Epoca, mai 1933 (nr. 1282-1304)

1933-05-03 / nr. 1282

Nr. 1282 3 lei REOAOȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCt?8*l£ȘTI, PASAGIUL MGMAM (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad­ trația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Ziar­u 1 partidului conservator. - Fondat In anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Miercuri O apărare D. Potârcă se apără de acuza­țiile ce i s’au adus de Grigore Filipescu în ziarul „Epoca”. E dreptul d-lui Potârcă și nu ne-am fi amestecat în această afacere, de­oarece amicul nostru nu are nevoie de avocați, dacă d. Po­târcă nu ar fi avut imprudenta să facă apel la logică în apăra­rea sa pe de-o parte iar pe de alta să treacă de la apărare la atac și să se avânte în atmosfe­ra doctrinară, care evident nu-i este prielnică. Vom analiza dar nci, nu în Scropul de a lovi în apărător, ca­re nu ne interesează, dar în mo­f­ul său de argumentare care a reușit a fi adoptat de parlament în legea co­.ve­siunii. j Legea conversiunii obliga pe u­nii debitori să facă proba cu "Capitalul inițial împrumutat a fost în anumite proporții învestit spre a reface gospodăriile dis­puse de războiu. Toată discuția se face în jurul cuvântului inițial :"ire evident schimba greutatea iligației, capitalul datorat aș­­a fiind mult mai­­ mare prin a­­rmulare de dobânzi. D. Potârcă, pe care regret că Dja-l pot numi și eu fiul cutăruia, fium numește d-sa pe Grigore Filipescu cu numele de fiul lui Nicolae Filipescu, și aceasta pen­tru că nu știu al cui fiu este, ne­știința provenind de­sigur din ig­noranța mea în istoria Țării, d. Potârcă, zic, găsește aceasta foarte logic, cu toate că o ele­mentară analiză financiară i-ar fi probat, dacă ar fi fost obiec­tiv, că se înșală. Când cineva se împrumută spre a face o investițiune productivă venitul rezultat din această colaborare nu apar­ține în întregime debitorului. Plata dobânzilor se face din acel venit, iar când nu se plătesc do­bânzile aceasta constitue un nou împrumut care nu se justifică de­­cât dacă servește la o complec­­tare de in­vestițiune. Se va spune însă că deprecie­rea cerealelor a privat pe debi­tor de partea de venit ce desti­nase plata dobânzilor și chiar u­­nei anuități de amortisment, dar aceasta ar însemna că debitorul a înțeles că împrumutându-se face cu creditorul o colaborare din care beneficiarul, de va fi, se va lua de debitor dacă va în­trece dobânda și anuitatea, iar de va fi lipsă ea se va suporta de creditor. Ciudată logică, care nu se poate ameliora mai pretin­zând că paguba a fost așa de mare încât a absorbit ambele părți ale colaboratorilor, cari a­­tunci ne întrebam cum au supor­tat paguba cei ce nu s’au împru­mutat și au acoperit paguba im­­punându-și privațiuni în viața de toate zilele sau absorbind rezer­vele făcute în timpuri bune, căci au fost și de acelea și încă fru­moase chiar reducând din venit taxele de export. Argumentul d-lui Potârcă, fals în principiu, este infirmat prin însăși exemplul clientului său care în loc să-și plătească do­bânzile din venitul obținut cu capitalul împrumutat își decora locuința. Se va mai invoca încă frumoa­sa camătă, ca și cum debitorii n’au văzut ce e camăta când s’au împrumutat. Ași mai înțele­ge invocarea de iresponsabili­tate când e vorba de un om sim­plu, dar clientul d-lui Potârcă e om­ cult, e inginer , și încă distins și nu credem că în calculele de rentabilitate să nu fie cuprins și dobânzile uzurate ce consim­­țise. Rezultă clar că al doilea îm­prumut făcut prin acumularea dobânzilor trebuia justificat și el ca și primul. Contra pagubelor provenite din deprecierea cerea­lelor nu era decât un remediu, strângerea centurei, ca