Epoca, martie 1934 (nr. 1533-1559)
1934-03-01 / nr. 1533
Hr. 1533 3 lel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII fie primesc la adicația ziarului și la id. agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Joi 1 Martie 1934 Ziir al partidului conservator. - Fondat in anul 188S de NICOLAE FILIPESCU Reformele fiscale Expunerea de motive a proictului pentru modificarea contribuțiilor directe evidențiază o stare de spirit cu totul nouă la gospodarii finanțelor noastre publice. Pentru prima dată de la dezlănțuirea, crizei economice mânuitorii finanțelor noastre publice încearcă să mulgă vaca numai atât cât trebue. Noi totuși ne îndoim că degrevările anunțate de d. Stănescu sunt simțitoare. Dar în acelaș timp nu putem tăgădui că d-sa a realizat oarecari degrevări și înțelegem că dacă nu a mers mai adânc, e pentru că nu s’a putut. Un ministru de finanțe are azi o sarcina ingrată. El trebue pe o parte să aducă ușurări contribuabililor, iar pe alta să satisfacă toate nevoile aparatului de stat, înmulțite în ultimul timp prin necesitatea dotării urgente a armatei. In asemenea împrejurări, oricâtă bunăvoință ar avea un ministru de finanțe, el nu poate face mare lucru. Acestea sunt considerațiile ale căpătâi cari au determinat modificarea contribuțiilor directe. In al treilea rând, d. Slăvescu realizează prin acest proect o raționalizare și o sistematizare a acestor impozite. Și dacă modificările de fond ale vechei prea adânci, fiscalități nu sunt cele de formă sunt în schimb impresionante. E destul să amintim în această privință desființarea faimoaselor comisii de impunere ale căror hotărâri întârziau până în anul bugetar următor, împiedicând mai degrabă decât grăbind intrarea impozitelor. Rașca faptul că aceste comisii nu erau decât surse de venituri pentru membrii lor, cu complicitatea contribuabililor, pe spinarea tezaurului. Contopirea impozitului global cu cel elementar, contopirea cotelor adiționale și încasarea impozitelor pe anul în curs la veniturile acestui an, iar nu în raport cu veniturile celui expirat.. supt tot atâtea inovații fericite, menite a deparazita aparatul financiar. Reformele d-lui Slăvescu sunt bine venite. Vom vedea continuarea lor la impozitele indirecte unde sunt de făcut modificări cu adevărat importante atât de fond cât și de formă. Fiscalitate draconică in Statele Unite Camera reprezentanților a votat și a trimis Senatului un proect de reformă a legii impozitului pe venit care va lovi mai ales marile venituri și va împiedeca frauda fiscală. Produsul cestei legi pentru buget e socotit la 258 de milioane de dolari. Alte 10 milioane vor rezulta din intensificarea controlului. Impozitul va fi de 4 până la 4000 de dolari. Veniturile mai mari de 4000 de dolari vor fi lovite de un impozit progresiv, care începând de la 4%, va atinge 53% pentru veniturile care depășesc de un milion de dolari. Pierderile din capital nu vor putea fi scăzute din veniturile taxabile. Taxa de 35% pe câștigările neîmpărțite de societăți, va trebui să aducă tezaurului 25 milioane de dolari. Cum a fost primită reforma valutară în cercurile economice și opinia publică cehoslovacă Reforma valutară, adică reducerea conținutului, aur al coroanei cehoslovace, a format in ultimul timp obietatul celor mai vii dezbateri în toate cercurile economice și politice cehoslovace. .S’au exprimat, temeri că această măsură va duce la o scădere a depunerilor la băncile de economii, la o creștere a prețurilor pe piața internă, etc. Cu aceste argumente au operat în special adversarii reformei. Adepții reformei au insistat, din contră, că după reducerea parității aur a coroanei, viața economică a Cehoslovaciei se va anima considerabil și că pentru Cehoslovacia, care este un stat al industriei de export, vor interveni noui posibilități de desfacere, deoarece prețurile produselor cehoslovace vor deveni mai