Epoca, octombrie 1931 (nr. 803-829)
1931-10-01 / nr. 803
NO. 803 3 LEI REJACIIA $1 AOMNISTSAflA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și ia toate agențiile de publicitate telefon 362110 Iluzii... In consfătuirea secretă care a avut loc la Cluj, d. Iuliu Maniu a fost, se pare, categoric: nu mai revine la șefia partidului național-țarănesc. Nu ne aflăm încă în fața unei relatări oficioase, dar știrea este dată de aproape toate ziarele, si judecând după manifestările trecute ale d-lui Maniu, este probabil, că în curând vom avea și un comunicat al direcției partidului național-țărănesc. Indiferent însă când va veni hotărîrea direcției partidului național-țărănesc pentru rezolvarea problemei șefiei, și indiferent de forma care se va da retragerei „definitive“ a d-lui Maniu, așa cum este constituit azi partidul național-țărănesc nu ne aflăm decât în fața unei iluzii. Câtă vreme amicii ardeleni ai d-lui Maniu vor continua să se considere grupare aparte în partidul lor, drumul care duce la Rădăcini va fi mereu cercetat și acolo se vor căuta mereu sugestii și orientări. Câtă vreme nu se vor fi înmormântat acele tendințe separatiste așa de bine evidențiate de broșura dietelor și guvernelor provinciale, câtă vreme nu va fi încetat să se facă politica nenorocită a unificării prin... separație, pe drumul care duce spre Bădăcin vor fi văzuți mereu pelerinii clujeni ai d-lui Vaida. Ardelenii din partidul național-țărănesc nu concep partidul fără d. Maniu. Și dacă va fi ales un nou șef și alegerea aceasta va fi ratificată la Cluj, nu ne vom afla decât în fața unei recunoașteri formale căci de fapt șeful real al partidului național-țărănesc va continua să rămâe pentru ardeleni exilatul de bună voie de la Bădăcin. N’am vedea, firește nici un rău în această idolatrizare, dacă de ea n’ar fi legate așa de puțin interesele românești și dacă ea n’ar evidenția categoric mărunte preocupări și inevitabile ambiții. Vom avea așadar, de fapt două partide distincte: unul la București ascultând de organele conducătoare pe cari și le va fi dat, și celalt la Cluj condus din umbră de d. Maniu. Și poate că va fi un bine în această precizare căci se va mărturisi astfel o deosebire de concepții și de metode care până acum fusese cu îngrijire mascată. D. CREIONĂRI Intre sublim și efemer Sonda de la Moreni s’a reaprins prin minune, după ce lăsase presta de-a se fi prăvălit cu ură de pietre topite, în adâncurile i icotinde de neastâmpărul gazei inflamate din senin. Vițet sfâind și fum gigant de hidrocar Ti, și pară de flăcări, spre slavi, re Dumnezeu, în susul imensită. , care atrage deopotrivă și mint filosofului dăruit cu daruri starești, și ochii umili ai dreptdinciosului care nu cercetează... mântui de jur împrejur până la picioarele tehnicii omenești sputincioase, se scufundă iremerbil în Tartarul de smoală, egreșii, cu o toană de fatalism soarta lor aspră, privesc „minu or' cu obișnuită, — în timp ce tura se fălește cu forța ei neîncată până astăzi. Decât doar prin feudele cu oameni aleși și cu oatirii, din bătrâna Biblie se spucă mâini omenești au tăiat apele două, ori că au urnit munții n încrețitura lor milenară. „. Puțin credinciosule, pentru ce îndo ești?... Astfel a dojenit Isus, pe marele Apostol, Petru, când călcând ape, i-a fost frică să nu fie în.oțit de valurile ce se ridicau din în mai furioase pe lângă el. Dar anii primilor creștini și-ai Yi banlor mai am coace, »emu viața, vie, s’au crestat de mult dojul unei fericiri, înaintea caia noi, creștinii epigoni de lăzi. —. ne uluim în imposibilitea slabelor noastre puteri de ummătoare. Eroarea’ ne face adeseori ne egalăm semizeilor. Creiățiile finței'Wevin din ce in ce mai frumoase și ’n luptă cu elementele Hurii, adeseori ei triumfătoare radele noastre. Dar când ne creau mai stăpâni, ca din senin se