Epoca, ianuarie 1933 (nr. 1184-1206)
1933-01-14 / nr. 1193
Nr. 11933 lei Sâmbătă 14 Ianuarie 1933 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI). RECLAME și INSERȚII Se primesc adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon. 362-10 Ziar al partidului conservator. - Fondat în anul 1885 de NICOLAI F LUPESCU in scumpa tara, puterea mea de munca $i puterea mea de lunire. Nicolae fsUpescu Răni adânci -b—* Ministerul sănătății este o primejdie pentru sănătatea publică. Acesta e titlul unui articol pe care d. profesor Iacobovici o semnează în „România medicală“ și a cărui concluzie este simplă: desființarea ministerului sănătății. Ce trebue să fie la acest ministeriu, pentru ca un profesor să ajungă la atât de grele concluzii? D. Iacobovici arată pricinile pentru cami multă lume, deși vede bine răul, tace: ....... ■ • 7 .......... „Zilele trecute , vorbind cu un prieten, mii arată dezastrul spre care merge organizarea , noastră sanitară. " . Eam arâtat că situația lui îi impune să reacționeze. Mi-a obiectat că nu poate, din cauze politice și anumite obligații de prietenie“. " Da, aici este buba. Marea bubă care împiedecă pe cei onești să reacționeze și pe cei capabili să activeze. „Cauzele politice“ înmormântează bunele intenții. Dar d. Iacobovici intră în o mai amănunțită descriere a maladiei care ne roade. Ascultați puțin, că e foarte interesant: „...Cine să se opun omnipotenții ministeriale? Controlul Parlamentului este inexistent. Funcționarii din minister? Dar aceștia sunt de două felurii imn cinstiți cari tremură la fiecare schimbare de regim; alții cari caută să prindă pe ministru cu ilegalități și deturnări. „Aceștia inlisnesc toate murdăriile, își fac dosare și ia cea mai mică rezistență a ministrului ii dau să înțeleagă că anumite lucruri ar putea fi divulgate. „La fiecare minister este o bandă bine organizată formată din reprezentanții fiecărui partid, care in realitate guvernează. Banda, aceasta", n’are nici un motiv să se opue apucaturilor tiranice ale ministrului, din contra it încurajează prin toate mijloacele până a reușit sa-i formeze dosarele. De aci și spectacolul care se vede atât de des la noi. Declarațiuni solemne de purificare în prima zi, abdicări și complicități murdare a doua zi". Am citat destul. Cine nu știe aceste lucruri și cine nu s’a lovit de ele? Guvernele, se schimbă și se vor schimba, dar îndreptare nu va fi câtă vreme aceste profunde răni nu vor fi curățate. înlăturarea putregaiului moral ca să fie înscrisă in fruntea tuturor programelor politice. Iar partidele si purceadă urgent la propria lor deparazitare. Altfel ploșnițele lacome din sânul lor vor rămâne și in viața politică și in păinjenișul murdar al voracității acestor lighid Vor dansa bucuroase tot felul de musculițe și muște grețoase, cu unica preocupare a unei rapide ingrășări. Iar mecanismul statului va funcționa din ce in ce mai prost, până la corn. .pleda anemiate și până la distrugere. . . - Jocul de-a politica și de-a Geneva Cine pleacă, se știe. Cine vine, se bânuește. Dar, în chestiunea care ne preocupă in rândurile de mai jos, interesează foarte puțin cine vine. Interesant era, în aceste momente de dificultăți tot mai spornice să se lase impresia, atât inlăuntru cât și în afară, că se lucrează temeinic și în perfectă înțelegere intre factorii ce poartă răspunderea cârmuirii, la curățirea terenului și la îndreptarea situației. Cititorul este rugat să se considere un moment redactorul politic al unui mare ziar apusean, care e citit pe tot globul, în milioane de exemplare. Primind știrea ultimei crize de guvern din România, acest fasonator al opiniei publice mondiale își va recapitula