Epoca, ianuarie 1933 (nr. 1184-1206)

1933-01-14 / nr. 1193

Nr. 1193­3 lei Sâmbătă 14 Ianuarie 1933 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI). RECLAME și INSERȚII Se primesc­­ ad­orația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon. 362-10 Ziar al partidului conservator. - Fondat în anul 1885 de NICOLAI F LUPESCU in scumpa tara, puterea mea de munca $i puterea mea de lunire. Nicolae fsUpescu Răni adânci -b—* Ministerul sănătății este o pri­mejdie pentru sănătatea publică. A­­cesta e titlul unui articol pe care d. profesor Iacobovici o semnează în „România medicală“ și a cărui con­cluzie este simplă: desființarea mi­nisterului sănătății. Ce trebue să fie la acest ministe­­riu, pentru ca un profesor să ajungă la atât de grele concluzii? D. Iacobovici arată pricinile pen­tru cami multă lume, deși vede bine răul, tace: ....... ■ • 7 .......... „Zilele trecute , vorbind cu un prieten, m­ii arată dezastrul spre care­­ merge organizarea , noastră sanitară. " . E­am arâtat că situația lui îi­­ im­pune să reacționeze. Mi-a obiectat că nu poate, din cauze politice și anumite obligații de prietenie“. " Da, aici este buba. Marea bubă care împiedecă pe cei onești să reac­ționeze și pe cei capabili să activeze. „Cauzele politice“ înmormântează bunele intenții. Dar d. Iacobovici in­tră în o m­ai amănunțită descriere a maladiei care ne roade. Ascultați puțin, că e foarte interesant: „...Cine să se opun omnipotenții ministeriale? Controlul Parlamen­tului este inexistent. Funcționarii din minister? Dar aceștia sunt de două felurii imn­ cinstiți cari tre­mură la­ fiecare schimbare de re­gim; alții cari caută să prindă pe ministru cu ilegalități și deturnări. „Aceștia inlisnesc­­ toate murdă­riile, își­ fac dosare și­ ia cea mai mică rezistență a ministrului ii dau să înțeleagă că anumite lucruri ar putea fi divulgate. „La fiecare minister este o ban­dă bine organizată formată di­n re­prezentanții fiecărui­ partid, care in realitate guvernează. Banda, aceasta", n’are nici­­ un mo­tiv să­­ se opue­ apucaturilor tiranice ale ministrului, din contra it încu­rajează prin toate mijloacele până a reușit sa-i­ formeze dosarele. De aci și­ spectacolul care se vede atât de des­ la noi. Declarațiuni so­lemne de purificare în prima zi, ab­dicări și complicități murdare a doua zi". Am citat destul. Cine nu știe a­­ceste lucruri și cine nu s’a lovit de ele? Guvernele, se schimbă și se vor schimba, dar îndreptare nu va fi câtă vreme aceste profunde răni nu vor fi curățate. înlăturarea putregaiului moral ca să fie înscrisă in fruntea tuturor programelor politice. Iar partidele si purceadă urgent la propria lor de­parazitare. Altfel ploșnițele lacome din sânul lor vor rămâne și in via­ța politică și in păinjenișul murdar al voracității acestor lighid­ Vor dan­­sa bucuroase tot felul de musculițe și muște grețoase, cu unica preocu­pare a unei rapide ingrășări. Iar m­ecanismul statului va funcționa din ce in ce mai prost, până la corn. .pleda anemiate și până la distru­gere. . . - Jocul de-a politica și de-a Geneva Cine pleacă, se știe. Cine vine, se bânuește. Dar, în chestiunea care ne preocupă in rândurile de mai jos, interesează foarte puțin cine vine. Interesant era, în aceste mo­mente de dificultăți tot mai spor­nice să se lase impresia, atât in­­lăuntru cât și în afară, că se lu­crează temeinic și în perfectă în­țelegere intre factorii ce poartă răspunderea cârmuirii, la cură­țirea terenului și la îndreptarea situației. Cititorul este rugat să se con­sidere un moment redactorul po­litic al unui mare ziar apusean, care e citit pe tot globul, în mi­lioane de exemplare. Primind știrea ultimei crize de guvern din România, acest fasonator al opiniei publice mondiale își va recapitula schimbările