făptuește „minunea“ ... Cine o da puteri adâncurilor? mne-o îngriji de armonia astrelor datoare în Univers? Natura se doliază acum. Cine-o redeșteaptă viață în luna lui Marte? Aici, acolo și oriunde ibucnesc spraznice acorduri de vâlvătăi și vă, în singurătatea nopții când herul înălțimilor se radiază în’o lumină de apoiu, fie binevenit i sufletele noastre — pic de nedeles din marele Neînțeles. — Iadul că noi și forțele de cari dispunem, suntem mai efemeri decât arerea supremă. Oh, atât de efemeri... El iad Colțan Frământări politice în Germania In politica internă din Germania se înregistrează în ultimele zile, noul frământări. In timp ce declarațiile lui dreptate împotriva Hugemberg înguvernului, au arătat clar, că colaborarea dintre dreapta și centrul german, despre care s'a vorbit mult în timp, este imposibilă în practică, actualul curs guvernamental, care se sprijină pe cooperarea dintre partidele centrului și social-democrați, este amenințat de diferențiarea continuă a forțelor politice. In partidul social-democrat s’a creat o opoziție în frunte cu Seydewitz, care vrea să înființeze împreună cu alți deputați, o nouă grupare politică social-democrată, care să aducă o politică independentă. De altă parte au loc în prezent diferite încercări pentru a se constitui, un partid cetățenesc al Reichului, în care să intre toate grupările de la partidul de Stat până la gruparea conservatoare, precum și pentru creare de alte tabere politice. Toate aceste încercări nu sunt deloc favorabile actualului guvern, a cărui săbire nu va însemna decât întărirea radicalilor de dreapta și stânga. Conflictul vamal bulgaro-iugoslav SOFIA, 29, (Rador). — Știrea că guvernul iugoslav a hotărât să interzică tranzitul pe teritoriul său, al anumitor articole, cum sunt animalele vii, carnea proaspătă și frigorifiată, produsele de origină animală cum și pieile brute, care au proveniența din Bulgaria și sunt destinate țărilor occidentale, în special Elveției și Italiei, a produs în cercurile comerciale bulgare, o profundă impresie. Din comentariile publicate de ziare asupra acestei chestiuni, reiese că presa consideră atitudinea guvernului iugoslav echivalentă cu începutul unui adevărat război vamal in Balcani. TEPI Succesul piesei Pretutindeni, doar minciună Și tot dând din lac în pat S’auzim măcar pe scenă „Adevărul, gol-goluț”. Albion Când d. Caiman trece condeiul d-lui Socor... In loc să ia act de retractarea categorică a ziarului „La Suisse” și să recunoască greșala pe care a făcut-o, cum era logic și cum ar fi procedat orice ziar onest, „Adevărul” se perde într’o argumentare in care nu știi ce să admiri mai mult, cea mai patenta rea credință care s’ar putea imagina, ori un cretinism care ne miră chiar la monitorul democrației integrale. E drept că de data aceasta d. Caiman Scrutator, jenat, trece condeiul d-lui Socor, unul dintre directorii „Adevărului”. Să vedem ce spune d. Socor. După un... istoric al chestiei, adică după o serie de sfruntate inexactități, pe cari le debutează cu o angelică seninătate, d. Socor argumentează: ,,Notița din „La Suisse” nu este exactă, și însuși ziarul a recunoscut aceasta. — Se poate, dar faptul nu ne privește. N’am susținut decât că versiunea a circulat în presa franceză și am dovedit-o în urma invitațiunii ,,Epacei”. „Adevărul” a făcut campanie pe chestia „cekului”. Foarte târziu a publicat notita din „La Suisse”. Acum vine retractarea ziarului francez. Ei și? D. Socor e senin: „nu mă privește”! Mentalitate democrată. Nu te privește când un document de care te-ai servit pentru a acuza, se dovedește inexact? Este aceasta, argumentație de ziarist onest? Sunt aceste procedee admisibile pentru un director de ziar? „Am omis să spunem că informația din „Lai Suisse” era o reproducere dintr’o altă publicație franceză. — Ce importanță are