Epoca, aprilie 1933 (nr. 1258-1281)
1933-04-01 / nr. 1258
Nr. 1258 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la adorația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Sâmbătă 1 Aprilie 1933 Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Finanțarea în problema datoriilor împrejurarea a făcut să cunosc ceea ce s’a lucrat și se lucrează mai stăruitor pentru soluțiunea problemei datoriilor. Nu mă voi ocupa, însă, azi, de „Proectul de lege pentru reglementarea raporturilor dintre debitori și creditori“, al d-lui ministru de justiție. Acest proect, care are unele linii fericite, a fost masacrat cu adaose, cari-l fac de neînțeles, necum aplicabil. De altfel, el nu este pus la punct. Și nu el nu se vorbește nimic despre finanțare. Legiferarea Finanțării a fost dată pe mâna unor „Specialiști", înrudiți de aproape și cu B. N. R. și cu ministerul de finanțe. Acești specialiști au operat un „Anteproect de lege pentru înființarea unei Case de amortizare a datoriilor arierate". Se pare că aceasta este „soluțiunea cea bună", pe care o așteptăm pentru a ne da seama de aportul d-lor specialiști. Și, pentru acei cari ar voi să-și dea puțină osteneală, să compare soluțiunea lor cu aceea ce am dat noi în „Problema datoriilor“. Casa de amortizare, ce se crează, are forma de „Societate pe acțiuni", cu un capital de 400 de milioane, din cari 150 de milioane se aduc de Stat, iar restul de 250 milioane nu se prea precizează de cine. Presupunerea cea mai întemeiată ar fi că se dau în subscriere publică, a-ară nirma Iacă, printr’o lege specială n’ar autorizat să se preia Institutul de emisiune. Această Casă are dreptul de a emite obligațiuni, pentru o valoare nominală de 7 ori capitalul, adică, la început, de lei 2.800 milioane. . Statul aduce 150 de milioane, și se știe cât de bogat este Statul, iar publicul 250 de milioane! Publicul plin de încredere în societățile pe acțiuni, atât așteaptă... ca să se îmbulzească să le subscrie! Dar obligațiunile ? Pe ce curs se vor emite? In cât termen și cum se vor amortiza ?... Se spune numai că sunt purtătoare de o dobândă de 7 la sută pe an!... Dobânda e bună, dar dacă debitorii vor plăti asupra sumelor datorate 1 la sută — 2 la sută — 3 la sută—diferența până la 7 la sută din ce va scoate-o Casa de amortizare? Și, în ce privește cursul, când un capitalist poate cumpăra cu 40 lei 100 de lei Rentă a stabilizărei, (purătoare de dobândă 7 la sută, emisă in străinătate, deci cu stăpân, și garantată cu veniturile monopolurilor statului) — pe ce curs se vor emite, sau ce curs vor avea pe piață aceste obligațiuni ? Este la mijloc, desigur, o ipocrizie și un șiretlic. Ele se vor plasa cu ÎOO suta creditorilor sau acelora, cari vor cădea în capcană ! Un exemplu este necesar : Un creditor, conform legei de reglementare, a consimțit debitorului său o reducere de 40 la sută din creanța lui de 100 de lei. Ia, deci, 60 de lei și se duce cu creanța la Casa de amortizare, care-i dă obligațiuni de ale ei, în valoare nominală de 60 de lei. Să zicem că poate vinde aceste obligațiuni pe cursul de 40 suta, al rentei de stabilizare, prinde deci 24 de lei efectiv. Iată pe creditor încasând pentru creanța lui de 100 lei, 24 de lei !... Și aceasta se cheamă finanțarea legii de reglementare a raporturilor dintre debitori și creditori !... Dar... nostimate de acestea întâlnim cu duiumul ! Așa de pildă, un depunător la fructificare (art. 24), care are să primească 100 de lei de la o Instituțiune de credit „care nu mai poate face față plăților“ (și nu știm câte bănci mai le vor putea face față cu legea reglemenrei) — se duce cu dhstanța lui I. Casa de amortizare, care-i dă obligațiuni