Epoca, decembrie 1931 (nr. 855-879)

1931-12-01 / nr. 855

N. 855 3 LEI »MfM Și ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 M­ame $i inserții Se primesc la ad­ trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362110 M­ini ini ismiisi Nu se poate contesta o orien­tare­ generală spre dreaptă. •Dată, deci, să-i găsim temeiu­rile. De această orientare nu scapă nici Rusia Sovietică. Este, în Rusia, o tendință de a pune la locul de răspundere pe tehnician și, în general, pe omul, pregătit, indiferent că este, sau nu, înregistrat în controalele partidului comunist. Mai mult, tehnicianul este importat cu mari cheltueli. Trotzki, teoreti­cianul revoluției permanente, pribegește peste mări și țări. Toate forțele creatoare din Ru­sia sunt mobilizate pentru reu­șita planului economic, chestiu­nile politice fiind lăsat tot mai mult pe al doilea plan. Birourile pur politice cari vor, cu orice preț, să provoace revoluția mon­dială, sunt ținute în frâu de con­ducătorii politicii economice, cari încep să­ înțeleagă că reconstruc­ția funei societăți nu se poate fa­ce cu fraze răsunătoare, ci cu munca aprigă, organizată erarhic, ordonată și îndelung stăruitoare. Exproprierea claselor posedan­­te a fost cel mai ușor lucru. Din contră, sporirea bunului trai al maselor, prin reorganizarea și desvoltarea aparatului național de producție, nu se poate face prin decrete și prin a­fișări și a­gitații doctrinare. Astfel, orientarea spre dreap­ta, chiar în Rusia Sovietică, se definește ca o tendință economi­că constructivă și ca un declin al despățului de răspântie. Cam acesta ar fi noul conser­vatism, care se manifestă­ tot mai accentuat,­în ultimul timp, în în­treaga Europa.. Cauza fenomenului este foarte interesantă. Supraproducția manifestă și cu tendință de permanentizare în­ ramurile economiei agricole, a provocat o criză generală a prețurilor. Scăderea puterii de cumpărare a muncitorilor pă­mântului,­ care formează cam 2/3 din populațiile statelor capitalis­te, a anemiat în mod catastrofal debușeul produselor industriale neagricole. De aci a urmat un sdruncin al întregului așezământ economico-mondial. Acest sdrun­cin este mai pronunțat în ramu­ra creditului. Creditele nu se mai pot plăti la termenele con­venite, sau nu se mai pot plăti în totalitatea lor. Debitor și cre­ditor, în general, sunt deopotrivă de păgubiți : primul prin depre­cierea produselor, secundul prin pierderea unei părți din creanță. Dacă se ține socoteala că așeză­mântul economic al statelor ca­pitaliste se rezuma, în mod prin­cipal, pe credit, se înțelege u­­șor ca, în momentul când acesta este ruinat, când ruina lui tinde a se prelungi, din cauza instabi­lității prețurilor, în perioada de ajustare la noile condiții, toate clasele posedante sunt în sufe­rință. Astfel fiind cazul, contra cui să agite, partidele de stânga, masele ? Contra cui să se facă revoluția ? Luând puterea în mâ­nă, cum vor putea, repune pe pi­cioare aparatul de producție des­­organizat, prin expropriere, co­lectivizare, etatizare, adică prin întărât­are a claselor celor mai conștiente și mai pregătite ? Unde au ajuns Bolșevicii după 14 ani de orori, nu numai inutile, dar păgubitoare ? Folosește, măcar claselor de jos, revoluția ? Cel puțin în teorie, revoluțiile nu se fac de dragul de a face re­voluție, ci cu scopul de a îndrep­ta, cu­­ mijloace radicale, o stare rea de lucruri. Astăzi, din cauzele