Epoca, iulie 1932 (nr. 1028-1054)
1932-07-01 / nr. 1028
Nr. 1028 3 LEI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) reclame și inserții Se primesc la adirația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362(10 Ziar al partidului conservator.Fondat i n anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Vineri 1 iunie 1932 î * Un articol din „Patria” în care se vorbește despre „bombardarea Bucureștilor”, este comentat cu vie indignare. Firește, figura stilistică a „Patriei” a fost nefericită. Dar, cinstit vorbind, din articolul încriminat se vede clar că oficiosul ■ d-lui Maniu n’a cugetat la bombardarea Capitalei noastre, ci a vrut numai să vorbească într’un stil așa zis „tare” despre necesitatea dărâmării acelor foruri politicianiste bucureștene cu cari „Patria” e în război. Suntem, însă, în plină campanie electorală, și se socoate bun de exploatat, și dintr’o parte și din cealaltă, orice. Se formulează cu nepăsare toate acuzările, și se trag cu seninătatea cea mai perfectă, toate concluziile. Alegătorul care ar voi să creadă tot ce se scrie în aceste zile de înfierbântare electorală, ar trebui să ajungă la concluzia că întreaga noastră pătură conducătoare este compusă din briganzi, din avortoni intelectuali și din trădători. Cui folosesc toate aceste... bombardamente? Țării, în orice caz, nu. Se crește astfel neîncrederea în conducători și proporțiile crizei de autoritate devin îngrijorătoare. Noi credem însă că metodele acestea violente nu folosesc nici chiar celor cari le întrebuințează. Și nici chiar pentru scopul imediat urmărit : cel electoral. Alegătorul rural s’a deprins cu ariile demagogiei. Le știe pe de rost. El nu poate ,decât surâde ascultând violentele încriminări reciproce, și cel mult îl poate reduce la o singură concluzie : — Toți sunt o apă ! Și dacă se poate crede că nu pot fi altfel campaniile electorale, dacă în locul duelului de concepții de guvernare trebue să avem neapărat desfășurări de țigănie, — să eliminăm din această deprimantă dispută cel puțin apostrofele de divizare națională. Să nu mai bombardăm Bucureștii. Nici chiar cu flori retorice. Dar să nu mai bombardăm nici Clujul.xox-• * * Partidul conservator e stavila împotriva nebuniilor cari destramă țara. Dați voturile voastre în alegerile de la 17 lune candidaților partidului conservator. Semnul nostru este Franța acordă Germaniei un moratoriu pe trei ani PARIS, 30 (Danub). Toate ziarele anunță azi din Lausanne că o nouă întorsătură s'a produs în discuțiunile francoanglo-germane. Primul-ministru MacDonald a reușit să convingă pe d. von Papen să discute eventualitatea plății unui fond pentru reparațiuni de către Germania. Târziu seara comitetul ales ori s'a întrunit din nou pentru a fixa durata moratoriului total și condițiunile în care Germania va trebui să plătească suma finală de despăgubire. Intr'o declarație oficială se arată că d. MacDonald a adresat Statelor creditoare întrebarea dacă sunt dispuse să renunțe la anuitățile prevăzute de planul Young, pentru a permite Germaniei să se elibereze de obligațiunile sale prin plata unei sume finale. Toți creditorii s'au arătat favorabili acestei soluțiuni. Chestiunea este acum să se obțină și aprobarea Reichului. Franța este de părere să se acorde deocamdată Germaniei un moratoriu de trei ani în care timp Reichul ar realiza reconstrucția sa economică. Apoi Germania, cu ajutorul căilor ferate sau al unei alte întreprinderi, ar efectua plata sumei finale forfetare. Se vor emite bonuri garantate de Reich cari vor fi depuse la Banca Internațională de Plăți. Această înțelegere ar forma apoi baza unei soluții generale a datoriilor interguvernamentale. Cea mai mare parte a sumei finale plătită de Germania va reveni Statelor Unite. Astfel — spune comunicatul oficial — Germania se află în fața unui front al creditorilor săi cari au înțeles că numai printr'o atitudine solidară se va putea ajunge la o soluție definitivă. Această hotărâre este de cea mai mare însemnătate pentru viitor. D. MACDONALD SpRe prăbușire EXISTĂ ÎN TARA ROMÂNEASCA O INSTITUȚIE DE CREDIT, CARE DE ZECI DE ANI AJUTĂ AGRICULTURA NAȚIONALA. ACEASTA INSTITUȚIE, DENUMITĂ „CREDITUL FUNCIAR RURAL", A FOST NEVOITA SĂ ÎNCETEZE PLATA CUPONULUI. NU SE POATE ZICE CĂ LEGEA DE CONVERSIUNE A D-LUI ARGETOIANU L'A FERICIT PE PLUGARUL ROMAN. O ALTĂ INSTITUȚIE ERA SA ÎNCEAPA OPERAȚIUNILE: „CREDITUL IPOTECAR", UN MILIARD TREI SUTE DE MILIOANE, ERAU DESTINATE PRIMELOR OPERAȚIUNI. PÂNĂ ÎN PREZENT, „CREDIDITUL IPOTECAR" N’A DAT NICI UN BAN DIN CAUZA NEBUNIILOR CONVERSIONISTE ALE D-LUI ARGETOIANU. CREDITUL RURAL A FOST CONSTRÂNS SA ÎNCETEZE PLATA CUPONULUI DIN LIPSĂ DE BANI. NIMENI NU MAI PLĂTEȘTE DE ȘASE LUNI. DE CÂI ORI I SE ARĂTA D-LUI ARETOIANU O GAURA ÎN LEGE, VLA RĂSPUNDEA: „STATUL PĂȚEȘTE!" TOTUL S PRĂBUȘEȘTE. ANI ȘI ANI DE 5ILE NU SE VA MAI GĂSI UN BAN. SUNTEM AMENINȚAȚI CU UN CONTROL INTERNATIONAL. SINGURA FORMULA DE SCĂPARE ASTAZI ESTE ACEASTA FORMULA UMILITOARE. AUTORUL DEZASTRULUI DA INTERVIEWURI ȘI FACE GLUME. DUPĂ RAPORTUL tRlST, NU CREDE DE CUVIINȚA SA STEA DE VORBA DEOCAMDATĂ, DIN CAUZA CALDUREI. UN STRAIN NE ÎNTREBA DEUNĂZI : „SE POATE ATÂTA INCONȘTIENTĂ ?" STRĂINUL ACESTA NU NE CUNOȘTEA DESTUL DE BINE. Situația Franții după Lausanne Trebue recunoscut că la Lausanne, Franța a făcut toate concesiile cu putință. De fapt, a mers atât de departe pe calea aceasta, încât nu i s'ar fi putut pretinde mai mult de Germania, decât în cazul când aceasta ar fi ținut morțiș la ruptură. Ceea ce se pare că este cazul. Cn adevăr, Franța a convenit chiar la începutul conferinței la o suspendare sine die a reparațiilor. Aranjamentul chestiunei urma să se facă ulterior. Ce însemnează aceasta? Că Franța era dispusă, dacă nu se putea altfel, chiar la anularea reparațiilor, contând neapărat pe o înțelegere cu Germania. Desigur, delegații Franței nu au exclus dintre posibilități și pe aceea a eșuării înțelegerii. In cazul acesta chestia reparațiilor rămânea în aer. In conferință, pentru facilitarea aranjamentului, ei au cerut Germaniei numai să dea Franței garanții de securitate, pentru ca ea să-și poată reduce cheltuelile apărării naționale, compensând prin această reducere lipsa reparațiilor. Franța a făcut o dovadă desăvârșită că toată politica ei de până aci nu a fost una de hegemonie europeană și de ținerea Germaniei sub călcâi, ci că îi era dictată exclusiv de interesul securității, considerând spiritul revanșard al Germaniei. Astăzi nu mai poate învinovăți nimeni pe francezi de intransigență și de exercitarea brutală a dreptului celui mai tare. Dar concesiile făcute de Franța constituesc cel mai strălucit gest de generozitate și de spirit de conciliere ce s’a văzut vreodată în istoria politică. Oricine va recunoaște fără rezerve că d. Harriet este un bărbat politic de mâna întâia, înțelegător al situației generale, al intereselor țării sale și creator de cărări noi în câmpul politicii internaționale. Conduita Franței în chestia reparațiilor, a reușit să ralieze la punctul ei de vedere și pe Anglia, prin d. Macdonald și, desigur, să neutralizeze atitudinea Italiei. Conferința se poate socoti eșuată. Deși Germania a obținut suspendarea reparațiilor, fără un aranjament definitiv al lor, consimțit de părți, aceasta nu este o soluție. Căci în acesst caz, părțile își rezervă toată libertatea de acțiune pentru viitor, ceea ce însemnează că suspiciunile și măsurile ce le urmează, vor continua. Nu era în joc numai chestia financiară a reparațiilor, ci și găsirea căilor practice pentru o împăciuire generală, pentru crearea unei atmosfere de