Epoca, august 1932 (nr. 1055-1080)

1932-08-02 / nr. 1055

Nr. 1055 3 LEI {REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BDCUBEȘTI, PA SÁGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) Reclame și inserții Se prinsese la aierafia ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon 362110 Marți 2 August 1932 Ziar­ul conservator.­Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU * Sfârșit de săptămână L­a concursul de frumuseță de la Spa a fost proclamată miss­­ Univers, reprezentanta Turciei. Suntemm cam departe de vremea când vălm­ dese acoperiau fața frumoaselor otomane... Ochii oricărui ghiaur se pot o­­dihni azi în voe pe figuri altă­dată gelos păzite, ca de atingerea unor raze distrugătoare. Țara lui Mustafa Kemal a străbătut în pu­țini ani spații siderale. Va fi mai fericită în brațele civilizației eu­ropene de­cât pe vremea stăpâni­rii aspre a bătrânilor tradiții ? Greu de i­puis. In orice caz eve­nimentul de la Spa punctează e­­locvent viața cea nouă a Turciei și ni se pare cel mai demn de­­ atenție dintre toate evenimentele­­ europene ale ultimei să­ptă­mâni... * ! Și, totuși nu’a fost lip­sită de e­­venimente săptămâna aceasta. In Germania mai m­ult de 37 milioa­ne de oameni aui participat la a­­­legerile pentru Reichstag. Națio­nal-socialiștii au obținut ap­roxi­mativ 37 la sută din totalul vo­turilor exprimate, urmați în or­dine de so­c­i­al-democrații, comu­niști fii­n partidul centrului. I­­ncă un mic efort, de trei la sută, și național-socialiștii ar fi luat... prima ! Ar fi avut și ei, în felul acesta,o frumoasă majorita­te. Cum însă Germania nu trăeș­­­te 'sub­»im­petitul fericitei legi e­­lectorale rmijâneștî, hitleriști vor avea majoritatea parlamenta­ră, deși s’au afirmat neîndoioli partidul cel­ mai tare. Orice s’ar spune, măcar Sfi ale politicii, tot noi suntem maii in­genioși l —*n 1 Uri m­utiiări împresion­arii de mandate au obținut co­muniștii. Cu toată preponderența hitleriș­­tilor și cu toată lupta înverșuna­tă care s’a dat, partidul roșu a câș­tigat teren în dauna social-de­mocraților și a partidului națio­nal. Germania va mai fi încă multă vreme teatrul unor mari zbuciu­­mări și telegramele vor continua să ne anunțe ciocniri sângeroase pe străzile orașelor. Nu poate fi desființat cu ucazuri guverna­mentale un partid căruia șase mi­lioane de oameni îi dau încrede­rea lor. Declinul comunismului german e în funcție de cumințe­nia conducerii. Politica de aven­tură îl va favoriza. Politica înțe­leaptă, lipsită de înfrigurările vi­surilor revanșarde, îl va ofili. ” Aim avut și noi, în aceiași zi, înfrigurările noastre. Ediții Spe­ciale în zi de sărbătoare, confis­­mări­i de ziare și afluență neobiș­nuită pe străzi. Punct culminant. d. Iuliu Maniu a revenit la șefia partidului național-țărănesc. Poa­te că, astfel, se va pune capăt mă­car îr­ parte vijelioaselor frămân­tări din partidul național-țără­nesc. Poate ca vom avea și un guvern de mai multă autoritate și de mai mult spor la lucru. Noi o dorim. Dar nu ne putem împiedeca de a cugeta, în acelaș timp, Cu oarecare melancolie, că dispare într’o anum­­tă măsură a­­cel impresionant mister al Rădă­­cinului care-i făcea, într’un fel, și prestigiul... C. Brebea » Idei și m­anwneri Autoritățile comunale complice cu autoritățile . Un principiu elementar care stă la baza oricărei normale circu­­­lațiuni și a produselor, pentru ca prețul de vânzare să nu se urce, este înlăturarea intermediarilor paraziți, care se interpun între producător și cumpărător, mai a­­les când este vorba de produse de prima necesitate,­­ O administrație comunală care își înțelege menirea și reprezin­tă, cu drept cuvânt apărarea in­tereselor