Epoca, mai 1933 (nr. 1282-1304)
1933-05-03 / nr. 1282
Nr. 1282 3 lei REOAOȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCt?8*l£ȘTI, PASAGIUL MGMAM (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad trația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Ziaru 1 partidului conservator. - Fondat In anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Miercuri O apărare D. Potârcă se apără de acuzațiile ce i s’au adus de Grigore Filipescu în ziarul „Epoca”. E dreptul d-lui Potârcă și nu ne-am fi amestecat în această afacere, deoarece amicul nostru nu are nevoie de avocați, dacă d. Potârcă nu ar fi avut imprudenta să facă apel la logică în apărarea sa pe de-o parte iar pe de alta să treacă de la apărare la atac și să se avânte în atmosfera doctrinară, care evident nu-i este prielnică. Vom analiza dar nci, nu în Scropul de a lovi în apărător, care nu ne interesează, dar în moful său de argumentare care a reușit a fi adoptat de parlament în legea co.vesiunii. j Legea conversiunii obliga pe unii debitori să facă proba cu "Capitalul inițial împrumutat a fost în anumite proporții învestit spre a reface gospodăriile dispuse de războiu. Toată discuția se face în jurul cuvântului inițial :"ire evident schimba greutatea iligației, capitalul datorat așa fiind mult mai mare prin armulare de dobânzi. D. Potârcă, pe care regret că Dja-l pot numi și eu fiul cutăruia, fium numește d-sa pe Grigore Filipescu cu numele de fiul lui Nicolae Filipescu, și aceasta pentru că nu știu al cui fiu este, neștiința provenind desigur din ignoranța mea în istoria Țării, d. Potârcă, zic, găsește aceasta foarte logic, cu toate că o elementară analiză financiară i-ar fi probat, dacă ar fi fost obiectiv, că se înșală. Când cineva se împrumută spre a face o investițiune productivă venitul rezultat din această colaborare nu aparține în întregime debitorului. Plata dobânzilor se face din acel venit, iar când nu se plătesc dobânzile aceasta constitue un nou împrumut care nu se justifică decât dacă servește la o complectare de investițiune. Se va spune însă că deprecierea cerealelor a privat pe debitor de partea de venit ce destinase plata dobânzilor și chiar unei anuități de amortisment, dar aceasta ar însemna că debitorul a înțeles că împrumutându-se face cu creditorul o colaborare din care beneficiarul, de va fi, se va lua de debitor dacă va întrece dobânda și anuitatea, iar de va fi lipsă ea se va suporta de creditor. Ciudată logică, care nu se poate ameliora mai pretinzând că paguba a fost așa de mare încât a absorbit ambele părți ale colaboratorilor, cari atunci ne întrebam cum au suportat paguba cei ce nu s’au împrumutat și au acoperit paguba impunându-și privațiuni în viața de toate zilele sau absorbind rezervele făcute în timpuri bune, căci au fost și de acelea și încă frumoase chiar reducând din venit taxele de export. Argumentul d-lui Potârcă, fals în principiu, este infirmat prin însăși exemplul clientului său care în loc să-și plătească dobânzile din venitul obținut cu capitalul împrumutat își decora locuința. Se va mai invoca încă frumoasa camătă, ca și cum debitorii n’au văzut ce e camăta când s’au împrumutat. Ași mai înțelege invocarea de iresponsabilitate când e vorba de un om simplu, dar clientul d-lui Potârcă e om cult, e inginer , și încă distins și nu credem că în calculele de rentabilitate să nu fie cuprins și dobânzile uzurate ce consimțise. Rezultă clar că al doilea împrumut făcut prin acumularea dobânzilor trebuia justificat și el ca și primul. Contra pagubelor provenite din deprecierea cerealelor nu era decât un remediu, strângerea centurei, ca