Epoca, noiembrie 1931 (nr. 830-854)
1931-11-25 / nr. 850
T Nr. 850 5 LEI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame $3 inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate TIMM 362110 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Miercuri 25 Noembrie 1931 Re scumpă țara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae Popescu Băncile sitensiei populare firicme ifițil? Soluționarea datoriilor agricole o dorim cu toții. Aceasta trebue realizat fără sacrificarea nici unuii principiu juridic și fără ignorarea tuturor celor cari vor putea fi atinși prin conversiunea acestor datorii. Pe lângă grija de a nu compromite și mai mult lipsa de credit și mai ales lipsa de încredere, care a devenit o adevărată psihoză, trebue să ne gândim bine ca prin conversiunea ce o vom face să nu salvăm o categorie de cetățeni, expunând la o ruină sigură o altă categorie tot atât de numeroasă și tot atât de interesantă ca aceea a debitorilor asanați. Din acest punct de vedere societarii băncilor populare precum și deponenții acestor bănci merită o deosebită solicitudine. Alarma a fost dată de d. Gr. Filipescu, care în două articole a atras atențiunea asupra consecințelor ce ar urma pentru aceste bănci, dacă conversiunea s’ar face în așa fel încât ar atrage după ea ruina lor. Fiind în posesiunea unor date interesante privitoare la mijloacele de lucru și la plasamentele cooperației de credit în România, mă văd în situația de a aduce unele precizări la această problemă. Este foarte adevărat că cifrele de care mă voi folosi se referă la data de 1 Ianuarie 1931, dar aceasta nu schimbă nimic din concluziunile ce le vom trage pentru că de atunci și până azi situația nu s’a schimbat simțitor. Cele 4679 de bănci populare din România dispun de un total de 6.180.634 mii lei, din care fonduri proprii sunt 3.191.643 mii lei, iar fonduri împrumutate 2.988.991 mii. Fondul propriu se împarte în rândul său în : 1.986.622 mii capital vărsat, 1.005.470 fonduri colective și 199551 mii excedent. De asemenea fondurile împrumutate se împart în : depozite spre fructificare 1.616.557 mii ; credite de la organizațiile cooperatiste 1.284.564 mii și diverși creditori particulari 87.870 mii. Totalul de 6. 180.634 mii ei fost plasat în împrumutu la locuitorilor : 5.159.447.000 iar restul în numerar disponibil, participări, imobile, etc. Din situația expusă reesă că fondurile de exploatare provenite de la organizațiile cooperative (Federalele regionale și Banca Centrală Cooperativă) se cifrează la 1.284.564.000 lei. Trebue să observăm că această cifră nu reprezintă în total fondurile provenite de la stat, prin preluarea de către stat portofoliului cooperatist dela B.a N. R. și prin participarea cu capital la Banca Centrală Cooperativă. In adevăr o parte din această sumă reprezintă fondurile prii ale instituțiilor centrale proși federalelor cooperative, precum și fondurile provenite din depozite cooperatiste. Din bilanțul Băncii Centrale Cooperative pe ziua de 31 Dec. 1930, constatăm că din creditul statului (portofoliul preluat de la B. N. R.) erau plasate de băncile populare (capital și dobânzi) lei 720.810.000. La acest plasament s-ar putea adăuga participarea statului la formarea capitalului Băncii Centrale Cooperative în sumă de lei 260.000.000, admițând că în cea mai mare parte acest capital a fost plasat la băncile populare. Prin aceasta ajungem deci la maximum 980.000.000 lei fonduri pe care le dețin cooperativele de credit de la Stat, prin intermediul instituțiilor centrale și federale. Vedem prin urmare că din întregul capital disponibil al băncilor populare partea statului reprezintă numai 16% față de 84% cât reprezenta capitalurile populare intrate în cooperative sub formă de capital social, depozite spre fructificare sau fonduri cel active acumulate de băncile populare prin preluări asupra excedentelor anuale. Ne dăm prin urmare seama, în fața acestor cifre, ce ar însemna falimentul acestor bănci pentru micii capitaliști, toți țărani, cari reprezintă 84% din întreg capitalul social. Ruinarea acestora ar