numărate mai sus, clasele­ sunt aproape ni­velate, prin, sărăcia generală. Marea lor diferențiere, în epo­cile de avânt economic, dedea naștere la diferite curente socia­le, cari, politicește se organizau în partide, tot atât de numeroase. Acesta este substratul partide­lor și programelor politice, după cele mai populare teorii. Nivelarea socială de astăzi, conduce la nivelarea curentelor, de­ci la inutilitatea partidelor. Fenomenul se observă foarte lesne : pretutindeni partidele de stânga sunt desori­entate, șovăi­toare, s­topesc văzând cu ochii, sau trec spre dreapta . Mac­Donald trece dela stânga l a dreapta; social democrația ger­mană, care se prepară de 80 de ani de revoluție, a cedat iniția­tiva, dictatorului conservator Brüning. Partidul Național Țărănesc al nostru, fost democrat integral, a devenit foarte ponderat. Etc., etc. Nu se observă pe nicieni noi curente de stânga, cari să ia lo­cul vechilor organizații, astăzi în plină disoluție. ’ Ceea ce­­ nu se poate spune de­spre curentele de dreapta. Toc­mai din contră. In Polonia, mareșalul Pilsud­­schi guvernează de un an în toa­tă liniștea, sporindu-și tot mai mult autoritatea, iar opoziția tur­bulentă a amuțit ; partidul so­cial națiional, al lui Hittler, tin­de a deveni, în Germania, forța politică cea mai puternică, în Austria guvernează o formație de dreapta. Nu amintim decât în treacăt Anglia, Italia, Iugo-Sla­­via, cari au guverne de dreapta, alese prin sufragiu universal, în ultimul timp. Fenomenul întăririi dreptei, decurge în mod logic din acel al slăbirii celor de stânga. Dacă există o nivelare generală a claselor sociale în sărăcie și, implicit, o inutilitate a partide­lor de stânga, în schimb, socie­tatea omenească înțelege că la o răspântie istorică cum este cea de astăzi, refacerea nu poate ve­ni decât printr-un solidarism ge­neral, adică al tuturor claselor corpului social. Printr'o încordare ordonată și erarhizată a tuturor roților sis­temului so­cial, prin înlocuirea retoricii de răspântie cu activita­tea­ sobră,­­ prin afirmarea soli­­darismului social-economic, în­locul­ țigăniei politice, numai în aceste semne, presimte corpul so­cial, că se poate învinge. Aceste comandamente ale cea­sului de față nu pot fi realizate decât într’o atmosferă, de disci­plină și erarhie și de către oa­meni cari iau societatea în accep­țiunea ei de bloc, iar nnu în acea de pastă de experiență. Drumurile de astăzi au adus, cu alte cuvinte, printr’o mai ma­re nivelare socială, o mai mare armonie. Partidele de dreapta au sarci­na să capteze această dispoziție favorabila a epocii și s’o canali­zeze într’o direcție constructivă. Noua politică conservatoare începe a construi viitorul prin consolidarea economiilor națio­nale, în detrimentul mercantilis­mului internațional de până aci, aflat acum în stare de disoluție. Semnele acestei politice sunt îngrădirile vamale, cari se obser­vă peste tot și cami bat și la poar­ta noastră. Din această bătălie vor eși vic­torioase țările cu cele mai boga­te isvoare de materii prime. Ro­mânia este una din ele. Noul conservatism nu este în totul cel vechi. Temeiurile lui sunt : solida­­rismul național, pe deasupra cla­selor și constructivismul econo­mic pe baza acestui solidarism. I. Diaconescu Marți 1 Decembrie 1931 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU cefițeniigriOHiui Obârșia parlamentului româ­nesc se găsește în Regulamentul organic, dealtfel