Epoca, februarie 1932 (nr. 905-928)
1932-02-02 / nr. 905
~Marii 2 Februarie 1932 Nr. 905 REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la adicația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362110 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU 3 LEI Ce e cu conversiunea? " Ce e cu conversiunea ? din discuțiile Comisiei reese că dorința de a o face cât mai largă, cât mai radicală, cât mai binefăcătoare pentru toți debitorii, stăpânește pe legiuitorii, și mai reese că dacă toți se întrec să - oiacă cât mai radicală toți se întrec să insiste cât mai puțin aupra consecințelor ei. Scopul conversiunei se va realiza imediat după votarea legii : nu se va mai face contracte, ipoteci, acte de cesiuni, de gaj, [etc., toate vor sta pe loc în starea actuală, ca lovite de amorțeală, nimic nu mai mișca, totul va fi ceea ce numesc francezii : „congele“ adică înghețat. Care sunt bunele efecte, rezultatele utile, practice, ale reformei ? Toți debitorii lăsați în pace, amorțiți ca să le spunem pe nume, trebuie să devie factori productivi, activi adică să iasă din amorțeală, prin faptul că le-am convertit, i-am stabilizat, ți-am fixat dar ca ei să miște, să activeze le trebuie „nervos return“, ceea ce fără de care nu se poate nimic într’un sistem capitalist, adică „bani“. Deci ca corectiv al conversiunei, și ca conversiunea să-și producă efectele initr’adevăr binefăcătoare pentru economia generală, trebuie adăugat că se imstitue o Casă de credit care să ajută cu bani, pe debitorul ce a intrat în conversiune. Așa s’a procedat cu Germania, când s’a întocmit planul de plată (conversiunea ei) i s’a împrumutat bani de toate statele creditoare ca să reînceapă producția. Deci după cum se convertesc anumite sume ce grevează unitatea de hectar 5—10 sau cincisprezece mii de lei indiferent cât, tot astfel creditul trebuie acordat într-o anumită proporție tot pe hectar, căci altfel conversiunea în loc să însemne um avânt spre productivitate, va însemna un punct mort cum am spus „congelație" expresia însăși cu care oamenii de stat caracterizează criza europeană de azi - „congelation“. Dar dacă în starea actuală a finanțelor românești, și în starea economiei generale a țării care suferă tocmai de lipsă de încredere și deci de credite, acest lucru, acordarea de credite convertiților, este o problema foarte grea, singurul mijloc ar fi ca statul să procure dacă nu bani cele trebuincioase debitorilor agricoli convertiți și anume: semințe, mașini, vite, etc. Și dacă imixiunea Statului în controlul amănunțit al muncii sub directa sa administrație prin funcționarii săi ar avea o asemănare cu sistemul etatist numit „bolșevist“ asta nu ne-ar speria, căci de cuvinte și de asemanari nu ne speriem, dacă rezultatul ar fi bun și producția generală a țării ar spori s’o numim cum am voi, și să se asemene cu ce-o vrea ! Dar un lucru e necesar în asemenea ipoteză și anume : ca Statul să fie perfect cinstit, adică propușii lui, mari sau mici să nu fie tentați nici de „comisioane“, când se va substitui masei generale de cumpărători, nici de ,,bacșișul“ sau „hatârul" în repartizarea avutului. Intr’un caz și într'altul , adică creditele acordate debitărilor convertiți, sau statul substituindu-se administrației individuale agricole, conversiunea cu unul din aceste două corective va fi utilă și binefăcătoare producției. Conversiunea însă așa cum se proectează, simpla conversiune fără corectivul creditului alăturat înseamnă : „congelațiune”, și consecința acestei congelațiuni va fi că toate ramurile activității vor resimți și mai acut criza. Atunci cu drept cuvânt industriașii, comercianții, proprietarii urbani, cu un cuvânt tot ceea ce nu e agricol și care azi nu beneficiază de nici un