să între­buințăm o expresiune plastică fără nici o intenție de insinuare. Această operație o vor face, cre­ditorii, grație logicei d-lui Po­târcă, deși ei nu au putut face calcule de rentabilitate neavând dreptul de a dirige activitatea debitorului și a-i impune pruden­ță și privațiune. Cămătarii nu ar fi găsit muște­rii și camăta ar dispare ca prin farmec dacă debitorii ar fi oa­meni cu minte, prudenți și cu so­coteală și ar fi refuzat asemenea credit. Oamenii cu minte însă au fost concurați de alt gen de cămă­tari, cari nu dau bani cu împru­mut dar învestesc pe cei luați de la alții sau în cheltueli somptu­oase, sau în jocul de speculă și uneori chiar de cărți, de unde spera să obțină câștiguri față de cari camăta datorită nu e decât o pișcătură. Afară de cazuri ex­cepționale și foarte rari, camăta nu e acceptată decât de investi­țiile de aventură, așa că în fata cămătarilor avem pe aventurierii economici, ambele clase detes­tabile. A doua parte vulnerabilă a a­­tacului d-lui Potârcă se adresea­ză lui Grigore Filipescu, de formă, însă atinge partidul con­servator, despre care d. Potâr­că nu știe nimic sigur. D-sa ig­norează reconstituirea partidului și pune în îndoială chiar încer­carea de a-l face să renască căci spune că se pare că se în­cearcă a renaște la inițiativa fiu­lui lui Nicolae Filipescu. Așa fiind, d. Potârcă nu știa că partidul conservator și-a expus programul amănunțit și că prin urmare ar fi putut afla de acolo că, și de cine se încerca a opri țara pe făgașul care duce la prăpastia preparată de d-sa. Ar fi putut astfel să nu spună enor­ma inexitate că Filipescu e în contra proprietății și că susți­nând institutele de credit comi­te, ceea ce d-sa numește o dife­rențiere și care ar fi o contra­dicțiune. Ceia ce e mai grav, d. Potârcă renunță a mai releva alte con­traziceri și bazat numai pe cea de mai sus, complect falsă, con­chide că ideia conservatoare nu mai e servită așa cum au înțeles înaintașii. înțeleagă cine poate Chestiunea importantă nu este procedura prin care se susține o ideie, ci însăși ideia. De altfel d. Potârcă crede că Camera conservatoare, închisă de o jumătate de veac după afir­marea d-sale, exală un miros de m­ucegaiu și apoi ne acuza că nu urmăm întocmai exemplul înain­tașilor. Să lăsam însă ideile lipsite de contradicție, după­ crirta autoru­lui lor și să relevăm o obiecțiu­­ne reală. Discuția politică, obiec­tivă,­ cinstită, frumoasă nu se mai vede în parlament ca în vre­mea lui Lascar Catargi, Laho­­vary, Brătianu și alți apostoli cari au ilustrat tribuna. In afară de discursurile remarcabile, o­­biective și desinteresate ale a­­vocatului d-lui Șerban Ghica nu mai vedem nimic frumos. Care să fie cauza? Să nu fie oare aceiași ca aceia care făcea ca țiganului să nu-i placă apa, nu fiindcă nu era bu­nă apa dar fiindcă nu avea el după ce să o bea? In parlament sunt încă câțiva oameni capabili de o analiză obiectivă și avem destui oratori, capabili de cuvân­tări academice. Dacă nu auzim decât foare rar discursuri ca cele din trecut este că înaintașii aveau către cine vorbi. Pe cărare nu cresc flori, nici discursurile nu au loc în fața tu­turor tocmelelor. Cu auditori ve­niți la Cameră să susțină intere­sele clienților nimeni nu-și pier­de vremea să expună analize o­­biective. Și apoi ce importă forma? De­cât otravă cu flori mai­ bine apă curată și limpede. Cu toate acestea noi oferim discuția obiectivă și așteptăm ca d. Potârcă să ne expună clar și precis crezul d-sale căci deși de­sigur el nu se diferențiază de programul partidului din care face d-sa parte, noi am început a nu mai înțelege nici ce vrea partidul. ALEXANDRU PERIEȚEANU Gandhi intră iar în greva foamei