politice deia noi, din ultimii 7 ani. Criză dinastică în 1926; guvern alungat brusc in 1927; întru­nire monstră la Alba Iulia în 1928, unde s’a vorbit de un marș asupra capitalei, în fine o re­staurație, unanim acceptată, în 1930. Nimic mai natural ca de aci înainte, apele să fie indrumate pe un făgaș normal, lipsit de cas­cade. Dar, nimic din această spe­ranță. Din contră, oscilațiile devin tot mai trepidante și mai violen­te după iunie 1930. Se schimbă două guverne în mai puțin de un an. Se dizolvă apoi însăși Camerele care au vo­tat restaurația, pentru a se în­scăuna un cabinet, sperat de des­tindere, care la rândul lui este demis după un an, atrăgând o nouă dizolvare a corpurilor le­giuitoare. Noui alegeri sub un guvern, de partid, două cabinete în opt luni, în fine-o nouă pers­pectivă de dizolvare. Cronicarul nostru politic este perfect îndreptățit și conchidă că în România este ceva putred. Pe el nu-l va anntr­a pe eșig­a Suited..­­L. M - Hai poate aștepta in­­ vltor. iar in­6-s*ii inf-u rm­a­rto f5_ I­ww , * vw AVVft.wsA­ fg1^ H l>4 ' V­MV »»» cât nimic, acolo totul este miș­cător ca apa mării și ca nisipul pustiului. Citind o asemenea opinie, spri­jinită cu date, în „Le Temps”, sau în „Times", d. Avendl sau Niemeyer, membri al comitetu­lui financiar al Ligii Națiunilor, vor clătina din cap și vor com­plecta lista faptelor: „ziaristul are dreptate­ in Iunie, România a cerut asistența tehnică și con­cursul moral al ligii. L-a cerut singură singuri că, nu i-a fost impus. In Septembrie, după ce-și dă verbal consimțământul asu­pra convenției de conlucrare, re­fuză să semneze, cerând un ter­men de reflecțiune. In preajma expirării acestui termen, trimite misionari pentru a obține o re­tușare a­ convenției. I se acordă oa ffecari ameliorări. Odată cu începerea­­ ședințelor comitetului financiar al Ligii, când România era așteptată să zică da, sau bă, ori să­­ discute,­ guvernul se re­trage. A'....­''. .'.v . Ori­cami ar fi motivele acestei retrageri, România a făcut cu prisosință dovadă c­ă se joacă de-a Geneva. ’ . ... Se mai poate ședea de vorbă cu un, asemenea, contractant? ■ Chiar semnând protocolul de conlucrare, se va ține această ța­ră de cuvânt? Și in acest caz, mai putem noi, membrii comitetului financiar al Ligii Națiunilor, să girăm Ro­mânia pe lângă creditorii ei ex­terni și ne mai putem înhăma cu toată convingerea la opera de asanare a finanțelor ei? După acest pelerinaj în sferele apusene,, de cari depinde în bună parte îndreptarea lucrurilor del­a noi, cititorul să se întoarcă a­­casă. L’ar mai interesa atât­­ de mult cine vine? ‘ • ' ' ". Noi credem că nu. Și atunci, să ne mai plângem că“ bancherii fetinini, se­ asigură, când ne împrumută, luându-ne dobânzi ca m­áture. ■ ' ' Nu, să nu ne mai plângem. Dacă stăm așa când­ sfara, nu­mai nouă ne datorăm soarta..1, Aproprierea culturală italo-română Inaugurarea localului școalei române din Roma, s’a bucurat de o atenție, deosebită din partea oficialității italiene. Participarea d-lu­i Benito Mussolini la inaugu­rare este o dovadă că aproperea culturală și spirituală dintre Ro­mânia și Italia este prețuită cum se cuvine de șeful guvernului fascist. Iar dacă ținem seama că in Italia d. Mussolini centralizea­ză toate frânele cârmuirii și că partea culturală este așezată pe primul plan al preocupărilor d-sale înțelegem ușor că partici­parea d-lui Musolini la această inaugurare are și o importantă semnificație politică. Deasupra tuturor disensiunilor momentului, și deasupra spațiu­lui care desparte cele două po­po­are de obârșie comună, sălăș­­luește icoana Romei, pururea strălucitoare și maestuoasă, care se va aminti totdeauna însușirile și idealul lor frățesc. D. ministru. Gusti a îmbrăcat această idee in cuvinte cari