fel de ajutor special, adică de nici o legiuire protectoare, va cere să iasă din cercul infernal în care se află afacerile restrânse, nemișcare și necirculație generală plus tot convoiul de urmăriri și ,,mișcarea” forțată. Și atunci desigur conversiunea va trebui întinsă asupra tuturor datornicilor întregei țări, de orice natură, indiferent de profesiune și de origina datoriei. Această singură ar fi soluția logica, căci toate se țin, dilema se strânge riguros și consecințele sunt infailibile : ori măsura eroică și radicală „buretele” • peste toate datoriile particularilor „ritm nou” complect „viață nouă”, etatizarea”, activității particulare, ori o conversiune restrânsă pur ,agricolă” dar cu condiția ca convertirea datoriei să fie automatic și simultan legată cu acordarea de credite. De altminteri lucrul acerba s’a spus și chiar de către unul din fruntașii legiuitorilor conversilinei,, la o întrunire publică de datornici dlmtina din Duminicile trecute, de d. Isac, care a declarat că totalul datoriilor particulare de circa 150 miliarde să fie convertite printr-o lege scurtă în două maximum trei articole, căci complicațiile legilor cu categorii, diferențieri și modalități de tot felul, de plată și aranjamente, etc. va fi nedreaptă și anti-economică. Toate ziarele de azi se miră și se indignează ca în Camera franceză s-a depus proectul prin care se autoriză tezaurul, să efectueze un avans de 600 milioane franci Cehoslovaciei, și că tot aceeași Franță persistă în a nu realiza un credit de numai 100 milioane franci României și acesta contra redevenței de petrol al Statului. Nu e deloc de mirare , cu o conversiune restrânsă ca aceea ce o proectează guvernul „pur agricolă’’ nu se va putea obține încrederea străinătății, încercați însă o conversiune în stil mare, sistem Isac sau Sasu și veți vedea creditele străinătății oferindu-ni-se care mai de care. ULTIMA NEBUNIE In lipsa d-lui Argetoianu din țară, scriam că ministrul de finanțe la întoarcere se va afla la o răscruce. Sau va arunca peste bord toate principiile proectului tr^us acum două luni, sau se va angaja pe calea tuturor nebuniilor, nemaiținând seamă nici de stabilizare nici de angajamente față de străinătate. Se vede că d. Argetoianu s-a hotărit pentru această a doua soluție, care oglindește rezultatele triumfalei sale călătorii în occident. Ce mai poate aștepta ministrul de finanțe din Franța i se poate ușor deduce din noua bombă lansată alaltă© lt. , Socotim de prisos să analizăm ultima aberație a ministrului de finanțe, lăsând această sarcină doctorului Obreja. Singura întrebare, pe care ne-o punem, este: Ce scop a urmărit d. Argetoianu lansând această nouă nebunie, când poate vedea moduri cum este întâmpinat proectul său in țară, cu toate întrunirile și conferințele d-lui Radian. Ipoteza cea mai plauzibilă este următoarea: D. Argetoianu vrea să fie împiedicat să-și voteze proectul. Până acum ministrul de finanțe putea să spere că partidele politice vor pune o frână avânturilor sale. In modul acesta realiza o dublă lovitură. Vota o lege mai mult sau mai puțin aplicabilă, și arunca toate decepțiile primite de dânsa asupra partidelor Acestea n'au vrut însă să-i facă jocul, oricât de mare era serviciul pe care-l aduceau astfel țării. Grupările politice și în special liberalii s-au gândit exclusiv la interesele lor și s-au luat la întrecere cu guvernul pe terenul demagogiei. De câte ori d. Radian propunea lărgirea unui articol, intervenea d. Sassu, care cerea de două ori mai mult. In matchul acesta liberalii erau să câștige partida, cînd de asialtă ori. De data aceasta guvernul a luat-o înainte cu zece lungimi. Orice concurență devenind imposibilă, nu mai rămine liberalilor decât să declare că față de