să întrebuințăm o expresiune plastică fără nici o intenție de insinuare. Această operație o vor face, creditorii, grație logicei d-lui Potârcă, deși ei nu au putut face calcule de rentabilitate neavând dreptul de a dirige activitatea debitorului și a-i impune prudență și privațiune. Cămătarii nu ar fi găsit mușterii și camăta ar dispare ca prin farmec dacă debitorii ar fi oameni cu minte, prudenți și cu socoteală și ar fi refuzat asemenea credit. Oamenii cu minte însă au fost concurați de alt gen de cămătari, cari nu dau bani cu împrumut dar învestesc pe cei luați de la alții sau în cheltueli somptuoase, sau în jocul de speculă și uneori chiar de cărți, de unde spera să obțină câștiguri față de cari camăta datorită nu e decât o pișcătură. Afară de cazuri excepționale și foarte rari, camăta nu e acceptată decât de investițiile de aventură, așa că în fata cămătarilor avem pe aventurierii economici, ambele clase detestabile. A doua parte vulnerabilă a atacului d-lui Potârcă se adresează lui Grigore Filipescu, de formă, însă atinge partidul conservator, despre care d. Potârcă nu știe nimic sigur. D-sa ignorează reconstituirea partidului și pune în îndoială chiar încercarea de a-l face să renască căci spune că se pare că se încearcă a renaște la inițiativa fiului lui Nicolae Filipescu. Așa fiind, d. Potârcă nu știa că partidul conservator și-a expus programul amănunțit și că prin urmare ar fi putut afla de acolo că, și de cine se încerca a opri țara pe făgașul care duce la prăpastia preparată de d-sa. Ar fi putut astfel să nu spună enorma inexitate că Filipescu e în contra proprietății și că susținând institutele de credit comite, ceea ce d-sa numește o diferențiere și care ar fi o contradicțiune. Ceia ce e mai grav, d. Potârcă renunță a mai releva alte contraziceri și bazat numai pe cea de mai sus, complect falsă, conchide că ideia conservatoare nu mai e servită așa cum au înțeles înaintașii. înțeleagă cine poate Chestiunea importantă nu este procedura prin care se susține o ideie, ci însăși ideia. De altfel d. Potârcă crede că Camera conservatoare, închisă de o jumătate de veac după afirmarea d-sale, exală un miros de mucegaiu și apoi ne acuza că nu urmăm întocmai exemplul înaintașilor. Să lăsam însă ideile lipsite de contradicție, după crirta autorului lor și să relevăm o obiecțiune reală. Discuția politică, obiectivă, cinstită, frumoasă nu se mai vede în parlament ca în vremea lui Lascar Catargi, Lahovary, Brătianu și alți apostoli cari au ilustrat tribuna. In afară de discursurile remarcabile, obiective și desinteresate ale avocatului d-lui Șerban Ghica nu mai vedem nimic frumos. Care să fie cauza? Să nu fie oare aceiași ca aceia care făcea ca țiganului să nu-i placă apa, nu fiindcă nu era bună apa dar fiindcă nu avea el după ce să o bea? In parlament sunt încă câțiva oameni capabili de o analiză obiectivă și avem destui oratori, capabili de cuvântări academice. Dacă nu auzim decât foare rar discursuri ca cele din trecut este că înaintașii aveau către cine vorbi. Pe cărare nu cresc flori, nici discursurile nu au loc în fața tuturor tocmelelor. Cu auditori veniți la Cameră să susțină interesele clienților nimeni nu-și pierde vremea să expună analize obiective. Și apoi ce importă forma? Decât otravă cu flori mai bine apă curată și limpede. Cu toate acestea noi oferim discuția obiectivă și așteptăm ca d. Potârcă să ne expună clar și precis crezul d-sale căci deși desigur el nu se diferențiază de programul partidului din care face d-sa parte, noi am început a nu mai înțelege nici ce vrea partidul. ALEXANDRU PERIEȚEANU Gandhi intră iar în greva