Epoca, ianuarie 1934 (nr. 1486-1508)

1934-01-03 / nr. 1486

Nr. 1486 3 lei Miercuri 3 Ianuarie 1934 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII ie primesc la adirația ziarului și la trata agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 ziar al partidului cinssmtor. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Restampa tara, puterea mea de munca s i puterea mea de iubire. medac ruspescu «m Misticismul crimei Nu ca sa aduc omagii memoriei lui I. G. Duca, și sa exprim sentimentele mele de adâncă îndurerare, fața de sfârșitul lui în împrejurări atât de tragice, nici ca să arat clocotul de revoltă stârnit de crima oribilă care, în clipe atât de grele, în care nici o colaborare, pentru mântuirea țării, nu era de prisos, suprimă pe omul care, impus prin calitățile lui superioare în capul unuia din partidele cele mai mari ale țării, și abia ajuns în fruntea guvernului, atrăgea toate privirile și toate nădejdile; și nici ca să exprim indignarea unanimă față de actul hidos de răzbunare prin care a fost ucis mișelește tocmai omul de o cinste imaculată, care după o viață întreagă de activitate politică, și după ce a fost de atâtea ori ministru, moare sărac, pe când de jur împrejur nu vedem decât oameni politici cu averi uimitoare, stoarse de azi pe mâine din vlaga unei țări istovite, ci cuprins de un sentiment de adâncă îngrijorare pentru țară și pentru propășirea mai departe a neamului nostru, mă hotărăsc să scriu aceste rânduri. I. G. Duca a murit în tranșee, la postul lui de comandă, cu arma în mână, față în față cu dușmanul. El dispare cu aureola marilor șefi căzuți la datorie. Dar țara rămâne. Și una din însușirile neamului nostru, care a constituit o reală superioritate a lui, față de altele, a fost un fond de omenie, adânc înrădăcinată în firea lui. Această omenie singură constructivă, și fără de care nu poate fi civilizație adevărată, a stăpânit mereu la noi sentimentul de ură și de răzbunare, care nu poate fi decât distructiv. Ea n’a impedecat desvoltarea neîntreruptă a sentimentului național, care poate deveni o piedică pentru propășirea adevărată a celor de sunt stăpâniți de dânsul, atunci când e întinat de ură și de răzbunare. Sentimentul național s’a desvoltat în istoria poporului nostru cu o logică minunată și o continuitate nedezmințită de la forma lui primitivă de rezistență instinctivă și de vitalitate a rasei, până la forma lui conștientă de azi, împlinindu-și mereu pe deplin menirea, și cu toată istoria noastră sbuciumată, românul a fost mereu, în măsura posibilului, după vremuri și împrejurări, om de omenie. Și pentru a ne limita la ultimele trei sferturi de veac, de când avem și noi regim parlamentar cu lupte politice, pe când asasinatele s’au ținut lanț la popoarele din jurul nostru, rarele crime politice dela noi, dovedesc netăgăduit, prin numărul lor restrâns, ca și prin modul și împrejurările în cari au fost săvârșite, că ura prinde greu rădăcini în sufletul poporului nostru. De câtva timp însă crimele politice se înmulțesc și la noi și sunt caracterizate prin organizarea lor sistematică și prin cruzimea cu care sunt săvârșite, mereu de tineri studenți afiliați la Liga „Gardei de fier”. Aceștia sunt ademeniți în această ligă prin mijloace teatrale, care impresionează imaginația nestăpânită la vârsta lor și zgânduiește tendința lor la criticism. Și sunt fanatizați întru atâta, încât în sufletul lor dispare orice sentiment de respect pentru viața sfântă a omului, și orice cavalerism, inerent vârstei lor; așa că nu numai că nu-și mai dau seamă de câtă mișelie