merg la inimă : „Pe pământul sacru al Romei, noi nu trebue­. să fim simpli mi­siuni arheologice, istorice sau ar­tistice, ci coloni spirituali din lu­mea eșită din cmizața latină, in metropola comună. In aceste sta­tui și­ sub aceste marmore e o lume de idei, o lume de visuri, dar­ și o lume de realități. Gândurile, noastre, ochii noștri, ÎnÎtyvÎ Iâ­n AÂcfort c’ot» întor'i? Ia­ 1 si iii 11 nioacm, o­ac* unui o­mci" deauna către pământul Italiei, pământ prea nobil, prea generos, pământ de frumusețe și de far­mec, pământ sacru, unde a în­florit cea m­ai frumoasă manife­stare a­­ geniului rasei noastre latine“. Alături de școala română de la Paris, școala română de la Ro­ma cori­síkue:" dovada năzuinții poporului românesc de a ține mereu legătura spirituală cu popoarele de un sânge și de o limbă­­ cu..el—­­­.... .....­­ Mica Românie liberă s’a a­­dăpat permanent și aproape nu­mai de la cultura franceză. In măsura în care români arde­leni au simțit nevoia sa se ada­pe dela fântâna unei culturi su­perioare ei, s’au îndreptat în trecut mai ales către Cetatea e­­ternă. România Mare a înțeles să înfrățească aceste năzuințe, cre­in­d cele două școli de la Paris, și Roma.­­ O serie de opere literare ro­mânești au fost deja traduse în karierteste, ca efect al apropie­­­­rii spirituale italo-române, de către foștii elevi ai școlii, sau de către cei apropiați de ea. Pe bună dreptate, cu ocazia acestei inaugurări, memoria profesorului Va­sile­ Pârvan, in­­temeetorul școlii, a fost pome­nit în­ m­od deosebit,­­ iar alături de intemeetor, s’au adus mulțumiri bine me­ritate Băncii noastre naționale, care și-a legat numele și de o operă culturală, prin asigurarea localului școlii de la Roma. Deasemenea pomenirea arhi­tectului Antonescu nu a lipsit deja această solemnitate, că o recunoștință pentru artistul ca­re a imortalizat in piatra, aspi­rația poporului nostru de a fi reprezentat cultura’icește intre­­zidurile Cetății eterne. Inaugurarea localului școlii române de la Roma a fost un prilej de afirmare a solidaritățîi și înfrățirii culturale italo-româ­­ne, menit sa ne facă să­ uităm micile „deosebiri de intenții și in­­interese dintre cele două țări,­ în alte direcții. .. .. Concomitența acestor fapte tre­buie că constitue pentru noi un imbold mai mult de a dezvolta relațiile cu Italia, ca singura ca­le ce duce la adevărata înfrățire și­ la netezirea tuturor asperită­ților dintre cele două țări surori. Cu pri­lej­ul c­r­iz­ei încă înainte de unire când făceam pregătirile pentru Adu­narea dela Alba-Iulia din 1 De­cembrie 1918, intr’un articol de ziar publicat in „Libertatea” din Orăștie am susținut teza, că Ro­mânia Unită trebue să se bucu­re de un sincer regim parlamen­tar și constituțional. Numai regimul constituțional bazat pe un parlamentarism ne­­falsificat putea, după părerea mea, da posibilitatea provincii­lor unite, să-și apere interesele lor îndreptățite în noua așezare de stat și numai prin colabora­rea tuturor provinciilor se putea da României Mari o Constituție nouă, care să țină cont de men­talitatea și concepția deosebită a tuturor componeților statului în cadrul unității naționale. Pe lângă aceste considerente de ordin național mai exista un­­ apt, care­ pleda pentru instala­rea regimului OktpSíkutiottai și parlamentar in România, anume faptul că în urma războiului mondial aproape toate monar­hiile absolutiste și pseudo-con­­stitutionale sau prăbușit fiind în­locuite cu un regim republican. Astfel de mișcări revoluțio­nare și schimbări radicale se puteau înfăptui fără periclitarea existentei lor în state vechi și consolidate; atari răsturnări în­să nu erau admisibile în state noui, încă neînchegate cum era și România, care avea nevoe de o autoritate stabilă și perma­nentă cum este și