ieftine pentru cumpărătorii străini. In zilele celei mai mari încordări, când proectul guvernamental al reformei a fost dat publicității și când au avut loc dezbaterile din parlament in jurul său, polemeile au fost deosebit de vii, iar presa cehoslovacă a fost plină de articole asupra reformei. Aproape nici un proect de lege din ultimul timp n’a provocat un astfel de interes în cercurile largi ale opiniei publice, ca proectul reducerei conținutului aur al coroanei. Lupta în jurul acestui proect s’a oglindit și în viața comercială. Timp de câteva zile s’au observat la magazinele din orașele cehoslovace, mari cumpărături de mărfuri ale acelora cari s’au temut că prețurile in detail se vor ridica după efectuarea reformei. LINIȘTIREA PUBLICULUI In prezent, când stabilirea nouei parități a devenit realitate, vâlva produsă la început s’a liniștit complect. Cercurile largi ale opiniei publice au început să se convingă, că schimbarea conținutului aur nu se manifestă prin nimic pe piața internă și că în cazul cel mai rău, influența ei pe această piață va fi neînsemnată. Temerile de scumpire S-au liniștit și în urma măsurilor energice luate de guvern împotriva oricărei ridicări nemotivate a prețurilor. Nu numai cercurile guvernamentale, dar și păturile largi sunt conștiente, că pe piața internă cehoslovacă, nu există nici un fel de condiții reale pentru o creștere a prețurilor. In convorbirea avută zilele acestea cu ziariștii, primul ministru Malupetru a accentuat, că printre deponenții cehoslovaci n’a intervenit nici un fel de neliniștire, depunătorii nu s’au neliniștit, iar depunerile au rămas intacte. De fapt psihoza neliniștei n’a cuprins decât un număr neînsemnat de cumpărători. In ultimul timp asigură și cercurile economice competente cehoslovace că și acolo uue va fi vorba de produse fabricate din materii prime importate din străinătate. Cehoslovacia cumpără în străinătate, relativ puține materii prime. In afară de aceasta are pentru un timp îndelungat mari cantități de materii prime străine. In ultimul timp Banca Națională cehoslovacă a eliberat devize străine de 300 mil. kc., care au fost întrebuințate in cea mai mare parte pentru Cumpărarea de materii prime. Depozitele existente de materii prime vor înlesni ca să se fabrice încă mult timp, produse cu a Ăii? §? articolele importate din străinătate, nici ele nu vor înregistra o scumpire pe piața internă. Cercurile guvernamentale au amintit, că aceste articole sunt împovărate de mari taxe vamale și că în caz de nevoc se vor ușura aceste taxe, ca astfel sa se producă o scumpire. Precum Se vede, sunt destule motive, ca populația cehoslovacă să fie liniștită în ce privește chestiunea prețurilor. INDUSTRIA ASIGURĂ MENȚINEREA PREȚURILOR O mare atenție naște în ultimul timp atitudinea diferitelor întreprinderi industriale, cari anunță că deși materiile prime se vor scumpi, ele nu vor majora prețul produselor lor. Inițiatorul acestor acțiuni a industriașilor a fost Jean Bata, fratele defunctului Tomas Bata, încă în prima zi după votarea reformei valutare, întreprinderile de încălțăminte Bata au anunțat, că prețurile produselor lor, care au scăzut în ultimul timp considerabil, nu vor fi majorate întru nimic. Lista industriașilor cari aderă la această acțiune a menținerii prețurilor vechi, devine tot mai mare și este sigur, că această atitudine se va generaliza, întreaga presă salută cu simpatie acțiunea industriașilor, subliniând că toți producătorii ar trebui, să urmeze acest exemplu de înțelegere a datoriilor cetățenești. Presa cehoslovacă caracterizează modul cum a fost primită de populația cehoslovacă, reforma valutară, ca o manifestare a conștiinței și disciplinei naționale. — — 11 Problema dezarmării ROMA, 27 (Europa press). — Sub- secretarul de stat al ministerului de externe englez d. Eden a avut o lunga întrevedere cu d. Soragna, șeful