odioasă e în actul de a lovi pe la spate un om dezarmat și câtă grozăvie e în suprimarea firului unei vieți omenești, dar au credința că prin crimă devin eroi și mucenici ai neamului. Oricare ar fi scopul pe care-l urmărește Garda de fier, otrăvirea sufletului tineretului nostru, trebue stăvilită fără nicio clipă de întârziere. Nu trebue cu nici un preț ca și la noi teroarea să fie erijată în sistem și crima în eroism. Nici ca setea de răzbunare să devie și la noi izvor de acțiune ca la bandele de comitagii. Trebue să dispară misticismul crimei. Pentru asta nu e măsură prea aspră, nici mijloc prea drastic. Cu singura condiție ca să nu fie, și nici să pară că e iarăși la mijloc este de răzbunare. N. Miclescu Voci din public Asasinarea președintelui consiliului a zguduit toate conștiințele. Primim numeroase scrisori de înfierare din toate colțurile țării. Transcriem aici câteva rânduri din scrisoarea unor cetățeni modești: S’a făcut o mare grefată cu achitarea lui Cornelia Codreanu pentru asasinatul săvârșit de el la Iași. Dezordinea și asasinatele cari s’au ținut lanț după această achitare ni-au întărit mereu convingerea că toate aceste indulgențe din partea autorităților par eși pe dos. Acum toți pot să fie deputați. Să ne ferească D-zeu să avem asemenea conducători. Durerea noastră e mare. Să ne ajute D-zeu și nouă și d-tră s’o putem suporta, pentru a putea infrânge demența”. Cei cari scriu aceste rânduri, modești muncitori, n’au veleități politice. Dar doresc liniștea țării lor și simt că nebunia trebuie înfrântă. Horty pentru armonia intre popoare BUDAPESTA 1. (Rador). Cu prilejul recepției corpului diplomatic de Anul Nou, regentul Horthy, răspunzând nunțiului papal Angelo Rota, a spus intre altele că guvernul ungar este conștient că criza care bântuie peste tot nu are numai un caracter economic și politic, ci are mai ales o pronunțată semnificație morală. Opera de reconstrucție, a adăugat Regentul nu poate fi dusă , la bun sfârșit decât într’o atmosferă de pace și de liniște pentru poporul ungar. De aceea guvernul ungar, în viitor ca și în trecut, va considera ca o datorie esențială să-și dea toate silințele pentru strângerea legăturilor de buna armonie care unesc Ungaria cu puterile străine. Guvernul ungar speră că sforțările făcute de el în această direcție, vor găsi sprijinul oamenilor de stat luminați cari, chiar cu prețul popularității lor, nu vor pregeta sa-1 ajute, într-un spirit de sinceră colaborare, spre binele general. După catastrofa din Franța PARIS 31 (Rador). Azi dimineață s’a ținut la Palatul Justiției o conferință în legătură cu catastrofa de cale ferată de la Lagny. La ora 11 și 30 o a doua conferință s’a reunit la Ministerul de Justiție, sub președinția d-lui Raynaldy, ministrul justiției și în prezența procurorului general și a procurorului republicii. Reformatorii Ar fi o absurditate sâ susținem că în așa zisa gardă de fier sunt numai asasini. Avem convingerea chiar că la origină unii erau de bună credință. Ei priveau această mișcare ca o protestare împotriva politicianismului otrăvitor. Dar de atunci? Ce împestrițare? Numai nivelul moral nu s’au ridicat idealiștii de ultima oră. Priviții. Toți ratații societății noastre s’au înghesuit la garda de fier, de când au simțit că poate fi vorba de un mandat de deputat. In loc de a mai mânui cu dexteritate saboul de bacara ei s’au hotărât într’o bună zi să mânuiască revolverul și să reformeze țara» Aceștia sunt cei mai zgomotoși, Ei întâlnești pretutindeni, prin trenuri fără bilet, prin restaurante făcând aplogia crimei, pe la palatul