prima noastră constituție, dar în anul 1831. Zilele acestea s'a împlinit un veac. Această instituție, ca pri­ma putere din sfat, a jucat și joa­că un mare rol in viața politică. In decursul unei sute de ani, s’au întâmplat multe schimbări. Astfel, cu noua constituție din 1864, Statutul domnitorului don Cuza, sistemul parlamentar se divide în Cameră și corpul pon­derator, cel din urmă numit, prin Constituția din 1866, Senatul, încă din 1822 s’au dat semne de înființarea parlamentului de către cărvunarii domnitorului Io­­niță Sandu Sturdza, care însă nu s’a putut înfăptui. Adevărată ascensiune a parla­mentului românesc începe cu a­­nul 1864. Parlamentul fiind împărțit, in două corpuri, tânăr și matur, ne prezintă o mai mare seriozitate în activitatea sa. Rolul parlamentului în viața unui stat este covârșitor. El a pus capăt puterei tiranice a re­gelui. E destul să cităm vorbele lui Ludovic XIV, „L’état c’est moi", și ne dăm seama de adevă­rata realitate. Deci imboldul înființării lui a fost dat înșiși de regii. Parla­mentul a venit ca o reacțiune contra acestei stări intolerabile. Astăzi, când Constituția îm­parte prerogativele sale celor trei prieteni, firește, rolul parla­mentului nu mai este acesta. Nu ne vom abate câtuși de pu­țin asupra rolului ce-l are parla­mentul actual. Cercetând istoria veacului par­lamentar, desprindem mulțime de fapte înălțătoare, ce s’au în­registrat în mod succint ca pe o peliculă de cinematograf. La tribuna parlamentului, băr­bați de stat ca Ion C. Brătianu, I. I. C. Brătianu, Mihail Kogăl­­niceanu, Niculae Filipescu, Take Ionescu, Ion Ghika, B. Delavran­­cea, etc. — cu talentul lor neîn­trecut de a vorbi — au apărat in­teresele României de astăzi. Au fost zile de înalt patrio­tism cum nu s’a mai pomenit vreodată. In mintea fiecăruia domnea acel ideal național, care, după multe jertfe, a fost înde­plinit. Astăzi viața parlamentară nu ne prezintă nimic nou. Discipli­na și seriozitatea cu cari se dis­cutau faptele odinioară, a slăbit. Parlamentul are nevoe de un ritm nou. Dar vedem că întârzie. Zilnic se petrec aceleași lucruri. Peste parlamentul nostru au trecut abia o sută de ani, peste parlamentul englez mai bine de șeapte sute de ani. Veacurile de­ar­ândul l-au cizelat. De aceea orice cetățean englez are cel mai­ mare , respect­i­v vru această in­­stituțiune: " însuși proverbul: „parlamentul englez poate face orice, numai băiat dintr’o fată , nu", ne evi­dențiază clar, marea putere și în­credere lăsată acestei institu­­țiuni. Semnalăm aici regretul nostru că Adunarea deputaților" n"a luat inițiativa sărbătorii centena­rului parlamentar. Măcar de la un veac la altul, să cântăm această sărbătoare. E singurul prinos ce-l putem aduce parlamentului care ne-a alinat multe dureri. Aurel Popovici -----------xox----------­ -11» Paris, 29. (Randor).— Voiajul făcut de d. Fl­andin, ministrul fi­nanțelor, la Londra, dă loc la mai multe supoziții, cu toate că ofi­cial voiajul este atribuit unor mo­tive de ordin privat. Ziarul ,JLe Journal" in special subliniază coincidența călătoriei d-lui Fl­andin în Anglia cu nece­sitatea urgentă de a se înlătura grave dezacorduri între Franța și Marea Britanie, mai ales în ce privește chestiunea reglementărei reparațiilor și datoriilor private germane și a chestiunilor din do­meniul relațiunilor economice. ,Le Journal crede că d. Flan­­drn va căuta să discute aceste chestiuni