schimbările politice deia noi, din ultimii 7 ani. Criză dinastică în 1926; guvern alungat brusc in 1927; întrunire monstră la Alba Iulia în 1928, unde s’a vorbit de un marș asupra capitalei, în fine o restaurație, unanim acceptată, în 1930. Nimic mai natural ca de aci înainte, apele să fie indrumate pe un făgaș normal, lipsit de cascade. Dar, nimic din această speranță. Din contră, oscilațiile devin tot mai trepidante și mai violente după iunie 1930. Se schimbă două guverne în mai puțin de un an. Se dizolvă apoi însăși Camerele care au votat restaurația, pentru a se înscăuna un cabinet, sperat de destindere, care la rândul lui este demis după un an, atrăgând o nouă dizolvare a corpurilor legiuitoare. Noui alegeri sub un guvern, de partid, două cabinete în opt luni, în fine-o nouă perspectivă de dizolvare. Cronicarul nostru politic este perfect îndreptățit și conchidă că în România este ceva putred. Pe el nu-l va anntra pe eșiga Suited..L. M - Hai poate aștepta in vltor. iar in6-s*ii inf-u rmarto f5_ Iww , * vw AVVft.wsA fg1^ H l>4 ' VMV »»» cât nimic, acolo totul este mișcător ca apa mării și ca nisipul pustiului. Citind o asemenea opinie, sprijinită cu date, în „Le Temps”, sau în „Times", d. Avendl sau Niemeyer, membri al comitetului financiar al Ligii Națiunilor, vor clătina din cap și vor complecta lista faptelor: „ziaristul are dreptate in Iunie, România a cerut asistența tehnică și concursul moral al ligii. L-a cerut singură singuri că, nu i-a fost impus. In Septembrie, după ce-și dă verbal consimțământul asupra convenției de conlucrare, refuză să semneze, cerând un termen de reflecțiune. In preajma expirării acestui termen, trimite misionari pentru a obține o retușare a convenției. I se acordă oa ffecari ameliorări. Odată cu începerea ședințelor comitetului financiar al Ligii, când România era așteptată să zică da, sau bă, ori să discute, guvernul se retrage. A'....''. .'.v . Oricami ar fi motivele acestei retrageri, România a făcut cu prisosință dovadă că se joacă de-a Geneva. ’ . ... Se mai poate ședea de vorbă cu un, asemenea, contractant? ■ Chiar semnând protocolul de conlucrare, se va ține această țară de cuvânt? Și in acest caz, mai putem noi, membrii comitetului financiar al Ligii Națiunilor, să girăm România pe lângă creditorii ei externi și ne mai putem înhăma cu toată convingerea la opera de asanare a finanțelor ei? După acest pelerinaj în sferele apusene,, de cari depinde în bună parte îndreptarea lucrurilor dela noi, cititorul să se întoarcă acasă. L’ar mai interesa atât de mult cine vine? ‘ • ' ' ". Noi credem că nu. Și atunci, să ne mai plângem că“ bancherii fetinini, se asigură, când ne împrumută, luându-ne dobânzi ca máture. ■ ' ' Nu, să nu ne mai plângem. Dacă stăm așa când sfara, numai nouă ne datorăm soarta..1, Aproprierea culturală italo-română Inaugurarea localului școalei române din Roma, s’a bucurat de o atenție, deosebită din partea oficialității italiene. Participarea d-lui Benito Mussolini la inaugurare este o dovadă că aproperea culturală și spirituală dintre România și Italia este prețuită cum se cuvine de șeful guvernului fascist. Iar dacă ținem seama că in Italia d. Mussolini centralizează toate frânele cârmuirii și că partea culturală este așezată pe primul plan al preocupărilor d-sale înțelegem ușor că participarea d-lui Musolini la această inaugurare are și o importantă semnificație politică. Deasupra tuturor disensiunilor momentului, și deasupra spațiului care desparte cele două popoare de obârșie comună, sălășluește icoana Romei, pururea strălucitoare și maestuoasă, care se va aminti totdeauna însușirile și idealul lor frățesc. D. ministru. Gusti a îmbrăcat această