compensa efectul bun obținut față de debitorii ale căror datorii au fost convertite ? Cred că nimeni nu va putea susține așa ceva. Prin urmare înainte de a trece la o asemenea operație de conversiune va trebui să cercetăm care este modalitatea cea mai bună pentru a nu crea victime inutile. De reținut este faptul că totalul capitalurilor sociale și al depunerilor la fructificare era de 3.603.179.000 adică peste 58% din totalul mijloacelor de exploatare al băncilor populare. Această sumă reprezintă capitaluri cu adevărat populare individuale. Capitalul social aparține la 976.211 membri societari, iar depozitele, provin de la 433.228 depunători. Societarii se repartizează astfel : Societari debitori 61.7% deținând 49.9 %din capitalul total. Societari nedebitori 38.3% deținând 50.1% din capitalul total. Rezultă așadar că 38.3% din societari nu sunt datori, dar în schimb au procurat jumătate din capitalurile sociale ale băncilor noastre populare. Numărul debitorilor era de 822.743 datorând la 31 Dec. 1930 în total 5.102.552.000 lei. Dacă împărțim acești debitori în cei cu datorii până la 6000 lei și cei cu datorii peste această sumă avem până la 6000 lei : 72.7% din debitori cu 33.4% din suma datorată ; peste 6000 lei : 27.3% din debitori cu 66.6% din arma datorată. Acest rezultat este cât se poate de sugestiv și ne arată ce ar fi o greșeală neiertată dacă și debitorii cu datorii sub 60000 lei s’ar bucura de o conversiune pe 30 de ani cu o dobândă de 4%. Socotim că aceste cifre sunt cât se poate de elocvente. Din ele deducem că o conversiune care ar atrage după sine, căderea băncilor populare ar însemna ruina unui număr de câteva sute de mii de plugari tot atât de interesante ca și aceia pe cari conversiunea i-ar salva. Prin urmare soluțiunea trebue căutată în altă parte. Repetăm, nu suntem ostili ideii unei conversiuni. Să încercăm s-o realizăm însă fără călcarea principiilor și fără sacrificarea creditorilor. Socotim că o asemenea posibilitate există, după cum va dovedi proeotul Ligei „Vlad Țepeș“. E. Otetelișanu -xgyx- Procesul politic de la Belgrad Belgrad, 23 (Damib)". Tribunalul excepțional a început astăzi judecarea procesului intentat contra unui grup de croați, cari au săvârșit și au plănuit mai multe atentate cu bombe. La bară au apărut 12 acuzați, deoarece doi dintre inculpați au încetat din viață în timpul instrucției, iar unul este cercetat de medici asupra capacității sale de responsabilitate. Acuzatul principal este d. dr. Dragutin Toth, fostul șef al întrepozitelor din Zagreb. Inculpații sunt acuzați că au săvârșit în cursul luni ianuarie două atentate, unul asupra palatului unde se află reședința banului la Zagreb, iar altul împotriva localului societății Mlada-Iugoslavia. Ei mai sunt acuzați că ar fi prcedat și alte atentate contra unor trenuri și poduri din Croația. În ședința de astăzi s’a citit actul de acuzare. În depozițiile făcute de inculpați la poliție reese că expozibilele le-ar fi primit din Ungaria, de la d. Percep, conducătorul refugiaților croați de acolo. :o x- NECESITATEA PARTIDULUI CONSERVATOR Nici odăți un partid conservator nu s-a impus mai mult decât în momentul de față. O jumătate milion de țărani harnici, au avut putința să facă economii cu toate vremurile grele, cu toate intemperiile, cu toate prețurile scăzute ale bucatelor. Acești țărani și-au plasat economiile lor reprezentând peste cinci miliarde, la instituții de credit rural. Numai băncile populare dețin în momentul de față trei miliarde șase sute de milioane capital țărănesc, cu două sute de milioane mai mult ca anul trecut. Precum se poate vedea deci mizeria la sate n’a atins pe cei harnici. Acești bani strânși de cei cuminți au fost plasați la sătenii mai puțin... fericiți, cu o dobândă mergând de la 7% la 11%. A fost deci un capital folositor economiei naționale și păturii țărănești. Intr’o bună zi, vine un ministru, care pentru a face o farsă partidelor politice hotărăște că toți oamenii cuminți de la țară, vor fi pedepsiți. Acei ce au comis crima de a depune bani la bănci, bani de care s’au folosit