Epoca, martie 1933 (nr. 1231-1257)
1933-03-01 / nr. 1231
r Mr. 1231 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU, ROMANI (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIE!jI RECLAME și INSERȚII ce primesc la ad trația ziarului șiiarsa în agențiile de publicitate Telefons 362-10 Miercuri 1 Martie 1933 Ziar al partidului conservator. - Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Iarca înainte De mult, înainte de război, la un regiment se produsese oarecari nereguli în administrația fondurilor. Intre alte măsuri ce s’au luat atunci, s’a înlocuit și comandantul regimentului prin colonelul larca— militar de valoare și om foarte sever. Un humorist insa a făcut o glumă intro revistă, scriind următoarele „Suntem încântați că la Rytu! X s’a numit comandant d. colonel Iarca, căci suntem convinși că la acel regiment, va merge,.de. .ci,. încolo, Iarca înainte“. De sigur că aceasta era o glumă spirit, dar se potrivește minunat cu ceea ce se întâmplă la Monitorul Oficial.Se știe că acum vreo 5-6 ani, Fălcoianu faimosul fost director al M. O. a fost condamnat la 5 ani închisoare fiindcă furase cam vreo 50 milioane lei de la Monitor. De atunci s’a schimbat directorul, dar la M. O se pare că merge iar ca înainte —* daca nu și mai rău. D. senator Ștefan loan a dovedit-o aceasta într’o interpelare la Senat.,E însă, o mică deosebire: pe timpul lui Fălcoianu, când s’au găsit așa mari lipsuri în cassă, vinovatul a fost luat de guler și trimis la pușcărie. Azi nu se mai poate face același lucru. M. O. a fost regie autonomă pe timpul de la 1 Ianuarie 1930 :la August 1931 și statul nu mai are dreptul să intervină spre a vedea cum se administrează avutul său la casele autonome. Acolo consiliul de aduc și directorul sunnt atot stăpânitori și nu dau socoteală nimănui de ceea ce fac. Și ca o probă că așa e. d. Ștefan Ioan a arătat că fn 1930, ministerul de finanțe a atras atenția M. O. prin adresă scrisă, că recepțiile de materiale, noi se fac în mod regulat după cum constatase, oficiul de licitație. Pe această adresă ministerială, directorul a pus următoarea rezoluție: „La dosar, oficiul de licitație, publică n’are calitatea a se amestecă în gospodăria i sau cum s’ar zice , asa noastră“ vreau, așa fac, căci nimeni nu are dreptul să se amestece în gospodăria caselor autonome: nimeni nu are dreptul să dea un ordin sau să ceara o socoteală. Numai statul cu milioanele de contribuabili, are imperioasa datorie să plătească fenomenalele deficite la aceste case, fără să aibă absolut nici un drept. Dar mai e ceva, pe vremea lui Fălcoianu, când fondurile M. O. s’au irosit în folosul particularilor, s’au putut trage la răspundere cei în drept, pentru că se zicea că banii au fost furați. Astăzi, banii statului nu se fură la casele autonome Doamne ferește astăzi cei chemați, să, le conducă, își alocă bani, își crează venituri, și iau acești bani cu forme, deoarece acești, fericiți conducători pot "să-și aloce , pentru ei, orice sumă cât de mare și nimeni nu are dreptul să-i întreb<m „de ce“ și „neutru ce". Ne amintim.. că..la P. A. R. I. D. s’a dovedit că unii membri ai consiliului de adției și-au alocat și primit câte 12.000 lei pe zi și, nimeni nu s’a cutremurat, nimeni nu a reacționat, nimeni n’a voit să vadă că acești bani sunt avuția națională, iar nu a domnilor consilieri. Tot astfel știm că: la, Casa Pensiilor președintele consiliul de acție decretase că 12 hârtii lucrate să se considere o zi diurmă (1000 lei) pentru d-nii din consiliu, ori e știut câte sute și chiar mii de hârtii și cereri intră zilnic la Casa