idee in cuvinte cari merg la inimă : „Pe pământul sacru al Romei, noi nu trebue. să fim simpli misiuni arheologice, istorice sau artistice, ci coloni spirituali din lumea eșită din cmizața latină, in metropola comună. In aceste statui și sub aceste marmore e o lume de idei, o lume de visuri, dar și o lume de realități. Gândurile, noastre, ochii noștri, ÎnÎtyvÎ Iân AÂcfort c’ot» întor'i? Ia 1 si iii 11 nioacm, oac* unui omci" deauna către pământul Italiei, pământ prea nobil, prea generos, pământ de frumusețe și de farmec, pământ sacru, unde a înflorit cea mai frumoasă manifestare a geniului rasei noastre latine“. Alături de școala română de la Paris, școala română de la Roma corisíkue:" dovada năzuinții poporului românesc de a ține mereu legătura spirituală cu popoarele de un sânge și de o limbă cu..el—.... ..... Mica Românie liberă s’a adăpat permanent și aproape numai de la cultura franceză. In măsura în care români ardeleni au simțit nevoia sa se adape dela fântâna unei culturi superioare ei, s’au îndreptat în trecut mai ales către Cetatea eternă. România Mare a înțeles să înfrățească aceste năzuințe, creind cele două școli de la Paris, și Roma. O serie de opere literare românești au fost deja traduse în karierteste, ca efect al apropierii spirituale italo-române, de către foștii elevi ai școlii, sau de către cei apropiați de ea. Pe bună dreptate, cu ocazia acestei inaugurări, memoria profesorului Vasile Pârvan, intemeetorul școlii, a fost pomenit în mod deosebit, iar alături de intemeetor, s’au adus mulțumiri bine meritate Băncii noastre naționale, care și-a legat numele și de o operă culturală, prin asigurarea localului școlii de la Roma. Deasemenea pomenirea arhitectului Antonescu nu a lipsit deja această solemnitate, că o recunoștință pentru artistul care a imortalizat in piatra, aspirația poporului nostru de a fi reprezentat cultura’icește intrezidurile Cetății eterne. Inaugurarea localului școlii române de la Roma a fost un prilej de afirmare a solidaritățîi și înfrățirii culturale italo-române, menit sa ne facă să uităm micile „deosebiri de intenții și ininterese dintre cele două țări, în alte direcții. .. .. Concomitența acestor fapte trebuie că constitue pentru noi un imbold mai mult de a dezvolta relațiile cu Italia, ca singura cale ce duce la adevărata înfrățire și la netezirea tuturor asperităților dintre cele două țări surori. Cu prilejul crizei încă înainte de unire când făceam pregătirile pentru Adunarea dela Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, intr’un articol de ziar publicat in „Libertatea” din Orăștie am susținut teza, că România Unită trebue să se bucure de un sincer regim parlamentar și constituțional. Numai regimul constituțional bazat pe un parlamentarism nefalsificat putea, după părerea mea, da posibilitatea provinciilor unite, să-și apere interesele lor îndreptățite în noua așezare de stat și numai prin colaborarea tuturor provinciilor se putea da României Mari o Constituție nouă, care să țină cont de mentalitatea și concepția deosebită a tuturor componeților statului în cadrul unității naționale. Pe lângă aceste considerente de ordin național mai exista un apt, care pleda pentru instalarea regimului OktpSíkutiottai și parlamentar in România, anume faptul că în urma războiului mondial aproape toate monarhiile absolutiste și pseudo-constitutionale sau prăbușit fiind înlocuite cu un regim republican. Astfel de mișcări revoluționare și schimbări radicale se puteau înfăptui fără periclitarea existentei lor în state vechi și consolidate; atari răsturnări însă nu erau admisibile în state noui, încă neînchegate cum era și România, care avea nevoe de o autoritate