Epoca, noiembrie 1931 (nr. 830-854)
1931-11-01 / nr. 830
Nr. 830 3 LEI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 36210 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Duminică 1 Noembrie 1931 ție, scuipa țara, puterea mea de munca si puterea mea de iubire. Nicolae nipescu A An Uliimwa, rezultatele întâia conferință balcanică, ținută în anul trecut la Atena, n’a avut în țara noastră, trebuie s’o recunoaștem, ecoul pe care-1 merita. Suntem încă mulți dintre oamenii noștri politic, cari își închipuie că, odată cu întregirea României, toate preocupările noastre externe trebuie să urmeze exclusiv direcția marilor linii de căi ferate și de legături telefonice internaționale, cari ne apropie mai ușor de Viena, Geneva, Paris sau Londra, decât de Constantinopol sau Atena. Și totuși, granița noastră de la Dunăre nu e mai scurtă decât cea dinspre Ungaria, Cehoslovacia și Polonia, iar amândouă împreună alcătuiesc laturile unghiului pe care se arcuește și se sprijină frontiera șerpuitoare a Nistrului. La Atena în anul trecut, la Istambul zilele acestea, s’au pus temeliile și s’au schițat liniile mari ale unei asociațiuni, ale unei Uniuni balcance, menite nu să adauge atutor altora un siistem de alianțe și de echilibru de forțe — știm unde ne-a dus aceste sisteme — ci să întregească și să adâncească într'un cadru determinat metoda pactelor de amiciție și de arbitraj inițiată de Societatea Națiunilor. Pornită din inițiative particulare, fără caracter oficial, Asociațiunea a purces de la considerația că nu poate exista dușman mai hotărît al războiului decât o opinie publică luminată și că apropierea între popoare, cunoașterea reciprocă, crearea de legături economice și intelectuale, dezarmarea morală — trebuiesc să premeargă oricărei încercări diplomatice și oficiale de a instaura o pace definitivă și rodnică pe aceste meleaguri frământate ale Europei sud-estice. Asociațiunea n’a cerut de la început guvernelor decât o atitudine binevoitoare. Ea a găsit însă, de data aceasta, mai mult decât se aștepta și decât putea cere: guvernul turc, în frunte cu însuși președintele tinerii republici, a socotit că între țelurile turcești este o apropriere care merge până la identitate și care-i îngăduie, cel dintâi dintre guvernele țărilor reprezentate în Uniune, să dea mișcării încurajarea sa oficială și girul prestigiului său. Și astfel s’a putut vota, în sala de ședințe a Adunării naționale din Ankara și în prezența Gaziului Mustafa Kemal, următoarea rezoluție principală: ; „A 11-a Conferință Balcanică. „Considerând că, pentru a pregăti terenul unei cooperări cât mai intense între națiunile balcanice și pentru a asigura între ele o eră de pace rodnică și durabilă, e necesar a face să dispară situațiunile cari se opun la destinderea morală dintre zisele națiuni, prin încheierea unui Pact, bazat pe principiile de egalitate și de echitate între națiunile balcanice și care să le dea garanții complimentare de securitate, în cadrul tratatelor în vigoare. 1) Repetă dorința (le voea) exprimată de la Conferință balcanică pentru încheierea unui pact de declarare în afara de lege a războiului, de arbitraj și de asistenă mutuală; 2) însărcinează Consiliul să supude unui comitet de studii anteproiectul de Pact balcanic prezintat de delegațiunea elenică, cât și propunerile privitoare la mijlocul de a asigura îndeplinirea loială a clauzelor tratatelor de pace, implicit cele referitoare la minorități, — și să ia în considerare remediile de adus situațiunilor susceptibile de a îngreuia dezarmarea morală a națiunilor balcanice". Această rezoluțiune și partea pe care a luat-o delegația română la discutarea și votarea ei cere însă câteva observațiuni complimentare, pe cari le vor da, nădăjduiesc, articolele următoare. Costin G. Sturdza -x H x- Calomnii Bulgărești Nu e loc sa înconjurăm un mare adevăr. Bulgaria — vecina de la Dunăre — ne dușmănește pentru o chestie care a fost lămurită de mult. Ziarul „Dobrogeasco Zname", din Sofia, face apologia lui Dimitrie Dobcei, unul din conducătorii organizației revoluționare dobrogene, — care a căzut ucis de glonțul jandarmului român lângă sfituil Cociular, la 24 km. de