delegației italienești la Societatea Națiunilor. Seara d. Eden a participat la dineul oferit de ambasada franceza. Ziarele inspirate de guvernul italian afirmă că in cursul convorbirilor pe care le-a avut d. Eden cu d. Mussolini s’a putut constata identitatea de vederi între Italia și Anglia precum și voința comună de a face totul spre a se ajunge la o soluție în chestiunea dezarmării. Presa fascistă afirmă că s’a realizat astfel o perfectă solidaritate între Italia și Anglia și că din această cauză sunt justificate speranțele în reușita acțiunei d-lui Eden. Soluția definitivă a rămas însă în mâinile Franței, unde d. Eden va sosi în cursul zilei de Joi. Ziarele inspirate de guvern mai declară că guvernele englez și italian, in calitate de semnatare ale pactelor de la Locarno, vor oferi întărirea tuturor garanțiilor cuprinse în acel pact spre a convinge Franța de a primi o propunere de compromis în chestiunea dezarmării. Conversiunile viitoare Greutățile întâmpinate de guvern cu prelungirea moratoriului, s'au hotărît să ia taurul de coarne aducând proectul definitiv de conversiune înaintea vacanțelor de Paște. Nimeni nu știe ce va fi acest proect. Nu știu nici d. Brătianu, nici d. Tătărăscu, nici măcar d. Alexandru Ottulescu însărcinat să-l întocmească și să-l susțină în fața Camerei. „Conversiunea va fi cât mai largă”, iată tot ce se poate spune deocamdată, precum o democrație trebue să fie integrală. Se mai poate ghici că legea Tătărăscu nu va fi ultima în felul său. Precum fiecare ministru de instrucție publică are proectul său de organizare a învățământului, fiecare guvern își va avea proectul său de conversiune. Despre ce se vorbește cu alegătorii dacă dispare acest subiect de conversație reală? La anul vom avea deci o nouă lege de conversiune, peste doi ani asta și așa mai departe. Ceia ce este iară ușor de ghicit, e că fiecare deputat și senator știe de pe acuma grație cărui amendament va beneficia de lege. Principiile nu se cunosc dar amendamentele sunt întocmite. Pentru ușurarea sarcinei sale își propune guvernului să renunțe la orice proect al său și să se mulțumească cu clasarea pe ordine alfabetică a tuturor amendamentelor. Ar fi într’adevăr o lege din inițiativă parlamentară. Sub d. Argetoianu, raportorul amendamentelor era d. Stoianovici, sub național-țărăniști d. Pe* târcă, rămâne să vedem cine își va câștiga acest titlu de glorie sub liberali. Omenirea rămâne aceiași. Până la d. Argetoianu avea însă ceva mai multă rușine. GRIGORE FILIPESCU •um Descentralizarea comerțului de devize și stabilizarea Măsura descentralizării comerțului de devize, care până acum constituia monopolul Băncii Naționale, nu a putut fi încă aplicată. Banca Națională, nu a căzut încă de acord cu băncile particulare asupra amănuntelor noului regim al comerțului de devize, descentralizat. Dificultatea cea mai mare stă în faptul că descentralizarea ar duce la slăbirea controlului devizelor ce trebue să intre în țară din export. Cea mai mică slăbire a acestui control ar duce pe de o parte la evazia capitalurilor naționale, prin mijlocirea exportului de mărfuri, iar pe de altă parte la deprecierea leului, prin cedarea devizelor obținte de exportatori așa zisei burse negre, pe un curs al leului mult inferior cursului legal. Deja acum, cu controlul serios exercitat de Banca Națională, cunoscătorii că în bursa neagră s-ar afirmă găsi devize la discreție cu un agio de 20—25 la sută . Deprecierea în raport cu devizele apreciate a schimbului național ar contribui ca leul să aibă două cursuri: unul — redus cu 20—25 la sută — pentru tranzacțiile în legătură cu importul și exportul și altul — cel legal, cel de stabilizare — pentru tranzacțiile strict interne. * Dar această situație nu ar dura mult. In câteva luni cursul intern al leului s’ar orienta după cel extern. Traiul s’ar scumpi, dar fără ca în acelaș timp circulația