Epoca, septembrie 1931 (nr. 777-802)
1931-09-15 / nr. 789
No. 789 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Tetel M 362110 Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Mărfi IS Sepfienri brito fie, scumpa țara, puterea mea de munca $i puterea mea de iubire Nicolae nipesci . Firește, trebue să se ia toate măsurile posibile pentru a se veni în ajutorul producătorilor agricoli. Chiar dacă ar fi nevoe de unele sacrificii , trebue să le facem fără proteste, căci înviorarea agriculturii înseamnă înviorarea întregii noastre vieți economice, și deci sacrificiile pe cari le-am face vor fi spre folosul tuturora. Nu știm încă precis la ce hotărîre se va opri guvernul pentru soluționarea problemei datoriilor agricole. Nu ne îndoim că situațiile au fost amănunțit cercetate și seriozitatea oamenilor chemați să rezolve această spinoasa problemă înlătură orice teamă de aventură. De altfel se pare că soluția la care se va opri guvernul va avea asentimentul tuturor partidelor politice. Oricum ar fi însă măsurile pentru soluționarea problemei datoriilor agricole, demagogia n'arc ce căuta în această chestie. Ușurarea poverilor pe cari nu le mai poate suporta producătorul agricol, — desigur. Dar îndepărtare hotărîtă a formulărilor de felul celei pe care o cuprinde comunicatul prezidiul al dlui Vaida, care declamă că a fost nedreptățită clasa agricolă pentru a se da toți banii marilor bănci din Capitală. " . .. Demagogia la sate este totdeauna primejdioasă. Cu atât mai mult ar putea fi regastă în acest domeniu, căci ar fi clătinată, conștiința drepturilor și a datoriilor sale, pe care țăranul român a păstrat'o până azi întreagă.Trebue să se știe că nu va opera buretele care șterge și că mâna care se întinde spre a ajuta, nu este o mână justițiară. Trebue să se știe dă obligația plății rămâne. Destule sacrificii am făcut pe altarul demagogiei rurale, și destul de scump le-am plătit, pentru a ne putea fi îngăduit să ne angajăm din nou pe acelaș drum. Și dacă amicii dini Maniu înping patima politică până la încercarea de a ridica satele împotriva orașelor, să sperăm că partidele celelalte vor elimina cu grijă din militarea lor pentru ajutorarea producătorilor agricoli, orice urmă de demagogie. Ar fi prea trist daca ar fi altfel. C. BLEBEA Datoriile agricole Coincidente bizare Avem acum in față textele comentariilor pe cari telegramele ni le-au adus rezumate. Și „Echo de Paris” și „La Liberté” și comunicatele agenției „Sud-Est”, și toate celelalte. Și putem urmări de aproape acelaș entuziasm pentru realegerea d-lui Titulescu și aceleași concluzii ciudate asupra politicii românești. „Această alegere poate avea consecințe foarte importante asupra situației personale a d-lui Titulescu, și prin urmare asupra evoluției întregii politici românești” (La Liberté). „S’a voit de sigur, să se dea d-lui Titulescu, pe nedrept atacat in tara sa, o mărturie zgomotoasă de încredere” (D. Pertinax). „Onoarea este fără precedent. Omul de stat român va fi răsbunat de atacurile care nu-i sunt menajate în propria sa țară” (Tot d. Pertinax). Nu mai cităm ce publică „Echo de Paris” sub semnătura agenției Sud-Est. Vom spune, numai că această agenție este condusă de un domn Mircea și că pentru ea d. Titulescu a cerut guvernului trecut o subvenție de un milion de franci francezi. Politica noastră internă își găsește, așadar, un regulator în înalte foruri diplomatice occidentale! Și o ciudată întâmplare face totdeauna ca atacurilor îndreptate contra Regelui, să li se adaoge nereținute elogii pentru d. Titulescu. Toate ziarele cari au publicat articole infame împotriva Coroanei ridică în slăvi pe d. Titulescu. Simplă coincidență, va spune, desigur, presa noastră democrat-integrală. Sânt lucruri fără nici-o legătură între