Siliștea, — după o activitate n.W:menționarâ neîntreruptă decinci ani in Dobrogea, ca organizator admirabil și membru în comitetul central al D. R. Așadar, nu mai încape îndoială, că Bulgaria lucrează fățiș în Cadrilater. Ea susțină cu bani mișcările revolutionare și atacurile comitagiilor, cari se repetă foarte des. In plus ea preamărește pe acești uneltitori, dându-i celorlalți exemple mărețe. Noi n’am format bande de ucigași, care să le trecem dincolo aprovizionate cu muniții, să razbune pe frații noștri cari sufăr în tăcere cruzimile lor. Și mai mult, n’am cercat vreodată să răsculăm populația, uneltind indirect contra liniștei. Atunci, de ce ne dușmănesc ? Pentru o chestie oare a fost pusă de mult, și prin vărsări de sânge, la locul ei ? Noi nu ne neliniștim. Propaganda care o face în sânul populației dobrogene, ilustrând martiri ca d-rul Doncei, nu apare decât caraghioasă — și ne la locul ei. Dar sentimentul nostru de români, — care este mult mai puternic, — și care nu se manifestă prin masacre și nici prin apologie, ne revoltă. Gazeta „Dobrogenseo Zname“ — care poartă numele provinciei de peste Dunăre, pe nedrept, ar fi mai bine să se preocupe de alte probleme, poate mai interesante statului în slujba căruia i s’a pus. Susținând lucruri cari la noi în țară nu s’a petrecut, și nici nu se vor petrece, ziarul suscitat nu face altceva decât să susție sfruntate neadevăruri. Pentru opera care o susține „Dobrogeaseo Zname“, drept, răsplată, îi face onoare aruncând-o la coș. A. Popovici CONSERVATORISM, un protecționism „Dreptatea" scrie : „Marele triumf al ideei conservatoare" exclamă ultimul abencefag-pardon, conservator din România, revenit la „ideea conservatoare" după ce a fost dintre fondatorii „Ligii Poporului" și ulterior altor „Ligi" mai paradoxale". Da, am fost unul din fondatorii „Ligii Poporului" pe care am părăsit-o la Iași în urma articolului program apărut în primul număr al „Epocii" care constituia o profesiune de credință. Articolul grăia astfel: „înțelegem să rămânem în cadrul ideii conservatoare". D. general Averescu mi-a cerut să revin asupra acestor rânduri. Am refuzat și am plecat din „liga Poporului". Iată clar chestia personală limpezită. Aceasta este de altfel cea mai puțin interesantă. Simțind că terenul fuge de sub picioare partidelor de clasă, oficiosul național-țăranist decretează că nu ideea politică a triumfat, ci principiile economice reprezentate de partidul conservator. Campania a fost dusă de conservatori pe o singură idee: aceea a protecționismului, afirmă „Dreptatea". Absolut fals, dovadă că pe lista Uniunei naționale au fost aleși și liberali adversari hotărîți ai protecționismului. D. H. Wilson Harris vorbind de alegerile engleze în „Journal de Geneve“ în preziua scrutinului, scria: „Tot ce dorește șeful partidului conservator este că chestia tarifelor vamale să fie cercetată în mod cinstit, mărginînduse să exprime părerea sa personală în favoarea unei politici tarifare, așa cum mai mulți fruntași liberali gata și ei să cerceteze chestia, au rostit o părere opusă“. Rar principii de ordin politic s'au ciocnit în mod mai brutal ca de data aceasta, iar linia de demarcație a fost mai adâncă. Demagogia pe de o parte, ideea da ordine pe de alta Secretul izbândei conservatoare nu constitue un mister. In Anglia conservatorii au avut întotdeauna curajul principiilor lor politice. Sub Salisbury au pus chestia Camerii lorzilor în fața corpului electoral, zicând că ea reprezintă Interesele permanente ale Angliei. Nimic nu le era mai ușor decât să deplaseze chestia pe terenul economic , protecționism sau liber schimb. Acolo unde există o opinie publică conștientă curajul moral reprezintă o forță. Conservatorii englezi nu s'au intitulat nici radicali nici democrați. Conservatorii au rămas conservatori, și masele populare au făcut zid împrejurul lor de câte ori curentele de stânga au amenințat temeliile statului. In privința caracterului ultimei manifestații politice din Anglia nu trebue să se încerce mistificări. Demagogia, care la noi se numește democrație, a fost strivită. GRIGORE FILIPESCU Inspectoratele Nu cunoaștem, în amănunte, alcătuirea noului budget. Știm