de justiție sterilizând prin protecții un dosar pe«al. Alături de ei sunt chibiții politici cari și-au încercat norocul — fără noroc — în alte grupări. Unii dintre ei au boala scrisului, ««având cap scriu cu ce «ot. In hârtiile lui Ion Duca se vor găsi scrisori de ale lor cerând slujbe. Ele datează numai de o lună. Nu mă faci, devin papostul” și te omor. Nu se înscriu formal, cu cerere scrisă. Sunt simpli simpatizanți. Dacă se ivește altă mișcare cu „rest” se duc acolo fără ca dosarul lor să fie încărcat cu mențiunea „fost gardist”. Fac pe nebunii fără a fi nebuni. Sunt numai proști. Calculează orice gest — până și gesturile lor de nebunie. Calculează însă cu mintea lor, adică prost. Sunt anoști interesați, lacomi, șireți și grandomani. Iată echipa a doua. In fine e Nae lonescu, conducătorul „moral“ al întreprinderii. Pe Nae lonescu îl cunoașteți. Ce să-l mai descriu? A fost și vrea să mai fie. Unii cred că mai este. De aceia i se tolerează orice. Nae Ionescu este adevăratul asasin al lui Duca. Câteodată e bine să pui punctele pe i. Le pun. Sunt oameni cari se tem de revolverul acestor reformatori caraghioși sau necinstiți. Eu, nu! De aceia îi voi demasca. GRIGORE FILIPESCU Datoria tuturor românilor Burghezia română are de trecut un examen de rezistență. Dureroasa întâmplare petrecută zilele trecute este un semn evident că i se pregătește ghilotina. Va putea aprecia burghezia noastră seriozitatea ceasului de azi? . Desfășurarea evenimentelor ne va arăta cum stăm în această privință. • • Ceea ce se cere azi pentru a scăpa de la o prăbușire fulgerătoare edificiul social întemeiat pe inițiativa, răspunderea și proprietatea particulară, este o solidarizare grabnică a claselor și organizațiilor politice burgheze. Se cere o mobilizare a conștiințelor, o încetare subită și totală a tuturor disensiunilor, o uniune sacră. O spunem deschis: starea de asediu și cenzura nu sunt de ajuns pentru a apăra edificiul social burghez. Armata și foarfecă pot stăvili numai pentru câtva timp mersul anarhiei. Medicul nu poate face nimic dacă bolnavul e prea vlăguit. Burghezia nu trebue să aștepte totul de la autorități. Iată, în cazul ordonanței pentru predarea armelor, autoritatea militară trebue să fie secondată necondiționat de cetățeni. Acei cari știu, de pildă, că vecinii au arme, cari, fie intenționat, fie din neglijenta sau tembelism, nu sunt predate, să-i îndemne întâi pe posesori să le predea, iar dacă nu o fac, să-i denunțe. Ordonanțele autorităților militare trebuesc împlinite cu sfințenie de burghezii conștienți și tot ei trebue să-și ia sarcina de a-e determina și pe recalcitranți și pe tembeli să le execute. Situația ni se pare nouă atât de serioasă, încât credem că e neve# ca ordinea să fie păzită,și de cetățeni, fie în parte, fie ca grup, iar nu numai de autorități. La sunarea tocsinului, burghezii cetăților medievale, părăseau, careacul, care,ciocanul, care tejgheaua, își puneau armura și luau in primire crenelurile, turnurile și porțile cetăților. Până la trecerea primejdiei, ei încetau de a fi burghezi, pentru a fi numai soldați, apărători în comun ai bunurilor lor particulare și ai cetății. Pentru burghezia română, gloanțele de la Sinaia sunt sunetul tocsinului. Dar nu numi burghezii, ca cetățeni pacinici, au datoria în acest moment să apere cetatea, ci și politic . Și am zice , mai Tu, cari ’ au cel puțin o parte de răspundere în situația îngrijorătoare de azi. Politicianilor le incumbă să închee un armistițiu de durată; să se înțeleagă, eventual pentru un guvern național; să stimuleze încrederea