obștești, trebue în pri­mul rând să asigure această cir­­­culațiune normală a alimentelor i de prima necesitate, înlăturând intermediarii paraziți, care scum­pesc alimentele — și nu respec­tă mercurialele pieții (prețurile de en gros). In­deosebi la Bucureștii, auto­ritățile comunale, din contră, cau­tă să încurajeze pe intermediarii speculanți, făcându-se complicii lor. Un exemplu dintr’o mie: Sunt anumiți vânzători­­ care desfac în special zarzavaturile cu căruța, zarzavaturi pe care le cumpără direct de la grădinile din vecinătatea Bucureștilor și apoi le revând direct consumatorilor pe prețuri convenabile. Insă, mai sunt și olteni, care desfac zarzavaturi și fructe­ ,cu ajutorul coșurilor. intre acești desficatori de măr­furi ar trebui să fie o concordan­ță de prețuri. Totuși ce dife­rență ! Pe când cei ce desfac cu că­ruța vând, de pildă ceapa cu 3 lei kgr. și roșiile cu 4—5 lei. Olte­nii vând ceapa cu 6—7 lei și ro­șiile cu 7—8 lei, deși ambii se a­­provizionează direct de la produ­cători. Pe când vânzătorii cu căruța, vând cu un câștig de 20—30%, Oltenii vând cu 100—120%. Și totuși, autoritățile comuna­le împiedică pe cei dintâi și în­curajează pe cel de al doilea. Iată cum mercurialele pieței devin ceva iluzoriu! Să cumperi de la producător ligr. de ceapă cu 2 lei și să-l re­­vinzi consumatorilor cu 6—7 lei, nu se poate o speculă mai carca­­teristică, și totuși autoritățile comunale stau impasibile și o­­crotesc pe acești speculanți. Un Oltean chiar, îmi mărturi­sea că deși cumpără zilnic măr­furi de 2—300 lei, tot pe atâta câștigă — căci „boerii trebue să plătească dacă vrea să aibă toate la nas“... Intr’un oraș populat d­a Bucu­reștii, unde aprovizionarea nu este organizată ca la Paris, Ber­lin, Praga, etc., — singurul mij­loc de a putea realmente esteni traiul, este de a se lăsa pe pro­­ducători (țărani cu unt, ouă, brânză, lapte, etc.), să vândă di­rect consumatorului la domiciliu sau pe detailiștii au căruța, care se aprovizionează direct de la producători, în­ cantitate mai ma­re și le convine să le revâmdă pe preț convenabil. Chiar dacă se în­gădue vânza­rea prin Olteni, autoritatea co­munală trebue să le fixeze pre­țurile, cel puțin săptămânal, — însemnândude în condicuța lor, — pe care oricând consumatorul poate să o ceară, și în caz de com­­traven­ire să fie dat pe mâna or­ganelor administrativei. Este absurd și imoral ca Ol­teanul care cum­pără vânătă, de pildă, cu 2—3 lei să o revândă cu 5—6 lei. Când va avea în carnet prețul săptămânal al desfacerei, el nu va mai avea curajul acesta. E. C. Decusară ----------xox---------­ Gestul d-lui Hoover In statu­l cel mai democratic, in Statele­ Unite ale Americii de Nord, pr­­eședintele Hoover ,­-i* exer­citat dreptul său de „veto", refuzând să sancționeze legea, votată de parla­ment, prin care se acorda un nou fond de 360.000.000 lei pentru ajutorarea șomerilor. Interesant este felul cum președin­tele Hoover a motivat refuzul său. El a spus că înțelege să se vină în a­­jutorul șomerilor dându-le de lucru, nu acordându-le ajutoare, fără să-i puie la muncă, încurajându-i astfel la trândăvie și făcându-i că crează că statul e obligat să întrețină oameni cari nu muncesc. D. Hoover nu este singur. D. Mus­solini, în Italia, a procedat la fel. Acolo nu există șomeri. Li se dă de lucru la toți cari cer. Nimeni nu are voe să ceară de pomană. Cei cari re­fuză să muncească ceea ce li se oferă — pe motiv că ar fi „calificați" pen­tru o anumită muncă — sunt sancțio­nați. Li se plătește atât cât se poate: 5—6—8—10 lirete pe zi (45—90 lei) — acolo unde carnea costă deja 10—20 lirete (90—180 lei) kgr. — lumea mun­citoare trăește cum poate, dar fiecare e mândru că