foamei LONDRA, 30 (Rador). ( Din Poona se anunță că Gandhi ar fi luat GANDHI hotărîrea Irevocabilă de a începe la 8 Mai un post de Zi de zile.) Rutilantibus sanguine litteris — „Câtă zădărnicie în lupta pe care o duceți, îmi spunea deunăzi un prieten. Afacerea Skoda e înmormântată, definitiv înmormântată. Deja, nu mai interesează pe nimeni. Câțiva țapi ispășitori vor plăti pentru marii vinovați. Povestea acarului Păun. La fel a fost cu Ferrochimica. La fel cu afacerea siringilor, a cărei lămuriri a stat în mâna organelor noastre de cercetare, dar a fost ocolită. De sus până jos și de la dreapta la stânga stăpânește solidaritatea tăcerii și a tranzacției. O mână spală pe alta, — obrazul, nu-l mai spală ni Ne dăm bine seama că mulți gândesc la fel. Că reacțiunile opiniei noastre publice sunt zvăpăiate și lipsite de durata. Că trăim, dela război încoace, o perioadă de depresiune morală pe care țara aceasta n’a mai cunoscut-o de la Tudor Vladimirescu încoace. Dar epocile acestea își au concluzia, sancțiunea și sfârșitul lor firesc și fatal. Istoria ni-l învață. Ele se isprăvesc prin răsturnarea și înlocuirea păturii cârmuitoare. Cine crede că țara aceasta, în împrejurările geografice și istorice actuale, poate suferi zguduirea unei totale răsturnări politice și sociale fără a se primejdui însăși existența ei, acela poate să-și încrucișeze brațele și să aștepte. Noi credem altfel, fata de ce luptăm. „Mulți dintre noi, scrie undeva Drumont, vor muri fără a fi obținut victoria, dar înainte de a muri vor testa- Roma avea odinioară ceia ce se mumia testamentul sângerând. Orice legionar înainte de s-și da sufletul putea să-și scrie ultima voință pe scut, cu degetul muiat în sânge, rutilantibtes sanguine litteris11. COSTIN G. STURDZA Altă Scodă, „masca Draeger „Si vis pacem para bellum”, ziceau romanii. Și noi românii vrem pacea, dar nu ne pregătim de război, adică nu facem din timp toate pregătirile. S'ar părea, că o mână nevăzută ține, ca în cazul unei conflagrații, pe care n’o dorim, — să nu fim în stare să ne apărăm. Viitorul razboi va fi un război de exterminare cu tot ce știința modernă a născocit mai distrugător. Știința pusă la contribuție pentru o viitoare distrugere a omenirei este chimia. Cine va putea răspândi și trimite contra adversarului, gazele cele mai otrăvitoare, acela va birui. Numai gândindu-te, te îngrozești. Viitorul război va fi un război chimic. In eventualitatea unei așa groaznice încăerări de distrugere. tu atrașrt noi în renor>ri veste* toate măsurile de apărare a făcut- am noi tot ce știința modernă impune, în măsura puterilor noastre, bine înțeles, dar în comparație cu tot ce s’a făcut în alte țari, în această privință? Nu numai că răspunsul este un mare semn de întrebare și nu numai că o mare îndoială și o mare nedumerire ne-a cuprins, dar, îndoiala și nedumerirea se traduc astăzi într’o justificată îngrijorare. Prin presă s’a tot vorbit de reuniunile și organizațiunile de propagandă pentru apărare în contra gazelor, și de educația, inițierea și pregătirea publicului, în vederea unor lupte cu asemenea mijloace, — ca urmare însă până astăzi, nu vedem încă nimic concret, nimic realizat. Unul din mijloacele cunoscute până astăzi de apărare în contra gazelor lansate de adversar este: masca. Toate țările au adoptat o anumită mască contra gazelor. Pe poziția cea mai bună în această privință, se găsește însă țara, care posedă masca ei proprie, și nu numai atâta, dar și uzina de fabricațiune cu laboratoarele ei, pentru ca să putem fi continuu în curent cu tot ce se face aiurea, cu tot ce se modifică și cu tot ce se perfecționeză. La