doar că s’au făcut pretutindeni însemnate reduceri, Unele din ele, foarte dureroase, vor provoca nemulțumiri, dar toată lumea va sfârși prin a se deprinde, cu noua situație, căci nu se poate altfel. Statul nu va mai face eroarea de a-și lua angajamente peste puterile sale de plată. Budgetul cel nou va cuprinde, desigur, și unele intchități. E fatal, într'o atât de vastă organizație. Sforțările tuturora trebue să se întrunească însă, pentru a face cât mai rară nedreptatea și eroarea. In această ordine de idei, ni se atrage atenția asupra funcțiunilor de inspectori. S’ar părea că avem, în general, prea mulți inspectori. Inspectorul indrumează, controlează și, la nevoie, anchetează. Inspectorul nu este, deci, un sinecuzist, cum ar părea că indică titulatura în tălmăcirea ei populară. Multe delicte ale gestionarilor au fost posibile, numai pentru că d-nii inspectori nu și-au făcut, la vreme, datoria. Am avut, în timpul din urmă pilda fraudelor scandaloase cu spirtul negru. Dacă organele de control ale ministerului de finanțe, adică d-nii inspectori financiari, și-ar fi făcut la vreme datoria și ar fi fost mai intransigenți și mai activi, s’ar fi împiedecat fraudele cari au păgubit statul cu miliarde. Dar această necesitate nu înseamnă că trebue să se facă abuz de inspectorate. In teorie fiecare funcționar își face datoria, fără control, potrivit prevederilor legii. Și așa ar fi și în practică, dacă s’ar aplica totdeauna delicvenților pedepse severe. Când se va ști că nu este iertare, și nici indulgență, când se va ști că intervențiile nu pot fi operante în această materie, delictele vor deveni mult mai rare și vor fi necesari mult mai puțini inspectori. In vremea aceasta de comprimări dureroase am socotit util să supunem atenției celor în drept, sugestiile pe cari le primim din public în legătură cu ceea ce reprezintă în budgetele ministerelor, inspectoratele, sub toate formele. --XOX D. România și dezormarea „Manchester Guardian“ publică un articol în care spune că între comunicările primite de Liga Națiunilor, în ultimul timp, cu privire la dezarmare, este și răspunsul guvernului român: „Guvernul român insistă ca și cel francez, polonez și cehoslovac asupra siguranței declarând: „Nu trebue să se uite că România în momentul de față nu posedă armamentul necesar pentru siguranța sa, considerând situația sa gen,grafică. In consecință pentru România problema limitarii și reducerii armamentelor, se reduce la limitarea programului înarmărilor sale viitoare, in proporție cu garanțiile de siguranță ce i se vor da. „Cu alte cuvinte România voește ca, Conferința dezarmărei să garanteze teritoriul său din prezent, aceasta ca o condiție preliminară a reducerii armamentului său, și in felul acesta speră să transforme Conferința dezarmărei într'o nouă conferință politică, în sensul memorandum-ului francez din iulie trecut. ..Guvernul român, pe lângă aceasta, mai condiționează reducerea înarmărilor de atitudinea vecinilor României, cari nu sunt membrii ai Ligii, — adică vizează Rusia“. I Germania, cere un nou moratoriu * Berlin, 30, (Danul)). D. von Hoesch, ambasadorul Germaniei la Paris a sosit pentru două zile la Berlin. De aci se va întoarce în Franța pentru a asista la sosirea primului ministru Laval. Vizita la Berlin a d-lui von Hoesch are o importanță deosebită, fiind in legătură cu chestiunea reparațiilor germane. D. Hoesch se va prezenta Miercuri în audiență la d. Laval, spre a discuta această problemă. Guvernul german vrea să se convingă dacă afirmațiile ziarelor franceze și americane, că o inițiativă germană pentru un nou moratoriu al reparațiilor, nu ar fi combătută de către Franța. Dacă informațiunile de acest fel ale ziarelor franceze și americane se confirmă, atunci Germania va proceda în curând la convocarea consiliului consultativ al Băncii Plăților internaționale, în conformitate cu hotărîrile de la Haga, pentru ca acest consiliu să facă o anchetă financiară în Germania. Rostul acestei anchete ar fi ca să se constate dacă Germania poate plăti mai departe reparațiunile sau nu Cercurile oficiale germane sunt sigure că o asemenea cercetare se ar termina cu constatarea că Germania nu