Epoca, martie 1932 (nr. 929-954)
1932-03-01 / nr. 929
No. 929 3 LEI SOACRA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și ia toate agențiile de publicitate y' _ y ■ | țv'; * Telefon 36210 Diversiunea este una din armele principale nului democrat. ale politiciiIn registrul democrației integrale ea este înscrisa în prima coloană, îndată după fagăduiala mincinoasă și după spândărirea rănilor sângerânde. Diversiunea este întrebuințată de politicianul democrat și la guvern și în opoziție. Cu egală virtuozitate. Ori de câte ori se pune o problemă grea și guvernul se crede în situație puțin plăcută, încercarea de diversiune este de rigoare. Dacă atenția opiniei publice este măcar temporar atrasă în altă direcție, tot s’a câștigat ceva. In opoziție diversiunea este folosită mai ales atunci când este vorba să se răspundă unor acuzații aduse partidului ori unor membri ai lui. Poți fi cât de precis, poți aduce câte dovezi vrei. Politicianul democrat trece pe lângă ele și răspunde lăturalnic. Nu se discută acuzarea în precizările ei sprijinite pe dovezi, ci se discută, imediat, persoana acuzatorului. Se răscolește trecutul acestuia și se încearcă a i se găsi pete. Totdeauna se găsește câte ceva, real ori inventat și pe urmă exclamarea aruncată cu zgomot mare : „iată cine face pe moralizatorul!“ Poate fi vre o legătură între incorectitudinea făptuită de X. și dovedita de Y. și cazierul moral al acestuia din urmă ? Dacă omul care ar face dovada incorectitudinii unui politician, fost ministru ori mai puțin decât atât, dovadă cu cifre și cu acte, ar fi însuși Zdrelea, prin aceasta vina politicianismului poate fi cu ceva mai mică ? Politicianismul democrat știe perfect aceste lucruri, dar el nu poate renunța la arma diversiunii. In orice caz, când se vede arătat cu degetul, nu strică să se facă zgomot cât de mult. In parlament, în presă, oriunde se poate. Poate că până la urmă, indignarea publică se va îndrepta asupra acuzatorului ! Vor fi și naivi cari se lasă înșelați. Lumea serioasă însă cercetează faptele. Și nimic, absolut nimic, nici o diversiune, nici o manevră, nici o abilitate, — nimic nu poate șterge fapta urâtă de a fi sacrificat cu bună știință interesele statului, pe cari erai obligat să le aperi cu ultima energie. Lipsa sancțiunilor poate încuraja diverse temerități, dar vinovația rămâne. C. Blebea ■ Marți 1 Martie 1932 Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Arma diversiunii Vântul de distrugere Am citit cu deosebită plăcere interesanta cuvântare rostită in Senat de d. Silvio Marino. M'am crezut insă câteva clipe in altă lume sau cel puțin in alte vremuri. O ședință a parlamentului in care nu se pomenește de distrugerea Instituțiilor de credit a industriei naționale, a dreptului de proprietate, a ajuns ceva absolut neobișnuit astăzi. Ritmul nou înseamnă nimicire. Să nu se supere de Marino, dar nu l-aș fi crezut niciodată inzestrat cu calități atât de eroice, ca cele desvoltate în cursul Interpelării sale. A susține că banii luați cu împrumut nu-ți aparțin , că străinii cari au investit capitaluri in România nu sunt toți tâlhari, că contractele nu sunt simple petice de hârtie, iată manifestații eroice. A face apologia creditului, este un lucru quasi-subversiv. Te Întrebi cum de nu s'a găsit încă ministrul de Interne să ceară aplicarea legii alarmismului acelor ce își permit să vorbească un lucru care contrazice întreaga sa politică economică și financiară. Dar d. Marino a împins îndrăzneala până a vorbi și de zahăr, deși cuvântul zahăr a ajuns de rușine, bineînțeles când oratorul nu vorbește de distrugerea industriei acestui produs. „Industria zahărului“ zis d. Marino, „ajunsă cal de a bătaie, este pusă la zidul infamiei ca și cum ar fi un creditor neconvertit“. Cu