cu personalitățile en­gleze pe când le va întâlni în cursul călătoriei sale în Anglia. Presi­­onismul englez Iu .25 Noem­brie a intrat in vi­goare noua lege, care împovărea­ză un mare num­ar de produse complecte de import cu taxa de 50 la sută ad valorem. Printre ar­ticolele ce au fost atinse se află mărfuri de lână, confecțiuni (haine), mănuși de tot felul, parfu­­muiri și articole cosmetice, produse de mătase, mașini de scris, produ­sele industriei radiofonice, o în­treagă serie de aparate, mobile de fier, produse de sticlă, produse ce­ramice, mușamale, etc. Importul articol­elor în chestiune se cifrează anual la 20 milioane lire sterl ine, adică 12 miliarde. și jum. lei. Primn nouile masuri vamale se crede că fitla­ffi Puststatulu­i va spori pa. 10 milioane. jyc sterling. „ Deficitul balan­­ei comerciale din­ anul acesta va ajunge la peste 400 m­iilioadre,­ așa că­ de fapt suma de 10 milibarde lire sterline nu poate avea o mare importanță. Statistica pe primele trei pătrare arată că deficitul va fi conside­rabil, dar că în urma descreșterii ■generale a comerțului englez va fi puțin mai mic decât cel din 1950. ■Comerțul Angliei se prezintă după cum urmează (în mii. lire sterline) : In primele 9 luni 1951 importul Angliei s’a cifrat la 621,4, în 1950 785 mil.,­­ revenind alimentelor 297,9 mil., în 1950, 546,5 lub­. ma­terii prime 117,6 mii. 195,6, și pro­duselor complecte 187,9 (154,4). Exportul Angliei s’a cifrat în primele 9 luni 1951 la 192,5 (în 1950 441,1), revenind alimentelor 25,7 (55,5), materiilor prime 54,7 (50,1), produselor complecte 221,0 (545,5). Din aceste cifre se deduce că de­ficitul balanței comerciale engleze în primele 9 luni 1951 se cifrează la 529,1 milioane lire sterline, față de 544,0 milioane în aceaaș perioa­dă din anul trecut. Se poate deci indem că nouăle măsuri vamale din Anglia formează numai pri­mul pas, după care vor urma nu­meroase alte măsuri. Este necesar a se accentua că in Anglia există o politică proiecțion­istă de fapt încă vamală din 1916, când această politică a fost realizată de eminenții­ politician liberal Reginald Mac­Kenn, un motiv pentru protectionism ,a servit în acel timp războiul și ne­a­voia de apărare a importului fața de țările inamice. lie, scumpa țara, puterea mea de munca si puterea mea de iubire. Nicolae nipescu Datoria partidelor politice Evenimentele interne Din ultimele frământări po­litice se desprinde un lucru: Modul ușuratec cu care se tratează la noi problemele cele mai vitale. Iată doi ani de când toate partidele au apucat-o cu mai multă sau mai puțină discre­ție pe calea croită de d. No­­lică Antonescu. N’a fost congres politic, n’a fost ședință de comitet la care să nu se fi vorbit de chestia datoriilor agricole. Fiecare partid își avea pro­­ectul său, pe care bine­înțe­les nu înțelegea să-l dea în vileag ca nu cumva vecinul să-i fure ideile, într’o bună zi d. Argetoia­­nu lansează o bombă. Explo­zia riscă să distrugă țara. Partidele de data aceasta au Înțeles pericolul și sunt gata să sară in ajutorul gu­vernului pentru a Împiedica dezastrul. De mult partidele n’au fost mai sincere ca de data acea­sta. Este o chestie de viață sau de moarte pentru toată lumea. Acei care până acum zece zile, n’ar fi încredințat se­cretul lor nimănui, sunt as­tăzi gata să dea guvernului rețetele lor cele mai miracu­loase. Partidele redevin conști­ente. Atâta bunăvoință sponta­nă se izbește