detaliul? „La Suisse” iși însușise informația și o comenta. Era deci a ci” D. Socor rezolvă foarte simplu toate chestiile. „Nu mă privește”, ori „n’are importanță”. N’are nici o importantă faptul că știrea din „La Suisse” era reprodusă de aiurea? Trebue să fie cineva dement pentru a susține asemenea lucruri. Aceasta este toată argumentația d-lui Socol. In locul retractării pe care o impunea cea mai elementară corectitudine profesională, o mizeră încercare de strecurare cu cele mai vesele „argumente”. Dar se pare că d. Socor, care a voit să facă pe curajosul față de d. Caiman Scrutator, și-a c am perdut puterea de judecată din pricina ultimei fraze din articolul d-lui Grigore Filipescu. — Era vorba acolo despre „revolverul care ar trebui îndreptat împotriva celor cari își închipue că le este îngăduit să mânjească tot ce nu convine intereselor lor” Revolver! D. Socor a fost apucat de un tremur spasmodic, și s’a repezit să ne arate numărul permisului său pentru port de arme! La ce-ți folosește permisul acesta, domnule Socor? Te poți grozăvi fată de d. Caiman Scrutator cât poftești, dar este cu totul inutil să faci pe grozavul față de noi. Căci noi te știm, ești din cei cari se scapă în pantaloni cu revolverul în mână. Și, ascultă bine eroicule posesor al permisului de port de arme, dacă vei merge prea departe cu cutezanța, vei avea repede prilejul să constați cât adevăr este în fraza de mai sus. I. C. 0 desolidarizare dată de „Țărănismul”, foae de doctrină a partidului național-țărănesc, inspirată direct de d. Ion Mihalache, publică următoarele despre broșura d-lui Boilă: — celebra și stupida broșura a dietelor și guvernelor provinciale: ,,Ni se împuiază capul in privința unei broșuri a d-lui R. Boilă și se afirmă de ziarele liberale și de câțiva publiciști răsuflați că părerile exprimate acolo ar fi în vederile partidului național-țărănesc. In acea broșură se expune teoretic o nouă organizațiune a statului român, in care fiecare provincie și-ar avea guvernul ei, bugetul ei, parlamentul ei, iar guvernul central ar conduce afacerile străine, armata, căile ferate, telegraful și telefonul, circulația financiară, împrumuturile de stat și siguranța generală. După cum a arătat limpede confratele nostru „Patria” din Cluj, părerile din broșura aparține în propriu numai d-lui Boită. Nici un membru fruntaș al partidului nu le-a adus vreodată în discuția organelor partidului. Iar partidul are în programul său descentralizarea administrativă (așa cum începuse s-o și aplice prin legile de organizare ale administrațiunii locale și ale ministerelor), ceea ce este cu totul altceva decât autonomia provincială și statul federativ. Păreri personale, e liber să aibă orice membru al partidului — atâta vreme cât în acțiunea sa politică se conduce de vederile și programul parlidului”. Așadar, desolidarizare. Dar nu desolidarizare hotărîtă, ci dezavuare în doi peri. Nu este în programul partidului, dar „teoretic“ soluțiile „constituționale“ ale d-nului Boilă se pot discuta! Și mai interesant este d. Mihalache atunci când vrea să fie precis. „Păreri personale poate avea oricine atâta vreme cât în acțiunea sa politică se conduce de programul partidului“. Ce-o fi însemnând pentru d. Mihalache acțiunea politică? Oare tipărirea și răspândirea infamei broșuri separatiste a d-lui Boilă, nu constitue o acțiune politică? Comunicatul de desolidarizare al —.— 1 oficiosului d-lui Mihalache este, după cum se vede, mai mult un act de solidaritate. Și parică artei vorbit d. Iunian Ia Tg.