procedeele nereale întrebuințat de d. Argetoianu, ei părăsesc partida. In decursul zilei de astăzi vom ști dacă d. Duca s’a hotărît să facă camarad, sau dacă continuă matchul, propunând ștergerea completă a datoriilor. Iată priveliștea scârboasă pe care o prezintă în momentul de față viața noastră publică. In conversațiile particulare fiecare îți spune: „Amnebunit, Dumnezeu singur știe cum vom scoate țara din prăpastia în care am aruncat-o. Iar un public fiecare adâncește această prăpastie. Rar oamenii politici ai acestei țări au fost mai mici și iar disprețul pe care opinia publică îl are pentru dânșii a fost mai mare. GRIGORE FILIPESCU la 8 Mai 1913, cu ocazia unei discuțiuni avute în Reichstagul german, ministrul de război, a declarat următoarele : Intr'un caz de războiu, situațiunea noastră geografică ne impune, să ducem ofensiva cât se poate de repede, pe frontul francez, apoi, să avem cât mai multe rezerve, pentru a putea da a doua lovitură. Un an mai târziu, la 21. Mai 1914, generalul Bomnal, a publicat un articol, ca răspuns la declarația ministrului de război german, in care spunea: Mobilizarea și concentrarea armatelor rusești, se va face mai încet, pe câtă vreme, concentrarea noastră se va face mult mai repede. Germanii vor încerca să dea lovitura, cu maximum de trupe, contra noastră, după care, «fi rămâi» în defensivă pe frontiera de vest și beneficiind de căile ferate atât de numeroase, ea ducă trupele , pe Vistula înainte ca rușii să poată invada Prusia orientală. E drept că planul atribuit germanilor, a fost executat aproape în întregime, în ce privește mijloacele de execuțiune, acestea nu prea au fost cele dorite. Din cele 25 de corpuri de armată de care dispunea Germania, 4 corpuri au fost întrebuințate, pentru a face acoperirea pe frontul de Est, iar 21 de corpuri, erau destinate pentru a invada Franța. La 2 August, efectivul trupelor germane pe frontiera de Vest se ridica la 21 corpuri de armată, și 13 divizii de rezervă, concentrate spre frontiera franco-belgiană, iar la 21 Octombrie armata germană de pe frontul francez se ridica la 43 corpuri de armată cu 10 divizii de cavalerie. Grație eroismului trupelor franceze, cari au făcut acoperirea germană nu au putut încălca teritoriul așa că mobilizarea și concentrarea s-a făcut in condițiu utile cele mai bune și cât se poate de liniștit La începutul războiului forțele franceze, erau împărțite în 5 armate : Armata I: General Dubais, în Vosgii; Armata II: de Castelnau, intre Blamant și renf-a-Mouson; Armata III: Ruttey, împrejur de Woevre; Armata IV : Langle de Cay în regiunea Retel și în fine Armata V: Lanrezac, ce concentra în regiunea dinapoi de Chalons, ca rezervă generală. Armata engleză, trebuia să facă legătura cu armata franceza, către Reims, din cauza gravelor evenimente de pe front, a fost îndreptată către Mons. La 4 August armatele germane violează teritoriul belgian la Aix la Chapelle, îndreptându-se către Liege. Față de această situațiune, armata belgiană trebuia, cu orice preț, susținută. In acest scop, comandamentul francez decidea ca Armata I și II franceză să rămâe pe loc, atrăgând cât mai multe forțe germane, celelalte 3 armate, și cu armata engleză, să ia direcțiunea Dinant-Mons- Charleroi, pentru a da o luptă ofensivă. Dela 20—24 August, armatele franco-engleze, după lupte eroice, sunt nevoite să cedeze din cauza marei superiorități numerice a adversarului. . Armata I și II, care avea misia CRONICA MAHARA Bătălia dela Marna de Colonel Savram M. Bâdulescu Eftenirea traiului Chestia eftenirii traiului începe a preocupa pe toata lumea. In cele mai de jos vom examina cauzele cari se opun, sau încetinesc curentul oftenirii. Este îndeobște cunoscut că legea cererii și ofertei