insă de o difi­cultate inextricabilă. Rețe­tele n’au fost stabilite încă. Și­ de unde partidele aveau în lada lor de fer soluția pro­blemei datoriilor agricole, care trebuia să fericească pe ultimul cetățean ca și cum bogații să crează in mod ar­tificial, partidele zic, desco­peră intr’o bună zi că solu­țiile lor erau simplă marfă electorală. De atunci comisii și sub­comisii lucrează de diminea­ță până seara in toate clu­burile politice, cu nădejdea de a descoperi o formulă nu prea vătămătoare pentru e­­conomia țării, formulă care pe zi ce trece, pare mai greu de găsit. Nădăjduim că cu bunăvo­ință a fiecăruia se va întocmi un proect de lege sănătos al cărui principal merit va fi de a pune capăt demagogiei pe tema datoriilor agricole. Dacă partidele politice se­rioase sunt în stare să conlu­creze cu eficacitate la acea­stă operă, ele vor atenua vi­na iar din trecut. GRIGORE FILIPESCU din Cehoslovacia Activitatea parlamentului ceho­slovac, care se ocupă în prezent cu bugetul pe anul 1952 ,și cu alte chestiuni de caracter economic, a fost zilele acestea întreruptă de știrile asupra consecințelor unei demonstrații comuniste ce a avut loc în localitatea Frývaldov din Silezia. In această localitate, care se află situată în apropiere de gra­nița germano-polono-cehoslovacă, au organizat zilele acestea, sindi­catele roșii, o componentă a par­tidului comunist cehoslovac, de­monstrații­­ și întruniri de protest în întreaga regiune industrială dimprejuruil acestui oraș. Au fost răspândite manifeste, prin care sa cerut provoca­rea unei greve generale și organizarea de întru­niri de protest „împotriva foamei și a imperialismului japonez din Extremul Orient“. Din această lo­zincă e clar că demonstrația a a­­vut un caracter politic pronunțat, ceea­«; a subliniat și­ presa ceho­slovacă, care și-a exprimat păre­rea că manifestațiile comuniste au avut loc din ordinul Moscovei. Demonstrațiile din împrejuri­mile orașului Fryvaldov au fost interzise de poliție. Agitatorii co­muniști au reușit insă să se întru­nească câteva sute de muncitori pentru demonstrați. Prefectul ju­dețului a ordonat jandarmeriei ca să silească pe demonstranți a se împrăștia. Intr’adevăr 15 jandarmi au reușit să împrăștie pe demon­stranți. Mulțimea s’a întrunit însă din nou și în­tr’un număr de 800— 1000 s-a îndreptat asupra orașului Fryvaldov. In drum cortegiul fost din nou oprit de un cordon a de jandarmi și împrăștiat din nou. După puțin timp însă demon­stranții și-au refăcut rândurile și au­ mers mai­­ departe. In apropie­rea orașului m­anifestanțîi , comu­niști au­­ fost opriți de ja­n­darm­i­i pontai a treia­­ oară și de astădată ciocnirea s’a încheiat in mod tra­gic. Demonstranți au aruncat cu pietre asupra jandarmilor și con­­­duicăitorul echipei, locotenent de­­ jandarmi­, fu­ doborât la pământ prin o lovitură cu un baston de fier in cap. In momentul când a căzut a dat ordin de a se trage , o salvă, căci și ceilalți jandarmi a­u fost loviți și răniți. Rezultatul ciocnirei și a salvei jandarmilor a fost împușcarea a 8 demonstranți și rănirea a 14 demonstranți și a 10 jandarmi, între cari 2 ofițeri de poliție. Știrea asupra acestei întâmplări a sosit la Praga tocmai în momen­tul când a avut loc o ședință ple­nară a parlamentului. De aceea evenimentul a avut un mare erou printre deputați. Deputații comu­niști au cerut imediat ca să vor­bească ministrul de interne făcând o­­ expunere