cei risipitori, vor aștepta treizeci de ani rambursarea lor, căci la aceasta revine proectului conservator al d-lui Argetoianu. Statul poate să piardă cele trei miliarde și jumătate pe care le-a avansat Băncii Centrale Cooperative, dar statul nu poate să plătească cinci miliarde deponenților de la țară. Media datoriilor țărănești pe pogon este de circa două mii de lei, care ar putea fi plătite în doi ani buni cu o mică urcare a prețurilor cerealelor. Pentru achitarea lor, d. Argetoianu dă treizeci de ani țăranului. Oare vă închipuiți că acesta s’a gândit vre’o dată la un asemenea chilipir? După război țăranul avea parale și socotea foarte firesc să plătească pământul expropriat. Politicianii au hotărît altfel: Să plătească statul! Proiectul d-lui Argetoianu constitue cel mai mare act de imoralitate pe care l’a înfâptuit vr’odată un om politic: pedeapsa celor buni. Ei însemnează distrugerea spiritului de economie la țară și sfârșitul cooperației. Pe această pătură sănătoasă, care este pe cale de a fi spoliată de demagogia națională, vom apăra noi conservatorii și o vom apăra cu ultima înverșunare. Când țăranul conștient va deschide ochii și va vedea ce fac politicienii cu averea sa lucrurile nu se vor petrece tocmai așa cum își închipuie ministrul de finanțe, care până la urmă va oferi garanția sfatului. Proastă garanție, proastă politică. GRIGORE FILIPESCU O LEGE BALCANICA S'a spuns că legea d-lui Argetoianu ar fi „legea țăranilor. Nu e legea țăranilor, e legea parveniților și dovada vie este că se încearcă pe toate căile cu riscul chiar de ireverență față de Coroană a se înfățișa legea aceasta ca legea „Regelui desrobitor al țarăniimei“ minciună ■și ireverență ■ IA, rănimea nu cere această lege, habar nare țărănimea de această lege, țărănimea aderată și-a făcut singură conversiunea, plătește atât cât poate și cum poate și nici un creditor nu urmărește pe țăranul mic proprietar ale cărui bunuri sunt în așa fel apărate de legile existente încât sunt cu totul inalienabile: dacă s'a luat vreunui țăran un lot de pământ, dacă o mica proprietate, una singură, a trecut prin vânzare toi țața in mâna altuia, atunci facem amendă onorabilă și tot ceea ce am scris aici e de aruncat în foc. Deci, minciună, dar și ireverență: ce, adică Regele primit de unanimitatea suflării românești din întreaga țară, are nevoe de popularitate ? Are nevoe de demagogie P Din Regele iubit al tuturor românilor să devie Regele țăranilor dator ? Și, ireverență cu atât mai mare cu cât se nesocotește un ce superior și suprem ce intră în componentul puterii și prestigiului regalității. Regalitatea este tabernacolul în care stau inviolabile fundamentele neamului și ale statului, și nici o majoritate nu-l poate clinti pe Rege din locul său de veghe sacră. Regele nu este Regele majorităților, este Regele tuturor românilor, dar mai este straja inviolabilă a fundamentelor acestei țări, de aceea sunt momente când Regele poate și treime să fie piept unei majorități nesocotite. Dar acesta e cazul ? toți țăranii sunt datori ? Faceți statistică, aici cifrele au un sens precis, sunt luminoase și de un simbolism îmbucurător : marea majoritate, cea mai mare majoritate a țărănimii nu este datoare, lucrul este dovedit, stabilit, nu-l pot contesta nici chiar exponenții legei de conversiune ! Nedatornicii sunt cuminții și din fericire cei mulți. Sa-i distrugem pe aceștia ? căci îi distrugem , sdruncinăm în ei ideia de ordine, de disciplină, de respectarea angajamentului, sădim în ei ideia anarhică că orice se poate dacă vor boemii, anihilăm în ei concepția, pe care acum o au încă, că sunt lucruri intangibile pe cari cei mari din București nu le pot modifica pe voia lor. Dar pentru numele lui Dumnezeu, vreți să distrugeți clasa burgheză, ideia de burghezie, calitatea și onoarea de a fi burghez? Căci aceștia sunt burghezii, micii proprietari cuminți și economi, prudenți și calculați. Ce este un burghez decât un om cu rost? Burghezimea nu este decât o clasă1 da, dar ce clasă ? o clasă închisă și parazitară făcută din orgoliu și dominațiune ? nu, este