noi, dacă anumite cercuri au făcut sforțări pe unele locuri, să previe și să pregătească publicul de ce va fi un viitor război și cum ne-am putea apăra, “ în schimb oficialitatea, autoritatea constituită în stat, — și care poate fi în cazul nostru, decât Ministerul apărărei naționale, — nu ni-a dat decât doar căzut generalului Schmidt, pe care ne vom încumeta să-l aducem la cunoștința publicului, cu toate amănuntele. Mâine dacă intrăm în război nu ne vom putea apăra: „n’aven măști”. Și totuși putem avea Avem o mască a noastră. Aven masca românească „G. I. R.’’, mască inventată de un român, de Căpitanul de artilerie G. I. Rădulescu, mască experimentată și verificată de atâtea capacități militare de la noi și de specialiști recunoscuți. Ministerul apărării naționale, nu este pus în măsură să poată neutraliza influențele străine și demersurile celor interesați pentru a putea lua la timp, hotărîrea ce se cuvine într’o așa gravă problemă. Hotărît, din umbră, o mână, — dacă nu mai multe, — ține pe loc, și dacă n’o vom descoperi, — mâine va fi prea târziu, — vom muri ca muștele. N’au ce căuta într’o așa grava problemă cuvinte nemăsurate, dar este locul a se spune că Ministerul apărării naționale trebue despresurat de asalturile dușmanilor din afară și ale celor dinăuntru , cât mai este timp. Pentru a pune în curent opinia noastră publică, cu toate intrigile, cu toate influențele nefaste, cu toate intervențiile nenorocite, cu toate legăturile de interese și de familie chiar, — cari țin încleștată inițiativa autorității in drept și ațin și calea inițiativei curat românești, — vom da amănunte — unele senzaționale — de lupta ce se dă la noi, din intunerec,in contra unei invențiuni românești, în cpriră mășiei naționale y.G. I. R., a căpitanului de artilerie Gh. I. Rădulescu, J— de către cei ce vor să introducăm România "Pileger”, o mască cu mult inferioară celei românești. Vom începe astăzi deocamdată, cu câteva date asupra măștilor străine și cu descrierea măștei românești, și tot ce s’a făcut pentru verificarea ei. Masca este un aparat de neutralizare și de filtrare a gazelor de luptă, lansate de adversar, care purtat de soldat, să-i dea posibilitatea să lupte și să se apere nestingherit. Aceiași mască va putea apăra și pe cei din dosul frontului de luptă, unde atacurile cu gaze, vor fi și mai frecvente. Studiul făcut asupra aparatelor filtrante ne descoperă două mari grupe: 1) note din Grupa măștilor confecționfoane inpregnate cu substanțe neutralizante și 2) Grupa măștilor cu cartuș sau cutie filtrantă. Constatându-se că grupa întâia are multiple incoveniente, specialiștii s’au oprit asupra grupei a doua. Această de a doua grupă cuprinde: grupa aparatelor cu cartuș (masca A. R. S. — R. S. C., masca germană) și grupa cu cutia filtrantă (masca rasă). S’a constatat că modelul cel mai perfect nu este acela cu cartuș filtrant, înșurubat direct la mască ci acela cu cutie filtrantă, legată cu masca printr-un dispozitiv. Legarea directă de mască, fie a cartușului filtrant (masca germană), fie a cutiei filtrante (masca rusă), prezintă mari dificultăți la deplasare și mai ales la alergări, ceea ce a deteminat pe constructori să micșoreze volumul și greutatea cutiilor filtrante pentru a nu fi incomode, reducând bine înțeles pe de altă parte, eficacitatea și durata măștii, prin reducerea cantității de substanțe chimice absorbante și neutralizante. Masca construită și prezentată ministerului apărării naționale de către căpitanul Gh. I. Rădulescu, înlătură inconvenientele celorlalte măști și prezintă următoarele avantajei: Gh. I. Rădulescu, înlătură inconvenientele celorlalte măști și prezintă următoarele avantajei: 1) O construcție simplă, care nu necesita mașini complicate. 