toate vociferările unora dintre senatori, vorbitorul n’a fost chemat la ordine. Cu orice alt președinte decât d. Traian Alexandrescu, nu încape îndoială, că d. Marino ar fi fost trimis în fața comisiei de disciplină și exclus pe treizeci de ședințe. Râdem, fără a ne mai da seama insă, că asupra acestei țări suflă de câteva luni un vânt de distrugere care până la urmă va desrădăcina tot. Și în fața furtunii deslănțuite un megaloman preferă cuvintele : „Fac, drog, conduc“. Bietul nenorocit nu-și dă seama că peste două luni cel mult va fi făcut praf odată cu țara pe care a distrus-o. GRIGORE FILIPESCU Se va menține guvernul Bruening? Opinia publică germană trce in prezent prin zTe foarte febrile. Până în prezent interesul general sa concentrat în jurul chestiunii, cire vor fi candidații la președinția republicii germane. După așteptări' unde'negatete se* Cunoaște, în fine, ca o mare tabără la grip burg, a cărui candidatură a fost pat în jurul președintelui Hindenprimită cu un sentiment de ușurare intr o mare parte din opinia ublică. împotriva lui Hindenurg a fost pus Deusterberg. Este foarte probabil că printre candidați va figura și numele lui Hitler, a cărui candidatură a fost anunțată de Goebbels în mod public, în Palatul Sportiv. . Actualmente întreaga atenție a păturilor celor mai largi ale populației germane se îndreaptă spre descheterile ce au loc în parlamentul Reichului, unde s-a deschis Marți în 23 Februarie, o scurtă sesiune, care se va termina probabil Sâmbătă în 2? Februarie. Ședințele parlamentului nasc un interes cu atât mai mare, cu cât se știe că actualul guvern german este expus pericolului, că această sesiune să fie ultima sesiune a Reichstagului și un prolog pentru nouă alegeri generale. Se consideră în genere că desvoltarea în cea mare mare parte a situației politice interne din Germania, va depinde de faptul, dacă guvernul Reichului se va putea, menține până la alegerile prezidențiale de la mijlocul lui Martie. Prima zi a Reichstagului a fost neobișnuit, de furtunoasă. Cuvântarea ținută Marți de Goebbels a fost primită cu vii aprobări și laude de tabăra dreptei, insă în genere a produs o impresie nefavorabilă în opinia publică, respingându-se în mod hotarît în special atacul său împotriva președintelui Hindenburg. Reacțiunea, față de declarațiile lui Goebbels și excluderea sa de la ședință, arată în acelaș timp, cât de încărcată este atmosfera din parlamentul Reichului Ca o zi hotărâtoare nu este considerată nici* ziua de Miercuri stabilită pentru expunerea lui Bruening asupra situației interne și externa a Reichului, și nici ziua următoare. Ziua cea mai deficite din parlament este considerată cea de Vineri, rând ,au loc votările proectelor, prin care diferitele tabere extremiste propun, exprimarea unui vot de blam actualului guvern. La, președinția Reichstagului se află câteva asemenea proecte și ele spunt îndreptate- parte împotriva întregului cabinet^ parte împotriva ministrului de interne, generalul Groener. Ele au fost înaintate de hitleriști, comuniști, naționalii germani, dar și de către partidul, populist german, a cărui participare în acțiunea pentru răsturnarea guvernului, comunică considerabil situația. Deoarece și Landvarkul german anunță că se va ridică împotriva guvernului Bruening, este clar că situația cabinetului devine foarte critică. Situația lui Bruening depinde special de atitudinea ce o vor lua în timpul votărilor, două partide: social-demoității și partidul economic. Socialodemocrații se află într-o situație foarte dificilă în ce privește votarea proectului pentru exprimarea neîncrederii ministrului Groener, deoarece unei dispozițiuni a lui Grüner,prin care se admite primirea liberă în armata Reichului, a membrilor organizațiilor