-Ji«:“<*nu? Conferința internațională aviatică PARTICIPĂ MINIȘTRII AVIAȚIEI DIN ANGLIA, FRANȚA, GERMANIA ȘI ITALIA La începutul lunei Octombrie va avea loc la Mogoșoaia, în castelul d-lui Bibescu, o conferință internațională aviatică la care vor participa miniștrii aviației din Anglia, Franța, Germania și Italia. Din partea Angliei va sosi in țară lordul Amalree, ministrul aviației britanice, însoțit de secretarul său d. C. G. Reynolds. Franța va fi reprezentată de d. Jacques Louis Dumesnil, ministrul aviației, care vine insolit de căpitanul Dieudonne Costes, faimosul as al transversării Oceanului Atlantic, și de locotenentul de marină Albatros. Din Germania va sosi ministrul aviației, von Serhard împreună cu d. von Hoeppner. Italia va fi reprezentată de generalul Italo Balbo, ministru al aviației, de colonelul Laki Tedeschini, șeful său de cabinet și de maiorul Gagna Stefano. Miniștrii vor fi găzduiți la castelul Mogoșoaia, iar ceilalți oaspeți la Athénée Palace. Conferințele vor fi prezidate de d. Bibescu. Armistițiul înarmărilor Apelul Ligii Națiunilor GENEVA, 29. (Rador), — Adunarea Societății Națiunilor a adoptat următoarea rezoluție a comisiunii a treia a dezarmării: „Convinsă că criza crează astăzi o tulburare atât de gravă printre popoarele lumii și că ea are ca origine o serie de cauze economice și politice, a căror izvor este lipsa de încredere dintre națiuni, că o reluare a cursei înarmărilor ar conduce în mod fatal la o catastrofă internațională și socială. Adunarea adresează un apel solemn tuturor acelora cari doresc să vadă realizate principiile de pace și de dreptate, cari sunt la baza pactului, să consacre toate sforțările lor în vederea creării unei opiniuni mondiale destul de puternice, pentru a asigura ca plănuita conferință de dezarmare să ajungă la rezultate pozitiv, comportând mai ales o reducere treptată a înarmărilor și care să fie continuată până ce scopul Societății Națiunilor, indicat în art. 8 al pactului, va fi atins: „Considerând că angajamentul tuturor Statelor de a nu spori înarmările lor, va contribui să creieze o atmosferă de încredere, va evita o rivalitate a înarmărilor și va pregăti un teren favorabil pentru succesul lucrărilor viitoarei conferințe. Adunarea roagă guvernele invitate la conferința dezarmării să pregătească acest eveniment printr-un armistițiu al înarmărilor. Adunarea mai roagă Consiliul să insiste pe lângă guvernele convocate la această conferință, să dea dovadă de voința fermă de a face să reușească sforțările pentru pace, fără a prejudeca asupra deciziunilor conferinței, și a propunerilor pe care fiecare guvern la va prezenta la acea conferință. Guvernele să se abțină de la orice măsuri, tinzând la o sporire a înarmărilor lor: „Adunarea roagă de asemenea Consiliul să ceară guvernelor să declare înainte de 1 Noembrie 1931 dacă sunt gata să accepte un asemenea armistițiu al înarmărilor pentru o durată de un an‘‘. Societatea Națiunilor și criza economică . A doua Comisiune a Ligii Națiunilor și-a încheiat zilele acestea desbaterile în privința problemelor economice la ordinea zilei. In prezent e posibil a se rezuma rezultatului acestei munci și a insista asupra măsurilor practice pe care Comisiunea economică a Ligii le propune pentru lichidarea, sau cel puțin ameliorarea crizei mondiale. Desbaterile in această privință care au durat 4 zile, au fost neobișnuit de vii și la ele au participat cu lungi cuvântări: Ministrul de comerț al Franței Robin, Posse (Germania), Van Langehoven (Belgia), Rotai (Italia), Sir Artur Salter (Anglia), Stodola (Cehoslovacia), Sato (Japonia), Rieddel (Canada), Kargawski (Polonia), etc. Baza desbaterilor trebuia să formeze în anul acesta raportul ministrului francez de comerț Rollin, care în lunga sa expunere, a făcut trei propuneri: 1) ca să se treacă în practică la înțelegeri internaționale, prin care să se înlăture disproporția dintre producție și consum ce s’a produs în urma creșterii nemărginite și haotice a producției în anii postbelici; 2) să se preschimbe în faptă cunoscutul plan internațional al ameliorării șomajului prin construcții publice și 3) să