stabilă și permanentă cum este și trebue să fie Coroana in statele monarhice, ca in jurul și prin autoritatea ei să se poată închega unitatea națională. Din aceste motive am susținut totdeauna necesitatea funcționării normale a regimului constituțional și parlamentar și am militat totdeauna pentru aflarea mijloacelor și modalității pentru asigurarea acestei funcționari. Noi nici astăzi după 14 ani de la Unire și 70 de ani de constitutionalism nu ne putem mândri cu faptul, că apăratul nostru de stat ar funcționa normal și că ne-am bucura de un real regim parlamentar care sa corespunda literei și spiritului Constituțiunei noastre. " Cauzele sunt multiple și ar trebui să scrim un studiu și nu un articol de ziar că să se desvolt pe toate. Un lucru e cert, precum libertatea nu e un drept, ci o obicinuitță, tot așa și regimul parlamentar, nu se poate decreta prin lege, ci trebue să isvorască din sufletul și sângele națiunei, care prin lupte și sforțări îndelungate trebue să-și câștige aptitudinea de a se folosi de acest drept spre binele ei și fericirea țării. Un alt adevăr — care trebue relevat — este ca votul universal nu totdeauna și nu toate împrejurările Înseamnă DEMOCRATUL. Votul universal introdus la popoare nepregătite și neorientate este o armă cu două tăișuri, care în cele mai multe cazuri se îndreaptă în contra democrației și poate deveni o unealtă pentru întronarea dictaturii. Anglia înainte de războiu nu avea vot universal, dar era mai democratică ca Germania lui Bismark cu toate că aceasta avea încă din 1871 sufragiul universal. Am ținut să fac aceste constatări cu ocazia crizei care se desfășură în momentele acestea, care constitue și ea o faza prin care trebue să trecem, ca să ajungem in fine la un adevărat regim parlamentar. Aurel Vlad Brave învinuiri împotriva lordului Rothermere Destăinuirile unui ziar din Paris Ziarele poloneze au reprodus pe prima pagină destăinuirile senzaționale ale marelui hebdomadar politic francez „Aux Biconts” împotriva lordului Rothermere. Acest ziar a publicat fotografii, ale telegramelor și scrisorilor ce au fost schimbate între lordul Rothermere, principesa Ștefana Hohenlohe, cancelarul austriac Schober și un reprezentant al propagandei politice germane, precum și documente semnate de alte personalități. Cel mai interesant din aceste documente este o scrisoare datată din Londra în 23 Ianuarie 1931 și adresată principelui Ferdinand Liechtenstein la Viena, Augustinerstrasse 8, in care se spune: „Mă oblig prin aceasta fără nici o rezervă, a plăti prințului Liechtenstein suma de 300.000 lire sterline a doua zi după ce se va apare în „Daily Mail” un articol care va începe o propagandă germanofilă în presa lui Northcliff (actualmente a lui Rothermere N. R.) în chestiunea întoarcerii coridorului polonez către Germania. Dacă in legătură cu această propagandă " coridorul polonez" va fi întors Germaniei într-un interval de 30 luni de la data acestor scrisori, atunci vl se va achita în plus 600 mii lire sterline Ziarele poloneze observă că prin figură intermediară a prințului Liechtenstein lordul Rothermere, și-a asigurat o obligație germană de 900.000 lire sterline pentru acțiunea sa „desinteresată” în favoarea cauzei germane. Redacția hebdomadarului a adaugat la destăinuirile sale că a fost prima care a făcut atent Ministerul de Externe francez asupra acțiunii pe care germanii au vroit s-o pornească pe o scară întinsă, în August și care a contat că prin propagandă și un eventual conflict, Germania va intra din nou în posesiunea Pomeraniei poloneze și a Sileziei Superioare polone. Din alte telegrame adresate ștefanei de Hohenlohe în hotelul Esplande din Beriul și în hotelul