trebue să fie Coroana in statele monarhice, ca in jurul și prin autoritatea ei să se poată închega unitatea na­țională. Din aceste motive am susți­nut totdeauna necesitatea func­ționării normale a regimului con­stituțional și parlamentar și am militat totdeauna pentru aflarea mijloacelor și modalității pentru asigurarea acestei funcționari. Noi nici astăzi după 14 ani de la Unire și 70 de ani de consti­tutionalism nu ne putem mândri cu faptul, că apăratul nostru de stat ar funcționa normal și că ne-am bucura de un real re­gim parlamentar care sa cores­punda literei și spiritului Consti­­tuțiunei noastre. " Cauzele sunt multiple și ar trebui să scrim un studiu și nu un articol de ziar că să se des­­volt pe toate. Un lucru e cert, precum libertatea nu e un drept, ci o obicinuitță, tot așa și regi­mul parlamentar, nu­ se poate decreta prin lege, ci trebue să isvorască din sufletul și sângele națiunei, care prin lupte și sfor­țări îndelungate trebue să-și câștige aptitudinea de a se folosi de acest drept spre binele ei și fericirea țării. Un alt ade­văr­ — care trebue relevat — este ca votul universal nu tot­deauna și nu toate împrejurările Înseamnă DEMOCRATUL. Votul universal introdus la popoare nepregătite și neorientate este o armă cu două tăișuri, care în cele mai multe cazuri se îndreap­tă în contra democrației și poa­te deveni o unealtă pentru întro­narea dictaturii. Anglia înainte de războiu nu avea vot univer­sal, dar era mai democratică ca Germania lui Bismark cu toate că aceasta avea încă din 1871 sufragiul universal. Am ținut să fac aceste consta­tări cu ocazia crizei care se des­fășură în momentele acestea, care constitue și ea o faza prin care trebue să trecem, ca să a­­jungem­ in fine la un adevărat re­gim parlamentar. Aurel Vlad Brave învinuiri împotriva lordului Rothermere Destăinuirile unui ziar din Paris Ziarele poloneze au reprodus pe prima pagină destăinuirile senzaționale ale marelui hebdo­madar politic francez „Aux Bi­con­ts” împotriva lordului Rother­­mere. Acest ziar a publicat foto­grafii, ale telegramelor și scriso­rilor ce­ au fost­­ schimbate între lordul Rothermere, principesa Ștefana Hohenlohe, cancelarul austriac Schober și un reprezen­tant al propagandei politice ger­mane, precum și documente sem­nate de alte personalități. Cel mai­­ interesant din aceste do­cumente este o scrisoare da­tată din Londra în 23 Ia­nuarie 1931 și adresată principe­lui Ferdinand Liechtenstein la Viena, Augustinerstrasse 8, in care se spune: „Mă oblig prin a­­ceasta fără nici o rezervă, a plăti prințului Liechtenstein suma de 300.000 lire sterline a doua zi după ce se va apare în „Daily Mail” un articol care va­ începe o propagandă germanofilă în presa­ lui Northcliff (actualmente a lui Rothermere N. R.) în che­stiunea întoarcerii coridorului polonez către Germania. Dacă in legătură cu această propagan­dă " coridorul polonez" va fi întors Germaniei într-un interval de 30 luni­ de la data acestor scrisori, a­­tunci vl se va­ achita în plus 600­ mii lire sterline Ziarele poloneze observă că prin figură intermediară a prin­țului Liechtenstein lordul Ro­­thermere, și-a asigurat o obliga­ție germană de 900.000 lire ster­line pentru acțiunea sa „desin­­teresată” în favoarea cauzei germane. Redacția hebdomadarului a a­­daugat la destăinuirile sale că a fost prima care a făcut atent Ministerul de Externe francez a­­supra acțiunii pe care germanii au vroit s-o pornească pe o scară întinsă, în August și care a­ con­tat că prin propagandă și un e­­ventual conflict, Germania va intra din nou în posesiunea Po­­meraniei poloneze și a Sileziei Superioare polone. Din alte te­legrame adresate ștefanei de Hohenlohe în hotelul Esplande din Beriul și în hotelul Majestic din Cannes,p reesă că lordul