își câștigă existența muncind și mulțumită că i se dă de lucru. In felul acesta conducătorii pot face educația poporului și îl pot face conștient. Iată pentru ce aprobăm gestul d-lui Hoover. xox- CORTEGIUL REGAL RAR AM VĂZUT CEVA MAI MELANCOLIC DE­CAT CORTE­GIUL REGAL CARE A STRĂBĂ­TUT ULIȚELE CAPITALEI SAMBA­­TA DIMINEAȚA, PE STRĂZI ACELAȘ PUBLIC CA LA 8 IUNIE 1950. DE DATA ACEASTA VNSA O ATMOSFERA DE DEZNĂDEJDE GENERALA, A DISPĂRUT FOCUL SACRU FĂURITOR DE AU­TEA LUCRURI MARI. REGELE, ATENT PARE A MIRAT DE TACEREA ACESTE MULȚIMI NEVINOVATE ȘI NENOROCI­TA, CARE NU MAI GASEA FOR­ȚA SA-L ACLAME. »L ACLAMA­SE ATIT DE MULT ACUM DOI ANI. POPORUL ERA TOTUȘI SIN­CER ATUNCI CA ȘI AST­AZI. POPORUL ARE INTUITII EXTRA­ORDINARE. PE CALEA VICTORIEI CORTE­GIUL SE OPREȘTE ÎNTÂMPLĂ­TOR O CUPA SUB UN BALCON TIXIT DE LUME CARE BATE DIN MÂINI. APLAUZELE SUNA FALS. BALCONUL ACELA ATIT DE SO­NOR ZI ȘI NOAPTE ESTE NENO­ROCIREA DINASTIEI. ACOLO SE HOTĂRĂSC TOA­TE, ACOLO SE PREGĂTEȘTE DE­ZAGREGAREA STATULUI BUR­GHEZ. ÎNTREȚINEREA ACELUI BAL­­CO­N ESTE CUPRINSA IN CAE­­TUL DE SARCINI AL TUTUROR GUVERNELOR. DACA NU TE SU­PUI, N'AI DREPTUL SA DAR­­MUEȘTI TARA. PE CE CUVÂNT? GREU DE SPUS. IN DEFINITIV POATE CA ESTE ȘI DANSUL P. R. BALCONUL DIN CALEA VIC­­TORI­EI DEVINE PE ZI CE TRECE MAI OFENSIV ȘI MAI ZGOMO­TOS. SUFLEURUL TINE SA SE ȘTIE CA ESTE SUFLEUR. CU TOATE ACESTE, NICI UN ROL NU CERE MAI MULTA DISCREȚIE. VAZUT­A VREODATA CINEVA LA TEATRU PE SUFLEUR? SU­FLEURUL DIN CALEA VICTORIEI VREA SA FIE VĂZUT, CUNOS­CUT ȘI AUZIT. EL IȘI SPUNE CU­VÂNTUL IN TOATE. LUMEA CARE PRIVEA TRECE­REA CORTEGIULUI DE SAMBA­­TA ȘTIE UNELE, IAR IMAGINA­ȚIA POPULARA CREAZA AL­TELE. ȘI IN 1950 S'AU FĂURIT LE­GENDE , IN ACELEAȘI INSA. CE UȘOR AR FI DOAMNE, SA RECIȘTIGI ACESTE MASE, BUNE, BLANDE, RABDATOARE. PENTRU ACEASTA AR FI SU­FICIENT SA RENUNȚI LA BAL­CONUL DIN CALEA VICTORIEI. TARE MA TEM INSA CA BAL­CONUL VA SUBSIST­A. GRIGORE FILIPESCU După cifrele provizorii cunos­cute asupra recoltei mondiale de grâu, ar rezulta că anul acesta ex­cedentul de producție asupra po­sibilităților generale de concuim, va fi mai mare ca cel de anul tre­cut. Numai Statele Unite și Canada ar dispune pentru export de o can­titate de circa 3 milioane de va­goane de grâu, a 10 tone, în timp ce nevoile de import ale țărilor subproducătoare de pe tot globul nu cifrează mai mult ca 1 milion jumătate vagoane. La acest prisos de 1 milion ju­mătate de vagoane al emisferului nordic trabue adăugat prisosul ex­portabil al tarilor su­praprodu­ca­­toare din emisferul sudic, Argen­tina, Africa de sud, Indiile și Au­stralia. Situația se complică și mai mult, dacă se ține seama că până și state subproducătoare până azi a­­par pe piață ca exportatoare, cum este cazul Germaniei care va ex­porta secară. Lipsa de perspectivă a unei ur­cări de prețuri într-un viitor a­­propiat, nimicirea puterii de rezis­tență financiară a producătorilor de pretutindeni și perspectiva al­terării stocurilor prea mult timp înmagazinate, va prelejn­ o concu­rență îndârjită între diferitele țări exportatoare, din care va re­zulta o nouă scădere a prețului grâului, secarei, orzului și ovăzu­lui. Cu porumbul vom vedea mai târziu, cari sunt perspectivele. In ce ne privește pe noi, nu tre­bue să ne îngrijim prea mult, din punctul de vedere al consumului intern de insuficiența recoltei na­ționale de grâu de anul acesta. Vom găsi ,pe piețele internaționale grâu din belșug, cu preț foarte convenabil și chiar pe credit. Se impune însă o concluzie foar­te interesantă, desprinsă din con­statările de mai sus, cari, în linii generale nu pot fi contestate. Anume ca­pitalitatea agricultu­rii este paralizată pentru mulți ani de