în valoare nominală de 100 de lei, cu care sumă își face treaba cum va voi. — Credeți da.că s-a isprăvit cu raporturile dintre acest depunător și banca lui debitoare? Ei, ași!... Legea prevede staiutura „atunci când banca se va reface și va reîncepe plățile regulat, depunătorul are drept să se întoarcă cu obligațiunile la Casa de amortizare, sa-și ia chitanța de depunere de 100 de lei și să ceară băncei să i-o achite . Sunt șiretlicuri de o naivitate copilărească !... Câte bănci ar mai putea și ar mai voi să renască în asemenea condițiuni ?... Dar, mai este în aceasta lege a Casei de asanare, un articol, care poartă No. 25, și care pare a fi cheia de boltă a Finanțării: ^ Să nu râdem și să nu ne înspăimântăm... . , , „ . „„„ Acest articol trateaza despre mijloacele Casei de amortizare, spre a face față retragerei sau achitărei obligațiunilor emise de ea, după cum am văzut mai sus. Legea prevede că, printre aceste mijloace ar fi și următoarele . 1. Contribuția Statului cu... (puncte-puncte) înscrisă în budget in fiecare an. Fără comentarii. _ „ . . „ 2. Beneficiul băncilor, când trece de 8 la sută pe an . Las că aceasta însemnează, — după ce au fost odată jumulite, — să le pui a doua oară să plătească datoriile datornicilor lor, sau, pe românește : „și bătut... și cu banii luați", — dar când va mai veni vremea pentru Murg, să pască iarbă verde ? Când vor mai avea băncile, cari au atâtea dezastre de reparat, beneficii de peste 8 la sută ? 3. In fine : „De asemenea Banca Națională a României va acorda anual o alocațiune de lei...punctepuncte !“ Această dispozițiune, împreună cu contribuția debitorilor, (atât cât legiuitorul îi va obliga să plătească) sunt singurele mijloace serioase prevăzute pentru achitarea marilor sarcini și a obligațiunilor emise de Casa de amortizare. Toată chestiunea este : Poate B. A. a R„ fără a descinde din sferele olimpiane, să fie obligată la această „alocațiune" și cât de mare va fi ea, ca să umple... punctele din lege ? Desigur, Banca Națională poate și trebuie să contribuie la finanțare. In lucrarea noastră am arătat cum și cu cât. Ea trebuie să contribuie cu anuitatea necesară pentru a amortiza pagubele portofoliului ei putred de 4-5 miliarde și această anuitate este de 500 de milioane pe fiecare an, în decurs de 10 ani! Vom complecta argumentația noastră: a) Banca Națională poate și trebuie să-și restrângă cheltuelile și să realizeze o economie de 200 milioane pe an; b) Banca Națională câștigă deja diferența taxelor de scont, cel puțin 200 de milioane pe an; c) Banca Națională din monopolul monstruos al devizelor câștigă cel puțin alte 200 de milioane pe an peste câștigul licit, pe care-l aveau Instituțiunile de credit, când comerțul devizelor era liber. fată numai din 3 posturi, mai mult decât trebuie, ca să facă față obligațiunilor ei naturale, elementare, în problema datoriilor. Și dacă așa se pune chestiunea — și numai așa trebuie pusă — care mai este rostul acestei Case hibride de amortizări, cu atâtea complicațiuni, întreținută cu cheltueli enorme, absolut inutile. Pentru a se salva cu ipocrizie aparențele ? Dar cine nu știe adevărul ? Și care poate fi avantajul moral pentru Institutul de emisiune, ca să nu se înscrie cu franchețe în rândurile celor ce au greșit și-și recunosc greșelile ? Afirm că afară de ipocrizie și densitate, nimic nu avantajează pe B. ST. a R„ cu invențiunea acestei Case de amortizare, absolut inutilă, din moment ce Institutul de emisiune este obligat să contribuie la stingerea procesului dintre debitori și creditori! Din potrivă, prin mijlocul indicat de sistemul nostru, B. N. a R„ își procură imediat 4-5 miliarde în fonduri lichide, cu