se introducă o nomenclatură vamală unitară internațională în relațiile comerciale dintre state. In realitate desbaterile au depășit aceste chestiuni, punându-se pe tapet dificultățile în fața cărora se află Europa și America in domeniul crizei economice. Al treilea proiect al lui Rollin a provocat indoeli, însă al doilea s-a lovit de dificultăți, considerându-se conducerea și împărțirea lucrărilor publice in diferitele state ca o problemă foarte complicată. Prima propunere a dat loc la divergențe și mai accentuate. Procesul concret, ca să se ajungă la înțelegere între statele producătoare și cele consumatoare în privința ofertelor și cererilor de cereale, lemne, hârtie, mătase artificială, piei, material electric și produse chimice, a născut obiecțiunea, de ce să se trateze numai în privința acestor produse. Proectul francez s’a referit, insă numai într’o formă generală și la reducerea tarifului vamal și la introducerea preferințelor. Toate aceste au făcut ca desbaterile să se împărțească și să se insiste asupra intereselor diferite și conflictelor greu de împăcat. Toți reprezentanții statelor agrare europene și Germania au insitat asupra importanței și rolului convențiilor de contingentare și preferințe împotriva preferințelor s-au ridicat însă statele agrare de dincolo de Ocean și de asemenea și celelalte state europene, exceptând Franța, s’au arătat nefavorabile acestei clauze. S’a evidențiat că interesele Europei de sud-est diferă considerabil de interesele celorlalte unei vaste și serioase probleme. Se pune chestiunea dacă greaua situație economică din prezent va da în cele din urmă un impuls la realizarea conviețuirii reciproce liniștite între statele Europei centrale. Chestiunea acestei conviețuiri a fost până in prezent mereu amânată. Această întrebare și-au și pus-a în prezent publiciștii unguri și opinia publică locală poate reflecta asupra ei. Zilele acestea ziarul „Pesti Hírlap” a publicat un articol caracteristic, care se ocupă cu consecințele posibile ale crizei engleze pentru situația din Europa centrală. Redacția ziarului deduce că în urma descreșterii lirei va fi considerabil atins exportul statelor succesorale, în special cel al Austriei și Cehoslovaciei. Prin aceasta ambele aceste state vor fi silite intr’o mai mare măsură la regularea raporturilor economice din bazinul Dunării. Ziarul se întreabă: Vor face bărbații de stat unguri tot ce este necesar, ca să atragă atenția asupra Ungariei și in general asupra chestiunii ungre, a cărei rezolvare e posibil a fi cerută în interesul european ? Niciodată lumea n’ar fi fost atât de dispusă la tratative reciproce ca în momentul de față, când pericolul ce amenință lira engleză, biciuește conștiința europeană și împinge lumea la hotărîri. Această declarație nu mai este un glas care strigă în pustiu, cum ar fi fost încă acum doi ani. Opinia publică ungară începe să devie conștientă, sub impresia ultimelor evenimente, că e necesar a se căuta i eșire din situația neîmbucurătoare din prezent și că însănătoșirea economică a țării poate fi rezolvată numai prin colaborarea cu alte state, în primul rând cu vecinii cei mai apropiați, mai ales când interesele lor se identifică și se complectează cu cele ale Ungariei. Agitațiile din Rusia sovietică Nimeni nu urmărește desvoltarea crizei europene cu atâta atenție ca conducerea internaționalei comuniste, în al cărei program se află precum se știe, provocarea revoluției mondiale. După cum se anunță din Rusia a avut loc zilele acestea, o mare întrunire a partidului comunist rus în orașul Tver. La această întrunire toți oratorii ,între cari și colaboratori ai lui Stalin, s’au ocupat cu criza economică, și au ajuns la concluzia că această criză a luat proporții necunoscute încă în Europa. Niciodată, au accentuat ei, perspectivele revoluției mondiale