aici înainte daca se va încerce salvarea sau men­ținerea ei, numai cu mijloace izo­late și timide­ întrucât însă nu se vre., posibilitatea unui plan infil’țati 1 de redresare a­­gri’colis, nabl'­rațiune decât ea ne resemnăm în privința ajutorării agricu­turii, așteptând vremuri mai li­ne. Dacă este de luat o măsură, mai ușor practicabilă și cu efecte mai aficate, pentru rezolvarea ches­ti­unii claselor agricole, aceasta nu poate fi decât crearea de debu­­șeuri orășenești pentru brațele ță­rănești. Forțe, mai presus de orice pro­grami împing nemilos în această direcție. Idealul statului agrar începe să intre în istorie. Statul viitorului este cel industrial, în care variația sorturilor produse este nelimitată, de unde rezultă o indefinită posi­bilitate de progres economic și de existență pentru diferitele clase sociale. Apicultura a devenit un cerc închis, dincolo de ale cărui limite nu se mai poate trece. I. Bold D. Argetoianu anunță prin „A­­devărul“ că va apăra conversiu­nea în dimensiunile ei actuale. Pe d-sa îl preocupă soarta crea­turilor cu c­are înțelege să-și facă partid, pe care „Epoca“ le-a de­mascat la timp. D. Argetoianu nu așteaptă da­tele statistice culese de Ministe­rul Justiției asupra cererilor de conversiune, pentru a discuta a­­poi în cunoștință de cauză. Nu-i interesează nici situația tragică a sutelor de mii de depo­nenți mărunți, lăsați pe drumuri de legea conversiunii, pentru a se permite mai departe d-lor Ca­pră, Maltezeanu, Fischer, Proto­­popescu, Finkelstein, Stoianovicii, etc., etc., să aibă automobile și să facă voiajuri în străinătate. Funcționarii, pensionarii și mi­litarii, neplătiți de stat, din cau­za încasărilor reduse, ca efect al înghețării circulației de bunuri, din lipsă de credite, lucrătorii și funcționarii concediați zilnic de întreprinderile furnizoare ale statutului, din aceleași cauze, funcționarii și lucrătorii din în­treprinderile particulare, cari nu mai găsesc nicăeri o letcaie cre­dit, concediați cu miile, se vor mișca în curând, ca unul pentru a trage la răspundere pe omul sinistru și pe aceia ce i-au dat concursul să aducă lucrurile în țară în halul de astăzi Aproape nu există cămin în ța­ră, care să nu fi fost atins de lip­sa groaznică de credite de pe piață. Pe ând era ministru de finan­țe, d­ Argetoianu făcea declarații zilnice prin care semna numai descurajare, pentru a-și motiva incapacitatea în conducerea fi­nanțelor publice și pentru a jus­tifica nevoia legii monstruoase a conversiunii și a lichidărilor ju­­d­ica­l­e D. Mitronescu ne-a dovedit în­­tre o lună și jumătate că tezaurul poate încasa mult mai mult de­cât pe timpul d-lui Argetoianu, dar nu prin declarații pesimiste, ci prin încurajare și prin îndemn. Guvernul actual înțelege să a­­ducă o ușurare și vieții particu­lare, prin modificarea — cel pu­țin în parte — a legilor distrugă­toare de credit. Ei bine, d. Argetoianu se o­­pune. Pe d-sa îl interesează mai mult cei 15—ha.OOO de convertiți, c>u datorii de la un milion în sus, de­cât restul de 18 milioane, cari a­­bis, își mai trag sufletul din cau­za înghețului economic. D. Argetoianu să caute să fie mai circumspect, căci țara înce­pe să se trezească. In foarte scurt timp va suna ceasul răspunderilor și d-sa va fi primul chemat să dea socoteala de ruina generală, pe care a pro­vocat-o pentru a și satisface cu­noscutul orgoliul cinic și cele 15—20.000 de creaturi, cu cari în­­telege să-și facă partid. Ii dăm întâlnire peste trei luni I. -xox- Manevrele armatei franceze Paris, 31 (Rador). — „Le Main“ află că la marile ma­nevre cari vor avea loc in regiunea Ma­ily-Mourmelon, vor lua parte două divizii de infanterie și o divizie de ca­valerie. Aceste manevre sunt destinate sediului motorizării armatei. Legea lichidărilor judiciare Di­rrecția lichidărilor judiciare din ministerul de justiție a în­­trep­rins o anchetă statistică asu­pra cererilor de lichidare judi­ciară introduse până acum la tri­bunalele din țară.