mai poate plăti reparațiunile. D. von Hoesch, ambasadorul Reichului la Paris, a sosit azi la Berlin, pentru a primi instrucțiuni de la guvernul său, în legătură cu lucrările comisiunei francogermane de apropiere economică. Comisiunea urmează să se întrunească la Paris în a doua săptămână a lunei Noembrie. La lucrările comisiunei urmează să ia parte ambii președinți ai celor două guverne, precum și toți membrii comisiunei. Comisiunea va avea de obiect studierea chestiunilor economice actuale, pentru a lua hotărîri de ordin practic I „Minoritățile" ii listika [ostailitti Wtniu Deși neoficală, conferința balcanică a fost utilizată de unii pentru a discuta și a obține hotărâri chiar principiale în unele chestii considerate de toată lumea definitiv rezolvate. S-a încercat un atentat la tratatele în legătură cu situația minorităților, căutând-se să se strecoare în moțiunea care atinge această problemă pasagii tendențioase. S’a încercat firește fără folos. Delegațiile țărilor au înțeles să pornească la o acțiune în favoarea unei uniuni balcanice, dacă aceasta nu împiedică câtuși de puțin statu quo, hotărât prin tratate. Totuși trebue sa recunoaștem că în chestia minorităților, conferința balcanică a depus un interes mare. Sunt în orice adunare de reprezentanți ai diferitelor nații, atâtea interese cari trebuesc susținute și cam foarte des se lovesc unele pe altele. Problema minorităților, trebue să recunoaștem atârnă greu azi, în seama uniunii balcanice. Trebue o artă deosebită ca să păstrezi până la sfârșit o atmosferă de amiciție, acolo unde interesele converg unele de altele. In această ciudata situație a fost, în timpul discuției în jurul minorităților, conferința balcanică. In cauză în mod cu totul special s’au găsit delegații albanezi cari au luat cu adevărat „taurul de coarne“. A trebuit un curaj deosebit sa provoci chestiuni cari irită statele în majoritatea lor. S’a abordat de către delegații albanezi chestia minorităților sub toate raporturile litigioase. Curajul delegației albaneze n’a reușit însă să intimideze. S’a răspuns răspicat că nimic din tratatele existente nu se poate schimba, chiar dacă acestea sunt clădite pe baze greșite. Nu este rostul conferinței balcanice să discute nici chiar principial, hotărîrile in ființă ale areopagului european. Evident interesații au trebuit sa constate că au dat greș, că partida este din nou pierdută. Trebuie să recunoaștem însă ca în această discuție care a enervat în mod constant adunarea, singuri delegații turci au contribuit prin rolul lor de împăciuitori. In deosebi, merită cu prisosință să relevăm abilitatea distinsă a d-lui Hasan bey, președintele conferinței, care a evitat de multe ori degenerarea discuției. •'*# 1 *4 Dar chestiunea trebuia încadrata într’o formulă împăciuitoare, de vreme ce s’a permis să fie discutată. Și soluția s’a găsit. Ea pornește de la d. Papanastasiu acest neobosit cerber al activității conferinței balcanice. Formula este aceasta : Un comitet compus din șase delegați reprezentând fiecare unul din statele balcanice, va examina în problema minorităților sub toate aspectele. Chestiunea va fi prezentată în parte și va fi încadrată astfel în pactul federativ. La cea de a 3-a conferință balcanică comisia va aduce Un raport cu soluțiile punctelor în litigiu. După cum se vede, formula d-lui Papanastasiu, nu spune prea multe lucruri. S’a dat beligeranților ceva, chiar dacă acest ceva nu înseamnă nimic. Și foarte bine s’a făcut. Altfel poate că n’ar fi fost cu putință să se continue conferința. Acestei formule i s’a acordat votul de toate delegațiile prezente. Hopul a fost sărit anul acesta. Cum se va sări anul viitor?... Constantinopole L. I. Vișan Politica unirii a Pilonai — Declarațiile d-lui Zaleski — Varșovia, 3d (Rador). — D. Zaleski,.Ministrul afacerilor străine a făcut azi o expunere în ședința comisiunei de politică externă a Dietei. D. Zaleski a analizat criza economica mondială, subliniind că d-sa este optimist în ce privește situația Poloniei, întrucât ea dă dovadă de o mare forță de rezistență. Aceasta va fi pentru creditul Poloniei în străinătate, mult mai de folos decât ar fi fost un întreg secol de