Ro­thermere a dat diferite aprobări. Foarte interesant este și un do­cument­­ datat­ din Octombrie 1930, prin care o persoană de în­credere a Cancelarului Schober telegrafiază lordului Rothermere in hotelul Splendid din Londra, ca să acorde prin propagandă, un ajutor lui Schober pentru în­tărirea situației sale în apropia­tele alegeri. „Aux Ecouts” a mai adaugat că, după cum reeșă din docu­mente, unul din cei mai mari magnați ai presei din Anglia, fă­ră­ a referi ceva, guvernului său, s’a înțeles cu personalități străi­ne pentru o acțiune care avea să aibă ca­ rezultat unirea­ Au­striei și Germniei într-un singur Stat. Ziarele­ poloneze manifestă un mare interes pentru întreaga afacere și constată de acord cu ziarul „Qux Ecouts” că e vorba de o încercare, care merită, a­­tenția întregii opinii publice mondiale. Ziarele spune că darea în vileag a afacerii lui Rother­mere și principesei Hohenlohe formează una din cele mai senza­ționale destăinuiri ale secolului al 20-lea.­­ r FAMILIA SI De când e lumea, unirea le­giuită între un bărbat și o fe­­meie, în scopul ajutorului reci­proc și al înmulțirea neamului omenesc, a fost recomandată și ocrotită in toate societățile te­meinic organizate. „Nu este bine să fie omul sin­gur, să-i facem ajutor asemenea lui ”, — a zis Dumnezeu înain­te de a crea prima femee (Eva) și îndată după crearea întâiului bărbat (Adam). Iar unirea aceasta trebuie să fie pentru toată viața — con­sortium ommis vitae, cum zi­ceau cei vechi, și așa de strân­să, încât să formeze un singur corp, duc in una carne, adică absolută comunitate de gândiri, simțiri și făptuiri. Căsătoria legitimă este teme­lia familiei, iar familia este te­ CELIBATUL­ melia Statulu­i. Tată pentru ce conducătorii înțelepți de State totdeauna au încurajat și pro­tejat această instituțiune com­bătând cu energie ranele so­ciale cari tindeau la surparea familiei. Intre­ aceste, răni, este celiba­tul sau viața singuratecă, adică fără sarcinele căsătoriei legiui­te, dar cu avantajele egoistice primite dela societatea mare. La Greci și la Romani, po­poarele cele mai bine organizate în trecut, celibatul era dispre­țuit și chiar aspru pedepsit. Di­vinul Platon zicea ca este o cri­mă refuzul unui bărbat de ași lua o femee, iar părinții cu co­pii mulți merită să fie premiați. Acelaș fel de a vedea aveau și strămoșii noștri de la Roma in epoca de înflorire; marele ora­tor Cicero spuneă că censorii de moravuri exercitau in mod discreționar rolul lor binefăcă­tor in această materie. In creștinism deși In adevăr se laudă foarte mult fecioria și castitatea dar, regula generală este tot căsătoria legiuită mo­nogamă, fâcându-se din­tr’însa una din cele 7 taine ale Biseri­­cei. Iar pentru respectul cuvenit acestei instituțiuni fundamenta­le Mântuitorul Christos­ a par­ticipat cu maică-sa la nunta din Carta ~G­uilleei; ■fă­când *­aice pri­ma sa minune. . Cât pentru binefacerile căsă­toriei legitime, ele sunt eviden­te și imense din toate punctele de vedere: moral, sanitar și na­țional. Familia este focarul cel mai curat al vieții virtuoase pentru individ și coloana cea mai pu­ternică de sprijinire pentru Stat. Oriunde familia decade și se destramă, statul acela nu este departe de pieire. Tr> familie carrifS omul pri­mele impresiuni și cunoștință ca este întâia școală a iubirii de alții; aici își găsește el alinare și mângâiere în necaurile vieții; aici își îndreptează lipsurile individuale și se învață a fi în­găduitor față cu slăbiciunile al­tora. intr’un cuvânt familia es­te instiRațiunea cea mai potri­vită și mai sigură pentru buna educație moralitatea și fericirea omului. Totdeauna apoi omul care a întemeiat sau aparține unei fa­milii este mai ferit de boale și de nenorociri, și-și îndeplinește mai cu inimă