LONDRA, 30 (Rador). ( Din Poo­na se anunță că Gandhi ar fi luat GANDHI hotărîrea­ Irevocabilă de a începe la 8 Mai un post de Zi de zile.) Rutilantibus sanguine litteris — „Câtă zădărnicie în lupta pe care o duceți, îmi spunea deunăzi un prie­ten. Afacerea Skoda e în­mormântată, definitiv în­mormântată. Deja, nu mai interesează pe nimeni. Câți­va țapi ispășitori vor plăti pentru marii vino­vați. Povestea acarului Păun. La fel a fost cu Ferro­chimica. La fel cu afacerea siringilor, a că­rei lămuriri a stat în mâ­na organelor noastre de cercetare, dar a fost oco­lită. De sus până jos și de la dreapta la stânga stă­pânește solidaritatea tă­cerii și a tranzacției. O mână spală pe alta, — o­­brazul, nu-l mai spală ni­ Ne dăm bine seama că mulți gândesc la fel. Că reacțiunile opiniei noa­stre publice sunt zvăpăia­te și lipsite de durata. Că trăim, dela război încoa­ce, o perioadă de depre­siune morală pe care țara aceasta n’a mai cunoscu­­t-o de la Tudor Vladimire­­scu încoace. Dar epocile acestea își au concluzia, sancțiunea și sfârșitul lor firesc și fa­tal. Istoria ni-l învață. Ele se isprăvesc prin răstur­narea și înlocuirea păturii cârmuitoare. Cine crede că țara acea­sta, în împrejurările geo­grafice și istorice actuale, poate suferi zguduirea u­­nei totale răsturnări poli­tice și sociale fără a se primejdui însăși existen­ța ei, acela poate să-și în­crucișeze brațele și să a­­ștepte. Noi credem altfel, fata de ce luptăm. „Mulți din­tre noi, scrie undeva Dru­­mont, vor muri fără a fi obținut victoria, dar îna­inte de a muri vor testa- Roma avea odinioară ceia ce se mumia testamentul sângerând. Orice legionar înainte de s-și da sufletul putea să-și scrie ultima voință pe scut, cu degetul muiat în sânge, rutilanti­­btes sanguine litteris11. COST­IN G. STURDZA Altă Scodă, „masca Draeger „Si vis pacem para bellum”, ziceau romanii. Și noi românii vrem pacea, dar nu ne pregătim de război, adică nu facem din timp toate pregătirile. S'ar pă­rea, că o mână nevăzută ține, ca în cazul unei conflagrații, pe care n’o dorim, — să nu fim în stare să ne apărăm. Viitorul raz­boi va fi un război de extermina­re cu tot ce știința modernă a născocit mai distrugător. Știința pusă la contribuție pen­tru o­ viitoare­ distrugere a omeni­­rei este­­­ chimia. Cine va putea răspândi și tri­mite contra adversarului, gazele cele mai otrăvitoare, acela va bi­rui. Numai gândindu-te, te îngro­zești. Viitorul război va fi un răz­boi chimic. In eventualitatea unei așa groaznice încăerări de distruge­re. tu atrașrt noi în re­no­r>ri veste* toate măsurile de apărare a făcut-­ am noi tot ce știința modernă impune, în măsura puterilor noa­stre, bine înțeles, dar în compa­rație cu tot ce s’a făcut în alte țari, în această privință? Nu nu­mai că răspunsul este un mare semn de întrebare și nu numai că o mare îndoială și o mare nedu­merire ne-a cuprins, dar, îndoia­la și nedumerirea se traduc as­tăzi într’o justificată îngrijorare. Prin presă s’a tot vorbit de re­uniunile și organizațiunile de pro­pagandă pentru apărare în con­tra gazelor, și de educația, iniție­rea și pregătirea publicului, în vederea unor lupte cu asemenea mijloace, — ca urmare însă până astăzi, nu vedem încă nimic con­cret, nimic realizat. Unul din mijloacele cunoscute până astăzi de apărare în contra gazelor lansate de adversar este: masca. Toate țările au adoptat o anu­mită mască contra gazelor. Pe poziția cea mai bună în această privință, se găsește însă țara, care posedă masca ei proprie, și nu numai atâta, dar și uzina de fabricațiune cu laboratoarele ei, pentru ca să putem fi continuu în curent cu tot ce se face aiurea, cu tot ce se modifică și cu tot ce se perfecționeză. La