pensiilor. ...In această ordine de idei d. Ștefan loan a dovedit ca d. director al M. O. și-a alocat, și primit următoarele venituri: un salar aproape ministerial; prime de fabricație; participare la beneficii, cât 3 consilieri — la pagubă participă numai statul și noi contribuabilii — apoi cheltueli de reprezentare, jetoane de prezență, cheltueli de deplasare în București, când avea și automobil plătit de stat apoi autofflebil pentru București și Sinaia, locuință, lumină, servitori și lemne. S’ar putea face o socoteală oarecam, cât primește, lunar d. director? Și în timp ce aceste lucruri se petrec la M. O. și alte case autonome, guvernul — pentru echilibrarea bugetului — taie sângeros lefurile funcționarilor, desființează școli, taie dela sănătatea publică,lăsând spitalele in imposibilitate a mai funcționa, taie chiar dela apărarea națională, dar nu vrea să taie casele autonome. General A, Butunoiu f »Scump, țara Un consilier al tronului, căruia i se reproșa înmulțirea subsecretarilor de Stat a justificat utilitatea lor, prin școala de miniștri pe care o constitue subsecretariatul de Stat. După „Școala Cocotelor”, școala miniștrilor. Un alt membru al cabinetului solicitat să acorde un concediu de studii unui funcționar — un concediu de studii în sensul curat al cuvântului — se declară dispus să satisfacă cererea cu singura condiție ca să obțină aprobarea d-lui X. Cunoșteam pe d. X. Știam că este deputat. Ignoram în schimb că există o comisiune pe lângă acel departament al cărei aviz este obligatoriu pentru dobândirea unui concediu și că d. X este președintele acelei comisii. Așa îmi închipuiam că stau lucrurile din momentul ce trebuia aprobarea d-lui X. M’am înșelat. Nu exista această comisiune. D. X nu este deci președintele ei. In schimb d. X prezidează altceva: organizația partidului de la putere a județului unde își îndeplinește slujba funcționarul în chestie. Concediul a fost acordat. Funcționarul a avut noroc. Dorința sa de a învăța nu stânjenea activitatea electorală a partidului în localitate. Oare vă dați seamă, unde am ajuns! Miniștrii supuși tuteiii camnetelor electorale pentru cea mai neînsemnată hotărîre...... Zilele trecute fac cunoștința unui tânăr, inteligent, simpatic. Mi se spune că este șeful de cabinet al ministrului Y. li cer o lămurire despre departamentul unde lucrează. „Nu pot să vă lămuresc deoarece eu sunt lastrucție și la război” vise scuză tânărul. „Cum, nu sunteți șeful de cabinet al d-lui Y, care nu este nici la instrucție, nici la război”? „Ba da, răssp*«ște secretarul ministrului cu simplicitate. D. Y are insă șase șefi de cabinet. Fiecare din ei își are însă atribuțiile proprii. Eu mă ocup de nevoile partizanilor la instrucție și la război. De aceia cunosc mai bine serviciile acestor două departamente decât structura ministerului pe lângă care funcționez oficial. Dimineața ne adunăm cu toții la d. Y acasă, unde ni se distribue munca zilnică. Apoi pășim pe teren”. Altă școală! Poate aceia a subsecretarilor de Stat, in ziarul „Dimitear citesc: . V. . „Din Tighina se comunică hotărirea luată de comitetul județean național-țărănesc de a se demite prefectul Porubin a cărui înlăturare fusese cerută de parlamentarii județului”. Bietul om, o fi fost de treabă, dar la ce bun! Dacă a nemulțumit pe parlamentarii județului. Și lumea se mai întreabă de ce nu merge țara și caută leacuri în restabilizare și inflație. GRIGORE FILIPESCU II Ofensiva d-lui ministru V.V.Tilea D. ministru V. V. Tilea a ținut la Cluj iui discurs bătăios. După ce, cu multe sforțări, s’a ajuns la moțiunea știută a