datoriile sale ce­tățenești. El lucrează nu numai pentru fericirea sa individuală, ci are în vedere și fericirea ur­mașilor săi. Activitatea capului de familie este pururea stimu­­lată de grija viitorului. Nu tot așa procedează și celi­batarul. Negreșit sunt și printre celibatari oameni buni, munci­tori, chivernisi­tori, curați in ATENA, 12 (Bador), — p»ipä dbcațiunile de ori în Cameră, ziarele consi­­deră ■ că atitudinea» opozi­ției pune în primejdie si­tuația guvernului, înche­ierea desbaterei, care­­ va­­continua astăzi, pare ne» și­gură pentru guvern. Opoziția, declară ziarele, este îngrijorată mai ales de intențiunile ,atribuite d-lui Condylis, mirnistrul de răsboi, și d-lui Hagiki­­rîakos, ministrul marinei, de a da o lovitură de stat pentru a institui dictatu­ra. . . . D. Tsaldaris, șeful gu­vernului, desnsinte însă formal aceste.. intenționi „ISVl, ....... tratați cu mai mare asprime. Sunt înalți dregători, sunt ma­gistrați­ superiori, în mâna­­ că­rora stă deslegarea chestiunilor delicate ca cele de divorț, avort, adulter etc. Ce încredere poate inspira judecata unor aseme­nea dregători celibatari? Și chiar în chestiile celelalte, dre­gătorii neînsurați, fie cei mai incompatibili materialicește, pot fi­ bănuiți de influențe femeni­­ne; căci estere și iubite se gă­sesc din belșug și’n ziua de as­tăzi. Din toate punctele de vedere dar se cuvine a combate celiba­tul. Fără îndoială, cele cuprinse aici nu privesc stările legate de celibat, cum e călugăria, sau al­te cauze binecuvântate, cari îm­piedică căsătoria. Ele nu se re­feră încă la sexul femenin, care nu are inițiativa în această privi­re nici nu poate fi învinovățit că sporește celibatul. A"'...­ M. N. P.CU ! D. Emile Roche și pacea „Adevărul” de eli publică un articol al d-lui Emile Roche, di­rectorul oficiosului partidului radical socialist francez și vice­președinte al aceluiaș partid. Gazetarul ,, omul politic fran­cez îndeamnă opinia­ noastră pu­blică să mediteze asupra suges­tiilor sale. Să vedem cam­ sunt aceste sugestii. In linii generale, d. Roche cre­de că măsurile politice și mili­tare luate de diferitele state, a­­tât pe un plan național, cât și pe unul mai larg, sprijinit pe siste­mul alianțelor, nu sunt de ajuns pen­t­ru a con­serva pacea. Mai mult chiar, cristalizarea constelațiilor politice ,antagoni­ste, departe de a asigura pacea, contribue din contră la adânci­rea neînțelegerilor­, cari pot ex­­ploada iintr’o zi. Iar dacă acestor cauze­, de con­flicte le adăugăm războiul eco­nomic, putem fi chiar siguri că de ce ne este teamă, nu scăpa­ de războiul militar, vom . „Popoarelor liberate să le dăm posibilitatea să schimbe produsele lor cu vecinii. Altminteri, granițele devin morminte”,­­și: „și adaug că națiunile mari, direct interesate la liniștea du­năreană, trebue să dea exem­plul cel dintâi, pentru că Germa­nia este pentru moment, prin conduita politicei externe și prin dificultățile interne, izolată in autracția ei, față de franța și Italia Dacă guvernele, din Ro­mă și Paris o vor ele, pot și tre­­bue să aducă națiunile din Eu­ropa centrală —­ unde moc­fe­­ște focul — la un fel de federa­ție economică, ,­­u b orice for­mă”. . . . "Acestea sunt sugestiile dlîui Roche.