noi, dacă anumite cercuri au făcut sforțări pe unele locuri, să previe și să pregătească pu­blicul de ce va fi un viitor război și cum ne-am putea apăra, “ în schimb oficialitatea, autoritatea constituită în stat, — și care poa­te fi în cazul nostru, decât Minis­terul apărărei naționale, — nu ni-a dat decât doar­ căzut gene­ralului Schmidt, pe care ne vom încumeta să-l aducem la cunoș­tința publicului, cu toate amă­nuntele. Mâine dacă intrăm în război nu ne vom putea apăra: „n’aven măști”. Și totuși putem avea Avem o mască a noastră. Aven masca românească „G. I. R.’’, mască inventată de un român, de Căpitanul de artilerie G. I. Ră­­dulescu, mască experimentată și verificată de atâtea capacități militare de la noi și de specialiști recunoscuți. Ministerul apărării naționale, nu este pus în măsură să poată neutraliza influențele străine și demersurile celor interesați pen­tru a putea lua la timp, hotărîrea ce se cuvine într’o așa gravă pro­blemă. H­otărît, din umbră, o mână, — dacă nu mai multe, — ține pe loc, și dacă n’o vom descoperi, — mâine va fi prea târziu, — vom muri ca muștele. N’au ce căuta într’o așa grava problemă cuvin­te nemăsurate, dar este locul a se spune că Ministerul apărării naționale trebue despresurat de asalturile dușmanilor din afară și ale celor dinăuntru , cât mai este timp. Pentru a pune în curent opinia noastră publică, cu toate intrigi­le, cu toate influențele nefaste, cu toate intervențiile nenorocite, cu toate legăturile de interese și de familie chiar, — cari țin în­cleștată inițiativa autorității in drept și ațin și calea inițiativei curat românești, — vom da amă­nunte — unele senzaționale — de lupta ce se dă la noi, din intune­­rec­,­in contra u­nei invențiuni ro­mânești, în cpr­iră m­ășiei națio­nale y.G. I. R.,­ a căpitanului de artilerie Gh. I. Rădulescu, J— de către cei ce vor să introducă­m Români­a "Pil­­eger”, o mască cu mult inferioară celei românești. Vom începe astăzi deocamda­tă, cu câteva date asupra măști­lor străine și cu descrierea măș­­tei românești, și tot ce s’a făcut pentru verificarea ei. Masca este un aparat de neu­tralizare și de filtrare a gazelor de luptă, lansate de adversar, ca­re purtat de soldat, să-i dea posi­bilitatea să lupte și să se apere nestingherit. Aceiași mască va putea apăra și pe cei din dosul frontului de luptă, unde atacurile cu gaze, vor fi și mai frecvente. Studiul făcut asupra aparatelor filtrante ne descoperă două mari grupe: 1) note din Grupa măștilor confecțio­n­foane inpregnate cu substanțe neutralizante și 2) Gru­pa măștilor cu cartuș sau cutie filtrantă. Constatându-se că grupa în­tâia are multiple incoveniente, specialiștii s’au oprit asupra gru­pei a doua. Această de a doua grupă cu­prinde: grupa aparatelor cu car­tuș (masca A. R. S. — R. S. C., masca germană) și grupa cu cu­tia filtrantă (masca rasă). S’a constatat că modelul cel mai per­fect nu este acela cu cartuș fil­trant, înșurubat direct la mască ci acela cu cutie filtrantă, legată cu masca printr-un dispozitiv. Legarea directă de mască, fie a cartușului filtrant (masca ger­mană), fie a cutiei filtrante (mas­ca rusă), prezintă mari dificultăți la deplasare și mai ales la aler­gări, ceea ce a deteminat pe con­structori să micșoreze volumul și greutatea cutiilor filtrante pen­tru a nu fi incomode, reducând bine înțeles pe de altă parte, efi­cacitatea și durata măștii, prin reducerea cantității de substan­țe chimice absorbante și neutra­lizante. Masca construită și prezentată ministerului apărării naționale de către căpitanul Gh. I. Rădu­­lescu, înlătură inconvenientele celorlalte măști și prezintă urmă­toarele avantajei: Gh. I.