Majestic din Cannes,p reesă că lordul Rothermere a dat diferite aprobări. Foarte interesant este și un document datat din Octombrie 1930, prin care o persoană de încredere a Cancelarului Schober telegrafiază lordului Rothermere in hotelul Splendid din Londra, ca să acorde prin propagandă, un ajutor lui Schober pentru întărirea situației sale în apropiatele alegeri. „Aux Ecouts” a mai adaugat că, după cum reeșă din documente, unul din cei mai mari magnați ai presei din Anglia, fără a referi ceva, guvernului său, s’a înțeles cu personalități străine pentru o acțiune care avea să aibă ca rezultat unirea Austriei și Germniei într-un singur Stat. Ziarele poloneze manifestă un mare interes pentru întreaga afacere și constată de acord cu ziarul „Qux Ecouts” că e vorba de o încercare, care merită, atenția întregii opinii publice mondiale. Ziarele spune că darea în vileag a afacerii lui Rothermere și principesei Hohenlohe formează una din cele mai senzaționale destăinuiri ale secolului al 20-lea. r FAMILIA SI De când e lumea, unirea legiuită între un bărbat și o femeie, în scopul ajutorului reciproc și al înmulțirea neamului omenesc, a fost recomandată și ocrotită in toate societățile temeinic organizate. „Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui ”, — a zis Dumnezeu înainte de a crea prima femee (Eva) și îndată după crearea întâiului bărbat (Adam). Iar unirea aceasta trebuie să fie pentru toată viața — consortium ommis vitae, cum ziceau cei vechi, și așa de strânsă, încât să formeze un singur corp, duc in una carne, adică absolută comunitate de gândiri, simțiri și făptuiri. Căsătoria legitimă este temelia familiei, iar familia este te CELIBATUL melia Statului. Tată pentru ce conducătorii înțelepți de State totdeauna au încurajat și protejat această instituțiune combătând cu energie ranele sociale cari tindeau la surparea familiei. Intre aceste, răni, este celibatul sau viața singuratecă, adică fără sarcinele căsătoriei legiuite, dar cu avantajele egoistice primite dela societatea mare. La Greci și la Romani, popoarele cele mai bine organizate în trecut, celibatul era disprețuit și chiar aspru pedepsit. Divinul Platon zicea ca este o crimă refuzul unui bărbat de ași lua o femee, iar părinții cu copii mulți merită să fie premiați. Acelaș fel de a vedea aveau și strămoșii noștri de la Roma in epoca de înflorire; marele orator Cicero spuneă că censorii de moravuri exercitau in mod discreționar rolul lor binefăcător in această materie. In creștinism deși In adevăr se laudă foarte mult fecioria și castitatea dar, regula generală este tot căsătoria legiuită monogamă, fâcându-se dintr’însa una din cele 7 taine ale Bisericei. Iar pentru respectul cuvenit acestei instituțiuni fundamentale Mântuitorul Christos a participat cu maică-sa la nunta din Carta ~Guilleei; ■făcând *aice prima sa minune. . Cât pentru binefacerile căsătoriei legitime, ele sunt evidente și imense din toate punctele de vedere: moral, sanitar și național. Familia este focarul cel mai curat al vieții virtuoase pentru individ și coloana cea mai puternică de sprijinire pentru Stat. Oriunde familia decade și se destramă, statul acela nu este departe de pieire. Tr> familie carrifS omul primele impresiuni și cunoștință ca este întâia școală a iubirii de alții; aici își găsește el alinare și mângâiere în necaurile vieții; aici își îndreptează lipsurile individuale și se învață a fi îngăduitor față cu slăbiciunile altora. intr’un cuvânt familia este instiRațiunea cea mai potrivită și mai sigură pentru buna educație moralitatea și fericirea omului. Totdeauna apoi omul care a întemeiat sau aparține unei familii este mai ferit de boale și de