economică să crească. Și concomitent cu această scumpire a prețului produselor interne, deprecierea lui în bursa neagră s’ar leuaccentua. Echilibrul bugetar, chiar așa șubred cum e azi, s’ar nimici și întreaga viață economică, ar trece prin cutremurul provocat de devalorizarea de fapt a leului. Trebue să reținem că descentralizarea comerțului de devize e incompatibilă cu stabilizarea monetară, atunci când convertibilitatea monetei este în fapt suspendată, cum e la noi. " De acea credem că se va renunța la ideea descentralizării; iar dacă noua conducere a Băncii Naționale găsește potrivt să vină în ajutorul institutelor particulare de credit, ea nu poate, nu numai să renunțe la control, dar nici măcar sari slăbească. Ceea ce s’ar putea face pentru ajutorarea institutelor de credit, în legătură cu comerțul devizelor, nu ar putea depăși dislocarea secției de devize de la Banca Națională și mutarea ei la băncile martirilare. Adică ,sub raportul comerțului de devize, secțiile respective ale băncilor particulare să devină un fel de sucursale ale Băncii Naționale, nu numai controlate zilnic de aceasta din urmă, dar chiar administrate și conduse direct de ea, prin personalul ei propriu. Repetăm că orice slăbire adusă strieteții controlului devizelor, ar amenința stabilitatea de fapt a leului. I. DIACONESCU Un ziarist democrat, comentând compunerea guvernului. Doumergue cade pur și simplu în admirație și extaz față de destinderea din Franța, față de noul gest de concordie al conducătorilor politici francezi. Și negreșit se regretă, că nu se văd și la noi pupături și nu intervine in sfârșit acea mult dorită destindere politică. Se uită însă să se spună, că in Franța acel gest de concordie, a fost îndată pecetluit prin arestarea deputatului Bonnaure și a altor personagii implicate în afacerea Staviski. Se pierde din vedere faptul, că în Franța destinderea aceasta nu a fost și nu este câtuși de puțin sinonimă cu mușamalizarea hoțiilor și a escrocheriilor săvârșite de oamenii politici. Căci la noi, când se chiamă în ajutor destinderea, nu se are i lciere altceva decât mușamaua uriașe, care să acopere și să înăbușe toate pungășiile știute, descoperite și anchetate. La noi, prin destindere se înțelege o tranzacție din cele mai puturoase. Chiar mai dăunăzi, fostul primar al municipiului București, spunea, aparăndu-se: „Am acte pentru edili, cari cumpărau de zeci de milioane lei automobile și camioane pentru primărie, de la o singură societate, unde ei erau acționari și membri în consiliul de administrație. Am acte de edili liberali, cari și-au vândut mașina la primărie; am acte de edili liberali, cari și-au vândut recolta la ateliere cu preț ridicat, deși consiliul comunal anulase licitația pe un preț mai mic, pe motivul că era prea scumpă, etc., etc“. Cum se vede, noi Românii dela război încoace am trăit tot într’o destindere. S’au tot adunat acte compromițătoare în contra adversarilor politici, dar nu pentru a-i da pe mâna parchetului, ci numai pentru a-i reduce, la nevoe, la tăcere. Așa s’a procedat și cu afacerea silingilor, și cu Skoda și cu alte afaceri mari și mărunte. De aceea, la noi s’a văzut mereu încurajată pofta de hoție și jaf. De aceea, nici nu sunt luate în serios nici anchetete, ce sunt trâmbițate pe la diferite autorități. Se știe, că doar se ridică puțin capacul și îndată se pune iarăși la loc, pentru ca emanațiunile pestilențiale, țâșnite din haznale pentru un moment, să fie din nou înăbușite. Lozinca destinderii este la noi: Taci, ca să tac și eu. Eu unul, însă tot mă mir de un lucru, și anume că atâția, deputați, aparținând unor mici grupări, cari n’au apucat încă să se înfrunte din patina cu miere, n’au ridicat glasul împotriva, atâtor hoții și tâlhării săvârșite de protejații partidelor zise de guvernământ. De ce, de, de exemplu, deputații ălui profesor duza, ai gărzii de fier