colaborare. Și acestea nu puteau fi obținute decât printr-o înțelegere. Deci, conferința a eșuat. Atitudinea delegaților germani a făcut imposibilă această înțelegere Ei au cerut nu numai anularea, fără nici un fel de concesie a reparațiilor, dar și dezarmarea Franței în măsura în care este dezarmată Germania. Ce însemnează în împrejurările date, cerea egalității de armamente? Este în afară de orice îndoială că Franța n ți mai are nimic de revendicat de la Germania; aceasta din urmă nu are a se teme de forța abisimată a Franței. Dovada a fost făcută în mod strălucit de delegația franceză, care a promis chiar o reducere a armamentelor, în cazul când Germania ar da garanții de Securitate. Ori, aceste garanții nu pot fi eficace decât prin aderarea Germaniei și a tuturor statelor europene la un control internațional al armamentelor și prin crearea unei armate internaționale, pusă la dispoziția Ligii Națiunilor. Aceasta este propunerea Tardieu. Germania a refuzat. Ea a cerut Franței să dezarmeze până la limita dezarmării ei. Dat fiind spiritul revanșard german, această propunere însemnează o pregătire a revanșei. Franța nu putea consimți. S'a făcut deci dovada că Germanii sunt intratabili și că războiul de revanșă este ultima lor țintă. In fața acestei situații nu este de loc exclusă o reînchegare a mapei antante, cel puțin între Anglia și Franța. Desigur, mai bine rezultate pentru interesele Franței — considerând intențiile Germaniei—nu se putea pretinde delegației franceze. Franța rămâne și mai departe într'o situație privilegiată. In adevăr, cererea Germaniei, manifestată deocamdată în mod discret, pentru o conversiune și o reducere a datoriilor particulare germane în străinătate, este de natură să agraveze criza financiară din Statele Unite, Anglia și Elveția, unde sunt contractate aceste angajamente, pe când Franța are de încasat foarte puțin de la economia particulară germană. In plus, agravarea situației interne germane, contribue ca Franța să privească în liniște viitorul apropiat. Ex. D i HERRIOT m> lată dar ce însemnează răspunderile și moralizarea vieții publice, făgăduite de manifestele electorale. In locul unor asemenea pasagiu, am prefera fapte, pe loc, sau DE INDATA, cum se exprimă manifestul național țărănesc. S'a pus oare, în alcătuirea listelor de candidați grija înlăturării incorecților ? Și doar acesta sunt foarte bine cunoscuți. Și-i cunosc și național-țărăniștii și liberalii și averescanii și gogiștii. Cum o să se mai facă epurația mâine, după ce incorecții vor ajunge din nou deputați și senatori ? Dar pentru epurarea vieții politice mai este de făcut ceva, și anume trebuesc retezate aripele aviatorilor politici fripturiști. Și se face tocmai inversul. Astfel că pasagiile din testele electorale, în cari se manivorbește demoralizarea vieții publice sunt numai simple fraze. Nu se vede de loc intenția de a se păși drumul moralizării. I. D. Uc scumpă ara, pierea mea de mancă și pierea mea de iubire. Nicolae nipescu „Le Temps” a făcut o anchetă în Germania asupra mișcării național-socialiste, pe care o redăm mai jos în traducere: „După cum îi arată numele, naționalismul lui Hitler vrea să fie socialist. Prin aceasta se deosebește el de alte doctrine analoage, cunoscute în Germania și aiurea. Naționalismul este prin definiție o doctrină care subliniază comunitatea de sentimente, de tradiții, de idei, de interese între locuitorii aceleiași țări — sforțându-se să tăgăduiască, sau cel puțin să micșoreze legăturile materiale și spirituale ce pot exista între națiunile și țările deosebite. Anumite teorii naționaliste, bunăoară aceea a lui Barrès de la „Action franșaise“ puneau cu bună știință accentul pe legăturile culturale, pe felul de a cugeta și simți, ce caracterizează un popor. Anchete mondiale Astfel