o clasă imensă unde oricine poate pătrunde, o clasă infinit de mare cu hotarele nedeterminate și nelimitate putând cuprinde întreaga națiune, e un grad, un galon pe care-l căpăta cineva în erarhia socială, este instrumentul de progres prin care s’a făurit toată civilizația modernă. Intră în acea clasă cel ce a început să creadă în anumite virtuți, cel ce a început să respecte anumite simboluri și anumite formule, acelea pe cari domnii Brănișteanu și Fermo le tratează peste picior când dogmatic declară că „la timpuri ex traordinare trebuesc legi extraordinare“ — da! desigur, legi cari să dis trugă ceea ce secole și milenii au cristalizat și dovedit neperilor. Spiritul burghez e etern, căci spiritul burghez cuprinde două mari însușiri: ordine și disciplină, însușiri capabile să schimbe mersul lumei și destinele omenirei, șî dacă azi asistăm la transformarea sitemului sovietic este pentru că mai tare ca decretele și proto- Tignii cu cari se aplică, germenul Inti ■ [UNK] ,..... Doctrina și toată Teroarea sunt neputincioase față de acest etern principiu de viață , ordine, datorie, disciplină, principiu poreclit de unele gazete în Capitală „susceptibilități legale, texte moarte ale legislațiunii civile sau comerciale“. Intr’o țară unde doctrina intervenționismului de stat se concepe prin ajutorarea prietenilor la nevoe, intr’o țară unde la ananghie un om cunoscut și cu greutate poate sa pue statul să-i cumpere casa cu milioane sau să i-o ia cu chirie, sau să i se dea o ,afacere" care să-l facă să câștige, făcând astfel intervenționism de stat, legea aceasta e legea milionarilor ruinați. Străinii cari veneau la noi rămâneau uimiți prin desfășurarea unei concentrări de lux cu care nu erau obișnuiți la ei : aici automobilele cele mai luxoase, blănurile cele mai scumpe, aici toate articolele de „Haute couture", aici toate bibelourile și obiectele de artă ce făceau pe un francez să exclame : „pous etes done tous miionaires ici", (sunteți oare toți milionari aici). Nu suntem milionari, am făcut datorii și acum cerem să ni le comprime și să ne convertească. Nu, legea aceasta ce încurajează și dă o primă risipei și nesocotinței e legea lichelismului, nu e o lege de stânga sau de extremă stângă, dar recunoaște-o ca făcând parte din bagajul ei legislativ nici o țară din Apus. Ce, radicalii sau socialiștii din Franța, travailiștii din Anglia și-ar însuși-o ? Impozitul pe capital are o explicațiune și se poate susține clar această lege care ruinează Creditul și încrederea, azi când toți miniștrii și economiștii : „Painlevé, Caillaux, Flandin, ca să nu cităm decât din Franța, au spus că criza aceasta este o „Criză de încredere", legea aceasta este legea putregaiului bucureștean, sau cum a numit-o de curând un publicist francez : une toi bassement balcanique" — o josnică lege balcanică. Brusca scădere a Lirei sterline Londra, 22 (Rador). In cursul zilei de azi, lira sterlină a suferit o bruscă scădere. In cercurile din City, scăderea aceasta este pusă în legătură cu teama care există ca țările ale căror exportațiuni sunt lovite prin nouăle taxe vamale din Anglia, să nu agraveze politica de represalii. Provoacă o deosebită îngrijorare în cercurile financiare atitudinea Statelor Unite ca și controversele care există între partide asupra politicei vamale a Marii Britanii. Liberalii și laburiștii naționali observă, că precipitarea cu care ministrul comerțului a introdus taxe vamale, nu corespunde cu intențiile guvernului, de a studia în amănunt situația fiecărui articol înainte de introducerea unei taxe vamale. Partidul conservator scoate, în schimb, în relief protestările fermierilor, cari cer să li se acorde o protecțiune vamală egală cu aceia acordată industriilor. SPORIRI OI TAXE VAMALE Ministerul de industrie și comerț studiază actualmente noua listă a articolelor ce urmează a fi lovite de taxa de SO la sută, la intrarea în Anglia. Această a doua listă va fi publicată probabil. Miercuri. Se crede că ea va cuprinde un număr mult mai mare de articole decât prima listă. La elaborarea acestei noui liste se ține