nenorociri, și-și îndeplinește mai cu inimă datoriile sale cetățenești. El lucrează nu numai pentru fericirea sa individuală, ci are în vedere și fericirea urmașilor săi. Activitatea capului de familie este pururea stimulată de grija viitorului. Nu tot așa procedează și celibatarul. Negreșit sunt și printre celibatari oameni buni, muncitori, chivernisitori, curați in ATENA, 12 (Bador), — p»ipä dbcațiunile de ori în Cameră, ziarele consideră ■ că atitudinea» opoziției pune în primejdie situația guvernului, încheierea desbaterei, care vacontinua astăzi, pare ne» șigură pentru guvern. Opoziția, declară ziarele, este îngrijorată mai ales de intențiunile ,atribuite d-lui Condylis, mirnistrul de răsboi, și d-lui Hagikirîakos, ministrul marinei, de a da o lovitură de stat pentru a institui dictatura. . . . D. Tsaldaris, șeful guvernului, desnsinte însă formal aceste.. intenționi „ISVl, ....... tratați cu mai mare asprime. Sunt înalți dregători, sunt magistrați superiori, în mâna cărora stă deslegarea chestiunilor delicate ca cele de divorț, avort, adulter etc. Ce încredere poate inspira judecata unor asemenea dregători celibatari? Și chiar în chestiile celelalte, dregătorii neînsurați, fie cei mai incompatibili materialicește, pot fi bănuiți de influențe femenine; căci estere și iubite se găsesc din belșug și’n ziua de astăzi. Din toate punctele de vedere dar se cuvine a combate celibatul. Fără îndoială, cele cuprinse aici nu privesc stările legate de celibat, cum e călugăria, sau alte cauze binecuvântate, cari împiedică căsătoria. Ele nu se referă încă la sexul femenin, care nu are inițiativa în această privire nici nu poate fi învinovățit că sporește celibatul. A"'... M. N. P.CU ! D. Emile Roche și pacea „Adevărul” de eli publică un articol al d-lui Emile Roche, directorul oficiosului partidului radical socialist francez și vicepreședinte al aceluiaș partid. Gazetarul ,, omul politic francez îndeamnă opinia noastră publică să mediteze asupra sugestiilor sale. Să vedem cam sunt aceste sugestii. In linii generale, d. Roche crede că măsurile politice și militare luate de diferitele state, atât pe un plan național, cât și pe unul mai larg, sprijinit pe sistemul alianțelor, nu sunt de ajuns pentru a conserva pacea. Mai mult chiar, cristalizarea constelațiilor politice ,antagoniste, departe de a asigura pacea, contribue din contră la adâncirea neînțelegerilor, cari pot exploada iintr’o zi. Iar dacă acestor cauze, de conflicte le adăugăm războiul economic, putem fi chiar siguri că de ce ne este teamă, nu scăpa de războiul militar, vom . „Popoarelor liberate să le dăm posibilitatea să schimbe produsele lor cu vecinii. Altminteri, granițele devin morminte”,și: „și adaug că națiunile mari, direct interesate la liniștea dunăreană, trebue să dea exemplul cel dintâi, pentru că Germania este pentru moment, prin conduita politicei externe și prin dificultățile interne, izolată in autracția ei, față de franța și Italia Dacă guvernele, din Romă și Paris o vor ele, pot și trebue să aducă națiunile din Europa centrală — unde mocfește focul — la un fel de federație economică, ,u b orice formă”. . . . "Acestea sunt sugestiile dlîui Roche.