care înlocuiește cu un moment mai curând putregaiul din portofoliul ei. Desigur, într'un articol de ziar, nu se poate reda o chestiune atât de complicată și de vastă. Suntem gata a susține orice discuțiune. O cerem chiar. Numai fricoșii, cu conștiința tulbure, o pot refuza. Și oricum ar fi, sistemul de finanțare ce se propune prin înființarea în condițiunile expuse mai sus, a Casei de amortizare, nu este fericit. El este complicat, meschin, nesincer, pe când sistemul nostru este simplu, franc și ia taurul de coarne. El violează un trecut bolnav și deschide drumul spre un viitor sănătos. Gr. T. Coandă * „NN SKODA VENENIMII Oarecare experiență a făcut să nu mă inșel prea mult în pronosticurile mele politice. Trebue să mărturisesc că de data aceasta m’am înșelat. D. Maniu s’a întors în București înainte de închiderea parlamentului. Pentru președintele partidului național - țărănesc am o deosebită simpatie. Intr’o țară de politician lipsiți cu totul de caracter, d. Maniu constituie o fericită excepție. Nici rigiditatea caracterului, nici inteligența nu feresc însă pe om de anumite greșeli politice. D. Maniu a comis cel puțin o eroare de psihologie întorcându-se în Capitală în momentul de față. Este extraordinar câtă asemănare există între cazul Carp din 1912 și cazul Maniu. Petre Carp a fost constrâns să părăsească puterea pe chestia tramvaiului, o chestie eminantente simpatică țării. Cei mai mulți dintre prietenii săi au socotit totuși că nu este bine ca partidul conservator să treacă în opoziție după un singur an de cârmuire. S’a recurs atunci la soluția Maistrescu, Petre Carp rămânând șef al partidului. Carp amărât de a nu fi fost priceput de prietenii săi, cari au jertfit o pagină de istorie, câtorva luni de guvernare se retrăsese la Țibănești. Intr’o bună zi șeful se reîntoarce neașteptat și cere partidului său să ia o anumită atitudine, care putea să răstoarne guvernul. întoarcerea fusese rău pregătită. Carp părăsit de majoritatea prietenilor săi, demisionează irevocabil de la șefia partidului. De data aceasta demisia este primită. Așa și cu d. EM Saniu. Președintele partidului național - țărănesc avea două căi de urmat. Să nu admită în Ianuarie nici o nouă formațiune a grupării pe care o prezidează. Nimeni nu se îndoește că ar fi reușit, dacă punea piciorul in prag. A doua: să rămână în străinătate sau la Bădăcin până în ziua căderii guvernului, când tot partidul era să fie de partea S«c9* D, Maniu s’a oprit la o a treia soluție, O soluție hibridă. Să intervină cu trei luni prea târziu, sau cu trei luni prea devreme. Și pentru a putea relua procesul din Ianuarie șeful partidului național ■ țărănesc introduce acțiunea pe calea puțin simpatică a demagogiei. O. EV Saniu nu vrea să se ratifice acordul de la Geneva după ce s’a semnat, și dorește o lege de conversiune mai la stânga ca d. Potârcă. Cari pot fi rezutatele întoarcerii d-lui Maniu? O înfrângere pentru d-sa in felul aceleia a lui Petre Carp, sau căderea guvernului in condițiunile cele mai proaste pentru partid „in Skoda venemim”. Și una și alta din aceste desuă soluții sunt deplorabile. In privința Genevei ca Și în privința conversiunii să nu uite d. Maniu că unul din factorii importanți de succes al partidului național - țărănesc a fost străinătatea. Din ziua în care lumea în Occident va avea impresia că d-sa devine campionul unor idei și unor metode care nu au curs în nici o țară civilizată, este probabil că situația partidului d-sale va fi alta. Londra și Parisul nu iartă politica de rea credință. Or, ceea ce face România față de Ligă dă impresia unei vădite încercări de înșelăciune. GRIGORE FILIPESCU Respons Ziarul „Dimineața“ publică următorul citat dintr’un raport al lui Selerski către direcția uzinelor Skoda : „Am dispus pentru poimâine convocarea consiliului superior al armatei...