­ Rădulescu, înlătură in­convenientele celorlalte măști și prezintă următoarele avantajei: 1) O construcție simplă, care nu necesita mașini complicate. 2) Elementul chimic component al măștii, filtrează, neutralizează și apără de orice gaz cunoscut până astăzi. 3) Masca se montează și de­montează fără scule. 4) Masca românească este in­comparabil mai­eftină cu cele străine. 5) Cutia filtrantă, purtată pe piept, poate înmagazina substan­țe absorbante și neutralizante într’o cantitate suficientă, fără a mări prea mult dimensiunile cu­tiei metalice, evitând inconve­nientele aparatului Tissot; 6) înlătură cauciucul din con­strucția supapelor, printr’un ma­terial special, care nu se poate altera cum se alterează cauciu­cul, pierzându-și proprietățile la temperaturi ridicate sau prea joase. 7) Inovația celor 2 orificii deo­sebite — inspirație și expirație — evitând auto-asfixierea prin aerul viciat cu bioxidul de carbon. Ce spun autoritățile militare asupra măștii „G. I. R.”, voi ară­ta într’un articol viitor. Gr. Lohan i B­unui simț Umblu pe la periferia Capitalei și în satele din județul Ilfov în propa­gandă conservatoare. De ce n’ai venit acum 10 ani, sau acum 5 ani, să ne vorbești așa, d-le General ? Că i-am votat odată, calea valea, făcând aluzie la țărăniști, dar, că i-am votat a doua oară, asta n’o mai înțelegem nici noi. Răn ați făcut, d-voastră, conser­vatorii, de ați trecut la naționali, făcând aluzie la Takiștii din jurul î-lor Maniu, Vaida. Ne plătim datoriile, spun și oră­­enii și sătenii, dar să fim ușurați și să plătim cu țârâția, să nu crape banca noastră sătească ca să putem găsi, la nevoie, un ban de împrumut. Să mai lase d-nii din loturile grase de prin toate comisiile și monopolu­rile, când nu avem preț pe munca noastră și toate cele sunt scumpe. Din aceste drepte economii ar pu­tea, statul, cel puțin, să ne mai re­ducă din bir, și in fine, multe, foar­te multe altele de acel­aș calibru, cu­lese de mine din gura omului simplu dar cinstit și cu bun simț. Țăranii și orășenii de la periferie sunt desgustați, știu de bătăile de la Cameră și de afacerile Skoda și cele Suedeze precum și afacerile Boilă, spirtul negru, locomotivele, etc., etc. Vorbesc să se conducă singuri nemai­având încredere la nimenea și în nimica și mă îndeamnă foarte serios la o politică Țepistă. Cred că, in bunul lor simț este scă­parea noastră. Eu, unul, dacă ar fi vorbă să gu­vernez, mai bine aș guverna cu așa oameni simpli și cinstiți decât cu ciocoi subțiri și pungași care ne fură, pe față, fără nici-o rușine. O știm cu toții și nu ne apărăm, stăm cu mâinile in sân, de acea nu avem decât ceea ce merităm și de a­­ceea au dreptate țăranii și orășenii dela periferie să ceară, în grabă, un Vlad Țepeș. General Cantacuzino Zece copii morți la Neapole DIN CAUZA UNUI VACCIN ALTE­RAT ROMA. 1. (Rador). — Institutul seroterapeutic din Neapole a fost închis de autorități. Directorul In­stitutului, Terni, a fost arestat. De asemeni a fost arestat preparatorul Pesta. Aceste măsuri au fost luate In urma incidentelor grave cari au dus la decesul a 10 copii vaccinate cu ser împotriva difteriei, furnizat de acest institut. Ancheta a stabilit că in acest la­borator s-au comis grave neglijen­te cari au provocat moartea celor inoculați cu serul preparat in labo­rator. IMt im 22. Itt, h­ompa tara, puterea mea tac munca și puterea mea de iubire. Nicolae Iinpescu —— Pletoră de leal, pletoră in oameni de legi In Buletinul Umanei avocaților din țară de la Martie 1933 găsim, d intre altele, două importante cons­tatari asupra abuzului legiferării la noi și a numărului colosal de mare al avocaților. Prima din aceste constatări o face chiar primul pre­ote al Consiliului legislativ, d. Al. N. Gane, prin