ele, vor exclama titulații de toate categoriile. Pentru noi însă este foarte bizar faptul că acolo unde d. Titulescu este apreciat cu atât de entuziaste elogii, d-sa n’a putut împiedeca incalificabilele atacuri împotriva Coroanei. Consfătuirea experților economici la Geneva Conferințele experților economici nu sunt convocate la Geneva pentru prima oară. Ele au avut loc in câteva rânduri, fără tilsa a se ajunge la rezultate mulțumitoare. Aceasta din pricină că, experții economici fie că au recomandat astfel de remedii, ca armistițiul Vamal, etc., care n'au fost urmate, fie că și-au încheiat lucrările lor cu rezoluții jzenerale, care nu si au referit la măsuri concrete.Hotărârile subcomisiunii economice'a Comisiunii Europene,'' care și-a încheiat zilele acestea lucrările și a înaintat, rezultatele Adunării Comisiunii Europene, au un caracter cu totul special. De fapt economiștii, industriașii și financiarii cari au participat la lucrări, au refuzat să anunțe vreun remediu pentru înlăturarea crizei prin care trece Europa. Criza s-a prelungit și, după părerea experților, a luat astfel de forme, încât nu poat fi remediată prin rețete economice. Această prelungire nenaturală a crizei poate fi explicată numai prin o singură pricină — lipsa de credit. Trecem, după cum declară experții prin cea mai mare criza de credit ce a domnit vreodată, până nu se va reînoi creditul și această atât față de situația din diferitele state, cât și fațâ de raporturile internaționale, criza nu va înceta. De aceia e nevoe ca înainte de încercările pentru rezolvarea crizei, să se treacă în primul rând la crearea unor astfel de baze politice, care să ducă la o regulare a obligațiunilor internaționale și, la încrederea în soliditatea comerțului contractat și în desvoltarea liniștită a situației economice. Punctul central este deci numai reînoirea și asigurarea încrederii. Permutând soluționarea chestiunii din domeniul economic în cel politic, experții economici au refuzat de fapt să rezolve chestunea, care le-a fost predată. Ei au mers și mai departe, declarând că nu există deloc o rețetă economică care să poată fi propusă pentru lichidarea crizei. Consideră chiar ca just, să se folosească și cel mai mic mijloc economic spre a se ajunge la o îmbunătățire a crizei în fiecare caz concret. Concluzia generală a experților economici rămâne una singură — factorul psihologic, adică lipsa de încredere fondează piedica principală a animării conjucturii. Numai această piedică stă în calea desvoltării economice a Europei. Interesant este a se atrage atenția asupra unei singure chestiuni speriate, în jurul căreia comisiunea experților s’a străduit să ajungă la un acord. E vorbă de chestiunea preferințelor la exportul de produse economico-agricole din statele dunărene. Comisiunea experților a constatat că aceste preferințe sunt admisibile și nedreate. Aceasta formează deocamdată singura măsură practica, care poate asigura exportul de cereale al statelor dunărene și a da prin aceasta' primul imbold' la animarea' viețeii economice din aceste state. 'Această soluție s-a lovit de un protest violent al reprezentanților guvernului sovietic. Reprezentantul Uniunii sovietice a declarat că consideră această soluție ca îndreptată împotriva intereselor Rusiei sovietice și deaceia nu poate fi de acord cu ea. Exportul de cereale al sovietelor, care după insuccesul conferinței de la Londra nu este îngrădit prin nici o convenție, va fi considerabil și deaceia preferințele care avantajează statele dunărene, ar tinde, după părerea delegatului sovietic, împotriva Rusiei sovietice. Dar cu tot protestul delegatului guvernului din Moscova, principiul preferințelor economico-agricole a fost primit. - - -Principiul preferințelor este însă până în prezent