“, iar mai departe: „...în ce privește îngrijorările dv. că s’ar putea crea in România o industrie a armamentelor, am primit asigurări că, ATÂTA TIMP CÂT VOR DICTA „EI“, LUCRUL NU SE VA REALIZA...“. Ne am obicinuit suficient, din fragmentele cunoscute până acum, cu stilul lui Seîerski, ca să putem socoti prima frază mai mult ca o roGomontadă: „am dispus... etc.“. Se pare că prin asemenea meșteșugării verbale, agentul voia să dea șefilor săi de la Pilsen o cât mai înaltă ideie despre atotputernicia de care se bucura în țară. Pasajul următor este însă esențial. El ne duce în inima chestiunii. In adevăr, nu e de ajuns să se descopere toate dedesubturile scandalului Skoda, să se desvăluie toate firele operei de corupție și să se impuie toate ispășirile. Mai trebue să ajungem la o politică generală a apărării noastre naționale, unanim acceptată și stăruitor urmărită. Fără un program unitar, pe o durată de două sau trei decenii, vom cheltui miliarde și vom rămânea tot dezarmați. Greșala inițială a contractului Skoda — independent de faptul dacă e oneros, iar condițiile tehnice insuficient garantate — este tocmai că nu se încadrează într-un asemenea program general. Trotzky scrie undeva în memo- Afacerea Skoda intratca peticl . . ......... - " I ■»m»" o IHlÉBIi' ~ " • ' '• ' ■ nesc din 1928. Costin G. Sfturdza riile lui: Intre China, ale cărei înar aceasta esențială angajează Intreamuri se întemeiază exclusiv pega responsabilitate politică a gutuluiturile străine și între țările guvernului care a semnat comanda occidentale, ale căror industrii pot actică a guvernului național fărăasigura în timp de război o continuă aprovizionare cu material militar. Rusia ocupa în 1914 o poziție intermediară, — mai apropiată însă de China decât de țările occidentale. Iată de ce, deși perfect înarmată la începutul războiului, Rusia nu putea ieși decât învinsă. Scopul final prin urmare, pe care trebue să-l urmărească politica apărării naționale, este crearea unei industrii naționale de război. Dar cum o asemenea industrie, cu investițiunile pe care le reprezintă și cu personalul tehnic pe care trebue să și-l pregătească, nu se poate improviza, este evident că trebue să facem apel în primii ani nu numai la comenzi în străinătate pentru imediata înarmare, dar totodată — repete totodată — la concursul caselor de specialitate străine pentru punerea pe picioare treptată a unei industrii naționale. O comandă de importanța celei făcută la Skoda e un prilej unic — pe care o țară săracă nu are dreptul să-l scape — de a pune în acelaș timp piatra de temelie a industriei noastre de război viitoare. Nu „asigurăm că, atâta timp cât vor dicta „ei“, lucrul nu se va realiza“ — ci, din potrivă, solidarizarea comenzilor imediat necesare cu întemeierea stabilimentelor interne de viitor, iată care ar fi fost prima condiție a unui contract patriotic, gândit și cinstit incinelat. Alături de chestiunile tehnice, alături de chestiunile morale, lipsa grecești se insistă că Venizelos și-a dăunat pozițiunea prin aceia că s-a sprijinit pe liga militară a generalului Plastiras. Guvernul Tsaldaris se străduește a produce impresia că vrea să împiedice repetarea în viitor a oricăror încercări împotriva regimului parlamentar. Ca o primă măsură au fost arestați cca. 150 ofițeri, partizani ai lui Plastiras. In acelaș timp Tsaldaris a ținut să precizeze că nu are deloc intenția să reintegreze pe vechii ofițeri Constantiniști și că în general va face totul pentru a înlătura politica din armata