comitetului executiv, complectat pentru ocazie cu șefii de organizații, dându-se astfel impresia că a fost restabilită in partid oarecare liniște. — d. ministru V. V. Tilea redeschide focul. In ce scop ? Poate că d. ministru V. V. Tilea își aduce încă aminte de butada sângeroasă a d-lui Maniu în ziua când președintele partidului național-țărănesc cobora de la Castelul Peleș cu însărcinarea acceptată de a forma guvernul. Sau poate că d. ministru V. V. Tilea s’a lăsat sedus de îndemnurile unei dorințe rugoase... In orice, caz acest nou început de ofensivă nu este de loc de natură să perfecteze emoționanta coheziune din partidul național-țărănesc. .,Patria”, amenințată de d. ministru V. V. Tilea cu editarea unui „oficios al guvernului”' la Cluj, nu-și va întârzia riposta. Și ea se putea oricând dovedi că este cel puțin tot atât de calificată să vorbească în numele guvernului Vaida, ca și d. ministru V. V. Tilea. Iar domnii Mihai Popavici și Ion Lagosalia era să-l uităm pe d. Voicu Nițescu) vor fi puși din nou în situația de a lua o atitudine, adică de a repeta ceea ce d. ministru cl justiției a spus acum câteva zile, că este o glumă sinistră să se creadă că d-sa ar putea intriga contra d-lui Maniu . Hotărît, partidul național-țărănesc se vrea cu orice preț și cât mai repede, în opoziție. D. ministru V. V. Tilea a militat la Cluj, tocmai pentru ceea ce, d-sa personal, nar prea vrea să se întâmple... Gravi explozie la Chapel SHANGHAI, 27 (Rador). La Chapel s’a produs azi o puternica explozie la o fabrică de produse de cauciuc. Sunt 30 de morți și numeroși răniți. Pentru complectarea „argumentului ■ din articolul precedent, arătam, că pentru guvernanții și politicianii noștri, argumentul peremptoriu, pentru scuzarea abuzurilor, gheșefturilor și relei gospodării în dauna statului, este ea, predecesorii au făcut sau tolerat mai rău. Articolul de fond al ziarului săptămânal francez „Je suis partout’’ (sunt pretutindenea) de la 18 Februarie curent întitulat „Națiunea contra statului”, dă prilejul, celor cari exploatează în folosul lor și în dauna statului, înaltele demnități cu cari sunt învestiți, să nu mărginească argumentul peremptoriu iu scuzarea abuzurilor lor, la învinuiri mai grave, pentru predecesorii lor, ci la cele ce se făptuesc de cumetri din alte țări. Articolul cert, semnalăm, în marele ziar săptămânal francez, menit să îndemne Senatul din Franța, să respingă votarea unei suprataxe suplimentară și progresivă asupra salariilor, ce a fost admis de Cameră, cuprinde următoarele aspre și crude destăinuiri: „Radicalii și socialiștii se pretind reprezentanții celor mici, salariaților, celor cu mijloace modeste, contra bancherilor și celor cu venituri mari. Cartelul adăpostește doi miliardari necontestați și vreo 10 milionari. D. Bouisson este un bogătaș. D. Comperc Morel un bogătaș ridicol. D. Blum un bogătaș nerușinat. Toți aceștia au automobile, trăsuri de mare lux, mici oteluri, colecțiuni, cărți rare, apartamente , bine înzestrate, conturi la bănci și pozițiuni cu sorocuri“.. „Bărbații de stânga nu s’au încumetat vreodată să se atingă de bogățiile clandestine ale speculatorilor și gheșeftarilor, ei au isbit mereu in munca franceză, în industria franceză, în comerțul francez, spre folosul, și mulțumirea prădătorilor fără patrie”. „Daca, adaogă articolul, am putea cunoaștl. casele unde d. Blum prânzește și se tutlandisește, fiți siguri că nu vom găsi, nici proletari, nici mii burghezi, dar pleava societății și u>ți câți ne inșala, ne ■.'uriiși" 'Acea v.