raportul său la deschiderea noului an de activitate a Consiliului, a doua e datorită d-lui C. L. Naumescu, președintele Uniunei avocaților, prin articolul in­titulat Criză in Barou. D. Gane pune în evidență în de­osebi creșterea continuă a numă­rului de avize ce ies în fiecare an de la Consiliul Legislativ. Dacă în 1926, data înființării Consiliului, au ieșit 285 avize, în 1932 cifra a­­vizelor a ajuns la 413, adică mai mult decât îndoit. Creșterea aceasta dovedește ma­nia de legiferare, mulțimea legilor, și unde sunt legi multe, sunt legi confuze și rele, cari se bat cap în cap de multe ori, este rea condu­cere a statului. Faptul acesta dealt­fel a fost relevat și de un alt înalt demnitar competent, de însuși pro­curorul general al Casației, d. V­o­rcaim, cu ocazia deschiderei anu­lui curent judiciar, când a citat maxi­ma romană, foarte potrivită și la noi azi: plurimae leges, pessima respublica. Din totalul de 413 avize date in 1932, 227 sunt cu obiecțiuni, dintre cari 69 cu obiecțiuni de anticonsti­tutionalitate, ceea ce dovedește u­­șurinta inițiatorilor proectelor de legi, cât și puțina lor preocupare de respectul Constituției. In ce privește criza din barou, d. Naumescu arată documentar cau­zele ei:'unele generale, rezultat al crizei, economice mondiale, altele speciale, urmare a legilor noastre nechibzuite din ultimii ani, cum și a legii din 6 Aprilie 1932, care a desorganzat­ baroul prin înlăturarea garanțiilor anterioare de a face parte din el. Președintele Uniunei avocaților din România prezintă apoi un ta­blou foarte sugestiv de procentul a­­vocaților față cu populația din di­­ferite țări. Romania "ține recorduri are un avocat la 1300 (una mie trei sate) locuitori. Celelalte state se cifrează astfel: Belgia un avocat la 2800 locuitori, Cehoslovacia, la 2800, Luxemburg, la 2800, Italia la 3200, Germania la 3600, Olanda la 5000, Franța la 5600, Iugoslavia la 5800, Polonia la 6200. Numai Ungaria ne întrece, având un avocat la 1250 locuitori. Dar a­­ceasta se explică politicește, prin faptul că mulți din avocații provin­ciilor deslipite în urma tratatului de la Trianon, au refuzat să presteze jurământul de fidelitate statului succesoral și au optat pentru cetă­țenia ungară, așezându-se de pre­ferință la Budapesta. Făcând comparație cu barourile din Franța, d. Naumescu constată o disproporție colosală între ora­șele mari de­ acolo și stare de lu­cruri de la București. Pe când Pa­risul, cu peste 4 milioane de locui­tori, are 1777 avocați și 611 sta­giari, Marsilia cu 780.000 locuitori 234 avocați și 34 stagiari, și aceeași proporție și în celelalte orașe prin­cipale ale Franței.­­ Capitala Ro­mâniei numără peste 2800 avocați definitivi si peste 2000 stagiari. Diferența este colosală. Nu este stare normală aceasta­ este boală socială curată. Din nefericire acea­stă boală se observă și în alte ra­muri de activitate. Pletoră în legi, pletoră în oameni de legi. Dar, pre­cum într’un organism individual, așa și în cel colectiv, și congestia, ca și anemia, duc la pieire. Numai armonizarea organelor și a funcțiu­nilor organice constituesc viața re­gulată. Să fugim de extremități. In media virtus. M. N. Pacu sir John­ simon bolnav LONDRA, 1. (Rador). — Sir John Simon, care este serios indispus nu a putut fi prezent azi la Foreign Office la semnarea tratatului co­mercial dintre Anglia și Argentina, care astfel a fost semnat de d-nii Runciman și Roca, vice-președintele Argentinei. Sir­ John. Simon stă de 'Sâfinbătă seara in pat,~su forma de a­ravenja contractată din­­ cauza anemiei. oo'l Revalorizarea argintului Congresul american a auto­rizat pe d. Roosevelt să emită monedă de argint și chiar să