conduce toate prețurile pieții și că nici o măsură ce i se opune, nici o măsură de a artificializa prețurile, fie din considerații economice, fie politice sau sociale, nu poate avea succes contra acestei legi. Dar dacă asemenea măsuri nu pot avea succes definitiv, în schimb încetinesc evoluția prețurilor, întârziind efectele legii cererii și ofertei. Finanțele publice se opun în primul rând ostenirii traiului. Statul are o datorie publică ale cărei anuități trebuesc plătite punctual și mai este dator să întrețină tot aparatul administrativ : funcționari, pensionari, apărarea națională, lucrări și materiale publice, etc. Datoria publică este contractuală în aur, adică în monede raportate la un curs stabil, care nu urmează fluctuațiile diferitelor produse sau materii prime. Desechilibrul ce se accentuiază tot mai mult între puterea de cumpărare a aurului și între puterea de achiziție monetară a produselor și materiilor, prin scăderea acestora, pune net chestiunea , sau datoria publică se achită în condițiunile contractuale și atunci statul trebue să-și facă venituri cu orice preț, punând impozite și scumpind producția națională — întro măsură oarecare, sau este lăsată în suspensie și se reduc dările, este dinduse traiul. In afară de datoria publică, toate celelalte capitole ale budgetului ar putea fi comprimate sub cifra actuală. Dar această comprimare are o limită, dincolo de care urmează desorganizarea și dizoluția administrativă, cărora le corespund două ecouri : pede o parte anarhia socială, datorită suferinței generale și curentelor subversive, nu ar mai avea nici un frâu, pe de alta ea va fi sporită prin însăși desnădejdea aparatului funcționăresc, ale cărui venituri ar fi comprimate până la subexistență. Cu toate aceste considerații, care nu pot fi trecute ușor cu vederea de nici un om conștient, cauze mai presus de orice voință va obliga statul să-și restrângă și mai mult cheltuelile. Circulația bunurilor a înghețat, înghețând și puterea de plată a contribuabililor. Odată cu încremenirea circulației economice, a înțărcat și vaca budgetary. Economicul este mai tare decât politicul, statul nu mai face astăzi ce vrea, oricât de bine ar fi intenționat, ci numai ce poate. Oricare guvern, nu numai al nostru, astăzi nu mai are de ales, ci de plecat capul în fața imperativelor economice , menținând actualele cote de taxe și impozite, tezaurul își vede veniturile scăzând zilnic. Din această cauză, atât soarta personalului, cât și a datoriei publice este pecetluită, astfel că nu se oftenește nici traiul nu se salvează nici cele două capitole budgetare. Consumația va scade și mai mult, și economia națională va pierde într'una sânge, până la extenuare, desființând literalmente budgetul statului. Scăzând însă actualele cote de impozite, chiar cu abandonarea temporară a datoriei publice și cu curățirea și netezirea corpului funcționăresc și pensionăresc, viața se va osteni, consținea să atragă cât mai multe forțe germane, după angajări fericite, ocupă poziții la Est de Nancy și pe creasta Vosgilor unde se întăresc. La 24 August, după bătălia dela Charleroi, comandamentul francez, respectiv Mareșalul Joffre, trebuia sä aleagă : și asistă secretul victoriei de la Marna, între a da o nouă bătălie în Belgia sau să se retragă succesiv până la Marna, apărând continuu terenul și apoi cu ajutoarele primite, să reia ofensiva. Comandamentul francez a ales soluția II-a, care a dus mai târziu la marea victorie de la Marnain retragerea lor, armatele 4 și 5 franceze și armata engleză, au dat lupte violente, și foarte multe incoronate de succes. Ln vederea bătăliei de la Marna, comandamentul francez, mai formează două armate: a 6-a sub generalul Foch, care trebuia să umple