­­ Până în acest moment, au so­sit datele cerute numai d­in 50 de județe mai mici. Iată câteva rezultate: Jud. Argeș, 12 cereri, arătând un pasiv de 62 milioane și un ac­tiv de 81 milioane. Jud. Constanța, 28 cereri, pa­siv 20 milioane 500 mii, activ 25 milioane. Jud. Mehedinți, 23 cereri, pa­siv 50 milione, activ 50 milioane. Jud. Putna, 29 cereri, pasiv 20 mil­ioane, activ 23 l­il­oane. Jud. Brașov, 32 cereri, pasiv 75 milioane, activ 76 milioane. Jud. Maramureș, 17 cereri, pa­siv 35 milioane, activ 35 mi­lioane. Pasivul celor ce au cerut lichi­darea judiciară la Ilfov, până a­­cum se ridică, du­pă datele pro­vizorii cunoscute la circa 900 milioane lei. Pe toata țara cererile de lichi­dare judiciară s’ar ridica, până acum, la crca 5 miliarde lei, întrucât legea în chestiune nu obligă pe beneficiari să depună cererile de lichidare într-un anu­mit termen — fiind o lege cu ca­racter permanent — rezultă că cele 5 miliarde de mai sus sunt numai un început. Fără nici o exagerare, legea lichidărilor judiciare este legea care tinde să desființeze buna credință a debitorilor comer­cianți și industriași, după cum legea asanărilor agricole împli­nește aceeași operă față de cre­ditul agricol. Vom avea ocazia să revenim asupra chestiunii. -----------xox----------­ Datoriile ipotecare Din lucrarea d-lui E. C. Decu­sară, directorul statisticei judicia­re din ministerul de justiție, des­prindem foarte interesantele date de mai jos: Pe provincii, datoriile ipotecare totale la 30 Decembrie 1930, se ri­dică la: în v. regat, lei 14.687.020.138; în Basarabia, lei 3.198.585.372 ; în Transilv. (Banat), lei 7.764 405.798; în Bucovina, lei 1.234.042.800. Pe cap de locuitor, revine, pen­tru : v. regat 1660 lei, Basarabia 1117 lei, leans. (Banat) 1391 lei, Bucovina 1530 lei. La aceeași dată, pe toată țara, datoriile ipotecare urbane cifrează lei 11.086.509.489, sau 3063 lei pe cap de locuitor, iar cele rurale ci­frează lei 15.779435.749, sau 1091 lei pe cap de locuitor. Se constată astfel ca datoriile ipotecare urbane sunt, pe cap de locuitor, cam de trei ori mai mari decât cele rurale. Din punctul de vedere al natu­rii bunurile ipotecate, datoriile se împart astfel: pe clădiri 13.354.208.801, sau 49.08 %; rurale 8.260.559.348, sau 30.70%; industriale 5.269.286.959, sau 20.22%. Astfel, cea mai grevată este pro­prietatea clădită, căreia îi urmea­ză terenurile rurale, apoi indus­tria. In ce privește cuantumul dato­riilor ipotecare, față de venitul mobilelor, la finele anului 1930, veniturile unui an erau grevate de capitalurile împrumutate : la proprietatea clădită 73.10% ; la proprietatea rurală 63.70% ; la proprietatea industrială 34.30%; 1 -------------XOX------------­ lie, stampă tara, puterea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Nicolae nipescu Planul generalului Schleicher Viața politică germană se des­fășoară după un program chib­zuit, până în ultimele lui amă­nunte, început cu eșirea generalului Schleicher contra generalului Groener, pentru a da o primă lo­vitură cabinetului Bruening, con­­tinuat apoi cu debarcarea acestuia și cu înlocuirea lui prin guvernul von Papen, care în prima zi după instalarea la putere a declarat, că este un guvern de durată, apoi cu dizolvarea Reichstagului și cu de­cretarea noilor alegeri, cu reauto­­rizarea batalioanelor de asalt hit­leris­te, cu permisiunea acordată acestora de a purta arme, pentru a se da loc la