“" ” * ‘ . -In introducere.' , „Adevărul” ne previne că în șafuri de această Credinți #ir.c40fp|-;lui „La république’ măi mărturisește și crezu in economia dirijata. Complectând prin acest amănunt informațiile noastre asupra ideilor d-lui Roche, să vedem unde are și unde nu are d-sa dreptate. Nu vedem rostul federației economice a țărilor din Europa centrală, dintre cari, România, Jugoslavia și Ungaria — putem adăuga și Bulgaria — au o structură economică , aproape identică. ■ . Soarta celor .patru plugari, cari își vând azi produsele în afar rău pe nimic — din cauza barierelor vamale la importul cerealelor în, franta, Germania și Italia — nu se va ameliora în nici un fel, dacă , se vor iedera, pentru a forma o singură apă economică. ■Dacă cele trei state apusene numite vor conserva vamale de azi, plugarii barierele noștri vor continua și după federare sa se sffiisieze și să nu poată cumpăra fabricatele apusene. Dacă însă ,Franta, Italia și Germania va reduce taxele vamale la cereale, deja 40—60 de mii de lei vagonul, plugarii ceh iiului și orientului european ar putea sa-și vândă produsele convenabil in Apus, chiar, despărțiți cum, sunt azi, cumpărând în schimb fabricate tot din Apus. .. • ' , d ■Problema cooperației economice nu este deci o chestiune de federalizări economice în centrul Europei, ci de liber-schimbism în apus; ‘ moravuri; dar prin firea lucrurilor, activitatea lor este mărginită mai mult la individualitatea lor. ’ „ Să nu uităm că celibatarii cari trăiesc în mijlocul societății lumești nu se pot priva de plăcerile ei; își împlinesc aceste plăceri de multe ori în dauna bunelor moravuri și semănând în dreapta și’n stânga microbii corupțiunii, ceea ce este absolut dăunător. * . Se cuvine deci ca pe deoparte să se‘ încurajeze pe căile întărirea familiei, iar toate pe de alta să se combată celibatul. Dar cum să se facă aceasta? Negreșit cu mijloace educative și morale în prim loc, dar și cu mijloace administrative și fiscale chiar făcând înlesniri și ușurări de sarcini cetățenilor cu copii mulți, iar pe de altă parte majorând impozitele celibatarilor. Mai cu seamă celibatarii înstăriți și cu funcții publice înalte este în cazul acesta liberul schimb? Este tocmai formula economiei dirijate. Barierele vamale nu sunt decât o aplicare a acestei ultime formule. Datorită lor, Franța, Italia și Germania și-au desvoltat agricultura în mod artificial, nimicind posibilitatea de schimb a statelor agricole, mai pregătite pentru producția de cereale, prin destinație naturală. Ridicarea barierelor vamale la produsele agricole de către cele trei state apusene, ar contribui la extinirea acestor produse în interior și ar reduce producțiile agricole naționale, prin faptul că lucrând cu cheltueli mai mari, acestea ar concurate de agricultorii dunărireni, chiar pe piețele naționale. Dar............... ■ [UNK].•■ D. Mussolini se mândrește, de câte ori are ocazia, că italienii nu mai consumă în ultimul timp decât grâu italic. D. Boncour, unul dintre cei mai reputați amanți ai păcii, actualmente premier francez, a introdus în declarația de debut ministerial o frază prin care promite protecția agriculturii franceze. Iar guvernele din Berlin, nu fac altceva, de 4 ani încoace, decât să protejeze agricultura germană, care mai de care. Protecționismul acesta — și nu e ,numai, agricol • - este economie dirijată în sensul că dezvoltă artificial ramuri de producție națională,, fapt care, pe numele lui cel adevărat se cheamă, război economic internațional. Dacă d. Roche ar putea convinge pe d. Boncour să nu mai protejeze agricultura franceză, ci să înceapă să o protejeze, dând posibilitate plugarilor danubieni sae si vândă cdhverabil in Franța produsele d-sa ar realiza un prim pas către ameliorarea razboiului economic și către conservarea păcii politice. Ne temem însă că d. Roche nu-și pune problema astfel, pentru că ar însemna sa sape popularitatea partidului în massele plugărești franceze. Aici trebue căutata rana păcii și ipocrizia pacifismului. Altfel, sugestiile d-lui Roche, prezentate in calitate de amic al păcii și al României, sunt foarte simpatice. 1. Diaconescu Se pregătește o lovitură de Stat In Grecia ?