atât de puțin utilizat în raporturile economice dintre statele europene, încât se manifestă foarte slab în direcția lichidării recoltei din anul acesta. Acest mijloc se numără însă printre acele măsuri, care pot ușura considerabil criza prin care trece Europa. întrevederea dintre d-nii Briand și Grandi GENEVA, 13. (Rador). D. Briand a avut astăzi o întrevedere cu d. Grandi. întrevederea a durat mai mult de o oră. In această întâlnire cei doi oameni de stat au examinat toate chestiunile politice interesând cele două țări. S’a discutat posibilitatea de a se relua negocierile privitoare la încheierea unui acord naval franco-italian. trecute VIEȚI DE DOAMNE Doamna Kiajna a lui Mircea Ciobanul de C. GANE BILANȚ SUGESTIV Deoparte, pe patru coloane: una cu numele creditorilor — sunt 32 și variază, în afară de 5 repetiți — alta cu al debitorului, acelaș. Celelalte două, cu numărul dosarului și suma datorită Totalul = 464.350 lei" Acțiunea se petrece între anii 1927 și început 1929. De altă parte, pe două coloane: una cu data depunerei, alta cu suma depuslă. Totalul—18.610.044 lei. Depunerile pe unul și acelaș nume al debitorului de mai sus Acțiunea se petrece între Februarie 1929 și Decembrie 1930 Astfel se înfățișează contul de profit fără pierderi al d-lui Romulus Boilă, fost vice-președinte al Senatului, și nepot al puritanului domn Iuliu Maniu, în registrele băncei „Albina” din Cluj. Trebue amintit în treacăt ,că cele 4 coloane se referă la anii cu zile negre dinainte de redeșteptarea sufletei, românești, pe când cele 2 coloane (elegantă sobrietate) la timpul când democratica și dezinteresata oblăduire națională țărănistă a condus destinele românești acolo unde au ajuns. D. Romulus Boilă, cunoaște chestonul: „bani albi pentru zile negre”. Spre a nu fi învinuit de părtinire sau rea credință, expun faptele. D. doctor Todoran, ardelean din Diciosânmartin, își permite să afirme că d-l Romulus Boilă, până în 1929 era dator și sărac, și că în timpul celor 2 ani de guvernare național-țărănistă, o coincidență curioasă face ca d-sa, chiar de la începutul guvernărei să scape de datorii, ba chiar să reușească să depună bani spre fructificare la banca „Albina” din Cluj-Di Romulus Boilă, ca mușcat de șarpe, se supară și deschide acțiune în calomnie- Justiția nu are de lucru, la afacerea în serios, și, la cererea d-lui doctor Todoran, prin canalul judelui de instrucție din Sibiu, admite „proba verită* tei” și cercetând registrele băncii „Albina”. Cu toată dispoziția acesteia, găsește că debitorul celor 464.350 lei din 1929 este acelaș deponent tot din 1929 al celor 18.610044 lei. Cred ca fără nici o răutate se poate pune întrebare: cum se poate așa ceva? Cărui fenomen se datorește această transformare de necrezut? Sa fie oare rezultatul muncii de albină a băncei, muncă ce nu se poate compara nici uneia alta, și care face pe dificil să ex* dame: „Si parvalicet componere magnis”? Judecând cât de impartial posibil, nu poți ajunge la deslegarea problemei ce se pune. Să fi dator o jumătate milion la înecputul lui 1929, ca în februarie, al aceluiaș an, să-ți fi Plătit datoria, și pe deasupra să ți mai depui 700.000 lei, apoi în Martie tot atâta, în Aprilie S-OOOOOO, în Mai la fel, ș. a. m- d. ca în Decembrie al aceluiaș ai « posezi 15 milioane jumătate? Cum nici d-1 Maniu, care după Cum declară într’un interview, că nu aude când nu vrea să audă, nu va răspunde, să lăsăm justiției dezlegarea acestei atât de simple și totuși de neînțeleasă problemă. Dureros spectacol ne este dat să privim. Orice s’ar spune, noi aceștia așa numiți regățeni, — și îi deosebi cei cari am luptat dincolo de hotarele vechi,—altele socoteau că vor fi roadele legăturei naționalilor de dincolo cu țărăniștii. Aveam convingerea că vor schimba