n’au fost mai favorabile ca în prezent. Din aceste cuvântări a reeșit că internaționala comunistă acordă o atenție din ce in ce mai mare provocării de mișcări revoluționare în străinătate. Intr’adevăr, în timp ce Litvinov a propus măsuri pentru înlăturarea crizei și s’a declarat pentru colaborarea economică dintre Rusia sovietică și restul Europei, s’a început a se simți în toate țările europene, o accentuare a agitațiilor comuniste. Ca un teren deosebit de favorabil pentru aceste agitații este considerată de Comitern Germania. Situația din Germania este privită la Moscova ca o luptă între comuniști și naționaliști, care va trebui să se încheie cu triumful celor dintâi. De aceia Moscova face cele mai felurite eforturi pentru sprijinirea comuniștilor din Germania. In afară de Germania, propaganda comunistă încearcă să pătrundă pretutindeni acolo unde criza economică sau politică a creat nemulțumiri în massele largi. Agitațiile din Rusia sovietică pe tema apropierii revoluției mondiale, în care participă ca factor conducători, contrastează însă cu declarațiile pacifiste și de colaborare ale reprezentanților sovietici în diferite centre europene. Faptul că Rusia sovietică tratează în străinătate cu „statele capitaliste“, a avut importante repercursiuni asupra masselor largi din Rusia și cercurile conducătoare sovietice a găsit ca necesar să explice în special organizațiilor comuniste, care este de fapt politica Uniunii sovietice. Zilele acestea a avut la Moscova, o ședință a Biroului Politic al partidului comunist, la care Stalin a declarat intre altele: „Rămânem ca și până în prezent luptători pentru prefacerea revoluționară a sistemului capitalist din întreaga lume, însă trebue să acomodăm tactica noastră condițiunii lor din prezent. Massele largi ale micei burghezii, precum și o parte a proletariatului, sunt cuprinse de psihoza pacifistă. Noi trebue să ne folosim de această psihoză și să încetăm pentru moment în acțiunea de descoperire a falșilor pacifiști. Tovarășul Litvinov are dreptate când afirmă că e necesar să ne amestecăm și noi în această gălăgie pacifistă și să profităm cât mai mult. Domnii capitaliști trebue să se dezică de izolarea financiară a Rusiei și să ne dea garanții că nu vor mai interzice exportul nostru. De peste munți Ofensiva Ardealului — ori și astăzi — Nu se poate spune, că Ardealul de eri — sub care înțelegem Ardealul de dinainte de 1918, adică pe cel subjugat —, că această provincie, pe timpul vitregiei sale istorice n’a trăit într’o continuă ofensivă. Ofensiva Ardealului antebellic, nu poate fi considerată, de către cercetătorul obiectiv al istoriei meleagurilor trans-carpatitine, decât drept o ficțiune. Căci această istorie ne arată, ne demonstrează pas cu pas, , că, Ardealul a trăit într’o vecinică ofensivă națională. Că, pe plaiurile de peste munți a stăruit acea ofensivă cărturărească, bisericească, etnică etc... ce a adus biruința definitivă a elememtului românesc din aceste plaiuri. Și, că, numai datorit ofensivei permanente ce a trăit în Ardeal, în toate terenurile, dealungul veacurilor, am ajuns să ne menținem supremația noastră din punct de vedere al culturii și civilizației, impregnind acestor două categorii „specificul" românesc. Dacă, din punct de vedere formal se poate vorbi despre Ardealul defensiv,, sub care socotim Ardealul de până la 1918,privind însă, această chestiune prin, unghiul realităților și-al vieții, ce se impune autoritar și cu putere de necesitate, nu putem vorbi decât despre o continuă ofensivă, în perspectiva Yermurilor, în ținuturile de peste Carpați. Și biruința noastră în acele melaguri, unde cu forța s’a infiltrat și a rămas stăpânitor la suprafață, timp de 1000 ani, turanismul cel mai neînduplecat, fără însă, a se putea atinge de comoara limbii noastre, de tradițiile noastre, deci