economie echitabilă în condițiuni mai avantajoase. Ameliorarea situației economice mondiale nu se va produce atât timp cât anumite imperialisme sgomotoase vor năzui la bunul plac. Vorbind despre inițiativa d-lui Hoover, — pe care guvernul polon o socotește ca o operă pacifică care poate să contribue de asemeni la o destindere politică, — d- Zaleski relevă, în legătură cu polemica provocată în Statele Unite de propagandă iresponsabilă, împotriva tratatelor, că d. Hoover, președintele republicii americane amice, a constetat că nu poate și nu vrea să intervină în atare chestiuni europene. Comentând conversațiunile avute la Geneva, cu d-nii Laval, Briand și Flamdin, asupra chestiunilor de actualitate, d. Zaleski a constatat deplina identitate a opinii între Polonia și aliata sa Franța, precum și progresul continuu realizat de colaborarea franco-polonă. Relativ la relațiunile polono- germane, d- Zaleski a amintit că Polonia inspirându se deja principiile colaborării internaționale, a ratificat tratatul de comerț polono-german, pe care parlamentul Rechului nu l-a ratificat până acum D sa subliniază că tratatul constituie limita extremă a concesiilor pe care Polonia le poate face Germaniei. Vorbind despre relațiile polono-sovietice, oratorul a constatat că guvernul polon este gata să semneze un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietelor, ea considerând acest pact ca o nouă consolidare a păcii. Relativ la negocierile franco-Sovietice, guvernul polon ca în alte numeroase cazuri, este în contact strâns cu amliata sa Franța, care o informează de toate etapele acestei chestiuni, cu aceiași totalite cu care și noi o informăm la rândul nostru, a declarat d. Zaleski. Terminând, d. Zaleski scose în relief caracterul profund pacific al politicei polone, care este un element a stabilității Europei, ^Continuare în pag. 31«a) ; OMENI AMD 0 CumERINTA Evenimente Agitimurate: Școala Poltehnică Regele Carol II, a oferit specialiștilor in științele economico-sociale și amatorilor de evenimente culturale, din inițiativa fericită a rectorului său, un festiv regal: „Conferința de deschidere a cursului, de ,,Științi economice și raționalizare” a d-lui Mihail Manoilescu, noul ei Profesor. Marele amfiteatru, al școalei Politehnice, devenise neincăpător, nu atât de studenții ultimului an, al școlii, care aveau să cunoască pe noul lor Profesor, dar de reprezentanții cei mai autorizați ai specialiștilor economiei politice ai instituțiilor, ai învățământului superior de MARIANE și mai ales de admiratorii sau adversarii înverșunați ai teoriilor economice ale Conferențiarului. In ce ne privește, — pentru a ne rămâne spațiul necesar conferinței în sine — putem spune, convinși, că școala Politehnică și corpul ei profesoral, a reușit să aibă în tipul ei profesor, pe care la chemat, mai mult decât ceea ce a dorit. Examenul pe care l’ar fi dorit poate că treacă D4 Manoilescu, în formele rigide didactice obișnuite și care forme, că recunoaștem n’a dat mai niciodată — o „rara avis’’, la trecut de data aceasta cu magnificența , Ouau se și cuvenea și cum aștepta toate lumea, decepționată, de dizgrația în care crizele au dus și compromis, economia politică și pe economiști inclusiv, — D-l Manoilescu M., a încercat cu strălucite arme, reabilitarea acestei „științe” căreia și acest titlu i-l contestau detractorii ei, susținând și folosindu-se arogant, de un empirism feroce. (impropiu denumită pragmatism american). Cât de adevărat este acest lucru, ne-o spune, un strălucit scriitor Marshall „Pendant lonsgtemps encore, rémpirique, pourra se nieîer de donner des conseil®. Nous ne saurions eu étre humilés....