în special, seama de articolele cu cari s’a încercat dumpingul în câteva săptămâni. O mare dificultate o prezintă importul unor articole semimanufacturate, care pot fi considerate ca materii prime de unele industrii britanice. Aceste articole formează în special obiectul preocupărilor ministerului de industrie și comerț. Ziarele anunță că un mare număr de articole de fier și oțel vor conta în lista a doua. AJUTORAREA AGRICULTURII Deși articolele necesare agriculturii și produsele agricole sunt excluse de sub influența legii taxelor vamale excepționale, totuși guvernul britanic examinează în acest moment întreaga chestiune a politicii agricole. ,,Daily Mail“ crede a ști că azi cabinetul va examina planul pentru ajutorarea agriculturii, elaborat de ministrul agriculturii, sir John Gilmour. Acest plan prevede între altele cotele de cereale de care Anglia are nevoie și propune modalitățile pentru înlăturarea pe viitor a unor produse agricole străine, cu cari s’a făcut un real dumping: însuși primul ministru se va ocupa de chestiunea agricolă și va avea în curând o consfătuire cu deputații agricultori, reprezentând toate branșele agricole. De la această consfătuire ca și din planul ministrului agriculturii se așteaptă o totală modificare a regimului agricol din An -XOX Paris, 22. — Odată cu deschiderea sesiunei parlamentare, situația cab. Laval a intrat într’o fază critică care ne dă dreptul să-i numărăm zilele. Numărul extraordinar al interpelărilor cu privire la politica externă a guvernului cât și atacurile directe lansate de opoziție în chestia șomajului și a dificitului lunar de 250 mil. franci a căilor ferate, va da mult de lucru premierului francez Marțea viitoare în Cameră. (Azi, N. R.). Această zi fiind aleasă de d. Laval pentru a răspunde atacului general. Nu va fi lipsită de interes deoarece tot la această dată Cabinetul va fi forțat să pună „chestia de încredere“ în ceia ce privește proectul de lege în care se prevede majorarea tarifului căilor ferate. In culoarele Camerei, o listă de remaniere a și început să circule. Poziția d-lui Briand e în special foarte dificilă în urma slăbiciunilor de care a dat dovadă eu locația consiliului Soc. Națiunilor care se ține actualmente la Quai d’Orsay. D. Laval pe de altă parte dă impresia că se lasă antrenat de bună voe spre sanversare. Bomba care va face să explodeze criza ce se întrevede e după părerea noastră proedect de reformă al Legei electorale, proect care grație abilității d-lui Mandel a reușit să fie adoptat de comisia sufragiului universal din Cameră. Această reformă tinde în special să suprime halotagiul în alegeri în așa fel că „al doilea scrutin“ nu va mai avea loc, la fel ca în Anglia. Prin această manevră se va înlătura orice șansă de reușită în alegeri a cartelurilor socialiste. Noul proect de reformă va putea trece cu ușurință în Cameră însă la Senat și la Elysee va preîntâmpina o opoziție fermă. Se știe de altfel că opinia Senatului și mai mult a Elyseului înclină spre realizarea visului concentrărilor de partide. O altă chestie viu comentată în cercurile oficiale e vacanța ocazionată prin alegerea d-lui Paul Boncomp la Senat și care ocupă în Cameră fotoliul președinției comisiei afacerilor străine. Desemnat pentru acest post important e d. Heriot care va fi ales cu siguranță. Diferența de vederi, în ceia ce privește politica externă a cabinetului, existentă între d. Heriot și d. Laval face să se întrevadă o luptă serioasă pe acest teren, nu fără desavantagii însă pentru cabinetul actual. Marțea viitoare (ședința de azi a Camerei N. R.) vom avea prilejul să constatăm dacă abilitatea d-lui Laval va ști să protejeze, cu autoritatea-i de care dispune situația d-lui Briand și în special existența întregului cabinet care e actualmente în joc. Cronica externă Dalei Laval se clasa Étin nmii in 1. Murgu D. LAVAL Primul ministru bavarez Heinr ricth Held a ținut, zilele acestea, un mare discurs asupra situației din Germania, asupra poporului german și a viitorului acestuia. Discursul acesta, e socotit printre cele mai interesante manifestări