biruința românească în Ardeal, se datorește tocmai acestei ofensive permanente a neamului nostru. O defensivă peste munți ar fi fost deadreptul păgubitoare. Defensiva înseamnă pe jumătate, renunțarea la luptă. Armata intră în defensivă, numai când trebue, săși refacă cadrele. Or, în Ardeal ne-am menținut puturea pe poziție, gata de atac și contra-atac. Am stat ceas cu ceas, zi de zi, în cadrele unei adevărate ofensive naționale, ce s’a manifestat pe două fronturi: prin exponenții cărturari*,cari s in scrisul lor au ținut treabă* conștiința, românească alături de, eroii naționali promovatori de fapte naționale și prin acea acțiune tacită ascunsă, mocnită, a largilor pături poporane. Ofensive mari și aducătoare de consecințe pragmatice trebuesc considerate revoluțiile de peste munți de la 1784, 1848 și 1819, cari au vâniduat nu numai principal „ideii indrusibile ” dar, aurile culte și țărănești, acel sentiment de mândrie romînească și un profund resentiment față de asupritori, ambele atât de necesare pentru promovarea superiorității noastre, din punct de vedere etnic și cărturăresc. Ofensiva trebue considerată: ofensivă națională și cărturărească, truda mitropoliților, canonicilor și a tuturor dascălilor dela Blaj, ceau crescut generații de generații în cultul științii pure, dar și al sentimentelor patriotice.Și, trebue, să recunoaștem, cu obictivitatea ce-o impune seriozitatea problemei noastre, că Blajul catolic, alături de Sibiul ortodox, trimitea în sate preoți și învățători conștienți de greaua misiune ce le revenea. Căci, vinovata deosebire între uniți și ortodoxi, nu se făcea , înainte de 1918. Toți erau în Ardeal, români!... Numai luptele dintre, partidele politice, au adus în Ardeal; ,vinovata linie ee demarcație de mai sus. Și probă că atunci când era în joc existența neamului, nu se făcea această deosebire, stă faptul, istoric, că, la Blaj au conlucrat în 48. Andrei Șaguna, mitropolitul din Sibiu, cu mitropolitul unit Șterca Șuluțiu. Satele din Ardeal, de asemenea, au trăit într’o neîntreruptă ofensivă. Satele au dus la biruință ofensiva limbii, a portului, cântecului și a tuturor tradițiilor românești. Sub acest raport, îmi arăta cu cunoscuta-i vervă, d. advocat din Cluj dr. loan Giurgiu, cum comuna sa natală Ghinteni așezată într'o coastă a Clujului, purta o ofensivă biruitoare într-ale românismului. Și, această“ ofensivă în satele meleagurilor de peste munți, era susținută, alimentată și promovată nu numai de țărănimea sfătuită de către preoți și învățători, ci și de către tinerimea sudioasă românească din Cluj, îmi spunea d. advocat dr. loan Giurgiu, că pe vremuri, această tinerimea, asemeni rândunelelor prevestitoare de zări. semne își lua zborul Duminica și la sărbători în satele ce înconjură Clujul, în cari duceau bărbătești îndemnuri luptă, la truda de menținere în caladre naționale a românismului subjugat. Că nu era petrecere romînească, nu era nuntă, că nu era sfințire biserică, la care sâ nu ia parte pionii culturali din Cluj, studenții universitari. Și, spre cinstea acestei studențimi, frumoasa tradiție a ofensivei: rurale, tinerimea studioasă din Cluj o menține și astăzi și o prestează zi de zi., în pitoreștile sate ale Ardealului, ca o continuare demnă și splina de înțelepciune a înaintașilor. . Rezultatele ofensivei etnice ce-a stăruit, în Ardeal, se văd astăzi." Astăzi îi culegem roadele. Căci, astăzi prin intermediul acestei ofensive necurmate, dăm elementelor eterogene din Ardeal graiul românesc. Iar mâine grație aceleiași ofensive mocnită, instinctivă, prestată fără vexațiuni ori silnicie, vom înpregna acestor elemente o litate românească, etc., etc.... mentori Și această ofensivă etnică a neamului nostru, constitue chezășia victoriei sale, în cadrul concurenței cu elementele eterogene din Ardeal. Marin Dragnea