cetățenilor în viabilitatea așezămintelor sociale de azi; să caute, prin cele mai sincere sforțări și cu mijloacele cele mai potrivite, să îndrepte situația economică și financiară a țării, cu un cuvânt să-și uite năravurile de până azi. Dacă însă politiciani vor spune, ca și până aci unii alb, alții negru, dacă se vor combate și se vor țigăni mai departe; dacă vor continua să se mineze reciproc și sa promită mai departe câte în lună și în soare, întreținând atmosfera de pretenții nejustificăte și de confuzie de până aci, și mai ales dacă vor lua apărarea extremiștilor în cuvinte meșteșugite, pentru a-și face sau mari popularitatea— atunci cetatea burgheziei românești va cădea sigur în mâinile inamicului, care își ascunde intențiile sub eticheta națională.. Vom vedea în câteva zile cât de conștientă e de pericolul ce o pândește, burghezia românească. Suntem sceptici. Totuși nu anticipăm. Și mai ales, în ce ne privește, ne vom pune toate puterile în slujba cetății ordinei burgheze. Un demers al Angliei la Berin In legătură cu creditorii britanici LONDRA, 1. (Rador). — Din cercurile autorizate se confirmă că Sir Eric Phipps, ambasadorul Angliei la Berlin, a fost însărcinat de guvernul britanic să relnoiască pe lângă ministerul de externe al Reichului protestul formulat la 23 Decembrie împotriva tratamentului discriminatoriu unilateral la care Banca Reichului supune pe creditorii britanici. Fără a înlătura eventualitatea unor măsuri de represalii, se trage atenția asupra pagubelor pe care hotărirea luată de Reichsbank le aduce creditorilor britanici, detentori de titluri ale împrumuturilor germane. Nu se precizează insa până acum, ce anume represalii ar fi pregătite dacă guvernul german nu va reveni asupra măsurii de a se suspenda, prin dispozițiuni p privind transferul sumelor datorite. —Q • • •>« Raidul lui „Croix du Sud 44 PARIS 1, (Rador). Hidroavionul „Crox du sud“ a aterizat la ora 12:13 la Saint Louis (Senegal). * Aviatorii francezi au bătut recordul mondial de distanță în linie dreaptă, întrucât au parcurs distanța de 3.300 kilometri dintre lacul Rône și Saint Louis (Senegal) în 23 ore. Actualitatea lui H. Taine H. Taine, marele istoric și filosof francez de la finele secolului trecut, era socotit drept un reacționar. In realitate, el a fost de o obiectivitate împinsă până la ultimele limite. Astfel ne explicăm de ce vederile lui de acum mai bine de o jumătate de secol, sunt tot atât de potrivite azi, ca și când au fost scrise. Răsfoind „Ies origines de la France contemporaine”, lucrarea de căpătâi a filozofului ne-am oprit la „prefața“ nostru, scrisă desigur după ce lucrarea, în 11 volume, a fost gata. După ce adică el însuși fusese pătruns de sensul istoriei poporului lui, prevădzându-i destinele viitoare, cari nu puteau fi decât o continuare a celor trecute. Găsim in această prefață constatări cari se aplică tuturor epocilor și tuturor popoarelor, penrtruca ele se referă la o materie vecinie schimbătoare in aparență dar vecini e aceeași în fond, la societatea omenească. E o pagină de cea mai mare actualitate azi, mai ales azi, când delirul a luat locul stăpânirii de sine. „In 1849 — zice Taine —, aveam 21 de ani, eram alegător și foarte încurcat, căci trebuia să aleg 15 ori 20 de deputați și, mai mult, după obiceiul francez, trebuia să aleg nu numai între oameni, ci și intre programe. Mi se cerea să fiu regalist sau republican, democrat sau conservator, socialist sau bonapartist. Eu nu eram nimic din toate acestea și chiar lipsit de orice preferințe. Invidiam pe atâția alții, fericiți de a