantemir a mai domnit în Moldova între anii 1705-7. Nu avem însă în această perioadă nici o știre despre Doamna Ecaterina. Știm numai de ea că a avut patru copii, din care doi fii, pe Constantin (+1776) și pe Dumitrie (+1758), cari au trăit și au murit în Rusia, și două fete, pe Ana Paladi și pe Maria Dudescu, soția lui Cantemir Dudescu, conte al Sf. Imperiu. C. Gane Conflictul anglo -chinez DEMERSURILE PENTRU ELIBERAREA LUI JOHN THORBURN LONDRA 30, (Rador). — Cu privire la dispariția d-lui John Thorburn, despre care nu se mai știe nimic de la 3 Iunie la Shanghai unde locuia, d. Dalton, subsecretarul de stat al Afacerilor Streine, a declarat în Camera Comunelor că d. Miles Lampson, ministrul Angliei în China a părăsit Pekingul ori cu aeroplanul plecând la Nanking, pentru a preda, personal mareșalului Chiang Kaishek un mesagiu al guvernului britanic. Răspunsul mareșalului însă nu se poate aștepta înainte de câteva zile, deoarece în acest moment el conduce operațiile militare în provincia Kiangsi. In acest mesagiu guvernul britanic cere guvernului chinez să ia măsuri împotriva acelora în mâinile cărora Thorburn se află. Se atrage atenția guvernului chinez că oricare ar fi acei cari țin prizonier pe Thorburn, și unii afirmă că anume autorități militare chineze ar fi acelea cari dețin pe Thorburn, guvernul chinez trebue să procedeze potrivit obligațiilor unui stat civilizat. D. Dalton a mai spus că șase cetățeni britanici au murit în captivitate în China, în ultimii trei ani.