Epoca, iulie 1932 (nr. 1028-1054)

1932-07-01 / nr. 1028

Nr. 1028 3 LEI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) reclame și inserții Se primesc la ad­irația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362(10 Ziar al partidului conservator.­Fondat i n anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Vineri 1 iunie 1932 î * Un articol din „Patria” în care se vorbește despre „bombardarea Bucureștilor”, este comentat cu vie indignare. Firește, figura stilistică a „Pa­triei” a fost nefericită. Dar, cin­stit vorbind, din articolul încri­minat se vede clar că oficiosul ■ d-lui Maniu n’a cugetat la bom­bardarea Capitalei noastre, ci a vrut numai să vorbească într’un stil așa zis „tare” despre necesi­tatea dărâmării acelor foruri po­liticianiste bucureștene cu cari „Patria” e în război. Suntem, însă, în plină campa­nie electorală, și se socoate bun de exploatat, și dintr’o parte și din cealaltă, orice. Se formulează cu nepăsare toa­te acuzările, și se trag cu seni­nătatea cea mai perfectă, toate concluziile. Alegătorul care ar voi să creadă tot ce se scrie în aceste zile de înfierbânta­re elec­torală, ar trebui să ajungă la concluzia că întreaga noastră pă­tură conducătoare este compusă din briganzi, din avortoni inte­lectuali și din trădători. Cui folosesc toate aceste... bombardamente? Țării, în orice caz, nu. Se crește astfel neîncre­derea în conducători și propor­țiile crizei de autoritate devin îngrijorătoare. Noi credem însă că metodele acestea violente nu folosesc nici chiar celor cari le întrebuințează. Și nici chiar pen­tru scopul imediat urmărit : cel electoral. Alegătorul rural s’a deprins cu ariile demagogiei. Le știe pe de rost. El nu poate ,de­cât surâde ascultând violentele încriminări reciproce, și cel mult îl poate reduce la o singură con­cluzie : — Toți sunt o apă ! Și dacă se poate crede că nu pot fi altfel campaniile electo­rale, dacă în locul duelului de concepții de guvernare trebue să avem neapărat desfășurări de ți­gănie, — să eliminăm din această deprimantă dispută cel puțin a­­postrofele de divizare națională. Să nu mai bombardăm Bucu­reștii. Nici chiar cu flori reto­rice. Dar să nu mai bombardăm nici Clujul.­­xox-• * * Partidul conservator e stavi­la împotriva nebuniilor cari destramă țara. Dați voturile voastre în ale­­gerile de la 17 lune candidați­lor partidului conservator. Semnul nostru este Franța acordă Germaniei­­ un moratoriu pe trei ani PARIS, 30 (Danub).­­ Toate ziarele anunță azi din Lausan­ne că o nouă întorsătură s'a produs în discuțiunile franco­­anglo-germane.­­ Primul-ministru MacDonald a reușit să convingă pe d. von Papen să discute eventualita­tea plății unui fond pentru re­­parațiuni de către Germania. Târziu seara comitetul ales ori s'a întrunit din nou pentru a fi­xa durata moratoriului total și condițiunile în care Germania va trebui să plătească suma fi­nală de despăgubire. Intr'o declarație oficială se arată că d. MacDonald a adre­sat Statelor creditoare întreba­­rea dacă sunt dispuse să re­nunțe la anuitățile prevăzute de planul Young, pentru a per­mite Germaniei să se elibereze de obligațiunile sale prin plata unei sume finale. Toți creditorii s'au arătat favorabili acestei soluțiuni. Chestiunea este a­­cum să se obțină și aprobarea Reichului. Franța este de părere să se acorde deocamdată Germaniei un moratoriu de trei ani în care timp Reichul ar realiza recon­strucția sa economică. Apoi Germania, cu ajutorul căilor fe­rate sau al unei alte întreprin­deri, ar efectua plata sumei fi­nale forfetare. Se vor emite bo­nuri garantate de Reich cari vor fi depuse la Banca Interna­țională de Plăți. Această înțelegere ar forma apoi baza unei soluții generale a datoriilor interguvernamen­­tale. Cea mai mare parte a su­mei finale plătită de Germania va reveni Statelor­ Unite. Astfel — spune comunicatul oficial — Germania se află în fața unui front al creditorilor săi cari au înțeles că numai printr'o atitu­dine solidară se va putea a­­junge la o soluție definitivă. A­­ceastă hotărâre este de cea mai mare însemnătate pentru viitor. D. MACDONALD SpRe prăbușire EXISTĂ ÎN TARA ROMÂNEAS­CA O INSTITUȚIE DE CREDIT, CARE DE ZECI DE ANI AJUTĂ A­­GRICULTURA NAȚIONALA. A­­CEASTA INSTITUȚIE, DENUMITĂ „CREDITUL FUNCIAR RURAL", A FOST NEVOITA SĂ ÎNCETEZE PLATA CUPONULUI. NU SE POATE ZICE CĂ LEGEA DE CONVERSIUNE A D-LUI AR­­GETOIANU L'A FERICIT PE PLU­GARUL ROMAN. O ALTĂ INSTITUȚIE ERA SA ÎNCEAPA OPERAȚIUNILE: „CRE­DITUL IPOTECAR", UN MILIARD TREI SUTE DE MILIOANE, ERAU DESTINATE PRIMELOR OPERA­ȚIUNI. PÂNĂ ÎN PREZENT, „CREDI­­DITUL IPOTECAR" N’A DAT NICI UN BAN DIN CAUZA NEBUNII­­LOR CONVERSIONISTE ALE D-LUI ARGETOIANU. CREDITUL RURAL A FOST CONSTRÂNS SA ÎNCETEZE PLA­TA CUPONULUI DIN LIPSĂ DE BANI. NIMENI NU MAI PLĂ­TEȘTE DE ȘASE LUNI. DE CÂI­­ ORI I SE ARĂTA D-LUI ARE­TOIANU O GAURA ÎN LEGE, VLA RĂSPUNDEA: „STATUL P­ĂȚEȘTE!" TOTUL S PRĂBUȘEȘTE. ANI ȘI ANI DE 5I­LE NU SE VA MAI GĂSI UN BAN. SUNTEM AME­NINȚAȚI CU UN CONTROL IN­TERNATIONAL. SINGURA FOR­MULA DE SCĂPARE ASTAZI ESTE ACEASTA FORMULA UMI­LITOARE. AUTORUL DEZASTRULUI DA INTERVIEWURI ȘI FACE GLUME. DUPĂ RAPORTUL tRlST, NU CREDE DE CUVIINȚA SA STEA DE VORBA DEOCAMDATĂ, DIN CAUZA CALDUREI. UN STRAIN NE ÎNTREBA DE­UNĂZI : „SE POATE ATÂTA IN­CONȘTIENTĂ ?" STRĂINUL ACESTA NU NE CUNOȘTEA DESTUL DE BINE. Situația Franții după Lausanne Trebue recunoscut că la Lausanne, Franța a făcut toate concesiile cu putință. De fapt, a mers atât de de­parte pe calea aceasta, încât nu i s'ar fi putut pretinde mai mult de Germania, decât în cazul când acea­sta ar fi ținut morțiș la ruptură. Ceea ce­ se pare că este cazul. Cn adevăr, Franța a convenit chiar la începutul conferinței la o sus­pendare sine die a reparațiilor. Aranjamentul chestiunei urma să se facă ulterior. Ce însemnează aceasta? Că Franța era dispusă, dacă nu se putea altfel, chiar la anularea re­parațiilor, contând neapărat pe o în­țelegere cu Germania. Desigur, delegații Franței nu au exclus dintre posibilități și pe aceea a eșuării înțelegerii. In cazul acesta chestia reparațiilor rămânea în aer. In conferință, pentru facilitarea a­­ranjamentului, ei au cerut Germaniei numai să dea Franței garanții de securitate, pentru ca ea să-și poată reduce cheltuelile apărării naționale, compensând prin această reducere lipsa reparațiilor. Franța a făcut o dovadă desăvâr­șită că toată politica ei de până aci nu a fost una de­ hegemonie euro­peană și de ținerea Germaniei sub călcâi, ci că îi era dictată exclusiv de interesul securității, considerând spiritul revanșard al Germaniei. Astăzi nu mai poate învinovăți ni­­meni pe francezi de intransigență și de exercitarea brutală a dreptului celui mai tare. Dar concesiile făcute de Franța constituesc cel mai strălucit gest de generozitate și de spirit de concili­ere ce s’a văzut vreodată în istoria politică. Oricine va recunoaște fără rezer­ve că d. Harriet este un bărbat po­litic de mâna întâia, înțelegător­­ al situației generale, al intereselor țării sale și creator de cărări noi în câmpul politicii internaționale. Conduita Franței în chestia repa­rațiilor, a reușit să ralieze la punc­tul ei de vedere și pe Anglia, prin d. Macdonald și, desigur, să neu­tralizeze atitudinea Italiei. Conferința se poate socoti eșuată. Deși Germania a obținut suspenda­rea reparațiilor, fără un aranjament definitiv al lor, consimțit de părți, aceasta nu este o soluție. Căci în a­­cesst caz, părțile își rezervă toată li­bertatea de acțiune pentru viitor, ceea ce însemnează că suspiciunile și măsurile ce le urmează, vor continua. Nu era în joc numai chestia­ fi­nanciară a reparațiilor, ci și găsirea căilor practice pentru o împăciuire generală, pentru crearea unei atmos­fere de colaborare. Și