auzite în Germania, în ultimul timp, D. Held a spus între altele: Toate părerile că Germania ar fi trecut de apogeul crizei s’au dovedit ca eronate. Criza e încă și astăzi în fără pereche, creștere. Șomajul lipsa de capital circulant, de comenzi, de cumpărători, scăderea puterii de cumpărare și a consumului, supraoferta de din țară și din articole de hrană străinătate Și agravarea situației pe piața internă, care lovește mai cu deosebire clasa agrară și mijlocie, caracterizează îndeajuns situația generală.. Germania a făcut, încă din Iulie anul trecut, toate sforțările pentru a aduce în ordine bugetul, dar cu toate sacrificiile Reichului se găsește astăzi iar în fața unui mare deficit. După cum anunță ziarele, veniturile fiscale, mai ales cele de la marile bănci și concerne, au rămas, în ultimele luni, cu 60 la sută sub prevederile bugetului. Aceasta nici nu e de mirare față de depersonalizarea vieții economice moderne, în cursul celor din urmă zece ani. Această mortificare a conștiinței răspunderii personale a dat loc și la un marasm economic, ce se ivește întotdeauna unde este o răspundere colectivă. Firește că pricina dintâi a crizei actuale din Germania, e războiul pierdut, cu toate cunoscutele lui urmări. Germania a mai suferit o distrugere a avuției naționale și prin inflațiune. Perioada inflațiunii a produs germenul demoralizării în economia națională, începutul marii molime a sufletului german, pregătit pentru aceasta prin război și revoluție. Cât de grozavă era păcătuirea la noțiunea de dreptate și proprietate în timpul inflațiunii, o arată marile procese din Germania, care mai durează încă și astăzi. Inflațiunea a fost cea mai puternică conversiune de alori, făcută poate vreodată în lume. Ea a fost o expropriere fără constrângere vizibilă. Cu aceasta a venit o pustiire a sufletului națiunii. Criza prezentă a Germaniei și primejdia viitorului ei stă, în prima linie, în această stare sufletească, în felul de desvoItare a spiritului și moralității poporului. Demoralizarea în viața națiunii germane produce mari îngrijorări, astăzi, politicianului cu răspundere, asupra poporului și viitorului său. Primejdia viitorului Germaniei rezidă tocmai în faptul că poporul ei a devenit insensibil, foarte mult, în partea principală. Toată mizeria sufletească, morală și economică a atacat și familia și societatea în afara politicii și economiei. De la 1924 până la 1928, se părea că Germania n’ar fi avut niciodată o existență mai fericită. Nu trecea Duminică, și nici zi de lucru, fără festivități. In punctul acesta mai e de spus că femeia germană a dat fiasca, căci ea ar fi trebuit să fie conducătoarea în păstrarea credinței. Cât despre economia publică, a fost, desigur, o crimă că, în 1927, cu toată datoria publică mare, s’au majorat salariile funcționarilor, cari suferă azi mari desamăgiri, căci acum trebue să se opereze cu mână de fer, ca să nu se distrugă totul. Tot așa a fost și cu salariile particulare. Un alt neajuns e introducerea formei de concerne cu angajamente asupra prețului, cu efect ruinător. Dacă nu ne debarasăm cu aceste angajamente de prețuri și nu preiem o politică ordonată de salarii și tarife, nu vom putea pune niciodată industria germană în stare să concureze pe piața mondială. Astăzi datoria Germaniei e enormă ; ea se urcă la 26 miliar de printre care 12 miliarde datorii externe pe termen scurt. Șurubul fiscal și decretele-lege singure nu vor scoate Germania din această mizerie, dacă nu-și dă concursul tot poporul, prin atitudine înțeleaptă și mare economie în gospodărie și conducerea publică. Este succesul guvernului Brüning că multe state învingătoare au recunoscut, încetul cu încetul starea adevărată a Germaniei. Acum a sosit momentul psihologic, de a face politică germană adevărată, nu ca politică de forță, ci ca artă, pentru a veni din strâmtoare la libertate și din datorie la independență economică.XOX TEIP 1 (Motto) Guvernul va cere vot pe față la legea conversiunii. Sunt de acord. Dar ce folos? Cu decizia luată Vor vota legea pe față S’a ieși treaba... pe dos. ALBior