golul, între armata 4-a și a 5-a franceză, și armata a 7-a, Mauboury, care trebuia să se concentreze în împrejurimile lui Beauvais. Forțele germane se compuneau, la această dată, din 7 armate,5 își continuau înaintarea, a 6-a ocupa Lorena și a 7-a Alsacia, comandate astfel: Aripata 1, Klak; 2. von Buelow; B. •son Hansen; 4. prințul de Wuxenburg; 5. Kronprințul; 6. prințul Rovaniei și 7. geher al Haringen. de I. DIACONESCU mai va crește, producția și circulația economică vor reînvia, dând viață și tezaurului public. (Continuare în pag. 3-a) -----------xox----------însemnări D. GL Brazilura se întoarce foarte satisfăcut, din călătoria „de informare“ pe care a făcut-o în occident Toată lumea în spus numai, cuvinte bune. Toată lumea l-a asigurat , că drepturile noastre rezultând din tratate rămân imprescriptibile. Prin urmare, e clar , stăm mai bine decât oricând. Niciodată n-am avut mai puține motive de îngrijorare. Dacă ar pleca și d. Trancu-Iași să se informeze peste hotare, ar fi învinse și puținele dificultăți cu cari mai luptăm, și am fi perfect fericiți. Haide, domnule Trauen, un mic sacrificiu pentru patrie! Intr'o localitate din Rusia sub carpatina trăesc numeroși și entuziaști adepți ai d-lui Argetoianu.Iată ce s-a întâmplat în aceasta localitate, după scrisele ziarelor nemțești: „Agentul de percepție a fost făcut prizonier și amenințat cu tot felul de schingiuiri, dacă nu se va da în scris făgăduința că nu vor mai avea loc executări fiscale. Pentru se sustrage teroarei locuitorilor, a agentul de percepție a iscălit tot ce i s-a cerut. Locuitorii satului au pus atunci în libertate pe agent și au așezat la intrarea satului o tablă mare cu inscripția: „Aci execuțiile fiscale sunt interzise sub pedeapsă cu moarte!“ Un fel de parlament rural care și-a votat singur o conversiune generală- încă doua-trei luni de cârmuire a d-lui Argetoianu și situația satului din Rusia subcarpatică, va fi situația tuturor satelor noastre *•* Thet La 3 Septembrie, armata germană se găsea, cu aripa dreaptă, armata Kluk, care înaintase în marș forțat pe frontul Cres-Senlis-Nantens, cu intențiunea, ca a doua zi să înainteze către Paris. Celelalte armate germane se întindeau spre stânga armatei Kluk, până la Verdun. La 4 Septembrie, comandamentul francez află că armata Kluk, un loc de a continua marșul spre Paris, — și aci este marea greșală a generalului Kluk, schimbă direcțiunea, spre Est pentru a ataca câteva corpuri franceze. Față de această situațiune, mareșalul Joffre, de acord cu generalul Galieni, comandantul Parisului, dă ordin generalului Mannafort, să atace armata Siluk, iar toate celelalte armate franceze să atace de front, în dimineața zilei de 6 Septembrie, mareșalul Joffre, dă memorabilul ordin de zi, comunicat telegrafic armatelor, în care,între altele,, spunea: O trupă care nu va putea să înainteze, va trebui să păzească terenul cucerit, și mai bine să moară pe loc decât să dea un pas înapoi. Care a fost motivul schimbării direcțiunii armatei lui Kluk . Probabil, generalul Kluk, și a dat seama că ne-având tripare de artilerie, nu avea putința să opereze contra fortificațiunilor de la Vaujours și apoi schimbând direcția, ac-* lie, scumpă tara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Niolae ruipescu AGRONOMII Răspuns D-lui N. Mareș - fl>, .