multe din apucăturile postbelice- Așteptarea a fost zadarnică, căci nu când ai la activ; spirtul negru, Sever Bocu, Romulus Boilă, ș- aș- a mai poți huli pe ceilalți. Mă gândesc cu groază, la rezultatul unei incursiuni în registrele băncilor elvețiene. • Domnul Romulus Boilă, de nu va spune „poceavi”, nu i se poate dori decât să piară în fortuna deslențuită de d. doctor Todoran, ca și legendarul său omonim din care d-sa este „descenddent”. Emanoil Hagi Mosco Vizita oamenilor de stat francezi în Germania O mare parte din presa germană, care reprezintă aripa moderată a politicei germane, își exprimă convingerea că vizita miniștrilor francezi Laval și Braind la Berlin se va realiza în timpul cel mai apropiat. Se vorbește că oamenii de Stat francezi vor veni la Berlin în ziua de 27 Septembrie, că vor rămânea în capitala Republicii Germane două zile și că vor duce importante tratative politice și economice cu guvernul german. Majoritatea ziarelor germane au înregistrat în mod favorabil declarația lui Laval făcută unui ziar din Geneva, în care a observat, că știrile care au vorbit că ar avea intenția de a veni la Berlin fără Briand sunt absolut neîntemeiate, deoarece prin absența lui Briand călătoria la Berlin n’ar avea nici un sens. Este singur că secretarul de Stat german Buelow tratează la Geneva cu oamenii de Stat francezi și că ambasadorul Germaniei La Paris von Hoesch a prezentat Oficiului de Externe francez diferite proecte. Dacă vizita miniștrilor francezi la Berlin va fi realizată, va fi semnificativ pentru situația europeană că tratativele de la Berlin se vor referi nu numai la chestiuni politice, dar într-o măsură și mai mare la chestiuni economice. Nu se poate deocamdată vorbi despre un program precis al tratativelor, dar cert ce se va pune între altele, e chestiunea colaborării între industriile carbonifere și de minereuri din ambele țări. Se va discuta de asemenea și în privința unei colaborări în domeniul industriei electrice. In mod amănunțit se va discuta despre finanțarea franceză a diferitelor înteprinderi germane, precum și în privința faptului ca unele ramuri industriale germane să reconstruiască regiunile franceze sinistrate în timpul războiului. Este vorba de memorandul întocmit de guvernul francez și pregătit pentru proxima sesiune a Societății Națiunilor, care conține interesante și serioase soluțiuni în chestiunea crizei economice europene. Acest memorandum, vine după primul memorandum „critic“ în care guvernul francez a combătut cu vehemență problema uniunii vamale austrogermane. In locul acestei uniuni, în care Franța vedea o coaliție, politică agresivă — un Anschluss economic — împotriva ei și a fostei Antantebelice, ea propune azi o vastă uniune vamală economică care să ducă la o solidaritate și la o interdependență sinceră și constructivă a Statelor Europene. Acest memorandum „constructiv“ pe care suntem informați, redactat și pus la punct de M. Colfin —• o figură bine cunoscută între specialiștii Franței, discută triunghiul crizei: a) agricol, b) industrial și c) al creditului. In acest articol vom studia și vom analiza primul adică problemul agricol. Trebue să remarcăm că punctul de vedere francez nu a fost singura propunere sugerată Ligii Națiunilor drept soluție. A mai fost o propunere britanică, care tindea la o reducțiune generală de tarife pe grupuri de state și pe etape și o propunere neeirlandeză, care propunea o convențiune între statele cu tarife autonome și statele cu tarife convenționale. Liga, prin prezidentul ei, s’a pronunțat și a preferat propunerea franceză, pe care o expunem și care constă în soluțiunea creditelor agricolă și în organizarea vânzării printr’un oficiu comun internațional al excedentelor din statele agricole europene, pe baza unor