însă aceste teorii se adresăm mai curând elitelor, căci fără îndoială, în realitate, masele mari ale națiunilor nu participă la aceste legături spirituale (exceptând limba), decât într’un mod foarte confuz. Fără a neglija această comunitate de sentimente și de idei, național-socialismul lui Hitler dă o mare importanță intereselor materiale. Trebue ca statul să înfrâneze și să controleze interesele particulare, pentru a stabili între ele armonia, din care va rezulta sentimentul comunității naționale. Iată pentru ce statul trebue să fie socialist. Dar sunt o sută de maniere de a fi socialist. Al lui Hitler nu seamănă de fel cu al internaționalelor II-a și III-a. Hitler îi consideră pe marxiști ca pe cei mai mari vrăjmași. Se reproșează întâi materialismul, că nu urmăresc decât interesul individului, fără să se ocupe de datoriile sau de legăturile lui cu comunitatea , apoi le reproșează internaționalismul. Cu toate acestea, ca și marxiștii, Hitler declară că temelia societății trebue să fie munca, iar nu capitalul. Capitalul trebue să fie în serviciul muncii și nu invers, cum este cazul în societatea burgheză și capitalistă. Național socialismul vrea să suprime lupta de clasă și să stabilească o colaborare și o stmă reciprocă între ele, mai ales între patron și muncitor. El nu vrea să suprime clasele, ca marxiștii și nici capitalul ; se mulțumește numai să-l controleze și să-i impună anumite restricții. Cere să reînvieze legăturile cooperative. Inlăuntrul corporațiilor, patronii și amploiații își vor desbate interesele reciproce sub supravegherea statului. Statul va fi ultima instanță pentru fixarea salariilor, ceea ce este cazul în Germania de 10 ani. Se pare că naționalsocialiștii vor să mențină mai departe consiliile muncitorești și a In programul electoral al partidului național-țărănesc, găsim următorul pasagiu: „Spre a se face de îndată un pas hotărîtor pentru moralizarea vieții publice, Partidul naționalțărănesc va realiza controlul verilor tuturor miniștrilor, funcționarilor publici și parlamentarilor“. . Iată o cunoștință veche :’ Incepându-se din 1910, toate programele electorale ale partidelor noastre politice, nu numai ale celui naț-țărănesc, conțineau un asemenea pasagiu. Dar viața noastră publică nu a fost moralizată. Dimpotrivă. Cu metodele lor, cele mai multe din partidele noastre nu pot să moralizeze viața publică. Și apoi viața publică nu se moralizează odată la 10 ani, printr'o lege care să sancționeze zecile de mii decari acumulate, ci pe loc, de căte ori se produce un caz. A tăcea asupra incorectitudinii unui coreligionar politic, însemnează a te face complice cu el. Și, să ne fii, permis s'o spunem, prea dese ori am avut de deplâns această complicitate.sigurările sociale. Ei cer etatizarea trusturilor și participarea lucrătorilor la beneficiile marilor întreprinderi. Vrea să extindă indemnizațiile de bătrânețe la toate clasele sociale, cari încă nu se bucură de ele, spunând că cele două drepturi esențiale sunt: dreptul de a munci în timpul perioadei active a omului și dreptul de repaos la bătrânețe. Socialismul hitlerist nu se interesează numai de clasa minieră. El promite țăranilor să le protejeze producția prin protecția vamală, dezvoltând cooperativele de cumpărare și de vânzare și combătând specula, reducând datoriile ipotecare și desvoltând mica proprietate. Asemenea vrea să favorizeze pe negustorii cei mici și mijlocii, în paguba celor mari, pe meseriași și mica industrie în dauna marilor întreprinderi. Doctrinarul partidului, d. Feuer, a concretizat programul astfel: „a libera statul și deci poporul, de sub tutela marelui capital’’. Această liberare este concepută în mod cât se poate de simplu. Statul o poate pune în practică, servindu-se de monopolul său monetar. El trebue să pună mâna