primească acest metal drept plată pentru anuitățile euro­­­pene. Este vorba de un nou expe­dient monetar, de o nouă ex­periență, ale cărei roa­de nefas­te le va culege numai Ame­rica. .Rolul nedisputat, jucat de aur în ultimele decenii ca bază a monetelor stă în două calități ale lui, cari lipsesc argintului: 1) marile cheltuieli de extrac­ție și raritatea minelor de aur; 2) puterea lui internațională de pătrundere. Dacă aurul are vre­un cusur este tocmai faptul că e prea rar, prea căutat, că nu mai poată satisface necesitățile debordante ale circulației mo­derne. Căutând să revalorizeze ar­gintul, Statele­ Unite vor pierde o enormă cantitate de muncă națională în favoarea străină­tății, care-și va achita datorii­le către America, sau va im­porta produse americane con­tra unui metal ce se poate ex­trage în abundență și cu chel­tuieli mici. In schimbul exportului muncii naționale, băncile a­­mericane își vor umple tezau­rele cu un metal care, în vir­tutea cererii și ofertei, se va deprecia foarte lesne. Oferta de argint va fi prac­ticată de toată lumea, găsind un preț rentabil, stabilit artifi­cial de guvernul american, sin­gurul care va cere metal alb. Din cauza abundenței lui, celelalte participante la confe­rința din Washington au refu­zat să adere la remonetizarea argintului. Dubla circulație monetară din America, de hârtie monedă cu perspe­­iva de a fi readusă lângă aur și de argint, cu per­manenta amenințare a demo­netizări, va face ca în scurt timp dolarul hârtiei să se dife­rențieze ca curs de dolarul argint efectiv, în defavoarea celui din­ urmă. Faptul va spori haosul mo­netar și va agrava maladiile economiei americane. Calculul d-lui Roosevelt de a remonetiza argintul, se înte­meiază însă pe faptul că In­­diile și China păstrează etalo­nul metalului alb. In schim­bul argintului chinez și in­dian, America ar exporta în cele două țări a căror popula­ței cifrează mai mult decât a întregii Europe, cantități e­­­ norme de mărfuri. Socoteala pare serioasă la­­ prima vedere. Ceea ce interesează însă nu­­ sunt primele transporturi de­­ mărfuri, trimise în schimbul argintului, din America în A­­sia, ci dezvoltarea în timp a unui schimb comercial perma­­­nent. In scurt timp cele două im­­­perii asiatice ar trimite în Sta­tele Unite mai tot argintul del care dispune pentru nevoile­ monetare interne, fără ca, du­pă epuizare, să mai poată con­­­tinua schimbul cu America,­ întrucât posibilitățile lor de a­ produce pentru export sunt­ foarte reduse, în raport cu alei Statelor Unite, deoparte, dar­ produsele lor exportabile sunt­ în genere materii prime de­ cari nici Americani nu duci lipsă acasă la ei, de altă parte.­ Calcului d-lui Roosevelt dej­a pune în mișcare un marel schimb de prduse cu Asia,­ contra argintului acesteia, se­ va mai lovi și de o serioasă­ concurență din partea Angliei­ în Indii și din partea Japoniei­ în China. Cu Japonia sunt de scontat­ și conflicte de ordin politic. Experiența revalorizării ar­gintului va da rezultate dezas­truoase pentru economia ame­ricană. Acest procedeu consti­­tue un nou act inflaționist. A­­merica face inflația endemică! Inflația de credite pentu forțarea producției și a expor­­tului în Europa, înainte de iz­­bucnirea depresiunii mondiale și inflația de instrumente de schimb acum, pentru a forța exportul cu Africa. O inflație atrage altă infla­­­ție. Președintele Roosevelt, care la instalarea sa a făcut să se nască atâtea speranțe, nu s’a putut sustrage curentelor in­­­flaționiste. Este poate o fatalitate soartei, ca America să cunoas­­­că cea mai cumplită anarhie­ după ce s’a hrănit copios din cea mai mare prosperitate cu­­­noscută în istorie. I. DIACONESCU

Next