â hnie -distinsă, își bate joc de fisc,, de impozite, și de. perceptor. ...... „Averea este 1A Franciutt, New York sau Londra. Este fugătoare anonimă,, nu are miros, nici patrie”. „Acești oameni nu muncesc, fac, gheșeftari, percep comisioane și încasează diferența”. „Pentru a înfrâna protestul claselor muncitoare, guvernul dispune întotdeauna, de tui oarecare număr de indivizi,doritori de a fi distinși, cu o decorație”. „De , îndată ce s'a zvonit că comersanții pregătesc lăsarea obloanelor, s’a ivit d. Ernest.BiHiet, președintele unei Uniuni a intereselor economice, a cărei rațiune de a fi constă în strângere de fonduri de la industriași, pentru a fi vărsate fin casa electorală a parlamentarilor”. „Prea multe grupări zise , profesionale, slujesc numai drept paravan politicianilor, cari le folosesc. Pentru a manevra cât mai bine in folosul ambițiunilor lor, D. Billiet s-a străduit să introducă deputați în asociațiunile de contribuabili și la opunerea asociațiunilor, d. Billiet se răzbună, încercând sabotarea unei mișcări care ar aduce discreditul asupra prietenilor săi din Cameră”. In acest scop, articolul din ziarul francez, arată, căi d. Billiet însoțit de câțiva tovarăși s’a’ prezentat primului ministru., d. Daladier și l-a asigurat de înțelegerea sa. „Nu voim sa participam la mișcări violente pe urma larora ,publicul cel dintâiu,, ar suferi....Grupările ce reprezintăm însumând peste 12.000 de comersanți, nu împărtășesc închiderea prăvăliilor, ceea ce nu înseamnă că aprob nouile masuri fiscale”. „Am venit să oferim guvernului concursul oamenilor de ordine, pentru cazul când ar înțelege să se bizue pe ei”. Articolul închee, cu observațiunea, că perpetuarea unui asemenea Sistem“atrage ruina complecta a tuturor și că cetățenii, cari protestează, și caută sa se cunoască spre a se organiza, sunt nebuni de mai îndura. Toate acestea, ce se potrivesc isbitor cu starea dela noi, nu se scrie intrăm’ziar din București ci într’un ziar din Paris, din cele mai serioase. Destăinuirile și protestele ziarului francez’ sunt impresionante ca asemuire, cu evoluțiunea politică de la noi de după război și până azi. ■ O asemuire, cu o stare de fapt occidentală, în adevăr ; dar, de care nu ne putem făli și nu este menită să aducă mângâiere, decât celor cărora li se potrivește .asemuirea și au să se bucure, desigur citind articolul din „Je suis parlons“ de la 18 Februarie curent, că pot scuza gheșefturile și nelegiuirile ce săvârșesc în dauna statului cu afirmarea că și aiurea se procedează la fel.. Cert rămâne însă, că în toate părțile, partidele de stânga cu democrația integrală, înfățișează o rușinoasă decadență, fată cu ideologiile și perceptele ce le-au folosit, numai pentru a-și asigura puterea, nici decum pentru a se conforma lor. Sunt simpli farsori, demagogii pe cari conștiințele mafsei muncitoare și producătoare, necăi cinstite, de atâta amar de vreme amăgită, va trebui sa-i alunge ca pe niște netrebnici. Lucrul nu este greu, să voiești numai unirea a marei masse a celor cari înțeleg să fie guvernați cu cinste, corectitudine și adevărată iubire de țară. 1. Glogoveanu peremptoriu Re, scumpă tara, puterea mea de mânca ,! puterea jsca de iubire. * Nicelae filipescu Echilibrul bugetar și stabilizarea la rândurile ce urmează, nu ne interesează la tutea politica, cea socială, sau cea economică a bugetului, ci strict legătura lui cu stabilizarea monetară. Vom spune din capul locului ca aceasta este cea mai importantă azi când numai e nici o șansă de împrumuturi externe, mult mai importantă ele pilda decât chestiunea unor noui alegeri — cum ar fi pentru ordinea publica, mult mai importantă