și mai ales cei câțiva socialiști din trecutul parlament, nici un cuvintel nu au rostit asupra atâtor afaceri, murdare, de atâtea ori trâmbițate ori presă? Oare și aceștia, să fie de părere că trebue mereu să se întindă, mușamaua destinderii? In orice caz, fapt este că prin destindere la noi se curmarea înțelege în primul rând urmărilor și anchetelor în curs s’au în proect. Și chiar prin presă, când pe neașteptate se mai dă alarma asupra unei afaceri, scopul este să se pună călușul în gura unor adversari amenințători. Așa, de exemplu, din chiar senin s’a mai adus vorba într-un răspândit ziar despre afacerea seringilor, adăugându-se însă, că vinovații nu pot fi pedepsiți din cauza neclarității legii? Auziți, ce glumă: Hoții prinși, scapă de pușcărie, „fiindcă, legea e neclară! Dar ei continuă săstea în locuri înalte, cu toate că sunt dovediți ca hoți! Intrali sens, eu nu văd cum s’ar putea lua la noi cuvântul acesta al destinderii. Afară numai, dacă guvernul, deși având o gardă de 300 deputați, și-ar părăsi punctele de căpetenie din programul său, pentru a dobândi în favoarea legilor ce va propune, și voturile celor 87 reprezentanți ai partidelor de opoziție. Ceea ce ar însemna o abdicare, iar nu o destindere. Banu Mihalcea Gânduri descătușate Destindere ori mușama? fit scumpa tara, puterea mea ac manca si puterea mea actomre. Nu era« ruipcsot E nevoe de atmosferă sănătoasă Pentru d-nii miniștri ai justiției și instrucțiunii Zilele acestea, în Senat, s’i repus chestia C. Stere. Nu voiu lua eu apărarea profesorului C. Stere, însă, fie-mi permis, să ma’ntreb: dacă e necontestat că o atmosferă imorală pestilențială este deja o vreme în țara aceasta, se datorește ea numai nesancționării cazului Stere ori și altor cazuri? Așa, de pildă, de ani de zile, un profesor de facultate, plătit pentru a forma de pe catedra sa de drept civil educația generațiilor de tineri, viitori magistrați și avocați, pentru a le modela cugetul și spiritul in sensul ordinei publice și sociale, deci pentru respectul obligațiilor, nu numai că nu-și îndeplinește această misiune, dar are o activitate cu totul contrară scopului catedrei sale și anume de a ține adunări, în care face lecții de neplata datoriilor, în care cei cari și-au dat cu împrumut munca lor, sunt tratați cu epitetele de hoți, bandiți, cămătari; ba încă își permite, în chiar o sală de ședință a tribunalului notarial (Ilfov) de a lua la bătae pe un avocat, care nu era vinovat decât că își făcuse datoria. Și când mai este bine știut, că acest domn înnainte de războiu era cunoscut prin sărăcia lui modestă care îl onora, iar în anii din urmă, după marele războiu s’a îmbogățit, vertiginos, fiind proprietar de tablouri de vede artă, mașini somptuoase, case, vii, moșii, cu banii luați prin captarea bunei credințe a creditorilor săi... deveniți astăzi boți, bandiți, cămătari, numai pentrucă și-au adus aminte că au și ei dreptul la ceva măcar din nenumăratele și imensele proprietăți deținute azi de debitorul lor Em. Antonescu. Ei bine, dacă legea trebue să fie lege pentru toată lumea și mai ales pentru aceia cari sunt presupuși că o cunosc înnaintea oricărui muritor de rând, de ce de toate faptele de mai sus, care cad perfect subt prevederile legii din 2 Aprilie 1930, apărarea liniștei și creditului țării, nu s’a sesizat, chiar mai de mult nici un organ de represiune, care cu atâta ușurință se sesisează uneori de fapte mult mai puțin grave și care are datoria de a trimite la locul lor pe indivizii cari sunt de natură a tulbura siguranța statului, ordinea publică, liniștea cetățenilor, sau ating încrederea în creditul statului și constituesc un pericol și tulburare pentru creditul public și privat?! Intr’o atmosferă atât de viciată, atât de pestilențială, ca aceea formată de un Em. Antonescu cu afișe pe străzi, cu vorba peste tot, (în Capitală și în provincie) să