“" ” * ‘ . -In­­ introducere.' , „Adevărul” ne previne că în șafu­ri de acea­stă Credinți #ir.c40fp|-;lui „La république­’ măi­­ mărturisește și crezu­ in economia dirijata. Complectând prin acest amă­nunt informațiile noastre asu­pra ideilor d-lui Roche, să ve­dem unde are și unde nu are d-sa dreptate. Nu vedem rostul federației e­­conomice a țărilor din Europa centrală, dintre cari, România, Jugoslavia și­ U­ngaria — putem adăuga și Bulgaria — au o struc­tură economică , aproape iden­tică. ■­ . Soarta celor­ .patru­­ plugari, cari își vând­ azi produsele în a­­far rău pe nim­ic — din cauza ba­rierelor vamale la­ importul ce­realelor în, franta,­ Germania și Italia — nu se va ameliora în nici un fel, dacă , se vor iedera, pentru a forma o singură apă e­­conom­­ică. ■Dacă cele trei state apusene numite­­ vor conserva vam­ale de­­ azi, plugarii barierele noștri vor continua și după federare sa se sffiisieze și să nu poată cum­păra fabricatele apusene. Dacă însă ,Franta,­ Italia și Germania va reduce taxele va­male la cereale, deja 40—­60 de m­ii de lei vagonul, plugarii ceh­­ iiului și­ orientului european ar putea sa-și vândă produsele convenabil in Apus, chiar, des­părțiți cum, sunt azi, cumpărând în schimb fabricate tot­­ din A­­pus. .. • ' , d ■Problema cooperației econo­mice nu este deci o chestiune de federalizări­­ economice în­ cen­trul Europei, ci de liber-schim­­bism în­­ apus; ‘ moravuri; dar prin firea lu­crurilor, activitatea lor este mărginită mai mult la individu­alitatea lor.­­ ’ „ Să nu uităm că celibata­rii cari trăiesc în mijlocul so­cietății lumești nu­ se pot priva de plăcerile ei; își împlinesc a­­ceste plăceri de multe ori în dauna bunelor moravuri și se­mănând în dreapta și’n stânga microbii corupțiunii, ceea ce es­te absolut dăunător. * . Se cuvine deci ca pe deopar­te să se‘ încurajeze pe căile întărirea familiei, iar toate pe de alta să se combată celibatul. Dar cum să se facă aceasta? Negreșit cu mijloace educative și morale în prim loc, dar și cu mijloace administrative și fis­cale chiar făcând înlesniri și u­­șurări de sarcini cetățenilor cu copii mulți, iar pe de altă parte majorând impozitele celibata­rilor. Mai cu seamă celibatarii în­stăriți și cu funcții publice înal­te este în cazul acesta libe­rul schimb? Este tocmai formula econo­miei dirijate. Barierele vamale nu sunt de­cât o aplicare a acestei ultime formule. Datorită lor, Franța, Italia și Germania și-au desvoltat agri­cultura în mod artificial, nimi­cind posibilitatea de schimb a statelor agricole, mai pregătite pentru producția de cereale, prin destinație naturală. Ridicarea barierelor vamale la produsele agricole de către cele trei state apusene, ar con­tribui la extinirea acestor pro­duse în interior și ar reduce producțiile agricole naționale, prin faptul că lucrând cu chel­­tueli mai mari, acestea ar concurate de agricultorii dună­ri­reni, chiar pe piețele naționale. Dar............... ■ [UNK].•■ D. Mussolini se mândrește, de câte ori are ocazia, că italienii nu mai consumă în ultimul timp decât grâu italic. D. Boncour, unul dintre­ cei mai reputați amanți ai păcii, ac­tualmente premier francez, a in­trodus în declarația de debut ministerial o frază prin care pro­mite protecția agriculturii fran­ceze. Iar guvernele din Berlin, nu fac altceva, de 4 ani încoace, decât­­ să protejeze agricultura germană, care mai de care. Protecționismul acesta — și nu e ,numai, agricol • - este eco­nomie dirijată în sensul că dez­voltă artificial ramuri de produc­ție națională,, fapt care, pe nu­mele lu­i cel­ adevărat se cheamă, război economic internațional. Dacă d. Roche ar putea con­vinge pe d. Boncour să n­u mai protejeze agricultura franceză, ci să înceapă să o protejeze, dând posibilitate plugarilor da­­nubieni sae si vândă cdhverabil in Franța produsele d-sa ar r­ealiza un prim pas cătr­e ame­liorarea razboiului economic și către conservarea păcii politice. Ne temem însă că d. Roche nu-și pune problema astfel, pen­­­tru că ar însemna sa sape popu­laritatea partidului în massele plugărești franceze. Aici­­ trebue căutata rana păcii și ipocrizia pacifismului. Altfel, sugestiile d-lui Roche, prezentate in calitate de amic al păcii și al României, sunt foarte simpatice. 1. Diaconescu Se pregătește o lovitură de Stat In Grecia ?

Next