greacă. In concordanță cu acest principiu Tsaldaris a început o campanie pentru înlăturarea din armată a tuturor persoanelor ce s’au expus pentru Venizelos. Această campanie a fost existinsă în ultimele zile asupra întregii administarații grecești. Au fost efectuate numeroase schimbări în poliție, jandarmerie, etc. Deasemenea și în diplomație adepții lui Venizelos sunt înlocuiți cu personalități apropiate de Tsaldaris. Numeroase schimbări * 0 interpelare a d-lui Grigore Filipescu In ședința de ori a Senatului, d. Grigore N. Filipescu a anunțat următoarea interpelare: Am onoare a interpela pe si. președinte al consiliului asupra întârzierii pe care o pune guvernul în prezentarea proectului de lege pentru ratificarea acordului încheiat cu Liga Națiunilor. Doresc să cunosc intențîunile primului ministru în această chestie și părerile d-sale asupra situației guvernului în cazul când acordul n’ar fi ratificat. M se fac mm alegeri in Austria fie, scumpa țara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae Napoca Dacă reținem numai ce s’a afirmat de la tribuna parlamentară, în rușinoasa afacere „Skoda“, — este hotărît de ajuns — sa revolte orice suflet, orice conștiință românească. Un lucru este absolut cert: Comanda „Skoda“ ascunde nebănuite și trădătoare turpitudini. Acestei mocirle i se mai adaugă și capitolul spionajului, — după cât se pare inconștient patronat. Dar, în afară de spion, ceilalți vinovați, cum și amănuntele acestui scandal național, — lipsesc deocamdată pentru edificarea opiniei publice, — din pricina ocultismului ce a îmbrobodit tristul adevăr, — din cauza criminalei întârzieri în scopul sesizării materialului scris, aflat și în parte dispărut din vizuina spionului, — cum și pentru alte multiple considerațiuni nu tocmai greu de înțeles. Nu este exclus ca sfârșitul acestei tragedii naționale să rămână veșnica taină a panamalelor, cu toate sforțările depuse de justiție, neputincioasă și ea poate, dacă nu se uită faptul că mâini nevăzute, au îndepărtat santinela pusă la ușa spionului de mare talie, învestit între altele și cu puterea de a convoca parlamentul. Opinia publică, cel mai sever judecător, cum și presa, nu vor putea nici ele face prea mult, dacă în adevăr prin ruperea sigiliilor, a dispărut materialul compromițător. Din prudență însă, Seletzki, și-a primit din timp, cuvenitele scuze pentru... deranj. Astfel fiind, bâjbâind în întuneric încă, — se impune multă prudență aceluia care cu anticipație încearcă rezolvirea șaradei Skoda. In afacerile de mare anvergură, senzaționalul întrece mai totdeauna marginile prudenței, dând loc prin consecință la greșeli, iar concursul de circumstanțe defavorabile în aparență, dar neîntemeiate în fond, poate compromite, aproape iremediabil, persoane cu totul străine de ceiace li se pune în sarcină. întreaga țară este recunoscătoare deputaților cari în Cameră, fără rezerve, împinși spontan de clopotul indignării, au deschis și menținut până la o parțială satisfacțiune, barajul contra afacerii Skoda. Cu atât mai mult trebue felicitat d. dr. Lupu, bun român și dotat de natură cu mult curaj. Cu o singură observațiune însă, D. dr. Lupu, fântână nesecată de energie, temperament prin excelență viu și neastâmpărat, calități la cari se adaugă și darul mânuirii cu ușurință a cuvântului, sub entuziasmul și paza ce-i arde sufletul mai ales atunci când îmbrățișează o cauză națională, poate evident exagera sau chiar comite erori. Așa s’a întâmplat cu ocazia rostirei admirabilului rechizitor, ținut de la tribună, în afacerea Skoda. Iată greșala: D. dr. Lupu, în parlament, de bună credință, dar în eroare de fapt, poate numai de caz, a afirmat că