avea o convingere. După ce ascultasem diferitele doctrine, recunoscusem că în spiritul meu e o lipsă.Motivele valabile pentru alții, nu erau valabile pentru mine. Nu puteimi conveni că in politică trebue să te hotărăști după preferințele tale. Cunoscuții mei, cari aveau o convingere, construiau o constituție ca o casă, după planul cel mai frumos, cel mai nou, sau cel mai simplu, și aveau mai multe un studiu: palat de nobil, casă de burghez, locuință de lucrător, cazarmă militară, falanster comunist, sau chiar cort de sălbatec. Fiecare spunea după credința lui: „iată adevărata locuință a omului, singura pe care ar putea-o folosi un om cum se cade“. Pentru mine, argume"'al era slab: gusturile personale nu pot fi autoritatea. Mi Se părea că o casă nu trebue să fie construită pentru arhitect, nici de dragul construcției, ci pentru proprietarul ce va avea s’o locuiască. A cere o părere proprietarului, a supune poporului francez planul viitoarei sale locuințe, era după mine paradă, sau păcăleală. In astfel de împrejurări, întrebarea conține și răspunsul, apoi, putea fi răspunsul liber? Franța nu era mai în stare, decât mine de a-l da; zece milioane de neștiutori nu fac la un loc un savant. Consultat, un popor poate spune la rigoare ce formă de guvernământ o place, dar nu poate spune ce-i trebuie. Căci nu o poate însuși afla, decât practicând-o. Ii trebue deci timp pentru a se asigura că locuința lui politică e comodă, solidă, în stare să reziste intemperilor, potrivită cu nevoile lui, cu îndeletnicirile cu caracterul cu însușirile și temperamentul lui. Nicio asemenea locuință nu a fost construită dintr’o dată de un stăpân nou și numai după măsurile rațiunii. Trebue să admitem chiar că nu există nici un alt mijloc de a-ți face o constituție după voe, că invenția subită a unei constituții noui, potrivită și durabilă, este o întreprindere care întrece limitele spiritului omenesc. In tot cazul, am conchis că, dacă le este dat cumva oamenilor să-și facă o constituție potrivită aceasta nu se poate însă înfăptui cu procedeele de azi“. De azi, adică de atunci, din 1849. Care erau acele procedee ? Tot cele de azi: alegeri, programe, partide, etc. Intorcându-ne la stările de lucruri dela noi, unde, de la 1919 și până azi, nu făceau altceva decât să ne construiască un nou așezământ economic, politic și social prin alegeri, programe și partide și, nereușind în acest timp să înfăptuim altceva decât distragerea celui vechi, găsim că „prefața” lui Taine nu a fost niciodată de o actualitate mai mare ca azi. Și anume pentru noi. Ce a făcut filozoful francez, în fața dilemei de a alege, din grămadă, cel mai bun program și cel mai bun om ? Ei bine, nu a votat. S’a închis în biblioteci și in arhive, căutând să descopere în trecut, firul evoluției sociale a poporului său. Concluzia lui e că viitorul nu poate fi decât o continuare a trecutului, și a prezentului ,că el nu e condiționat de preferințele abstracte ale contimporanilor, ci de indicațiile vremii curse. Această concluzie constitue îndreptarul tuturor popoarelor și tuturor epocilor și trebue să fie și îndreptarul timpului și al poporului nostru. I. Diaconescu im :w 22/ Răspunsul d-lui Ing. N. Miclescu la scrisoarea ce i-a fost adresată de d. general G. Rujinski Camarade al Ordinului Mihai Viteaz. Am primit scrisoarea d-tale și nu știu dacă trebue s’o consider ca o insultă intenționată și să trag consecințele, sau ca urmare a unui acces trecător de enervare, explicabilă prin nereușita d-tale, și să las, ca trecând timpul, să vezi limpede și să alegi tot d-ta, însă liniștit