tulburări, ca gu­vernul să aibă motiv să decreteze starea de asediu, cu debarcarea de la conducerea statului și poliției prusiene a politicienilor și func­ționarilor socialiu declarațiile de săptămâna trecută ale genera­lului Schleicher că Germania tre­bue să se rearmeze, cu declarațiile ulterioare ale d-lui. von prin care cerea restituirea Papen, colo­niilor germane pierdute prin tra­tatele de pace, cu concentrarea batalioanelor de asalt hitleriste în Pomerania și la Breslau, cu decla­rația uneia din odraslele împăra­tului exilat ca acesta își va reocu­pta tronul, cu publicarea decretu­­ui armistițiu politic după ale­geri, pentru a putea fi înăbușite eventualele agitații contra prepa­ra­tivelor de suprimarea republi­cii, programul se termină în fine, cu declarațiile de alaltăeri ale dlui von Papen prin care anunță oficial suprimarea constituției din Weimar, pentru că nu ar corespun­de necesităților poporului german. Noul Reichstag ar avea misiu­nea să colaboreze la reclădirea Reichului pe baze noui, cari să corespunda nevoilor și istoriei po­porului german. Mai ales istoriei lui, care nu a cunoscut până la 1918 nici un fel de republică, ci numai ducate, principate, regate și imperii. In aceste condiții, rezultatul a­­legeriilor de astăzi este lipsit de interes pentru moment, căci indi­ferent de ele, regisorii politicii germane au hotărît restaurația monarhică și revizuirea tratatelor, chiar cu prețul războiului civil intern și au­ bruscării tuturor foș­tilor aliați — inamicii din război ai Germaniei. Dar bine sunt acești regisori ? Este foarte riscat să se atribue un rol prea important d-lui Hit­ler. t Í In realitate altcineva are co­manda și acest alt­cineva este generalul von Schleicher, marele regizor al restaurării monarhice, din grația și cu concursul mareșa­lului von Hindenburg, președinte de republică, alles cu voturile so­cialiștilor, contra lui Hitler. Cu socialiștii contra lui Hitler până la a doua alegere preziden­țială, cu Hitler contra socialiștilor după aceasta până la alegerile de Reichstag și contra amândorura după aceste alegeri, aceasta a fost tactica generalului Schleicher. In politica externă, singura re­­p­ercusiune a evenimentelor din ©rmania este întărirea sovietelor, prin mâna prietenoasă ce le-a în­tins Polonia.­­ Sunt sovietele sincere, accep­tând această mână? Nu credem că vor renunța pe viitor la avantagiul cochetării cu Germania monarhistă, de dragul de a respecta niște iluzorii pacte de neagresiune. Ex. g Textul pactului de neagresiune polono-sovieti­c ln 25 iulie s’a semnat la Mos­cova, pactul de neagresiune din­tre Polonia și Rusia sovietică. Având în vedere că se acordă o mare atenție acestui pact, adu­cem o relatare succintă în pri­vința conținutului său. In preambul ambele părți con­stată voința lor de a menține pa­cea ce există între ele și care for­mează un factor important pen­tru menținerea păcii mondiale. Tratatul de pace din 1921, sem­nat la Riga, rămâne mai departe, baza raporturilor și obligațiuni­lor dintre statele semnatare. Am­bele părți își exprimă convinge­rea, că rezolvarea pașnică a liti­giilor internaționale, precum și înlăturarea tuturor piedicilor care ar sta în calea raporturilor nor­male dintre state, formează mij­loacele cele mai serioase pentru menținerea păcii. Se constată că nici una din obligațiile de până acum nu formează o piedica pen­tru desvoltarea raporturilor paci­­nice și nu este în conflict cu pac­tul încheiat. Pactul de față este încheiat cu scopul de a desvolta și complecta pactul Jtellog, care a intrat în vigoare prin protoco­lul semnat la Moscova în 1929. In primul articol părțile sem­natare constată, că în raporturi­le lor reciproce se