2) Elementul chimic component al măștii, filtrează, neutralizează și apără de orice gaz cunoscut până astăzi. 3) Masca se montează și demontează fără scule. 4) Masca românească este incomparabil maieftină cu cele străine. 5) Cutia filtrantă, purtată pe piept, poate înmagazina substanțe absorbante și neutralizante într’o cantitate suficientă, fără a mări prea mult dimensiunile cutiei metalice, evitând inconvenientele aparatului Tissot; 6) înlătură cauciucul din construcția supapelor, printr’un material special, care nu se poate altera cum se alterează cauciucul, pierzându-și proprietățile la temperaturi ridicate sau prea joase. 7) Inovația celor 2 orificii deosebite — inspirație și expirație — evitând auto-asfixierea prin aerul viciat cu bioxidul de carbon. Ce spun autoritățile militare asupra măștii „G. I. R.”, voi arăta într’un articol viitor. Gr. Lohan i Bunui simț Umblu pe la periferia Capitalei și în satele din județul Ilfov în propagandă conservatoare. De ce n’ai venit acum 10 ani, sau acum 5 ani, să ne vorbești așa, d-le General ? Că i-am votat odată, calea valea, făcând aluzie la țărăniști, dar, că i-am votat a doua oară, asta n’o mai înțelegem nici noi. Răn ați făcut, d-voastră, conservatorii, de ați trecut la naționali, făcând aluzie la Takiștii din jurul î-lor Maniu, Vaida. Ne plătim datoriile, spun și orăenii și sătenii, dar să fim ușurați și să plătim cu țârâția, să nu crape banca noastră sătească ca să putem găsi, la nevoie, un ban de împrumut. Să mai lase d-nii din loturile grase de prin toate comisiile și monopolurile, când nu avem preț pe munca noastră și toate cele sunt scumpe. Din aceste drepte economii ar putea, statul, cel puțin, să ne mai reducă din bir, și in fine, multe, foarte multe altele de acelaș calibru, culese de mine din gura omului simplu dar cinstit și cu bun simț. Țăranii și orășenii de la periferie sunt desgustați, știu de bătăile de la Cameră și de afacerile Skoda și cele Suedeze precum și afacerile Boilă, spirtul negru, locomotivele, etc., etc. Vorbesc să se conducă singuri nemaiavând încredere la nimenea și în nimica și mă îndeamnă foarte serios la o politică Țepistă. Cred că, in bunul lor simț este scăparea noastră. Eu, unul, dacă ar fi vorbă să guvernez, mai bine aș guverna cu așa oameni simpli și cinstiți decât cu ciocoi subțiri și pungași care ne fură, pe față, fără nici-o rușine. O știm cu toții și nu ne apărăm, stăm cu mâinile in sân, de acea nu avem decât ceea ce merităm și de aceea au dreptate țăranii și orășenii dela periferie să ceară, în grabă, un Vlad Țepeș. General Cantacuzino Zece copii morți la Neapole DIN CAUZA UNUI VACCIN ALTERAT ROMA. 1. (Rador). — Institutul seroterapeutic din Neapole a fost închis de autorități. Directorul Institutului, Terni, a fost arestat. De asemeni a fost arestat preparatorul Pesta. Aceste măsuri au fost luate In urma incidentelor grave cari au dus la decesul a 10 copii vaccinate cu ser împotriva difteriei, furnizat de acest institut. Ancheta a stabilit că in acest laborator s-au comis grave neglijente cari au provocat moartea celor inoculați cu serul preparat in laborator. IMt im 22. Itt, hompa tara, puterea mea tac munca și puterea mea de iubire. Nicolae Iinpescu —— Pletoră de leal, pletoră in oameni de legi In Buletinul Umanei avocaților din țară de la Martie 1933 găsim, d intre altele, două importante constatari asupra abuzului legiferării la noi și a numărului colosal de mare al avocaților. Prima din aceste constatări o face chiar primul preote