<■ [UNK] ■ ■ [UNK] —— In ziarul „Epoca" No. 900 din 27 ianuarie 1932 a apărut un articol, semnat de d-l N. Mareș, intitulat „Agronomii“ și care cuprinde o serie de inexactități și acuzațiuni nedrepte la adresa Corpului Agronomic. Pentru edificarea opiniei publice, Societatea Inginerilor Agronomi și Consiliul Corpului Agronomic socotesc de a lor datorie să dea lămuririle de mai jos.Progresele făcute de știința și de tehnica agricolă au creiat în toate țările civilizate nevoia unei pregătiri speciale a elementelor chemate să încadreze serviciile agricole ale Statului și ale instituțiunilor cu caracter agricol. Urmând — deși cu multă întârziere — pilda dată de organizația inginerilor tehnicieni, Statul român a organizat prin legea din 1921 pe tehnicienii agronomi în organizația de Stat a Corpului Agronomic. Principalul scop a fost stabilirea unor norme severe de recrutare și de avansare, asigurarea sancțiunilor în caz de abatere de la datorie și garantarea, în schimb, a stabilității și a unui minim de remunerație. S’a pornit atunci dela convingerea de la care se pornise și cu prilejul înființării Corpului Tehnic, că, pentru a se putea îndruma agricultura pe calea propășirii după cum s’a îndrumat pe vremuri activitatea tehnică, e nevoe de un corp select, rever triat și pus sub deaproape supraveghere din partea Statului. Ar fi desigur de mare interes ca, atât activitatea, rostul și posibilitățile, cât și lipsurile acestei organizațiuni să fie examinate de aproape și cu toată obiectivitatea, pentru a se găsi mijlocul de a o pune cât mai intens și cât mai cu folos în serviciul agriculturii. Aceasta cu atât mai Vârtos astăzi, când toate țările se straduesc să folosească toate mijloacele tehnice și economice pentru a salva agricultura lor din greaua criză prin care trece. Față de această situație apare cu atât mai stranie și de neînțeles campania de ponegrire întreprinsă de un mare agricultor, tehnician și dânsul, care cu ajutorul unor afirmațiunile adevărate, aruncă venin și noroi asupra unor breslași, având ca păcat comun acela de a se fi hotărît cândva sa se dedice studiului științelor agricole, îm loc să studieze prepiul, sau comerțul s ® au vre-o altă specialitate. Prima acuzare pe care 31 N. Mareș, autorul articolului „Agronomii”, o aduce Corpului Agronomic, este aceia ca membrii lui, iau exact aceleași salarii ca membrii Cornului tehnic, fiind — în special în ce privește gradele mari — mult mai numeroși decât membrii acelui corn. Afirmația este neadevărată: Corpul Agronomic are 9 grade și clase, iar cel tehnic 8 grade. Deși actuala pregătire tehnică este același, salariul celui mai înalt grad din Corpul Agronomic este cu 4000 lei lunar mai mic decât la Cornul Tehnic, iar ultimul și penultimul grad al Corpului Agronomic au salarii mai mici cu 1800 și cu 1150 lei de lună rât ultimul grad al Cornului Tehnic. La aceasta se adaugă faptul că inginerii tehnici nu încep cu ultimul grad decât dacă au terminat școala numai cu „satisfăcător”, toți ceilalți trecând vea convingerea că va putea Întoarce stânga franceză, și câștiga o nouă bătălie. Dela 6 Septembrie lupta este angajată pe tot frontul, și în mod cu totul viguros la extrema stângă de către armata 6-a a generalului Maunoury. La 9 Septembrie, armata a 6-a primește din partea comandamentului francez, ordin imperativ, să atace cu toată energia. Generalul Kluk, numai printr'o retragere grăbită către nord, scapă de dezastru, întrucât forțele engleze ce veneau dela Rozd-Lagny, i-ar fi căzut în spate. Pe tot frontul armatele franceze duc lupte grele, dar cu succes, așa că la 12 Septembrie, armatele franceze fac legătura și primesc în acelaș timp ajutorul armatei generalului Castelneau, Victoria de la Marna, este atribuită superiorității morale a francezilor. Cauza ocazională a fost manevra greșită a generalului Kluk, prin schimbarea direcțiunii de marș și retragerea în dezordine a aripei drepte care a atras după sine, retragerea întregului front german. Grație geniului militar francez, victoria de la Marna a dat, mai târziu, marea victorie a armatelor aliate, $i în consecință, libertatea popoarelor de a dreptul în gradul următor, pe