deszie de răz­boi ca un instrument al politicei naționale și se obligă reciproc a evita orice fapt agresiv. Un fapt agresiv va putea fi considerat ori­ce act care calea integritatea te­ritorială și independența politi­că a celeilalte părți, și chiar a­­tunci când aceasta ar avea loc prin declararea de război. Al doilea articol stabilește că nu trebue să se acorde vreun a­­jutor nici direct, nici indirect, u­­nui al treilea stat, care ar ataca pe una din părțile contractante. Când unul din­ participanți și-ar permite un atac asupra unui al treilea Stat, atunci al doilea par­ticipant va avea dreptul de a de­nunța acest pact fără o înștiin­țare deosebită. In al treilea arti­col ambele părți se obligă a nu participa la nici un acord ofensiv dușmănos față de a doua parte. După art. IV obligațiunile cu­prinde în primele două articole nu îngrădesc drepturile interna­ționale și obligațiile izvorând din tratatele încheiate de fiecare din părți înainte de intrarea în vi­goare a acestui pact și cari nu au intențiuni agresive. Art. V prevede procedura con­­ciliațiunii, despre care se va în­cheia o convenție specială, care va forma o parte integrantă a pactului și va fi ratificată oda­tă cu acest pact. După articolul VI, paietul are a fi ratificat în timpul cel mai scurt posibil, iar schimbarea instrumentelor de ra­tificare va avea loc la Varșovia 3 de zile după ratificare. Artico­lul VII stabilește că tratatul este încheiat pe 3 ani cu posibilitatea unei prelungiri automatice pe alți doi anii, dacă urna din părțile contractante nu va denunța pac­tul cu 6 luni înainte de expira­rea lui. In art. VIII se s­pune, că pac­tul a fost scris în limbile polonă ,considerate ca autentice.­ ­xox- Apel Aflăm din sursă demnă de stoar­tă încrederea că s'a constituit­­ un comitet de inițiativă pentru ridi­carea unui monument la Breasla, d-lui C. Argetoianu, fost­­ ministru de finanțe și autor al l­egi conver­siunii datoriilor agricole. Cu comitet fac parte d-nn­: G. G. Ionescu, proprietarul Athnée-u­­lui Palace, Anghel N­ Capră, ma­re agricultor, Teleorman, C. B. Maltezeanu, moșier în Cadrilater, Iancu Finkelstein, vier în jud. Putna, N. D. Protopopescu, mare proprietar în Olt, Nolică Antones­­cu, profesor universitar, i C. Stoiar­novici, proprietarul­­ fabricii de si­­foane și limonada „Băneasa“, Il­fov, Paraschiv Noica, proprietarul palatului din București, b-dul Ca­rol 29—31, arhitect Tom­a Socoles­­cu, profesor la școala de arhitec­tură din București și alte­­ inimi recunoscătoare cari ne scapă pen­tru moment. Promitem însă isa le aducem la cunoștința cititorilor, imediat ce se vom identifica. Minimum obligatoriu la sub­­scripție este 1 la sută ton sumele asupra cărora s-a cerult conver­siunea datoriilor agricole. Se crede că se vor aduna ast­fel circa 150 milioane de lei, ceea ce va acoperi cu prisosință chel­­tuelile întreprinderii. In modestia sa, d. Argetoianu a ezitat un moment sa primească o consacrare atât de glorioasă, mo­tivând că numai Regii Carol I și Ferdinand I au fost imortalizați în bronz, încă în viață fiind. Insă insistența prietenilor recu­noscători a reușit să-l înduplece și astfel țara noastră se va mân­dri în curând cu încă un monu­ment care va­­ua o sută înainte statuii libertății din New-York. „ „Epoca“ nu va întârzia de a-și face datoria, începând din acest număr chiar deschidem o listă de subscripție publică și facem un călduros apel la cititorii noștri să se înscrie fie­care cu cât îi lasă recunoștința-Apelăm în special la deponenții băncilor din Capitală și din pro­vincie, cari nu au dat încă fali­ment, ca fiind oameni cu dare de mână. Sumele se vor trimite pe adresa administrației ziarului. D. Ion

Next