“. Conferențiarul nu s’a ferit,cu toată timiditatea ce nu reușia să cuprindă, pentru acest „debut“ — așa zicea d-sa — că atace probleme direct și formal“. Voi împărți cursul meu a spus d-sa, într’o schemă, în care va prima teoreticul și în câteva elecții și practicul. Nu voi „da, toate noțiunile din economia .politică, mici și fără importanță. „Voi da din contră numai legile „proeminente, noțiunile clare, pe „către so. na, y indoiala nr. „sufletul ctitorilor ingineri, ,v voi „da o potențialitate pe civic și eu și „ei să se bazeze, găsind în ea mijlocul de a aborda orice problemă Data fiind nivelul superior, al studenților din ultimul an de studiu, d-sa le-a anunțat Și metoda de predare care ne va fi cea obișnuit didactic: „de la particular la general, de la concret la abstract, ci invers. Abstractul odată stăpânit și însușit, se va merge la analiza concretului, practicului“. De aceia nici n’a făcut definițiuni false și neînțelese. Ele vor veni de la sine. Desigur, chiar metoda de predare, cu care începea d-l Manoilescu, va fi pus la încercare, petru râu și pedagogi ai școlii, care începuseră să-și șteargă ochelarii... ca să înțeleagă mai bine, dacă e vorba, serios, de un abandon așa de original a vechei, tradiționalei metode..., de la simplu la compus, de la concret la abstract, etc. Ceva mai mult, pentru majoritatea celor cari gândeau, că în științele economice d-l Manoilescu, își va lua rolul , de a doua violină, adică va preda partea „practică“ a științelor economice, partea „raționalizărei" ca unul ce a militat in angrenajul realizărilor din economia țărei noastre, conferința va fi adus oarecare... decepție". D-sa a ridicat solemn teoreticul, la rangul de știință,, , de doctrină,, i-a anunțat cu o vibrantă convingere, o analiză a legilor lui și o victorie a lor. Auzindu-l ovaționând, și stăpânind argumentul, cu virtuozitatea unui potentat al erudiției, îi aducem aminte cu melancolie, de adversarul său — declarat inclusiv — Corrado Gini, care în tratatul său clasic „Economia“ scria: „In economia politică, dificultatea este soluția pentru că , totdeauna teoriile practică, nn această materie sunt statice, iar realitatea totdeauna dinamică“. Acest principiu care a dus la, reputația detestabilă, care s’a făcut economiei politice „— cum se exprimă, acelaș Corrado Gini, a primit replica lapidară a conferențiarului, replică ce a înflorit atâtea surâsuri de ironie la adversarii ideilor sale: „Economistul nu este un ghicitor în cafea„ El nu poate da soluții și rețete, cum se poate câștiga la bursă.... sau (adăogiăim noi), cum poți continua un comerț, de bancă, când ai subtilizat toate fondurile deponenților) cum vor fi inuliți, care crede lucrul acesta, încet, după acest demaraj dificil, — ca să luăm o comparație fericită chiar a conferențiarului — el și-a luat sborul ca un avion, în domeniile neexplorate ale economiei politice. Este și ea o știință socială, care se ocupă cu fenomenele de massă. Particularitatea ei este că derivă din generalitate, numai prin aspectul pur material. Obiectul ei va fi deci totdeauna, fenomenele materiale, economice. . Conferențiarul a insistat asupra „masselor“ care în economie au o importanță calitate, în contradicție cu individul om. Ca și firele nisipului — care unele între altele nu seamănă, — tot așa indivizii între ei. Dar două grămezi de nisip ca și două grămezi de oameni seamănă perfect. Colectivitatea este deci materialul omenesc de experiență și de verificare a legilor economiei și nu individul. A trecut apoi, la Problema metodei în știință (în general) căreia i-a identificat două faze: a) Observația; b) înțelegerea și deci cunoașterea fenomenelor în sine. Cea dintâi a fost înlăturată violent de conferențiar. Ea este anacronizează. Toți se cred economiști, pe baza.... observațiilor lor, ș empirismului care ne bâmbui și iu autorul a schițat o metaforă splendidă: „Așa după cum o grămadă de pietre nu face un edificiu, o serie de observații izolate, nu poate creia un reționament viabil”. Numai observația științifică, aceia este primiți și validată de științele sociale și aceia constă in măsurătoarea unu: teorie unui fenomen. O știință adevărată nu poate fi decât cantitativă și nu calitativă. D-sa a amintit faimoasa axiomă, de pe templul dir Etfes „Metrón Ariston“ (Măsura este cel mai bun dintre lucruri. A doua fază este înțelegerea, cu meșterea— sau zicem noi, vechiu' savoir cest prevoir. Da, insistă special conferențiarul — prevederea este cea dintâi condiție a unei legi și când ea nu funcționează, așa cum ne așteptam,, cum prevedeam înseamnă că acel timp al ei, de aplicațiune, nu este liber și atins de interferența altor elemente, care trebuesc înlăturate. a t