decât chestiunea licențierii unui procent oarece are de salariați publici, și mult mai importanta decât prevederea unui fond de câteva zeci de milioane în buget:* agriculturii, pentru distribuirea de mașini sau de semințe selecționate, plugarilor, pentru îndrumări agricole, etc. Noul alegeri ar însemna noul agitații și adâncirea bolșevismului moral, la inițierea unui procent de șarjF publici — fie ei și profesori Itîdari, universitari, sau magistrați, ar însemna o sporire a șomajului intelectualilor. Iar neajutorarea de către stat a agriculturii, ar însemna câteva mii, sau •eci. de mii de hectare cultiva, prost, sau deloc. Aceasta ar constitui desigur locui beteșuguri morale, sociale, sau economice, adăugate celor destul de numeroase de azi. Dar, intrăm fel oarecare, cei loviți de nevoia echilibrării bugetului, s’ar acomoda, iar alegerile ar trece și ele cum ar trece. Insa prin ruinarea stabilizării, nimeni în țară nu și-ar mai putea face socotelile. Toată lumea ar păși în gol. Scara erarhiei sociale burgheze ar trosni din toate încheeturile. Cei bogați azi ar deveni peste noapte săraci, iar mulți dintre, nevoiași ,s’au descoperittr’o di mitiia ța bogați, fara sa înțelegeaga de ce, funcționarii de toate categoriile, adică marea majoritate a populației orășenești ar avea de suferit cel mai mult. Intr'un cuvânt, prin ruperea stabilizării monetare s’ar produce un zdruncin social, care, nu știm ce, și pe cine ar mai putea cruța, încrederea în regimul proprietății particulare ar fi slăbită într’o măsură necunoscută. S’ar produce o efervescență politică și socială de neînchipuit azi. Căci, să nu se facă comparație între inflația de după război, și inflația eventuală de mâine. Una era structura morală a corpului Social imediat după război și cu totul alta este ea astăzi. Mentalitatea etatista și politicianizarea masselor au făcut nebănuite progrese după război. Toata lumea așteaptă salvarea de la stat și toți politicianii vor sa salveze țara. In ultima analiză, acestea sunt colectivism, deocamdată necristalizat, dar colectivism. Faptul că printr’o singură învârtire a mașinii de tipărit bilete de la Banca Națională, averile ar trece automat dintr’o mână în alta, este aproape egal cu colectivizarea legala, a proprietății particulare. Cei îmbogățiți astfel nu-și vor datora avut propriei lor osteneli, sau moșteniri, ci statului. Cei sărăciți, vor avea dreptul sa spună: noi am sărăcit, am înțeles sa se îmbogățească în schimb statul — adica colectivitatea — dar nu alți particulari. Iar cei săraci și înainte și după inflație, vor putea și ei spune: care este meritul cutătul îmbogățit peste noapte și care este vina mea sa rămân tot sărac, dacă pentru a te îmbogăți nu se cere nici un merit personal? Cel mai puternic phon al proprietații particulare, respectiv al țaganului burghez, este fundamentul ei moral; ideea că proprietatea particulară nu este un fapt, nici de ordin privat (hoția, extorcația, etc.), nici de ordin colectiv, acumularea ei fără nici un merit cu concursul puterii publice. Gu ‘‘aceste considerații, inflația este comunism in rate. Iată deci nevoia covârșitoare, pentru spiritele burgheze, pentru toți acei a căror situație seînrădăcinează în instituțiile economico-sociale de azi, ca bugetul ce se prepară să fie realmente echilibrat, oricâte sacrificii ar cere această operație. Statul să mi ajungă nici un moment în contact cu mașina de bilete de la Banca Națională. Dar, să precizăm: buget echilibrat însemnează prevederea unui minim de cheltueli, cari să fie acoperite în cursul exercițiului până la centinuă, de