tarifuri preferențiale. Prima parte a propunerii „chestia creditului hipotecar agricol“ de care ne-am ocupat într’o cronică anterioară, formează un studiu perfect al organizării lui din punct de vedere tehnic, până la cele mai mici amănunte și toată oficialitatea crede că va lua ființă chiar toamna aceasta. A doua parte a ,,vânzării cerealelor“ este preconizată, într’un sistem ingenios și foarte bun ** teoretic judecat. Ne îndoim însă dacă și din punct de vedere practic va putea fi aplicat cu rezultatele dorite. In primul rând, propunerea memorandului pleacă de la o premisă statistică, a cărui exactitate treime să o primim, dat fiind izvorul de informație. Anume că rezervele de grâu ale celor 15 țări producătoare excedentare, rămase din cei trei ani, este 209 milioane chintale. In acest total țările danubiene (intre cari se află și România) figurează numai, cu 9 milioane chintale, adică 4,3% din cotă. Deși, de o calitate inferioară celor americane, grânele danubiene ar beneficia de următorul tarif preferențial, în următorul Sistem preconizat în memorandum: „Se preconizează o discriminare sensibilă la tarifele țărilor cumpărătoare, azi în vigoare. „La intrarea „cerealelor pe teritoriile protejate, „venite din țările danubiene (cele în „cauză să fie protejate) plătesc drepturile în vigoare astfel că regimul „prețurilor în interiorul țărilor în „chestiune nu suferă nici o tulburare. Dar o proporție oarecare din „drepturile achitate, calculate astfel „ca să asigure producătorilor o remunerație suficientă, se vor întoarce înapoi. Nu este deci vorba de a „se preleva din bugetul contribuabililor statelor cumpărătoare vreo „sarcină fiscală, operându-se acest „risteria“. Este numai o lipsă de „beneficiu, căci le-ar fi putut cumpăra maieftin“. Și aoi intervine contra partida. Statele agricole vor face aceiaș operație pentru produsele industriale ale țărilor cumpărătoare. Propunerea franceză se oprește însă, desorientată la următorul impediment: Țările agricole vor fi obligate, să introducă și ele un regim preferențial pentru produsele industriale respective. Ce se va face atunci cu „clausele națiunii celei mai favorizate“ prevăzute pentru alte state, cari nu pot importa produse agricole și deci nu pot oferi reciprocitate, mai ales cana-acele clauze sunt cuprinse, în convențiuni anterioare, ce n’au expirat? Vor putea fi ele denunțate, fără grave prejudicii, pentru țările denunțătoare, cari în cazul de față vor fi cele agricole?. Noi credem că nu. Propunerea franceză face pe această chestie „mașină înapoi“. Memorandul zice: „Entre ces deux conceptions, le gouvernement franțais, no vent pas choisir pour le moment.“. Dar se va găsi — conchide el, oarecari măsuri de „redulre au minimum ses entoises faites à la clause de la nation la plus favorisée". După părerea noastră aceasta nu este o soluție eficace, este mai de grabă ca să trivialisam un termen, o „limonada economică“. O mașină foarte bine construită, dar care are marele defect că nu merge. Lucrul este explicabil. Franța este în două situații deodată și țară industrială și agricolă și se ferește să nu fie lovită din nici o parte. Eliminată această a doua parte a problemului agricol, rămâne numai prima parte pe care o așteptăm cu palpitant interes: Problema înființării unui Credit agricol hipotecar internațional. ■ Până atunci menținem ceea ce scriam într’o cronică anterioară, cu orice eforturi, trebue să înființăm Creditul nostru hipotecar. Sistemul tehnic, pe baza căruia va funcționa, similar cu al celorlalte credite funciare, dovedește că dacă va fi pus în mișcare cu un capital inițial, valorile lui emise vor cuprinde și vor aspira serioase capitaluri particulare, așa încât principiul financiar de bază „vas et viens“-ul fondurilor, e