asupra cazului. Des­­bateriile parlamentare au fost în­trerupte și s-a alcătuit o comisiu­­­ne compusă din trei deputați, care a plecat la fața locului. In comi­­siune au intrat 2 deputați ger­mani, căci ciocnirea a avut loc în regiunea de lângă frontieră, unde majoritatea populației este ger­mană. Miniștrii guvernului ceho­slovac și-au întrerupt de asemenea consfătuirile și au ordonat o cer­cetare riguroasă a evenimentului, cu care cercetare a fost însărcinat ministrul de interne. In seara aceleiași zile, (25 Noea­­­brie), când au avut loc demonstra­țiile ce s au încheiat în mod tragic și când au sosit la Praga, primele comunicate oficiale, ministrul ce­hoslovac de interne a făcut în par­lament o expunere asupra inciden­­tulu­­i. El a descris cazul după cum s’a putut ceti mai sus și a accen­tuat în afară de aceasta că­ toți cei împușcați și răniț­ți nu erau șo­­m neuri, ci lucrători ocupați la lu­cru, așa că e vorba de o demon­strație din motive politice. A ac­centuat mai departe că era de datoria administrației publice și a organelor ei executive, ca să­ se mențină liniștea și ordinea, ca astfel siguranța locuitorilor orașu­lui Fryvaldov să nu fie amenin­țată. ..Timpul este azi neobișnuit de dificil — a spus ministrul de in­terne în parlament — și nu e timp pentru demonstrații dăunătoare, cari împiedică munca. Regretăm profund acest caz----a vorbit mai departe, în numele guvernului cehoslovac, ministrul dr. Slavik — și în special viețile omenești. Do­rim din adâncul sufletului, ca în­­aceste timpuri grele, lupta pentru existență să nu fie­ rezolvată prin­ sânge. Numai prin o­ muncă sâr­­gu­itoaie și conștiincioasă putem înfrunta criza și îndulci mizeria. Și pentru această muncă C­ nevoe de ordine”. Declarația ministrului de interne în parlament, a liniștit pe deputații adunați. In presa cehoslovacă, ciocnirea demonstranților comuniști cu jan­darmeria în localitatea Fryvaldov, a pricinuit deasemenea o mare vâlvă. Presa socialistă ca și toate celeilalte ziare condamnă în mod energic demagogia comunistă, care împinge în mod conștient pe mun­citori la moarte, deși comuniștii știu dina­nte că in situația actuală nu se poate realiza nimic in acest mod. Ziarele naționale și în gene­ral cele de dreapta văd in întâm­plarea tragică din Fryvaldov nouă dovadă a nevoii de a se in­­­terveni­­­ împotriva elementelor cari vor să răstoarne ordinea din prezent pe baza instrucțiunilor din afară. Ziarul „Narodni Listy” din Praga întreabă, ce s’ar­­ în­tâmpla în Rusia sovietica acelora care, ar îndrăzni să facă asemenea instigații împotriva ondinei­ exis­tente. " " ... Oficiosul partidului­ agrarian cehoslovac „Venin” , observa ,ca evenimentele de la Fryvaldov sunt opera emisarilor din Moscova, cari urmăresc asemenea neliniști pen­tru agitațiile lor, și împotriva că­rora e nevoe a se lua măsuri ener­gice. ■-----------xox----------­ Situația creditelor acordate Germaniei New-York, 29 (Rador). — De­legația americană care merge la Berlin, pentru a examina situația creditelor acordate Germaniei, va avea misiunea, după ziarul „New- York Times”, să asigure intere­sele bancherilor americani, în sensul de a lua dispozițiuni pen­tru organizarea purtătorilor bo­nurilor germane în dolari, în sumă totală de circa 250 milioane dolari. Ziarul de mai sus subliniază că aceasta este o măsură de precau­­țiune, provocată în parte de de­clarațiile făcute de d. Laval, pre­ședintele