al Consiliului legislativ, d. Al. N. Gane, prin raportul său la deschiderea noului an de activitate a Consiliului, a doua e datorită d-lui C. L. Naumescu, președintele Uniunei avocaților, prin articolul intitulat Criză in Barou. D. Gane pune în evidență în deosebi creșterea continuă a numărului de avize ce ies în fiecare an de la Consiliul Legislativ. Dacă în 1926, data înființării Consiliului, au ieșit 285 avize, în 1932 cifra avizelor a ajuns la 413, adică mai mult decât îndoit. Creșterea aceasta dovedește mania de legiferare, mulțimea legilor, și unde sunt legi multe, sunt legi confuze și rele, cari se bat cap în cap de multe ori, este rea conducere a statului. Faptul acesta dealtfel a fost relevat și de un alt înalt demnitar competent, de însuși procurorul general al Casației, d. Vorcaim, cu ocazia deschiderei anului curent judiciar, când a citat maxima romană, foarte potrivită și la noi azi: plurimae leges, pessima respublica. Din totalul de 413 avize date in 1932, 227 sunt cu obiecțiuni, dintre cari 69 cu obiecțiuni de anticonstitutionalitate, ceea ce dovedește ușurinta inițiatorilor proectelor de legi, cât și puțina lor preocupare de respectul Constituției. In ce privește criza din barou, d. Naumescu arată documentar cauzele ei:'unele generale, rezultat al crizei, economice mondiale, altele speciale, urmare a legilor noastre nechibzuite din ultimii ani, cum și a legii din 6 Aprilie 1932, care a desorganzat baroul prin înlăturarea garanțiilor anterioare de a face parte din el. Președintele Uniunei avocaților din România prezintă apoi un tablou foarte sugestiv de procentul avocaților față cu populația din diferite țări. Romania "ține recorduri are un avocat la 1300 (una mie trei sate) locuitori. Celelalte state se cifrează astfel: Belgia un avocat la 2800 locuitori, Cehoslovacia, la 2800, Luxemburg, la 2800, Italia la 3200, Germania la 3600, Olanda la 5000, Franța la 5600, Iugoslavia la 5800, Polonia la 6200. Numai Ungaria ne întrece, având un avocat la 1250 locuitori. Dar aceasta se explică politicește, prin faptul că mulți din avocații provinciilor deslipite în urma tratatului de la Trianon, au refuzat să presteze jurământul de fidelitate statului succesoral și au optat pentru cetățenia ungară, așezându-se de preferință la Budapesta. Făcând comparație cu barourile din Franța, d. Naumescu constată o disproporție colosală între orașele mari de acolo și stare de lucruri de la București. Pe când Parisul, cu peste 4 milioane de locuitori, are 1777 avocați și 611 stagiari, Marsilia cu 780.000 locuitori 234 avocați și 34 stagiari, și aceeași proporție și în celelalte orașe principale ale Franței. Capitala României numără peste 2800 avocați definitivi si peste 2000 stagiari. Diferența este colosală. Nu este stare normală aceasta este boală socială curată. Din nefericire această boală se observă și în alte ramuri de activitate. Pletoră în legi, pletoră în oameni de legi. Dar, precum într’un organism individual, așa și în cel colectiv, și congestia, ca și anemia, duc la pieire. Numai armonizarea organelor și a funcțiunilor organice constituesc viața regulată. Să fugim de extremități. In media virtus. M. N. Pacu sir John simon bolnav LONDRA, 1. (Rador). — Sir John Simon, care este serios indispus nu a putut fi prezent azi la Foreign Office la semnarea tratatului comercial dintre Anglia și Argentina, care astfel a fost semnat de d-nii Runciman și Roca, vice-președintele Argentinei. Sir John. Simon stă de 'Sâfinbătă seara in pat,~su forma de aravenja contractată din cauza anemiei. oo'l Revalorizarea argintului Congresul american a autorizat pe