avocatul Adrian Brudariu din Timișoara, amic politic și personal al d-sale, voind să înlăture o concentrare, a fost silit, spre a reuși, să dea 5000 lei mită unui oarecare colonel Popescu. D. dr. Lupu a greșit, fiindcă lucrurile s’au petrecut întocmai poate, dar nu cu persoana celui vizat. O eroare, am putea spune spre a complace, „o inflație“, pentru că afirmația n’are „acoperirea“ d-lui A. Brudariu. Ușor de înțeles atunci ce serie de neplăceri s’au ivit. întâi d. dr. Lupu în jena erorii comise, posibilă oricui. Al doilea, situația grea a d-lui Brudariu, prezentat pe nedrept opiniei publice ca mituitor și delator. Și al treilea, indirecta acuzațiune adusă ofițerilor, complect nevinovați. Grea dilemă; între șef și onoare, desigur d. Brudariu a votat pentru cea din urmă. Anume a dat o telegramă d-lui dr. Lupu, rugându-l să desmintă afirmația ce nu corespunde adevărului. Pe de altă parte, tot pe cale telegrafică s-a adresat d-lui general Samsonovich Ministrul Armatei, rugându-i să citească în parlament această desmințire, arătându-i totodată întregul respect ce-l poartă integrilor ofițeri de stat major. Deși adversar politic, am socotit dept datorie să înlătur nedeapta atmosferă creată amicului Brudariu, erou de război, om al datoriei și corect sub toate laturele activității sale. Tot astfel a trebuit pusă la punct și concluzia indirectă, adică a suspiciunii organelor militare, cu nimic vinovate. Pe d. dr. Lupu îl rog să nu se supere, deoarece o eroare strecurată în pasiunea discursului, de perfectă bună credință, nu micșorează cu nimic marcanta sa personalitate și nici meritul cuvenit, în campania ce duce contra „sperțului“. Personal îi păstrez ca in totdeauna aceleași alese sentimente. D. dr. Lupu este un sclav al propriului său temperament, dovada eloquentă a rasei latine, și prin coincidență, în plus, cu „nume“ predestinat să sfâșie tot ce-i stă în calea cuvântului. In legătură cu întâmplarea de mai sus, mi-am amintit cuvintele d-lui Grigore Filipescu, șeful partidului conservator: „Scriu și vorbesc scurt, concis și documentat, pentru a înlătura surprizele“. Eu adaug și „sonor“. Câtă dreptate are d. Grigore Filipescu. D. Bottez Opinii și dispute In jurul afacerii „Skoda“ O lămurire — In jurul planului Mussolin PARIS, 30 (Rador). Consiliul de miniștri s-a întrunit azi dimineață și s-a ocupat de problemele externe. S'a anunțat presei că consiliul a aprobat poziția d-lor Daladier și Paul Boncour, cari întâmpinând la D. MUSSOLINI in preajma deschiderii noului Parlament in Grecia In zilele cele mai apropiate, noul Parlament al Greciei, care a eșit din alegerile de la începutul lui Martie, își va începe lucrările, care sunt așteptate cu un viu interes. Dacă se va compara actualul Parlament cu cel care a fost ales în 1928, se va putea constata de la prima vedere că Grecia a încetat de a mai avea o majoritate venizelistă și că întreaga putere a trecut în mâinile blocului lui Tsaldaris. Venizelos, care în parlamentul din 1928 a avut 224 deputați din numărul total de 250, are în noua Cameră, împreună cu grupurile lui Michalakopulos, Kalandaris și Papanastasiu 108 deputați, în timp ce Tsandaris și-a mărit numărul mandatelor sale de la 22 în 1928, la 133 din numărul total de 248. Această nouă alcătuire a Parlamentului Greciei arată că suntem în fața unui nou curs în politica internă a Greciei. Noua regrupare de mandate se datorește în mare parte refugiaților greci din Asia Mică, cărora blocul lui Tsaldaris le-a promis, că Statul le va achita o parte din compensațiile ce li se cuvine. Din punctul de vedere al repartizării geografice a mandatelor, Venizelos a obținut un succes în regiunile din Nordul Greciei, în