pe toate instituțiile de emisiune și să finanțeze toate lucrările publice cu mijlocirea inflației monetare. Mijloacele de plată emise de stat vor avea ca contrapartidă valori reale: porturi, căi ferate, stații de forță electrică, etc., a căror exploatare va produce beneficii. Emițând singur bancnote își va face singur un avans, sporind prin aceasta bogăția națională. O economie concepută pe astfel de baze inflaționiste nu se poate menține decât într-un stat izolat. Nu se poate acomoda cu o monedă bazată pe aur și schimbabilă pe devize. Se propune • ■ deci suprimarea mărcii aur și înlocuirea ei cu o monedă fără putere în afară de frontiere. Se propune autarhia, cu reducerea comerțului exterior la minimum. Orice produse ce ar putea fi fabricate în Germania, să fie interzise la import. După aceste indicații, sistemul economic și social național socialist, nu pare prea coherent, nici prea clar; este vorba mai mult de tendințe decât de formule definitive. Cea mai clară pare a fi aceea a autarhiei industriale, agricole, monetare, adică a izolării naționale. Ostilitatea național socialismului contra marelui capital și contra marilor întreprinderi ar fi în raport strâns cu această tendință, marele capital fiind necesarmente mai internațional decât cel mic. In ce privește planurile inflaționiste, și sindicatele marxiste concep lucrurile cum la fel și Hitler este gata să se pună de acord cu ele, dacă acestea înțeleg să excludă preocupările politice”. Intr un cuvânt, național socialismul este un amestec de reacționarism economic (întoarcerea la mica producție), de corporation fascist și de socialism marxist. Probabil însă că odată instalat la putere, el va guverna după cum îi vor dicta împrejurările, cari mai aleg astăzi sugrumă orice doctrine apriorice, și probabil că își va marina popularitatea, cum și-o macină toate guvernele de pretutindeni. Moartea național socialismului va fi puterea, precum moartea comunismului este aplicarea lui practică. XO- Scrisori din Berlin Conflictul dintre guvernul Reichului și statele sudice — In preajma unor noui decrete legi — Conflictul dintre guvernul Reichului și țările germane de Sud, constitue un eveniment neobișnuit de important în viața politică internă a Germaniei. S-a produs următor atitudinii statelor de Sud: pe deo parte o încordare între aceste state și guvernul Reichului și de alta o înăsprire considerabilă a raporturilor dintre guvernul bavarez și mișcarea Hitlerista. In ultimele ore situația s’a liniștit întrucâtva, în primul rând prin faptul că în ziua de 26 Iunie ordinea din Bavaria a fost complect menținută, deși înarmarea hitleriștilor de o parte și pregătirile vaste ale poliției bavareze de alta, n’au prevestit nimic bun. Intre Berlin și Munich se duc în prezent, convorbiri telefonice neîntrerupte, ambele părți străduindu-se a ajunge la o apropiere a punctelor lor de vedere. Guvernul din Munich este în continuă legătură cu celelalte guverne din Sudul Germaniei, care promit Bavariei un sprijin larg și se identifică mai mult sau mai puțin cu punctul de vedere bavarez. Astăzi s-a observat că Adolf Hitler vorbește cu un ton mult mai împăciuitor decât ceilalți fruntași ai național-socialiștilor. NEPUTINȚA FAȚA DE ȚĂRILE DE SUD Guvernul von Papen ar putea, bineînțeles, e și victorios în lupta cu statele din Sudul Germaniei, în caz dacă ar recurge la măsuri extraordinare, adică dacă ar lua poliției din diferitele state, o parte din puterea ei executivă și ar subordona administrația polițienească oficiilor centrale ale Reichului. Acest lucru nu poate însă și efectuat pe cale normală. O condițiune directă ar fi proclamarea stării de asediu în Reich. Această cale pare însă factorilor responsabili prea riscantă, deși național-socialii amenință guvernul în diferite moduri și îndeamnă