acestea nu puteau fi obținute decât printr-o în­țelegere. Deci, conferința a eșuat. Atitudinea delegaților germani a făcut imposibilă această înțelegere Ei au cerut nu numai anularea, fără nici un fel de concesie a repa­rațiilor, dar și dezarmarea Franței în măsura în care este dezarmată Germania. Ce însemnează în împrejurările date, cerea egalității de armamente? Este în afară de orice îndoială că Franța n­ ți mai are nimic de reven­dicat de la Germania; aceasta din urmă nu are a se teme de forța ab­is­i­­mată a Franței. Dovada a fost făcută în mod strălucit de delegația fran­ceză, care a promis chiar o redu­cere a armamentelor, în cazul când Germania ar da garanții de Secu­ritate. Ori, aceste garanții nu pot fi eficace decât prin aderarea Ger­maniei și a tuturor statelor europe­ne la un control internațional al ar­mamentelor și prin crearea unei ar­mate internaționale, pusă la dispozi­ția Ligii Națiunilor. Aceasta este propunerea Tardieu. Germania a refuzat. Ea a cerut Franței să dezarmeze până la limita dezarmării ei. Dat fiind spiritul revanșard ger­man, această propunere însemnează o pregătire a revanșei. Franța nu putea consimți. S'a făcut deci dovada că Germanii sunt intratabili și că războiul de re­vanșă este ultima lor țintă. In fața acestei situații nu este de loc exclusă o reînchegare a mapei antante, cel puțin între Anglia și Franța. Desigur, mai bine rezultate pentru interesele Franței — considerând in­tențiile Germaniei—nu se putea pre­tinde delegației franceze. Franța rămâne și mai departe în­­tr'o situație privilegiată. In adevăr, cererea Germaniei, ma­nifestată deocamdată în mod discret, pentru o conversiune și o reducere a datoriilor particulare germane în străinătate, este de natură să agra­veze criza financiară din Statele­ Unite, Anglia și Elveția, unde sunt contractate aceste angajamente, pe când Franța are de încasat foarte pu­țin de la economia particulară ger­mană. In plu­s, agravarea situației inter­ne germane, contribue ca Franța să privească în liniște viitorul apropiat. Ex. D i HERRIOT m> lată dar ce însemnează răs­punderile și moralizarea vieții publice, făgăduite de manifes­tele electorale. In locul unor asemenea pasa­giu, am prefera fapte, pe loc, sau DE INDAT­A,­­ cum se exprimă manifestul național țărănesc. S'a pus oare, în alcătuirea lis­telor de candidați grija înlătură­rii incorecților ? Și doar acesta sunt foarte bine cunoscuți. Și-i cunosc și național-țără­niștii și liberalii și averescanii și gogiștii. Cum o să se mai facă epurația mâine, după ce incorecții vor a­­junge din nou deputați și sena­tori ? Dar pentru epurarea vieții po­litice mai este de făcut ceva, și anume trebuesc reteza­te aripele aviatorilor politici fripturiști. Și se face tocmai inversul. Astfel că pasagiile din testele electorale, în cari se mani­vor­­bește de­moralizarea vieții pu­blice sunt numai simple fraze. Nu se vede de loc intenția de a se păși drumul moralizării. I. D. Uc scumpă­­ ara, pierea mea de mancă și pierea mea de iubire. Nicolae nipescu „Le Temps” a făcut o anchetă în Germania asupra mișcării na­­țional-socialiste, pe care o redăm mai jos în traducere: „După cum îi arată numele, na­ționalismul lui Hitler vrea să fie socialist. Prin aceasta se deose­bește el de alte doctrine analoage, cunoscute în Germania și aiurea. Naționalismul este prin defini­ție o doctrină care subliniază co­munitatea de sentimente, de tra­diții, de idei, de interese între lo­cuitorii aceleiași țări — sforțân­­du-se să tăgăduiască, sau cel pu­țin să micșoreze legăturile mate­riale și spirituale ce pot exista în­tre națiunile și țările deosebite. Anumite teorii naționaliste, bună­oară aceea a lui Barrès de la „Ac­­­tion franșaise“ puneau cu bună știință accentul pe legăturile cul­turale, pe felul de a cugeta și sim­ți, ce caracterizează un popor. Anchete mondiale Astfel