hitleriste. Pentru votul lor vor cere probabil ca guvernul Reichului să păstreze o rezervă, mai mare față de elementele dreptei și să procedeze, mai energic fată de mișcările extremiste. Daca social-democrații vor vota pentru guvern și, dacă și partidul economic va sprijini guvernul, atunci Bruening, va avea pe parlament o superioritate de 11 voturi, adică 294 Voturi contra 283, ceea ce înseamnă o majoritate foarte slabă. BISERICA DE CAȘ Economia capitalistă și organizația socială burgheză atinse în inimă de criza desechilibrului prețurilor, agonizează: Înainte de trecerea crizei, nu se poate face nici un prognostic dacă organizația burghezo-capitalistă a devenit anacronică, sau dacă poate fi continuată și desvoltată. Acelaș lucru, pe care noi, burghezii, îl spunem despre organizația lor comunistă. Și aceasta traversează o criză, ba încă una triplă: criza începutului, a incertitudinii făgașului pe care abia trebuie să-l croiascăr criza momentului în care rădăcinile vechiului regim. nu sunt încă pe deplin extirpate și în care rădăcinile noului regim nu s’au înfipt decât in suprafață și criza economico-capitalista, aidoma celei a regimului burghez, adică criza desechilibrului 'prețurilor. Atâta timp cât rușii'produc'pentru schimb, ei au o economie capitalistă. Capitalismul cicltist, sau cel individualist simt două fețe, ale uneia și aceleiași chestiuni, au deci o rădăcină comună. Or, rușii exportă aproape numai materii prime,al căror preț a scăzut catastrofă: forestiere brute, cereale, cărbuni, petrolifere, blănuri, etc. și importă fabricate, al căror preț a scăzut foarte puțin. La eforturile mereu sporite ale viitregei organizații economice rusești, puterea lor de cumpărare scade. Față de dublarea cantităților produse de economia sovietică, puterea de schimb a acestor produse Ț pe piețele mondiale nu a crescut aproape deloc, în ultimii trei ani. Sunt nevoiți să importe pe credit, adică să sconteze munca lor viitoare. Prin urmare, criză. Ce are a face, răspund bolșevicii, no schimbăm macazul, " mergem mai departe. Numai că nu privim viitorul descurajați, ci chiar dublăm eforturile ca să-l atingem mai repede. Trebue să recunoaștem că, indiferent de rezultatele mediocre, obținute până astăzi cu atâtea orori inutile, bolșevicii au un avantagiu asuprea burghezilor știu ce vreau. Burghezii nu știu ce vreau. Anul 1931 și aceste două luni din anul 1932 ne dovedesc că toate guvernele burgheze se întrec cam mai de cari în a ruina edificiul economic și social burghezo-capitalist. Vrem să vorbim despre interveniționiisticele de stat,în organizația economico-capitalistă, în scopuri sociale și uneori chiar politice. Capitalismul este caracterizat, în primul rând, de libertatea contractelor particulare, adică de libertatea, producției și a schimburilor. Prin această libertate este asigurată o desvoUare tot mai mare a producției și a consumației. Din aceasta dese un progres crescând, în sensul că mase tot mai mari, de brațe, și dă capacități, omeneșc sunt rupte din inerția producției privativo-rutinare și redate producției [UNK] vertiginoase, capă taliile... ... . Capitalismul rupe tot mai mari pături de capacități umane din inerția lor primitivă, aruncâdu-le în vârtejul civilizației și culturii. El este asemenea fluviului care la început a fost un mic izvor, pentru ca astăzi să devină fluviu și mâine mare. Ca și un fluviu, el nu poate merge înapoi, ci numai înainte. Reducerea fluriului Afacerilor, adică, al producției și consumației, îl discreditează enorm, dar nu-l poate distruge. Dacă peste cauzele fortuite, cum este criza, de astăzi, se suprapun cauzele, cășunate de guvern, cum este intervențirnismul de stat, capitalismul intră în agonie. Pentru ca orice interventionism, una că desființează o