și în cunoștință de cauză, care e calea care vrei s-o urmezi, și pe care declar de pe acum, că o accept, — pe deoparte cred că având în vedere și relațiile dintre noi de până acum, și vrâsta noastră, și legătura de camaraderie Ia „Ordinul Mihai Viteazul” nu e bine și ar fi puțin serios să recurgem la prima ciocnire de ordin politic, la calea extremă, iar pe de altă parte n’ași voi să-ți poți închipui că primesc injurii chiar in lupte politice fără a reacționa. La acestea mă mărginesc deocamdată să adaog următoarele: 1) Nu recunosc să fi greșit întru nimic față de d-ta. Și când vei cunoaște adevărul, și vei fi in stare să judeci cu sânge rece, te vei convinge că am dreptate. 2) Cred că deplasezi chestiunea, căci lupte n’au fost intre d-ta și intre mine ci între partidul liberal și partidul național-țărănesc; intervenția noastră în această luptă a fost absolut accidentală și hotărîtă, pentru d-ta de partidul d-tale, pentru mine de partidul meu in urma unei înțelegeri cu partidul liberal. Iar eu am sosit in județul Cahul In ziua de 27 Decembrie,1ndică în ajunul alegerei. 3) Eu consider politica ca un mijloc de colaborare la Înfăptuirea unui crez politic. Și din păcate, când faci politică, nu poți evita alegerile, care la noi, din cauza moravurilor noastre politice și a lipsei de pregătire a corpului electoral sunt departe de a fi ce-ar trebui să fie. Nu decât, acele câfi%g’âu pur, față’n față să fi fost mai rele decât toate celelalte. Și dacă ar fi, ca „orice om cinstit și real” așa cum zici că mai știut pe mine, să nu primească această situație, n’ar mai face politică, nici un om cinstit și leal. Aceasta m’a făcut de altminteri să stau departe de politică timp de 20 de ani. Dar atunci n’ar mai rămâne în viața politică decât oameni necinstiți și nereali, cee ce ar fi un dezastru pentru țară. Aceasta m’a hotărât să-mi calc pe inimă și să reintru în politică, acum câțiva ani când împreună cu câțiva prieteni am alcătuit „Liga Vlad Țepeș”. Și am credința că reintrând în politică, chiar așa cum este, nu numai am rămas leal și cinstit, dar mi-am îndeplinit o datorie către țară. 4) Și ca să venim la „Ordinul Mihai Viteazul” pe care îl invoci mereu in scrisoarea d-tale, nu faptul că sunt cavaler al acestui ordin hotărește acțiunea mea în politică, sau atitudinea mea de simplă omenie, sau chiar de prietenie față de alții, membri și ei, sau nu, ai ordinului, ci sentimente mai adânci înrădăcinate în firea mea, obiceiuri moștenite, și concepții mai vechi, de aceea eu nu invoc niciodată „Ordinul Mihai Viteazul” pentru a deduce un drept pentru mine sau o obligație pentru altul. Și să recunoaștem, camarade al „Ordinului Mihai Viteazul”, că e mai bine așa. Căci cruciulița pe care o purtăm amândoi pe piept riscă mai puțin, să fie întinată in toate vicisitudinile vieței așa, decât, dacă dela ea ar porni considerațiile in care stabilim hotarul intre ceea ce ce e Îngăduit, și nu ne e îngăduit să facem. 5) Și ca să isprăvesc, te rog, să crezi că nici mie nu-mi e frică de nimeni și de nimic, nu-mi e frică decât de conștiința mea, și afirm încă odată, că în chestiunea care face obiectul acestui schimb de scrisori intre noi conștiința mea este pe deplin împăcată. Rămân deci și față Schita „drept, cu fruntea sus” și la dispoziția, d-tale. Ina. N. Miclescu individul contra societăți! Pășim în 1934 cu mai multe griji ca în 1933. Dacă acum 5—6 ani s’ar fi găsit un profet, care să fi zugrăvit stările de lucruri de azi, nimeni nu l-ar fi crezut. Tabloul ar fi fost prea negru și omul nu iubește aspectele dramatice ale vieții decât... pe scenele de teatru. Dar acum suntem pățiți. Suntem prinși de, extrema cealaltă, nu mai vedem decât întunecat și am pierdut deprinderea și înțelegerea optimistă. Am devenit toți niște alarmiști. — „Ce o mai fi la anul?