rețete. De aceia, acest minim treime să fie cu adevărat minim. Buget echilibrat nu însemnează salarii și furnizori plătiți cu bonuri de tezaur, sau cu recepție de depozit, căci astfel se ajunge tot la inflație. Buget echilibrat însemnează un ministru de finanțe dictator, căruia să i se subordoneze eventual întreaga politică de stat. Conservarea stabilizării bisemnează înainte de orice buget perfect echilibrat. Fără el, toate programele politice, sociale, sau economice, nu mai însemnează nimic. Este timpul ca partidele burgheze, cari sunt totodată și conștiente, să se reculeagă și să joace totul pe cartea echilibrării bugetului și a menținerii stabilizării. Pe marginea unei diale vechi „Amintirea celor petrecute înaintea noastră se șterge, despre faptele viitoare amintirea va pieri, iar acei cari vor urma nu-și vor mai aduce aminte de mine”. Așa stă scris la capitolul I din Koheletb. că autorul acestei mici cărți din Vechiul Testament a fost sau nu regele Solomon, nesiguranța asupra persoanei nu micșorează cu nimic bătrâna cugetare. După cum vom vedea mai jos, ea se dovedește osebitor de întemeiată. Răsfoind zilele trecute, din întâmplare o măruntă dare ut: seama asupra activității așezământului cultural "„Mitropolitul Dositei Filiti” am citi mirați data 1827. Am crezut întâi că o greșală de tipar. Dar după o mai apropiată cercetare, am dovedit că, cu adevărat au curs mai bine de 100 de ani de când ființează acest așezământ, întemeiat de umul din marii chiriarhi ai țării. Scopul fundației este ajutorarea tinerilor săraci și silitori, dornici de a fi folositori neamului și țării. După câte cunoaștem este singurul așezământ de acest fel, la noi, care a înfruntat vremea atât de îndelung. Fostul mitropolit al țării românești, Dositei Filiti, deși avea numeroase rude, prin diata din 1825 își împarte aproape tot avutul pentru scopuri de binefaceri. Spitalului Filantropia din București îi lasă o sumă de bani, ca „să cumpere vreo bina ca să se mai acuge spre lărgirea încăperilor”; împarte apoi mai mult de jumătate din avere — 11.0000 de galbeni împărătești — pe care îi lasă să se cumpere „proprietăți statornice și câștigoase și din venitul lor să se trimită la universitățile Europei tineri de spirit și silitori”. In fine, mai face legaturi bisericilor și municipalității Brașovului, între ale cărui ziduri curmându-i-se șirul zilelor, este înmormântat. Astăzi mai ales, când greutățile se grămădesc în calea celor cari năzuesc să se ridice prin învățătură înaltă, gândul nu se îndreaptă spre frumoasa pildă ,pornită din sufletul râvnitor câtre „tot mai multă lumină” al bătrânului prelat. Am mai văzut cât de dureroasă a fost greșita aplicare a reformei agrare și asupra unor asemenea bunuri. Cele dipa de hectare ale moșiei Lungulești, din al căror venit au fost întreținuți peste un veac, în apus, zeci de tineri în fiecare an, au fost și ele expropriate. Astăzi încă, dintrun budget de mizerie redus la a 27-a parte din ce era înainte de 1918— datorită totuși administrării dezinteresate și cinstite a epitropilor — se mai întreține la învățătură un număr restrâns de tineri merituoși. In vremea aceasta, când elasticitatea conștiințelor este ocalitate, când nerespectarea îndatoririlor este o virtute și tradiția ;O:povară,străduința unor oameni de bine de a împlini fără știrbire voia,testatorului de acum mai bine de 100 de ani, merită cea mai neprecupețită laudă. Printre vechii și cei mai osebiți bursieri ai Fundației Filiti, retrași astăz întru Domnul, vom numi pe principale Dimitrie Ghica (Beizadea, Mitică), pe generalul Mitică