seamă de producători capitaliști, cu toții salariații lor, alta că seamănă ideea că intervenționismul este ceva natural ,și deci că trebue practicat la o scară tot mai mare. Cauzele fortuite, cum este criza aceasta, trec,cu timpul și rănile pricinuite de ele se cicatrizează cu încetul. Ideea interventionismului binefăcător însă, nu mai trece, din contră, pătrunde tot mai mult. Vom vedea mai jos că, deși, intervenționismul nu se numește comunism. este, in mod inconștient, tatăl comunismului. Lucrul se explică astfel distrugerea unei clase de producători prin intervenționism, echivalează cu ruperea unui dinte de roată, sau cu deplasarea unei rotițe din angrenajul unui ceasornic. Pronunțarea politicii intervenioniste desființează tot mai mult inițiativein particulare. Este o limită pe care insă nu o pot trece intervenționiștii: ruina spiritului de încredere , în inițiativele particulare de întreprindere. De addecurge desorganizarea aparatului capitalist de producție și desorganizarea debușeului, adică a consumului. Consecințele sociale ale faptului sunt incalculabile. Dacă statul nu ia în mâini frâna producției, prin etatizarea întreprinderilor particulare de producție și prin instituirea muncii obligatorii și a atotputerniciei puterii executive, vine anarhia, spontanee. Cu cât intervenționismul este mai pronunțat, cu atât economia liberă a capitaliștilor se anemiază mai mult și cu atât comunismul se impune ca o măsură peremptorie, fără de care organizația economică și socială ar cădea în anarhie. Iată cum intervenționismul conduce la comunism, adică la etatism de nuanță comunistă și iată cum, guvernele burgheze tari practică intervenționismul,, sunt instrumentele inconștiente ale comunismului. După cum țiganii și-au mâncat singuri biserica lor de caș, tot astfel guvernele burgheze mănâncă singure regimul burghez la cărui streajă se cred chemate, I. Diaconescu -X0X D. Târleu a pécsi la Paris, 28 (Rador). — D. Tardîeu a plecat Ia Geneva asta sca- ră, în ora 21 și 50. D-sa se va înapoia la Paris Marți dimineață la ora 8. D. TARDIEL Tic, stampa tara, puterea mea de manca s i puterea mea de iubire. Nicolae Impescu Deputații sunt mandatarii națiunii, țara îi trimite la Cameră, pentru făurirea legilor și pentru a-i asigura o administrațiune îngrădită în legiuirile actuale. Tot ce se petrece în Cameră, se face sau ar trebui să se facă în folosul și pentru binele țării. Să privim sub acest aspect, din acest punct de vedere incidentul petrecut la Cameră, în ziua de 23 Februarie p. c. Un deputat din majoritate, raportor al legii drumurilor pe când era la tribuna Camerei și demonstra cu date și cifre condițiunile oneroase în care fostul guvern țărănist încheiase așa zisul contract suedez pentru refacerea șoselelor și arăta în mod exact sumele fabuloase pe care statul român le pierdea din cauza modului neregulat și nelegal în care fusese încheiat sus numitul contract, este atacat prin surprindere de fostul ministru de finanțe din guvernarea țărănistă, d. M. Popovici, acela care încheiase acel contract. Deputatul Mareș care se găsea la tribună nu-și făcea decât datoria de reprezentant al cetățenilor cari l-au trimis la Cameră. Căci toți deputații ar trebui să urmărească cu cea mai mare atențiune întrebuințarea fondurilor publice și să denunțe țării, ori de câte ori găsesc și stabilesc că banul contribuabilului, adunat cu atâta greutate și storcând avuția deja sleită a cetățeanului nu merge la acoperirea adevăratelor nevoi ale statului, ci se scurge și în buzunarele profitorilor și samsarilor. Deputatul Mareș face parte din gruparea politică numită „Liga Vlad Țepeș“ care și-a propus de a nu cruța pe nici unul din acei oameni politici care prin fraude sau risipa banului public a adus ruina actuală