asigurat, încredințat conducerii actuale, Căruia nu i-am precupețit nici o calitate, calități dovedite și demonstrate „sur le vive“ cum se zice, este singura soluție, să combatem marasmul crizei agricole. Conjuctura actuală a pieței mondiale, cu tot efortul Ligii Națiunilor, dovedește că soluțiile crizei sunt în primul rând naționale. Marianne CRONICA ECONOMICA Memorandul „constructiv“ in discuția ligei Națiunilor Noua ordine din Iugoslavia Prin schimbarea regimului de guvernământ ,au intervenit deocamdată schimbări importante în viața publică iugoslava. întreaga opinie publică iugoslavă este în așteptarea desvoltării evenimentelor. Se discută în special în jurul nouei Constituții și prevederilor ei specifice fată de Constituția de la Vidovdan, în special în jurul stipulațiunilor referitoare la dispozițiunile provizorii, care urmează a se lua până la convocarea noului parlament. In ce privește chestiunea reînoirii partidelor politice, se crede că această reînoire nu va fi deloc dificilă, deoarece organizațiile de partid n’au fost de fapt inactive în timpul dictaturii, deși oficial ele fură dizolvate. Simpatiile pentru diferitele partide n’au fost suprimate. Rămâne să se vadă în prezent în ce măsură a reușit să pătrundă ideia programului national iugoslav în massele largi care au fost înainte atât de mult politicianizate. Apropiatele alegeri pentru parlament vor arăta în măsură a reușit opera regelui Alexandru de a reînoi viața publică sănătoasă în Iugoslavia. întrevederea dintre d-nii Ghica și Zaleski ca, GENEVA, 13. (Rador). — D. Ghiministrul afacerilor străine, a avut astăzi o întrevedere cu d. Zaleskî, ministrul de externe al Poloniei. (Cititi continuarea in pag. il-a) XCVII Pe scaunul Munteniei, în locul bărbatului ei, se urcase, nepotul lui de frate, Pătrașcu, fiul lui Paisie (și tatăl lui Mihai Viteazul), Pătrașcu zis Cel Bun, fiindcă a domnit patru ani fără a măcelări boeri. In schimb, firește ,i-au măcelărit boerii pe el. Sau mai bine zis. Ear fi otrăvit vornicul Socol, favoritul lui, care luă, cu de la sine putere, scaunul tarei în primire. D-l prof. Iorga, (în Hurmuizachi XI) afirmă însă că Pătrașcu n’ar fi fost otrăvit, ci că din potrivă, într’o campania purtată în Ungaria, ar fi răcit, s’a imbolnăvit, și, mutându-și reședința la Râmnicul-Vâlcei, la aer, a chemat un doctor din Sibiu să-l îngrijească. Totuși boala pare a fi fost mai tare decât știința doctorului ■ ardelean, căci în ajunul Crăciunului, 1558, el își dădu duhul. C’-o fi una, c’o fi alta, Pătrașcu Cel Bun moare la sfârșitul anului 1558, vornicul Socol îi ia locul în scaun, iar Mircea Ciobanul alungă,după câteva săptămâni, pe uzurpator din ară. Sosit în ianuarie 1559 din Constantinopol cu o armată turcească, el se urcă din nou în scaun, după patru ani de lipsă, în care timp dorit de boeri nu fusese. Ba chiar aceșta, cum aud că le vine iar Ciobanul Domn, fug din nou aproape toți în Ardeal. Acolo prostește, se lasă ademeniți de jurămintele lui Mircea, cum că dacă s’ar întoarce în țară nu se va atinge nimeni de-un fir de păr din capul lor. Și iată-i cu turma de oi, întorcându-se la București, unde n’apucară bine să intre pe poarta orașului, că și fură măcelăriți. Cei ce putură scăpa luară din noji calea pribegiei, pregătindu-see .a. se răzbuna încă odată împotriva crudului, nemilosului voevod. Soarta însă îi ajută în alt chip. In Septembrie a aceluiași an, 1559, Mircea Vodă Ciobanul moare, de moarte bună se crede, și e îngropat în biserica Domnească, ctitoria lui, cea de pe piața Sfântului Anton, unde nu i se mai vede astăzi mormântul. Boerii pribegi respiră. Strâng, acolo în Ardeal, o mică oaste, trec munții, și se îndreaptă asupra Bucureștilor. Aici îi aștepta însă Klajna, văduva lui Mircea, fata lui Petru Rareș. Ea avea un