ne mai mirăm că tineretul căruia i s’au dat dascăli și educatori de felul unui Em. Antonescu, a ajuns să-și facă dreptate numai cu revolverul, pentru că să avem pierderi ca aceea resimțită de țara întreagă, în persoana lui I. G. Duca? Când statul își permite luxul de a plăti un profesor care din creditori să facă hoți și bandiți, care să învețe pe cetățeni nu cum să fie mai corecți în împlinirea datoriilor lor ci cum să se fure, cum să se tragăpe sfoară mai artistic unul pe altul și care să-și bată adversarul avocat chiar în templul justiției, când de aceste atât de însemnate fapte nu s’a sesizat și nici nu se sesizează nimeni, nici ministrul justiției, nici cel al instrucției, mai putem avea pretentului, trăiește în libertatea mișcărilor. El are o singură obligație, pentru care știe că vine la școală, acela de a profita, deci de a fi atent. Nimic nu este desigur mai dureros și mai paralizant pentru funcțiunile creerului unui elev, decât imobilitatea fizică. Nemișcarea în bancă impusă în mod forțat de disciplină, duce la o stare de toropeală, de oboseală sau de reverie, care-l face cu totul refractar atenției. Care este deci rezultatul imobilizării elevilor în timpul lecțiilor? Copilul te înșeală printr-o aparență de falsă concentrare a atenției, atunci când tocmai gândul lui hoinărește leneș și distanțat de subiect. Or, arta școalei active constă tocmai în acea psihologie a profesorului de a captiva pe elev, de a ataca în mod indirect și de a aduce la matcă activitatea lăturalnică a școlarului, fără însă ca acesta să simtă constrângerea, impusă. Asistând la asemenea lecții conduse de priceperea subtilă a d-lui Ghidionescu, mi-a venit în minte ția de a cere tineretului să fie ceea ce i s’a predicat de pe catedră și dela toate tribunele ca să nu fie? Desigur că nu. Iată de ce, un modest cetățean, care o viață întreagă ca profesor, la cursul său de istorie, a predicat tineretului numai împlinirea datoriilor în mod corect, la bază n’a uitat că avocatura-i tot un apostolat, iar în clipa de față, președinte al Asoc. g le a creditorilor, adică a acelor nefericiți, de pe urma cărora un Em. Antonescu este astăzi deținătorul atâtor bunuri, fără altă explicație decât buna credință a victimelor sale, cere astăzi d-lor miniștri ai justiției și instrucțiunii, ca fiecare să-și facă datoria în resortul său — cel puțin d-lor cei de astăzi — dacă predecesorii d-llor n’au avut timp cât de puțin să se ocupe și de aceste mărunțișuri. Este timpul, ca să se ia măsuri imediate și efective pentru revenirea la o atmosferă mai sănătoasa decât cea în ființă. Activitatea lui Em. Antonescu se încadrează perfect în legea pentru apărarea liniștei și creditului țării din 2 Aprilie 1930. De asemenea, în legea învățământului sunt sancțiuni pentru cazuri speciale ca acela arătat mai sus. Așteptăm și vom reveni. Prof. V. VLADESCU, avocat In jurul ultimului asasinat Un ziar de dimineață publică lista crimelor petrecute în ultimul timp in Capitală, ’își rămase nedescoperite. E, în adevăr, iițelul cam lângă lista aceasta. Asasinii nu sunt, de obicei oameni prea isteți și chiar dacă ar fi n’au posibilitatea aranjării tuturor amănuntelor asasinatului pe care de altfel în majoritatea cazurilor nici nu-l intenționează. Neprevăzutul intervine și dacă asasinii nu lasă în casa crimei chiar cărțile lor de vizită, ei lasă totuși suficiente urme pentru a ajuta primii pași ai anchetatorilor. Nu vom trage, totuși concluzia insuficienții serviciului de siguranță al Capitalei. Poate că misterul care învălui atâtea crime se datorește numai unui fatal concurs de împrejurări. Și aiurea multe crime rămân învăluite în mister cu toată dibăcia necontestată a unor polițiști experimentați. Dar voim să subliniem în aceste rânduri altă insuficiență, această neîndoelnică: insuficiența serviciului de pază. Casa în care a fost asasinat deputatul Eusebiu