morală și materiala a acesteia și de a deniîtVța opiniei publice pe toți aceia cari veniți săraci la guvernul țării au devenit curând multimilionari , de a denunța pe toți aceia care nu au arătat nici milă, nici conștiință in administrarea banului adunat din sudoarea poporului. Așadar, acest deputat țepist, care dela tribuna Camerei denunța țării abuzurile săvârșite cu banii publici prin acel contract oneros, a fost atacat și bruscat . : 1 . „" . Țara trebue deci să știe și să înțeleagă că, acei cazi dela tribuna parlamentului ,încearcă de a apăra cele mai sfinte, interese ale țării, sunt atacați , și loviți. Sunt atacați și loviți de aceia care au îngăduit de s’au înfăptuit neregulile și care deci au tot interesul dela nu fi denunțați opiniei și judecății publice. Țara trebue sa știe și să înțeleagă acest lucru pentru că astfel la o nouă consultare a corpului electoral, alegătorii să fie bine edificați asupra oamenilor politici și să știe la votare , de a alege pe acei care dela tribuna Camerei își dau silința de a apăra și ocroti banul și averea cetățeanului sau a alege ca mandatari ai săi pe acei cari au tolerat și patronat abuzurile și a risipia în averea țării. . Dar gestul precipitat și necugetat al agresiunii din Cameră, în ziua de 23 Februarie, a adus o grea ofensă Camerei deputaților și a lovit grav prestigiul acelei adunări asupra căreia sunt ațintiți ochii națiunii atât cât ține sesiunea corpurilor legiuitoare. Această ofensă a fost înțeleasă de Cameră, căci comisia disciplinară s’a întrunit imediat, și a hotarît excluderea deputatului atacator pentru un anumit timp de la ședințe. Dar ce se întâmplă : votul Camerei pentru excludere rămâne în 2 rânduri nul, adică mai precis : propunerea comisiei disciplinare întrunește numai șaptezeci și câte de voturi pe când alte propuneri, alte proeote de legi întrunesc 14 voturi, deci Camera, deputaților au,a voit «"lua nici o ..măsură contra deputatului atacator, care a atins așa de grav prestigrul și cinstea zei.Această abținere a unor deputați de a vota excluderea, propusă, presupune o înțelegere prealabilă între partide și nu poate avea altă explicație decât: 1) că deputatul agresiv este foarte simpatic Camerei; 2) sau că deputatul lovit nu este plăcut sau simpatizat de unele grupuri politice ; 3) sau că deputații unor grupări politice nu văd cu ochi buni acțiunea acestei noui grupări politice de a ataca și denunța de la tribună abuzurile și greșelile conducătorilor.^ Oricanu ar fi motivele nevoiării excluderii cerute de comisiunea disciplinară nu trebue uitată, că aci era în joc : cinstea și prestigiul Camerei deputaților. Simpatiile, antipatiile, interesele, trebuia să rămână la o parte când este vorba de onoarea și prestigiul unui corp așa de înalt ca Adunarea Deputaților. Să încerce cineva de a insulta, de a jigni prin fapte sau prin vorbe, intr’o ședință publică, pe membrul uneia din cele mai modeste asociații, asociația chelnerilor, a frizerilor, a plăpumarilor, etc., etc., și va vedea cum membri acelei asociații se ridică ca un singur om și caută de a restabili cinstea și prestigiul corporațiunii ; și Camera deputaților nu a putut să înlăture preocupările de interese și simpatie și să voteze o măsură care restabilea prestigiul său grav atins prin actul agresiunii Țara trebue să știe și să mai înțeleagă încă, că în unele împrejurări prestigiul Camerei deputaților este înlăturat când este în joc interese de partide sau salvarea unor membrii simpatici și că: Aceia cari de la tribuna Camerei denunță greșeli, călcări de legi și abuzuri contra conducătorilor, nu numai că pierde simpatia Camerei, dar pierde și dreptul la sprijinul și ocrotirea pe care membrii Camerei sunt"datori"de a o da oricăruia din membrii ei, g Gest Opinii