însă aceste teorii se adre­săm mai curând elitelor, căci fără îndoială, în realitate, masele mari ale națiunilor nu participă la a­­ceste legături spirituale (excep­tând limba), decât într’un mod foarte confuz. Fără a neglija această comuni­tate de sentimente și de idei, na­­țional-socialismul lui Hitler dă o mare importanță intereselor mate­riale. Trebue ca statul să înfrâ­neze și să controleze interesele particulare, pentru a stabili între ele armonia, din care va rezulta sentimentul comunității naționale. Iată pentru ce statul trebue să fie socialist. Dar sunt o sută de maniere de a fi socialist. Al lui Hitler nu sea­mănă de fel cu al internaționale­lor II-a și III-a. Hitler îi consideră pe marxiști ca pe cei mai mari vrăjmași. Se reproșează întâi materialismul, că nu urmăresc decât interesul individului, fără să se ocupe de datoriile sau de legăturile lui cu comunitatea , apoi le reproșează intern­aționa­lismul. Cu toate acestea, ca și marxiștii, Hitler declară că temelia socie­tății trebue să fie munca, iar nu capitalul. Capitalul trebue să fie în serviciul muncii și nu invers, cum este cazul în societatea bur­gheză și capitalistă. Național socialismul vrea să su­prime lupta de clasă și să stabi­lească o colaborare și o st­mă re­ciprocă între ele, mai ales între patron și muncitor. El nu vrea să suprime clasele, ca marxiștii și nici capitalul ; se mulțumește nu­mai să-l controleze și să-i impună anumite restricții. Cere să reînvieze legăturile coo­perative. Inlăuntrul corporațiilor, patro­nii și amploiații își vor desbate in­teresele reciproce sub suprave­gherea statului. Statul va fi ulti­ma instanță pentru fixarea sala­riilor, ceea ce este cazul în Germa­nia de 10 ani. Se pare că național­­socialiștii vor să mențină mai de­parte consiliile muncitorești și a­ In programul electoral al par­tidului național-țărănesc, găsim următorul pasagiu: „Spre a se face de îndată un pas hotărîtor pentru moralizarea vieții publice, Partidul național­­țărănesc va realiza controlul verilor tuturor miniștrilor, func­­­­ționarilor publici și parlamenta­rilor“. . Iată o cunoștință veche :’ Incepându-se din 1910, toate programele electorale ale parti­delor noastre politice, nu numai ale celui na­ț­-țărănesc, conțineau un asemenea pasagiu. Dar viața noastră publică nu a fost moralizată. Dimpotrivă. Cu metodele lor, cele mai mul­te din partidele noastre nu pot să moralizeze viața publică. Și­ apoi viața publică nu se mo­ralizează odată la 10 ani, prin­tr'o lege care să sancționeze ze­cile de mii decari acumulate, ci pe loc, de căte ori se produce un caz. A tăcea asupra incorectitudinii unui coreligionar politic, însem­nează a te face complice cu el. Și, să ne fii, permis s'o spunem, prea dese ori am avut de deplâns această complicitate.­sigurările sociale. Ei cer etatizarea trusturilor și participarea lucrăto­rilor la beneficiile marilor între­prinderi. Vrea să extindă indem­nizațiile de bătrânețe la toate cla­sele sociale, cari încă nu se bucu­ră de ele, spunând că cele două drepturi esențiale sunt: dreptul de a munci în timpul perioadei active a omului și dreptul de re­­paos la bătrânețe. Socialismul hitlerist nu se inte­resează numai de clasa minieră. El promite țăranilor să le prote­jeze producția prin protecția va­mală, dezvoltând cooperativele de cumpărare și de vânzare și com­bătând specula, reducând dato­riile ipotecare și desvoltând mica proprietate. Asemenea vrea să favorizeze pe negustorii cei mici și mijlocii, în paguba celor mari, pe meseriași și mica industrie în dauna mari­lor întreprinderi. Doctrinarul partidului, d. Feuer, a concretizat programul astfel: „a libera statul și deci poporul, de sub tutela marelui capital’’. Această liberare este concepută în mod cât se­­ poate de simplu. Statul o poate pune în practică, servindu-se de monopolul său mo­netar. El trebue să pună mâna pe