consiliului de miniștri francez, anume că „Franța nu ar permite ca datoriile private ale Germaniei să aibă precădere a­­supra reparațiilor”. ipi­li­i ini­iji­ci din America *1 de D-na Alena Costaky-Nicolau In ziua de 21 Martie 1931, 38 de femei delegate ale diferitelor state se­ îmbarcau la Cherbourg pentru a reprezenta țările lor la „Congre­sul de la­­ Welles al femeilor univer­sitare­". * Majoritatea, se cunoșteau de la ce­lelalte congrese. Intr’un minut pun­tea ■ superioară a vaporului’ s’a transformat in turnul Babel, se­ auzeau toate limbile și natural — toate doamnele au poftă de vorbă. „Berengaria’’ este cel mai mare și confortabil vapor al Agenției En­gleze „Cunard Line”. Fundația Car­negie care oferea delegatelor călă­toria pe apă, se arată la înălțimea­ miliardelor ce reprezintă. Vaporul prevăzut nu numai cu cel mai de­săvârșit confort, dar și lux, ne pu­nea la dispoziție­ pe lângă cele mai frumoase cabine și minunate săli de restaurant, de lectură, de muzică, saloane-ceră, sală de gimnastică, ba­zin de înot, Me de aburi, institut de frumusețe, de masaj, tot ce min­tea unor­ miliardari răsfățați poate pretinde să­ găsească la dispoziție in cele 5 zile și 5 nopți cât se face traversarea cu cele mai­­ mari și­ rapide transatlantice. Era­ desigur pentru majoritatea delegatelor, un tas feeric, ceva nou și necunoscut până atunci, dar se pare­ că în lum­ea asta tot’ clipe pi*ea frumoase trebue plătite scump- Călătorisem abia 2 nopți și o zi când Luni seara pe când cinam în sunetul muzicei, brusc printr’o fan­tezie neașteptată, toate farfuriile o pornesc la dreapta și noi după ele. A fost atât de neașteptat încât de­sigur sar fi putut întâmpla chiar nenorociri,­ dacă deodată, ca din pă­mânt, inspectori­­ cu un sânge rece desăvârșit, nu ne-ar fi condus în cabine. Ne întrebam prin ce jongle­rie rară muzica poate continua, la cabină,—sarabanda urma cu o fan­tezie uimitoare. Deși culcată și ținân­du-te puternic de cordon, anevoe par­­vii­­ să stai la­ loc paca­jele cuprinse de un capriciu brusc încep să se plim­be prin cabină, și ești incapabilă să te miști, masse imense de apă furioasă se sparg in hubloane. Deo­dată vaporul stopează. Un vas a spart niște hubloane și vasul tre­bue in­tors pe loc pentru a se putea înlocui geamurile. Un minut de puți­nă liniște. Alerg pe punnte. Acolo in­fernul e deslănțuit. Masse imense de spumă se ridică în coloane gi­gantice și se sparg cu furie. Zgo­motul e asurzitor. Spectacolul măreț și înfiorător. Mă reîntorc în cabină, vasul pornește. Am impresia că e sfârșitul lumii și mă sfiesc de a gândi. Deodată ușa de la cabină se deschide și delegata Iugoslav­iei in­tră pe ușe, lividă și încruntată. „Missis Rumania, Jrna spune ea, am aflat că ești căsătorită și cu co­pii. Și eu am doi mici, ce căutăm noi noi ? Pricep să facă lucrul aces­ta , toate delegatele cari sunt cu noi și cari sunt necăsătorite, n’au co­pii, n’au soți, dar noi ce căutăm în acest infern?” Și cum un țap ispă­șitor trebue să fie în orice împreju­rare, după trecere de un minut a­­daugă: „Bărbații noștri au fost nebuni să ne lase să­­ plecăm așa departe" și plângea cu hohote. Nu­ știu de ce, prind partea cara­ghioasă a situației și totul aș vrea să găsesc un cuvânt s’o liniștesc, dar mi-e atât de rău și instabilita­tea în jurul meu atât de mare, în­cât totul mi-e indiferent. Și groaza ține până Marți seara. Miercuri dimineața cerul e