și curente Ce trebue să rețină tara din incidentul de la Cameră America și evenimentele din Extremul Orient Viena, 2S. — „United Press“ cablează din Washington lui „Neue Freie Presse"1. In trio declarație făcută de secretarul de stat, d. Simson, Japonia este acuzată indirect de călcarea convențiunilor. Afară de aceasta, d- Stimson se pronunță în această declarație, din nou pentru politica porții deschise in extimul Orient. D-sa arată că, dacă convenția celor 9 puteri, privitoare la China, ca și pactul Kellogg, ar fi fost respectat în mod conștiincios, situația n‘ar fi luat niciodată o ademenea desfășurare. Mai departe d. Stimson spune în declarația sa, că în cazul unei nerespectări a convenției celor nouă puteri, întregul eșafodaj al acordului naval din Washington ar fi distrus. Prin acest acord America ar fi redus puterea marinei sale de război și a fortificațiilor sale din Oceanul Pacific. FURNITURI DE MUNIȚII AMERICANE CĂTRE JAPONIA? Viena,,28. — Se anunță din Washington;. In comisiunea afacerilor externe din Camera reprezentanților, d. Linebarger, consilierul juridic al guvernului national chinez, a formulat acuzația că fabricanții de muniție și financiari americani ar sprijin Japonia împotriva Chinei. D. Linebarger a declarat, că de curând au fost vândute Japoniei, cu ajutorul unor bancheri americani, muniții in valoare de 28 milioane de dolari, pe când el însuși nu a fost in stare să obțină un sprijin asemănător pentru China, (Continuare în ac, ll-a) Cronica Militară 1916 — de Colonel Safian Struduioscu Fără îndoială, în toate răsboae, au existat și vor exista la aați în sfere comandamentele superoare, ca și între comanndanți în ibordine, neînțelegeri, mai mici nu mai mari, datorite la diverse Duze, dar mai cu seamă, omoruri propriul, ce fiecare corp ofițesc și-l păstrează întotdeauna cu sințenie. In marele răsboiu, putere centrale, ar putea fi citate ca rimele unde, neînțelegerile între amandamentul și ofițerii, ajunsese șa de departe, și numai grație facil ai statului major german și invențiunii împăraților, a celor ouă monarhii, au putut fi «.plante. E drept, marca vicîtorie a, c*rmi*telor de la Tannenberg, mărise foarte mulți prefigi al acestei armate,* și comandamentele priveau de sus, pe aliații austro-ungari, care suferiseră * numeroase înfrângeri. La începutul lui Msai 1915, Comandamentul suprem german se mutase la Piese, iar cel austroungar la Teschen, cale de o oră între ele și tocmai în scopul,ca acei ce comandau armatele să se poata vedea . .cât mai des și lua măsurile de comandoml Generalul german ton Cramon, arată că Falkenhayn și Conrad von Hötzendorf, nu,ee puteau suferi și nu scăpau ocazia să se critice unul pe altul. Ateriozitățile au furi foarte oriminute d ínet, germani și bulgari. Aceștia din urmă susținuți de austro-ungari, cari le dăduse voe să ocupe mai mult teritoriu decât trebuia, aveau o atittudine, foarte puțin reverențioasă față de germani. ■ ■ Revenind la noi și aliații nrși, trebue să fim drepți, și să mărturisim adevărul. Au existat și între româno-ruși încordări, în nică un caz, izvorîte din vina noastră, întrucât atât comandamentele române cât și ofițerii și trupa, au avut întotdeauna, o atitudine corect amicală, contrariu rușilor cari, au avut întotdeauna o conduită ce nu corespundea unor camarazi de arme, cari urmăreau acelaș scop. Destul de numeroase au fost cazurile, când ofițerii români au fost vexați de aliații lor, și din spiritul , de a fi cât mai curtenitori față de ruși, ofițerii români erau observați de superiori. ; Citez două cazuri, la cari am asistat personal și cari nu pot fi tăgăduite, ele arată suficient mentalitatea ce călăuzea pe aliații noștri ruși, între L—16 Noembrie 1916, trupele MKS .se găseau în trecere prin gara