fiu Petre, un minor care trebuia ocrotit, al cărui tron trebuia apărat. Se puse în fruntea oastei domnești ,o mână de oameni — și e singurul exemplu din trecutul nostru al unei femei conducând o oștire în război, întâmpinând pe răzvrătiți la Românești, deschise bătălia. Fu însă învinsă de o armată ,ult mai numeroasă, așa încât, întorcându-se în grabă în București, își luă bieții și fetele, și împreună cu ei și cu câțiva boeri credincioși, trecu Dunărea. Căpătând la Busciuc ajutor de la Turci, se întoarse în țară, bătu pe dușmani la Șerpănești și-i alungă peste munți. Izbânda aceasta nu fu de lungă durată. Boerii răsvrătiți se întoarseră din Ardeal cu nouă ajutoare de la Unguri și alungară pentru a doua oară din scaun pe tânărul domn și vrednica lui mamă. De data aceasta ei trebuiră să facă drumul Stambulului, căci Pașa din Rusciuc nu voi să-i mai dea ajutor. Cât despre Sultan, se auzea că, supărat de toate tulburările aceste, era pe cale să scoată copilului Petre domnia. sa în timpul când lupta Klajna pentru izbânda soțului ei, începură la Constantinopol și de data aceasta alergături, intrigi, momeli, făgădueli și realizările lor pentru izbânda fiului. Patruzeci de mii de galbeni odată, peste alți 40.000 pentru tribut, și din nou 130.000 galbeni trecură din patrimoniul Basarabilor — sau mai bine zis din sudoarea românului — în visteria Padișahului și în comarnicele cadânelor. Nurbani, evreica, și Safigi, venețiana,cadâne imperiale, se înfruptară din dărnicia Klajnei, și în nopțile fermecate ale Bosforului șoptiră la urechia bătrânului Suleiman, că Petru, fiul Kiajnei, este un copil deștept și mamă-sa o femee destoinică. Iar marele Suleiman convins și prin farmecele cadânelor și prin argumentul galbenilor, trimise pe Kiajna și pe fiul ei din nou în București, cu o armată destul de numeroasă de data aceasta, pentru a ști să impună respect răsvrătiților boeri vlahi. Domnia aceasta a lui Petru finu șapte ani, în care timp copilul abia se făcea flăcăuandru, domnind numai cu numele într’o țară în care Klajna era acum necontenit stăpână. Ambiția ei se mărgini însă la viitorul strălucit pe care voia să-l pregătească copiilor. In politică, stăpânirea Munteniei îi ajungea. Scaunul lui Petru părea asigurat, încât grija ei era acum căpătuirea fetelor. Și nu era ușor, căci erau multe, iar înlăuntru tării partide strălucite nu prea se aflau: Anca, fu dată după banul Neagoi, un Basarab din ramura Dăneștilor; Stana după logofătul lor, din Pitești, care pare să fi fost odrasla domnească; Alexandra după cămărașul Gheorghe, al cărui sânge ne este necunoscut, dar ai căror fii Ion și Aslan, numărau 40 de ani mai târziu, printre cei dintâi boeri ai țării. Rămâneau Marina și Dobra, cele mai mici, care par a fi fost favoritele Kiajnei și cărora voia să le pregătească un strălucit viitor. , Iacob Eraclide Despotul, domnul Moldovei, deși era uzurpatorul scaunului lui Lăpușneanu, cumnatul Kiajnei, i se păru totuși acestei femei ambițioase, un ginere demn de fata ei Dobra, își ticluise doar inteligentul aventurier o genealogie din care reeșea că era nu numai coborâtor din Despoții Sârbi, și ca atare ar veni văr cu sora vitregă a Kiajnei, doamna Ruxanda a lui Lăpușneanu, dar din bunic în răzbunic genealogia lui Despot Vodă se urca la Hercule, zeul Grecilor și al Romanilor. Pentru fata Klajnei de pe malul Dîmboviței tocmai a nemerit o partidă bună. De altfel, Despot Vodă râvnise tronul Munteniei. Se înțelesese cu ambițiosul polon prințul Wisnowiecki, nepot de fică a lui Ștefan cel Mare, să-i dea lui coroana Moldovei, iar el, Despot, să treacă Domn al Munteniei. In vederea reușitei acestui plan se și război cu fiul Klajnei, Petru Voevod. Insă luptele ce au avut loc fiind fără rezultat, porțile și-au întins mâna, și, ca