toate instituțiile de emisiune și să finanțeze toate lucrările publice cu mijlocirea inflației monetare. Mijloacele de plată emise de stat vor avea ca contrapartidă va­lori reale: porturi, căi ferate, stații de forță electrică, etc., a că­ror exploatare va produce benefi­cii. Emițând singur bancnote își va face singur un avans, sporind prin aceasta bogăția națională. O economie concepută pe ast­fel de baze inflaționiste nu se poate menține decât într-un stat izolat. Nu se poate acomoda cu o monedă bazată pe aur și schimba­­bilă pe devize. Se propune • ■ deci suprimarea mărcii aur și înlocuirea ei cu o monedă fără putere în afară de frontiere. Se propune autarhia, cu reducerea comerțului exterior la minimum. Orice produse ce ar putea fi­ fabricate în Germania, să fie interzise la import. După aceste indicații, sistemul economic și social național socia­list, nu pare prea coherent, nici prea clar; este vorba mai mult de tendințe decât de formule de­finitive. Cea mai clară pare a fi aceea a autarhiei industriale, agricole, monetare, adică a izolării națio­nale. Ostilitatea național socialis­mului contra marelui capital și contra marilor întreprinderi ar fi în raport strâns cu această ten­dință, marele capital fiind nece­sarmente mai internațional decât cel mic. In ce privește planurile infla­ționiste, și sindicatele marxiste concep lucrurile cum la fel și Hitler este gata să se pună de a­­cord cu ele, dacă acestea înțeleg să excludă preocupările poli­tice”. Intr un cuvânt, național socia­lismul este un amestec de reacțio­narism economic (întoarcerea la mica producție), de corporation fascist și de socialism marxist. Probabil însă că odată instalat la putere, el va guverna după cum îi vor dicta­ împrejurările, cari mai aleg astăzi sugrumă orice doc­trine apriorice, și probabil că își va marina popularitatea, cum și-o macină toate guvernele de pretu­tindeni. Moartea național socialis­mului va fi puterea, precum moartea comunismului este apli­carea lui practică. XO- Scrisori din Berlin Conflictul dintre guvernul Reichului și statele sudice — In preajma unor noui decrete legi — Conflictul dintre guvernul Rei­chului și țările germane de Sud, constitue un eveniment neobișnuit de important în viața politică in­ternă a Germaniei. S-a produs ur­mător atitudinii statelor de Sud: pe deo parte o încordare între a­­ceste state și guvernul Reichului și de alta o înăsprire considerabi­lă a raporturilor dintre guvernul bavarez și mișcarea Hitlerista. In ultimele ore situația s’a liniștit în­tru­câtva, în primul rând prin faptul că în ziua de 26 Iunie or­dinea din­ Bavaria a fost complect menținută, deși înarmarea hitle­­riștilor de o parte și pregătirile vaste ale poliției bavareze de alta, n’au prevestit nimic bun. Intre Berlin și Munich se duc în pre­zent, convorbiri telefonice neîntre­rupte, ambele părți străduindu-se a ajunge la o apropiere a puncte­lor lor de vedere. Guvernul din Munich este în continuă legătură cu celelalte guverne din Sudul Germaniei, care promit Bavariei un sprijin larg și se identifică mai mult sau mai puțin cu punctul de vedere bavarez. Astăzi s-a obser­vat că Adolf Hitler vorbește cu un ton mult mai împăciuitor decât ceilalți fruntași ai național-socia­­liștilor. NEPUTINȚA FAȚA DE ȚĂRILE DE SUD Guvernul von Papen ar putea, bineînțeles, e și victorios în lupta cu statele din­ Sudul Germaniei, în caz dacă ar recurge la măsuri ex­traordinare, adică dacă ar lua po­liției din diferitele st­ate, o parte din puterea ei executivă și ar su­bordona administrația polițieneas­că oficiilor centrale ale­ Reichului. Acest lucru nu poate însă și efec­tuat pe cale normală. O condițiu­­­ne directă ar fi proclamarea stării de asediu în Reich. Această cale pare însă factorilor responsabili prea riscantă, deși național-soci­a­­lii amenință guvernul în diferite moduri și îndeamnă neîncetat