d. Roosevelt să emită monedă de argint și chiar să primească acest metal drept plată pentru anuitățile europene. Este vorba de un nou expedient monetar, de o nouă experiență, ale cărei roade nefaste le va culege numai America. .Rolul nedisputat, jucat de aur în ultimele decenii ca bază a monetelor stă în două calități ale lui, cari lipsesc argintului: 1) marile cheltuieli de extracție și raritatea minelor de aur; 2) puterea lui internațională de pătrundere. Dacă aurul are vreun cusur este tocmai faptul că e prea rar, prea căutat, că nu mai poată satisface necesitățile debordante ale circulației moderne. Căutând să revalorizeze argintul, Statele Unite vor pierde o enormă cantitate de muncă națională în favoarea străinătății, care-și va achita datoriile către America, sau va importa produse americane contra unui metal ce se poate extrage în abundență și cu cheltuieli mici. In schimbul exportului muncii naționale, băncile americane își vor umple tezaurele cu un metal care, în virtutea cererii și ofertei, se va deprecia foarte lesne. Oferta de argint va fi practicată de toată lumea, găsind un preț rentabil, stabilit artificial de guvernul american, singurul care va cere metal alb. Din cauza abundenței lui, celelalte participante la conferința din Washington au refuzat să adere la remonetizarea argintului. Dubla circulație monetară din America, de hârtie monedă cu perspeiva de a fi readusă lângă aur și de argint, cu permanenta amenințare a demonetizări, va face ca în scurt timp dolarul hârtiei să se diferențieze ca curs de dolarul argint efectiv, în defavoarea celui din urmă. Faptul va spori haosul monetar și va agrava maladiile economiei americane. Calculul d-lui Roosevelt de a remonetiza argintul, se întemeiază însă pe faptul că Indiile și China păstrează etalonul metalului alb. In schimbul argintului chinez și indian, America ar exporta în cele două țări a căror populaței cifrează mai mult decât a întregii Europe, cantități e norme de mărfuri. Socoteala pare serioasă la prima vedere. Ceea ce interesează însă nu sunt primele transporturi de mărfuri, trimise în schimbul argintului, din America în Asia, ci dezvoltarea în timp a unui schimb comercial permanent. In scurt timp cele două imperii asiatice ar trimite în Statele Unite mai tot argintul del care dispune pentru nevoile monetare interne, fără ca, după epuizare, să mai poată continua schimbul cu America, întrucât posibilitățile lor de a produce pentru export sunt foarte reduse, în raport cu alei Statelor Unite, deoparte, dar produsele lor exportabile sunt în genere materii prime de cari nici Americani nu duci lipsă acasă la ei, de altă parte. Calcului d-lui Roosevelt deja pune în mișcare un marel schimb de prduse cu Asia, contra argintului acesteia, se va mai lovi și de o serioasă concurență din partea Angliei în Indii și din partea Japoniei în China. Cu Japonia sunt de scontat și conflicte de ordin politic. Experiența revalorizării argintului va da rezultate dezastruoase pentru economia americană. Acest procedeu constitue un nou act inflaționist. America face inflația endemică! Inflația de credite pentu forțarea producției și a exportului în Europa, înainte de izbucnirea depresiunii mondiale și inflația de instrumente de schimb acum, pentru a forța exportul cu Africa. O inflație atrage altă inflație. Președintele Roosevelt, care la instalarea sa a făcut să se nască atâtea speranțe, nu s’a putut sustrage curentelor inflaționiste. Este poate o fatalitate soartei, ca America să cunoască cea mai cumplită anarhie după ce s’a hrănit copios din cea mai mare prosperitate cunoscută în istorie. I. DIACONESCU