senin și toată lumea pe punte, p­e chaise-lon­gues la soare și-a regăsit dacă nu culorile, dar cel puțin surâsul. De aci înainte drumul nu mai este întrerupt de niciun element de­osebit și Vineri dimineața la 10, pe o vreme minunată intrăm în rada New­ York-ului. Goelanzii fâlfâesc în stoluri de jur împrejurul vaporului și deoda­tă, în mijlocul unei insule, se înal­ță măreață, uriașe, masivă ca concepția și puterea poporului ame­­i­rican, statuia Libertății. N’aș putea spune că ceva artistic sau frumos se desprinde din ea. Nu, însă proporțiile ei îți impun ca o forță uriașe- Dar ceea ce este într’a­­devăr nemai­văzut, priveliște unică și neașteptată pentru noi, locuitori ai bătrânei Europe, este în stânga desfășurarea panoramei zgârie-nori­­­lor, care, văzută așa din depărtare are ceva artistic, covârșitor și foar­te frumos încadrat prin perspectiva mării. Cu o abilitate de admirat, coîocul mare este „Barengaria” întră în port exact în despărțitura indica­­tă Cunard-Line-ului. Ogrim și îna­inte de a debarca încep formalită­țile. Mă așteptam la micile și marile plictiseli comentate în „Scènes de la vie future” ale lui Duhamel și le așteptam cu atât mai mult cu cât toate șicanele despre cari vorbește autorul, că le are de suferit călăto­rul Ce pleacă din Europa pentru Statele­ Unite, îmi fuseseră­­ toate im­puse. Peregrinări pe la consulate, angajament pe onoare că nu vom rămâne prin America și apoi vizi­ta medicală. Am fost trimisă la o doamnă doctor care, după ce a stat cu mine câtva timp de vorbă, a complectat un formular impus de americani, prin care își lua formi­dabila răspundere că nu am râie, și niciun fel de vietate în mine, că nu sunt alcoolică, că nu are nici o diformitate mintală și nici de ca­racter. Am luat acel formular și ci­­tinndu-i lui am gândit cu groa­ză la teribila responsabilitate pe care a­­cea doamnă doctor și-a luat-o față de mine dându-mi acel certificat. M’am gândit cu satisfacție că surat ferită de vre­o 30 de nenorociri cari puteau cădea pe capul meu fără ca să ara habar că“ există și cari mi-ar fi făcut imposibilă călătoria în Ame­rica. Mă ertați că nu vi îi pot în­șira act, 100 de motive toate foarte binecuvântate. Ajunse la New­ York delegatele au fost scutite ag ©oi formalități și am debarcat cu toate într’o sală imensă unde pulsul vieții americane se simțea în furnicarul de lume ce clocotea aci. Agenți­a diferite între­prinderi făcute să ușureze orice de­mersuri are de făcut un călător la sosire, te acostează de prețul,indeni, îți întind blocuri pe care îți faci te­legrama, care anunță în două ore alor tăi în Europa că ai sosit cu bine. Pentru noi totul e organizat din timp. Pornim cu automobile spre „Columbia” cetatea, universi­tară a New­ Yorkului, care ne oferă ospitalitatea pentru 6­­ zile in două din marile căminuri sau colegii stu­dențești : Johnson Hall și Brooks Hall. Șederea la New­ York nu este des­tinată lucrărilor, congresului pro­priu zis. Suntem reținute aci pen­tru a cunoaște cel mai nou și mai mare oraș din lume și a ne familia­riza cu viața americană și cu tot angrenajul său inedit și ultramo­dern. ■, NEW­ YORK Orașul sgârie-nori­lor, rad­io-ului, automatelor de tot felul, al taxiuri­­lor cu muzică, al mașinilor de so­cotit, al electricității care curge din pretutindeni în valuri $j intervine« în orie» clipi « vieții omului, al tuburilor pneumatic« ce duc verta t Conitinuare în esa*

Next