timp ce Blocul lui Tsaldaris a câștigat numeroase voturi în Grecia veche și în majoritatea insulelor. Tsaldaris a fost sprijinit mai ales în centrele industriale, comerciale și maritime. Această împrejurare dovedește orientarea capitalisto-conservativă a politicei noului guvern. In o parte a opiniei publice VIENA, 30. (Europa press). — Ziarele guvernamentale anunță că, cancelarul Dollfus ar avea intenția să prelungească mandatul parlamentului actual pentru întreg anul viitor, spre a ocoli nouă alegeri generale în aceste vremuri. din administrație se produc destul de repede, deoarece mulți venizeliști pleacă fără să aștepte demiterea lor iar adepți lui Tsaldaris ocupă aceste posturi încă înainte de numirea definitivă. Guvernul se ocupă în mod foarte amănunțit cu chestiunea acestei schimbări guvernul este pe punctul de vedere că administrația statului trebue reorganizată. In acest scop a redus și limita de vârstă pentru pensionare de la 65 la 55 de ani, în care mod vor rămânea vacante câteva mii de posturi. Din punct de vedere social, această măsură are și o lătare bună, deoarece câteva mii de forțe tinere își vor găsi ocupați. Politicește aceasta va însmna însă că posturile vor fi ocupate numai de tsaldtariști. Guvernul declară că în reorganizarea apartului de Stat se va conduce după nevoile de oftinire a aparatului. Măsurile actuale din administrație tinde în genere la reducerea numărului funcționarilor. Partidul lui Tsaldaris desvoltă o activitate febrilă spre a se valorifica în administrația statului și în întreaga viață politico-națională a Greciei, deoarece de la 1920 a fost mereu în opoziție, exceptând perioada din 1927—28, când a participat în guvernul de concentrare Zaimis, precum și cele câteva luni când a avut întregul guvern în mâinile sale proprii. In acest scurt timp partidul n’a avut destule posibilități de valorificare. Toate schimbările ce se observă în Grecia au o singură lătare luminoasă, și anume, că ele au loc fără ciocniri sângeroase și sacrificii. Partidul lui Tsaldaris domină azi complect administrația militară și civilă a statului, așa că o încercare ca acea recentă a lui Plastiras nu poate avea speranțe de succes. Singura dificultate, care stă în calea partidului lui Tsaldaris ,este Senatul elin. In acest corp legislativ Venizelos are majoritatea absolută. Printre cei 120 senatori, actualul guvern nu are decât 12. Guvernul este independent de Senat numai în chestiunea bugetului și în devorabil posibilitățile de pace cuprinse in planul Mussolini, și au rezervat să examineze amănunțit acest plan înainte de a se pronunța definitiv: înainte de luarea unei hotăriri, d. de Jouvenel, ambasadorul Franței la Roma, va aduce in curând la Paris ultimele informațiuni, stiunea creditelor și împrumuturilor de Stat. Senatul ar putea trece la o obstrucție, care să împiedice cel puțin timp de 4 luni, intrarea în vigoare legilor primite de Cameră. In a afară de aceasta, Constituția Greciei prevede în art. 30, că Senatul poate propune convocarea Adunări Naționale, care ar avea o majoritate venizelistă. Deasemenea pentru dizolvarea Parlamentului Președintele Republicii numai asentimentul necesită Senatului. Din această parte Tsaldaris este deci amenințat de un mare pericol. Deaceia cercurile tsaldariste discută posibilitatea înlăturării senatului. Aceasta ar fi posibil numai atunci, când actuala Cameră s’ar preschimba în Constituantă, sau s’ar trece la un plebiscit. Procedarea guvernului în această chestiune va fi cunoscută în săptămânile cele mai apropiate. Deocamdată forța guvernului se bazează pe colaborarea dintre Tsaldaris și Kondilis care are 30 deputați în majoritatea actuală.