Crețulescu și apoi pe Mișu Ferekide, Ciru Qeconomu, Eugen Stătescu, Grigore Păucescu ,și C. C. .Vfion. ■ " . Printre bursierii trăitori astăzi și cari ar- situații Însemnate în viața publică și culturală a țării, vom numi pe prof. T Mrazec, președintele Academiei Române, pe Ion Lugoșianu, ministrul industriei, pe Al. Nasta, guvernatorul Creditului Agricol, pe d-rul Dinu Brătianu, pe Emil Panaitescu, directorul școalei române din Roma, pe profesorii Al. Myller și I. Dașcovici de la Iași, pe Const. I. Marinescu de la Cluj, pe d. V. V. Iianeș, pe artiștii G. Enacovici...și pe pictorul Jean Steriadi. Amintim pilduitoarea faptă a fostului bursier Ion Cerkez, fost consilier la Curtea de Casație, care a lăsat așezământului Filiti, prin testament, o sumă de bani, ca recunoștiință pentru ajutorul primit ca student. Aducându-se mai de mult la cunoștința publică această mult grăitoare pildă, ea nu a găsit decât un singur imitator, în d. C. C. Herescu, avocat din V-Vâlcea. Câți dintre foștii stipendiați, cei numiți mai sus și cei nenumiți, azi oameni cu situație strălucită, nu ar putea să vină în ajutorul Fundației Filiti, care s’a împotrivit vitregiei vremurilor cu atâta bărbăție nobilă, și câte dintre tinerele vlăstare ale neamului, dornice de învățătură, dar lipsite de mijloace, nu s’ar putea ridica astfel la lumină, bucurându-se în sufletul lor și mulțumind fondatorulu .și foștilor bursieri, cari nu și-au uitat datoria ! Dar nu a fost să fie așa. Mai mult: pare-ni-se ca numele cu:" kr de bine și iubitor fie Țară și de lumină pentru hcmicul său, care a fost mitropolitul Iuliu, nu se pomenește nici măcar pe una din străzile Capitalei Scris a fost să se împlinească rostrea ecleziastului: ,,Amintirea celor petrecuteinaintea noastră se șterge despre faptele viitoare amintirea va pieri, iar acei cari vor urma, nu-și vor mai aduce aminte de nimic”. Amin’ I. Diaconescu Criza bancară din Statele Unite . In ultimul timp s’a dezlănțuit în Statele Unite o criză bancară fără precedent. Scânteia s’a produs în statul Michigan, unde este așezat grosul industriei automobile, care se află în dificultăți. Băncile care finanțau, această industrie au pierdut încrederea deponenților. Panică, retrageri masive de depozite și moratoriu bancar, din cauza neputinței băncilor de a face față cererilor deponenților. Plicul s’a întins apoi cu repeziciuni și in celelalte sate ale federației. Trebue observat cu această ocazie că actuala criză bancară era așteptată mai de mult, întârzierea ei se datorește măsurilor adoptate de președintele Hoover de a opri deflația și dezorganizarea financiară a întreprinderilor aliate în dificulăți din cauza crizei. Aceste măsuri au constat în ajutarea întreprinderilor în chestiune cu credite de rezistență. Ele au menținut o stare artificială, care putea fi folositoare cu o singură condiție: deflația generală, adică devalorizarea bunurior să fi încetat, ca un sfert al încetării crizei economice. Faptul nu s’a produs. Astfel, criza bazeară a devenit inevitabilă, iar mai departe susținerea băncilor cu credite nescomosnice de rezistență, ar fi antrenat devalorizarea dolarului. Moratoriul bancar acordat de guvernele mai tuturor statelor federale, dovedește că în America nu se pune chestiunea devalorizării dolarului, ci din contră, că se fac toate sforțările pentru conservarea stabilității lui. Moratoriul bancar dovedește că în Statele Unite s’a renunțat la politica de stăvilire a deflației. Astfel că abia de acum înainte va începe procesul deflafiei, care a întârziat prea mult, spre marea pagubă a economiei americane.