Mopoșoaia, Comandamentul Eșalonului II, al marelui cartier general, dăduse ordin, să fie prezenți la gară toți ofițerii statului major de intendență. Se luase măsuri, ca oaspeților să li se pună pe dispoziție tutun și ceaiuri, oferite, în marea majoritate de birjarii muscali din București, cari’, au fost foarte măguliți, că puteau fi folositori. După trei ore de stat în stație, trenul trebuia să-și continue mersul, ofițerii și trupa nu mai voiau să se urce în vagoane. ' , Adresându-mă unui ofițer superior, cu rugăminteaz de - a lua măsurile neaCsalfe ca treniul să poată pleca, r&punsul a ffost dat imediat . ■ ■ f Nu dumneavomira o să, ne’ dați nouă ordine de ceea ce trobivește să facim.. ■ , .' A , , Un alt parte In primele zile ale lunei. ITpcembrie 1916, se prezintă la Bârlad, domnului intendent general al armatei CI Zahlaria, un ofițer superior, delegat al regimentelor Samurskaia , și Tuzening,. Despre acease regimente redusește vestea, nu din cauza victoriilor repurtate, ci ca unii, cari erau foarte periculoși, fiind aduși din stepele rusiei. Se spunea, că sunt sălbatici și mănâncă copii !!! Toate organele serviciului de intendență, s’au pus în mișcare, pentru a satisface cererile delegatului rus. Era o datorie de onoare, să punem în dispoziția aliaților noștri, tot. Ce puteam chiar din puținul pe care îl aveau." Arătând delegatului, că ne simțeam foarte fericiți, putând a fi utili tovarășilor de luptă,cari vin așa de departe, delegatul meu a ezitat să ne răspundă Noi nu suntem tovarăși ci protectori. Ar fi poate suficiente aceste două cazuri, în ele se oglindește îndeajuns, atitudinea de care erau animați, rușii față de noi. Pentru a întări*, și maite, aceasta atitudine,"■ pe care o aveau aliații, voi reda câteva aprecieri, pe cât de neadevarate' pe attât de răutăcioase, pe cari un scriitor rus, ce a fost la noi in țară, nu s’a sfiit, să le publice între broșură intitulată: „Notele unui ziarist rus. La 13 August, în ajunul deciforării războiului, sosise, la Galați, primele trupe. Muzica cânta imnul rus Boje Tzar za ehrani. Tot ce avea Galațul: tânăr, bătrân, sărac și bogat, eșise cu flori înrfera întâmpinare. Din ambele părți, strigăte, tirase nesfârșite felicitări, etc. Dar tot acest farmec a dispărut foarte repede, din cauza unor dificultăți, izvorîte nu din lipsă de bunăvoință, ci inerente războiului. Generalul Zaceutchikovski, și, șeful de stat major, colonelul Polovtzev, scurt timp după sosirea în țară, încep tot soiul de acuzări. In primul rând, Statul Major român era acuzat că nu avea planul de operațiuni întocmit. Un neadevăr sfruntal Românii întocmise toate planurile de care aveau nevoe. De fapt startul major rus nu posseda nici un plan, și, aceasta din cauza siguranței pe care o avea sferele conducătoare, că armatele ruse nu vor fi atacate către bulgari. Asupra conducerii armatei din Dobrogea, ziaristul rus, arată că generalul Zalmolchikovski, nu ar fi admis în ruptul capului, conducerea să fie în mâinile românilor, și căderea Turtucaiei, a făcut ca pentru totdeauna românii să nu mai aibă o asemenea pretenție. Nu știm dacă căderea Turtucaei, a fost o pierdere mai grea, decât pierderea întregei Dobroge, unde s’a dovedit suficient și geniul militar al generalului comandant și dorința de luptă a aliaților ruși. Am fost acuzați că nu aveam hărțile necesare pentru operațiile din Dobrogea, că atunci când ne-am fost cerute de comandamentul rus, am fi răspuns că hărțile au fost luate de regimentele din Dobrogea, cari au fost trimise să lupte în Ardeal. Hărțile Dobrogei au fost suficiente pentru armata română. Trist, foarte trist însă pentru marea oaste imperială, care de secole cânta, că drumul pe uscat la ■Constantinopol, trece pri Dobrogea, și totuși nu posedau hărțile.