neîncetat ca să recurgă la această măsură. Opinia publică judicioasă din Germania a insistat în ultimul timp, că poliția diferitelor țări ale Reichului, trebue din contra întărită spre a putea corespunde cât mai mult problemelor ei de astăzi. In realitate poliția aproape nu îndrăznește și nu poate interveni cu acea hotărâre ca înainte față de puternica mișcare hitlerista, care a ocupat până în prezent, numeroase pozițiuni foarte importante. Cercurile judicioase germane sunt conștiente că introducerea stării de asediu cu admiterea concomitentă a uniformelor, ar înăspri numai adversitățile din Sudul Germaniei. Dacă nouile decrete-ilegi ar reduce într’adevăr ajutorul pentru șomeri, precum și pensia pentru invalizii din război, aceasta ar putea duce la o mare încordare în întreaga țară. Lupta dintre partidele politice este foarte acerbă și dacă pe lângă aceasta ar mai interveni o luptă învierșunată a tarilor Reichului pentru vechile lor drepturi, Germania ar ajunge la mari sfâșieri interne, care ar avea rezultate extrem de nefavorabile pentru întreaga viață din Germania. CARE VA FI SOLUȚIA SITUAȚIEI .In zilele de 25 și üblume, guvernul Reichului a ținut lungi consfătuiri, ca astfel să se poată lua în ziua următoare, adică încă înainte de noua călătorie a lui Paper la Geneva, o hotărâre definitivă pentru soluționarea dificultăților. După ultimele informatiuni, nouile decrete-legi, care au fost înainte in 28 Iunie spre semnare Președintelui Hindenburg, rezolvă situația complicată prin un compromis. In primul decret se permite purtarea de uniforme de partid pe întregul teritoriu al Republicii Germane, adică și în statele de Sud, dar în acelaș timp se dă posibilitatea poliției, ca să interzică în diferitele județe și în mod provizoriu, purtarea de uniforme, în caz dacă ar amenința vreun pericol. La o interpretare mai liberă a acestui decret, se va putea vedea că guvernelor de Sud li se lasă deocamdată dreptul de a interveni împotriva purtării de uniforme, pe tot timpul cât autorizarea lor ar putea duce la pericolul unor complicații. Punctul de vedere al guvernului bavarez este cunoscut. Atât acest guvern, cât și celelalte guverne din Sudul Genniforme nu poate fi , deocamdată autorizată, deoarece ar interveni în statele de Sud, pericolul unui război civil. In legătură cu acestă atitudine naște un mare interes, ultima ordonanță a Ministerului de Interne all Reichului însă mai anunțate poliției și autoritate. In mod expresiv se dă politiei locale dreptul ca să pună organizatorilor întruniri, condițiuni precise, care au a fi împlinite. Nici prin condițiunea ca ele să fie mai întâi această ordonanță nu se ating drepturile diferitelor țări și jurisdicția lor polițienească. Modul rezolvării chestiunilor a adus o liniștire în țările de Sud, o mare nemulțumire la hitleriștî, cari văd în aceasta o deviere de la dezideratele național-sociale, «•••Să fie efect bine slabii că noi, cel puțîn, nu ne vom învoi cu teoria fatalității. Faptul că toți politicianii și-au dat mâna ca să distrugă creditul țării, nu micșorează întru nimic vina lor. Ai drept să-ți administrezi prost averea, nu ești liber, în schimb, să compromiți averea altuia. Am făcut toate sforțările pentru a împiedeca unele nebunii; vom face tot ce ne va sta în putere pentru a micșora consecințele lor”. GR. FILIPESCU (Discursul de la Cluj) Candidații noștri D. dr. VASILE R. CUPARESCU, candidează în fruntea listei partidului conservator la Cluj și Someș având ca semn xox- Un important decret sovietic Riga, 29. (Rador). — Ziarele din Moscova publică azi un important decret al comitetului executiv central al Uniunii sovietice. Decretul ordonă categoric fncționarilor și autorităților o cale să respecte „legalitatea revoluționară” și să înceteze orice măsuri arbitrare, în deo-