când inginerii agronomi sunt obligați de a începe toți cu ultimul grad, rezultând astfel pentru scara inițială o diferență de 2700 lei lunar, sau de 50% în favoarea Corpului Tehnic. A doua afirmațiune privitoare la proporția dintre gradele corespunzătoare celor două corpuri este neadevărată și facută cu rea credință, deoarece datele vorbesc de la sine. Lăsând la o parte pentru ambele corpuri cadrele care nu sunt în serviciul Statului, constatăm că contrar celor ce afirmă autorul acelui articol, membrii activi ai Corpului Tehnic, în număr de 1182, sunt mai numeroși decât cei ai Corpului Agronomic, în număr de 759. Comparând gradul cel mai înalt al Corpului Tehnic — inspectori general ele. I — cu gradul cel mai înalt al Corpului Agronomic —‘ consilier agronom — constatăm că în primul eumt 15 membrii, în al doilea 17 — față de 36 și 248 cum în mod eronat se arată în articolul menționat. Cu totul contrar situațiunii prezentate pentru a se ponegri Corpul Agronomic, cele patru grade superioare ale acestuia cuprind 201 membri, față de 331 membrii din gradele corespunzătoare ale Corpului Tehnic, iar celelalte grade inferioare cuprind 558 membri la Corpul Agronomic și 861 la Corpul Tehnic. Proporția între grade este deci aceiași, justă și logică la ambele corpuri, și acuzația bazată pe modificare de date, din care să rezulte o aglomerare nepermisă în gradele mari ale Corpului Agronomic este pe deaîntregul nefundată. • Publicam răspunsul 3dul Nast« Ia articolul d-lui Mareș. Oricine are dreptul ea răsuna»dă cînd este atacat. Respectăm și de «iata aceasta o tradiție de care nu ne-am depărtat nici-odată. In ce privește fondul chestiei, va răspunde d. deputat Mareș. i (Continuare în pag. IIl-a) xox- Comunismul, fără îndoială, este o plagă socială internațională. Nici o țară din lume, nu am avut fericirea să fie privită de mașinațiunile periculoase ale acestui vierme omenesc. Pe zi ce trece comunismul prinde ghiare în pământul țării, unde s’a instalat. România, vecina fabricat de comuniști, este cea mai amenințată. Căci ea dușmănită și pe chestia Basarabiei. Deci o dublă acțiune. Atentatele și descoperirile de nuclee, ale căror membri s’au dovedit a fi recrutați dintre studenți și elevi, o clasă destul de periculoasă, când în sufletul ei orice sentiment de patriotism a fost iihilat cu banii. Cekei, sunt cele mai bune dovezi că pe ogorul țării noastre, comunismul lucrează asidiu. Conștientă de acest pericol, studențimea întreprinde o luptă aprigă pentru moralizarea masselor, arătând marele pericol care ne paște, salvându-se astfel dela o rătăcire sigură, multe suflete tentate de bani. Căci anarhizarea claselor sociale, nu se face decât pe timpuri de grea viață. Omul, pentru ca să-și câștige pâinea de toate zilele, cedează să fie instrumentul cel mai murdar: trădătorul țării sale. Din apelul lansat tuturor românilor, câteva zile în urmă, se poate constata cu câtă conștiință se privește această grea problemă. Nu ce +iicii crede ca odinioară, că sunt niște rătăciri. A trecut termenul. Comunismul începe să se arate dușmanul care cearcă să surpe temelia statului. In fața acestor lucruri, studențimea de astăzi nu poate sta nemișcată. Ea este singura care poate să smulgă răul din rădăcină. Având în față lucruri certe, nu trebue să mai stăm la îndoială, dacă a sosit momentul sare nu, să purcedem la luptă. Fiecare trebue să contribue sn izbândă. Cu ce și cum poate. Altfel dușmanul care ne stă la spate va ști să profite de orice pas greșit. Și toate astea nu pot fi decât spre răul acestei țări, înfăptuită cu grele suferințe sutelor de ani. Oamenii sunt trecători. Numai glia rămâne pe vecie. Iată care este semnificația luptei abordată de studențimea română. Aurel Popovici [ -xox-