“ în sens peiorativ, a ajuns de câtva timp o întrebare curentă. In loc de „bună ziua!“, sau ce mai faci?“ cu cari se întâlneau odată cunoscuții, azi se salută cu „ce o mai fi la anul?“. Desigur, întrebarea aceasta nu a ajuns încă atât de curentă, dar tinde a ajunge. Și dacă ea nu e rostită de buze atât de curent, este sigur cugetată curent Vrem să evidențiem starea generală de spirit și să-i descoperim sensul. Dezorientarea și alarmismul acesta, de care nu-i poți face vinovați pe oameni, are la bază lașitatea. De ce nu am spune-o verde. Lașitatea, în sensul lipsei sensului eroic al vieții. Diviziunea activităților, caracterul de căpetenie al organizației economico-sociale moderne, a făcut ca individul să fie întru totul atârnător de mediul social. Numai în măsura cât acest mediu rămâne în echilibru, individul e asigurat. Imediat ce echilibrul economic și social șovăe, individul, în loc de a pune umărul să-l restabilească, devine, prin alarmismul, lipsa de orientare și lașitatea lui, un factor anarhic, care grăbește și mai mult alunecarea. Aici trebue căutată marea lipsă a epocii contimporane. Creind individului un fost material, o încadrare anonimă și oarecum mecanică, epoca noastră nu a știut să-i creeze și un rost moral. Civilizația a luat-o mult înaintea culturii. Evidențierea acestei lacune aflăm în frământările politice și a sociale de pretutindeni. Sub aparența lor atât de diversă și de șovăitoare, există totuși o clrtie continuă: forjarea unui suflet mai eroic, individului, mai afticonizat cu interesele de existență ale colectivității. Aceasta ne pare marea sarcină a vremii de azi și credem că instinctul social de conservare, pe care îl găsim într’un anume grad la orice individ normal, va reuși s-o ducă la bun sfârșit. Avem astfel cea mai potrivită explicație a decăderii socialismului și comunismului, doctrine exclusiv materialiste, cari geau să depersonalizeze și înțelemai mult individul, să-l transforme, în înțelesul absolut al cuvântului, într’un simplu număr matematic. Avem atace cu o problemă pe care materialiștii, democrați burghezi, socialiști sau comuniști, se încăpățânează s-o ignoreze și să nu o înțeleagă. Mergem către o reînviere a individualismului, dar evident către un individualism ale cărui rosturi să fie convergente cu ale colectivității. Vom avea o reafirmare a personalității, a inițiativei și răspunderii individului, in cadrul socialului. In ziua când echilibrul economic și social se va dezafecta, individul de mâine, prevăzut cu cuirasa morală ce i se forțază în frământările de azi, va pune umărul pentru a reface acest echilibru, spre deosebire de cel de azi, care prin lipsa lui de orientare, prin alarmismul și lașitatea de care dă dovadă, acționează, poate fără voia lui, în sensul contrar, al adâncirii, fisurii sociale, al haosului. Mari inundații in Los Angeles LOS ANGELES, 1. (Rador). Ploile căzute în ultimul timp au provocat mari inundații în tot ținutul. Douăsprezece persoane s’au înecat, alte douăzeci au fost rănite și mai multe sute de familii au rămas fără adapost. In multe părți comunicațiile au fost întrerupte, din care cauză câteva centre au rămas complect izolate. Conversiiunea in Bulgaria SOFIA, 31 (Rador). — Santera a adoptat definitiv proiectul de lege depus de guvern prin care se soluționează problema datoriilor interne ale particularilor.