este la răscruce de drumuri, între strada Berzei și bulevardul Dimon Golescu, în plină lumină și într’un sector de mare circulație. Operația forțării ușii trebue să fi durat destul de mult. Apoi detunăturile. Apoi dintre cari unul fuga asasinilor, cu capul gol. Cum n’au fost văzuți? Aproape să crezi că n’a intrat și n’a ieșit nimeni din casa asasinatului, dacă n'ar fi urmele lăsate de asasini. Să nădăjduim că măcar această ultimă crimă nu va rămâne misterioasă. In orice caz este ceva de reorganizat în serviciul de pază al Capitalei. Seminarul pedagogic din Cluj și din București Am revăzut după 10 ani Clujul. Aceiaș atmosferă de maghiarism predominant. Firmele maghiare inundă străzile. Pretutindeni limba lui Arpad îți scârțâie în ureche sacadat și supărător. In vitrinele magazinelor indicațiunii și reclame necunoscute pentru bieții români care nu adulmecă o iată din scrierea aceasta uralo-altaică cu mulții greci și cu acente disperate. Valahii noștri, acei „büdös olah“ (români puturoși), timizi și periferici, apar pestrițați pe stradă sau printr’uni magazin." Pe la orele 12 mai respirs mulțumit, grupuri mici de românași cu ghiozdane, articulează limba noastră latină. E mieroasă și lină ca un susur de izvor. Cercurile de intelectuali români sunt rare și se luptă cu neputință contra forței tenace și concentrate ce se opune de către ungurime. Clujul nu are un ziar românesc de informație. („Patria” e ziar politic tendențios, și-l cumpără numai interesații și obligații). Ungurii au o puzdere. Trei cotidiane par la prânz și două seara. In cafenele, revistele literare și de informație sunt gratuit la dispoziția acelor vestitori, care știu să tălmăcească „nobilele” slave ungurești. Se să facă și bieții ardeleni? In lipsă de altceva, își reamintesc zilnic vechile cunoștinți de limbă maghiară, dobândite cu trudă în vremuri antebelice. Totuși Clujul nu este lipsit de intelectuali români de rasă. Puțini, dar buni! Am vizitat seminarul pedagogic, unde tinerii licențiați se pregătesc în mod practic pentru apostolatul didactic. Profesori harnici, cu vaste cunoștinți pedagogice. Și pot spune am găsit aci la Cluj, o străduință de realizare și o atmosferă didactică care nu poate suferi decât apropierea apusului. Un corp de profesori selecți, plini de râvnă pentru prosperitatea ideilor pedagogice noi, în țara noastră. Directorul acestui seminar, d. Ghidionescu cu o figură de pastor încărunțit în bunătate și calcul pedagogic, este un exemplar unic poate în țara noastră, când recomandabile lui nu-și desmint faptele. Regulamentul nu-i o literă moartă, de la care pți să te abați cu fel de fel de subtilități și scuze. Cerințele pedagogice respectate cu disciplină blândă și captivantă, iar experiențele școlare de tot soiul își găsesc aci concursul binevoitor al tuturor profesorilor. Aci am putut vedea pentru prima dată roadele splendide ale școalei active, lansată în libera manifestare a elevilor. Elevul în clasih în față profesor ■ ■ ■ ■* comparația cu seminarul pedagogic din București. Mi-am reamintit de acea disciplină severă și draconică care apasă greu asupra sufletului elevilor, de acea lipsă de legătură sufletească dintre profesor și elev. Până și candidații suferă bruscări de la „maiștrii“ seminarului model. Dar nu există nici o colaborare intre profesor și candidat. Ce să mai punem atunci problema apropierii între profesor și elev? Profesorul, de la seminarul din București este inabordabil, plin de emfază și amenințător ca și față de elevi. Cu ce pleacă atunci, viitorul profesor în sufletul lui din această școală model, care teoretic face așa de călduroase recomandații pedagogice? Veșnic aciaș, nepotrivire între ceiace spunem și ceiace facem. Noroc că aci la granița de Vest înc tre dușmani, ființează pentru țara noastră un seminar, care-ți lasă în suflet ceiace port eu. ’’vizi— TH. MARTINESCU-ASCU profesor