ca să recurgă la această măsură. O­­pinia publică judicioasă din Ger­mania a insistat în ultimul timp, că poliția diferitelor țări ale Rei­chului, trebue din contra întărită spre a putea corespunde cât mai mult problemelor ei de astăzi. In realitate poliția aproape nu în­drăznește și nu poate interveni cu acea hotărâre ca înainte față de puternica mișcare hitlerista, care a ocupat până în prezent, nume­roase pozițiuni foarte importante. Cercurile judicioase germane sunt conștiente că introducerea stării de asediu cu admiterea concomi­tentă a uniformelor, ar înăspri nu­mai adversitățile din Sudul Ger­maniei. Dacă nouile decrete-ilegi ar reduce într’adevăr ajutorul pentru șomeri, precum și pensia pentru invalizii din război, aceas­ta ar putea duce la o mare încor­dare în întreaga țară. Lupta din­tre partidele politice este foarte­­ acerbă și dacă pe lângă aceasta ar mai interveni o luptă învierșuna­­tă a tarilor Reichului pentru ve­chile lor drepturi, Germania ar a­­junge la mari sfâșieri interne, care ar avea rezultate extrem de nefa­vorabile pentru întreaga viață din Germania. CARE VA FI SOLUȚIA SITUA­ȚIEI .In zilele de 25 și üb­lume, gu­vernul Reichului a ținut lungi con­sfătuiri, ca astfel să se poată lua în ziua următoare, adică încă îna­inte de noua călătorie a lui Paper la Geneva, o hotărâre definitivă pentru soluționarea dificultăților. După ultimele informatiuni, noui­le decrete-legi, care au fost înainte in 28 Iunie spre semnare Preșe­dintelui Hindenburg, rezolvă si­tuația complicată prin un com­promis. In primul decret se per­mite purtarea de uniforme de par­tid pe întregul teritoriu al Repu­blicii Germane, adică și în s­tatele de Sud, dar în acelaș timp se dă posibilitatea poliției, ca să inter­zică în diferitele județe și în mod provizoriu, purtarea de uniforme, în caz dacă ar amenința vre­un pericol. La o interpretare mai li­beră a acestui decret, se va putea­ vedea că guvernelor de Sud li se lasă deocamdată dreptul de a in­terveni împotriva purtării de uni­forme, pe tot timpul cât autoriza­rea lor ar putea duce la pericolul unor complicații. Punctul de ve­dere al guvernului bavarez este cunoscut. Atât acest guvern, cât și celelalte guverne din Sudul Gen­­niforme nu poate fi , deocamdată autorizată, deoarece ar interveni­ în statele de Sud, pericolul unui­ război civil. In legătură cu aces­­tă atitudine naște un mare interes, ultima ordonanță a Ministerului de Interne all Reichului însă mai anunțate poliției și autoritate. In mod expresiv se dă politiei locale dreptul ca să pună organizatori­lor întruniri, condițiuni precise, care au a fi împlinite. Nici prin condițiunea ca ele să fie mai întâi această ordonanță nu se ating drepturile diferitelor țări și juris­dicția lor polițienească. Modul re­zolvării chestiunilor a adus o li­niștire în țările de Sud, o ma­­re nemulțumire la hitleriștî, cari văd în aceasta o deviere de la de­zideratele național-sociale, «•••Să fie efect bine slabii­ că noi, ce­l puțîn, nu ne vom învoi cu teoria fatalității. Faptul că toți politici­ani­i și-au dat mâna ca să distrugă creditul țării, nu micșorează întru nimic vina lor. Ai drept să-ți administrezi prost averea, nu ești liber, în schimb, să compromiți averea altuia. Am făcut toate sforțările pen­tru a împiedeca unele nebunii; vom face tot ce ne va sta în putere pentru a micșora con­secințele lor”. GR. FILIPESCU­­ (Discursul de la Cluj) Candidații noștri D. dr. VASILE R. CUPA­­RESCU, candidează în frun­tea listei partidului conser­vator la Cluj și Someș având ca semn xox- Un­ important decret sovietic Riga, 29. (Rador). — Ziarele din Moscova publică azi un im­portant decret al comitetului executiv central al Uniunii so­vietice. Decretul ordonă categoric fncționarilor și autorităților o cale să respecte „legalitatea revoluționară” și să înceteze orice măsuri arbitrare, în deo-

Next