Epoca, aprilie 1934 (nr. 1560-1580)
1934-04-01 / nr. 1560
Nr. 1560 3 Ie! REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI. PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI* RECLAME și INSERȚII Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.1 ț Ziarul partiului conservator. Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPISCO Duminică 1 Aprilie 1934 " " " I—I—nii .................... ii ..............iii ■ ilumn—rmrm—■ Turcul nu mai poate plăti La, fiecare epocă a anului, ai ceea ce se chiamă trufanda. De obicei scumpă nu la îndemâna tuturor, dar ușor de mistuit, înainte vreme ne venea, pe calea apei, din Istanbul. Astăzi, în vremea lucrurilor pe dos, a răsturnării valorilor, a „eu”-ului îngrădit în „formidabila coaliție” împotriva căreia n’ai fost în stare să reacționezi și deși părtaș la nașterea conversiunii, azi îți renegi odrasla, trufandaua, cum era firesc, nu sosește din Occident. Costă mai scump căci a călătorit cu Orient-express și este greu de mistuit. Simpaticii experți,cești regi magi moderni, au purces către steaua care apune și un loc de daruri își vâră, fără sfială, nasul în socotelile noastre. Cum n’avem nimic de ascuns și lucrăm la lumina zilei, cum suntem primitori din naștere și fataliști de atât amar de vreme, ne-am zis. Va fi cum este »scris. Și ca un blestem, era scris cum s’a făcut. Ce anume? A fi sau a nu fi. Zicea Hamlet cu tigva lui Yorick în mână. Experții mai preciși, privind cu jale la impudica goliciune a Statului, zic: L’ați furat. Și jaful se urcă numai la 18 miliarde. Nu încape îndoială că experții nu cunosc cuvântul asanare căci l-ar fi întrebuințat, ca mai puțin brutal și mai adecvat principiilor de drept ale profesorului C. Stoianovici. 18 miliarde, rod al muncii celor cari rămași cinstiți cu tot vântul de amoralitate care suflă,, de sus, jos, de la dreapta la stânga, și-a îndeplinit ceea ce socoteau datorie către stat. Este îngrozitor să-ți pui întrebarea câte goluri s’ar fi împlinit cu această sumă? Câte mizerii din spitale nu se alinau? Ce înzestrări s’ar fi putut aduce armatei! Dar experții s’au rostit. Și românul n’aude n’avede. . S’a obicinuit cu furtul. Bandiții cari s’au înfructat din această sumă grozavă de bani, își vor duce înainte traiul bogat și sfidător. Numele acestora se cunosc dar nu se pot spune, căci Anastasia are foarfeci, deși n’are judecată. Experții, în copilăria spun : Banii trebuesc să lor, fie furnizați tezaurului de delapidatorii cari vor fi înaintați judecății. Negreșit că acești oameni nu trăiesc pe Financiarii veroși vor pământ, continua să beneficieze de o bună voință foarte explicabilă. Dacă și-au pierdut obrazul, în schimb și-au păstrat registrele. Experților, ca niște copii ce sunteți, meritați bătaia care nu s’a dat cui trebuia și când trebuia. Am plătit turcului, vreme de secole, tribut. Părinții noștri au șters această rușine. Marea generație s’a dus și piticii de astăzi, cu pofte de uriași, și-au însușit străvechea rușine. Tributul, chiar dacă nu mai trece hotarele, să fie plătit în țară. Are cine primi haraciul. Legile de control al averilor nu pot atinge proprietățile defraudatorilor, în schimb, deținătorii corecți de acțiuni garantate de stat și depunătorii cu economii în bănci, pot fi copleșiți de larga, ,și greaua manta a asanării. Treime să se învețe minte. De aci încolo, omul să facă datorii, cu gândul să nu le plătească și va fi alegător cu greutate și cetățean complect. Dar experții au mai ceva. Birnicul mai poate spus lua în sarcini, încă >r ®i miliarda anual, la contribuții indirecte. Este destul. Turcul nu mai are de unde plăti. Emanoil Hagi Mosco D. ministru Al. Lapedatu se silea în Senat să ne asigure, că actualul regim electoral nu ar fi un izvor de mari neajunsuri. Tot așa de îngrijată, ne punea d-sa, era lumea și la 1864, după lovitura de stat a lui Cuza. Era pe atunci un parlament o adevărată invazie de Ionești și Popești, cari cam lăsau de dorit în ceea ce privește pregătirea lor politică. Cu timpul însă, aceștia s’au mai șlefuit așa, încât am avut în țară la noi acele parlamente, de care se vorbește cu atât respect astăzi. Și acum, — se întreba de Lapedatu — cine nu recunoaște, că suntem, în ceea ce privește parlamentul într’un vădit progres față de vremurile de acum vreo zece ani? Și, într’adevăr, aparența este de partea d-lui Lapedatu. Sunt negreșit mai curăței, mai cu titluri mai bine îmbrăcați parlamentarii de astăzi. In privința aceasta, progresul este cu adevărat evident. Am vrea insă, să putem recunoaște, că și in latura morală, parlamentarii de astăzi îi lasă cu mult în urmă pe cei de acum 10—12 ani. Și pentru ca să nu li se pară unora nedeslușită chestiunea, — ne grăbim să lămurim, că, vorbind de latura morală, înțelegem să-l vedem pe deputat, ridicăndu-se înpotriva jafului banului public, impotriva legiuirilor, pe care le crede asupritoare, pentru unii și dăunătoare tuturor, si mai ales fierbând de mânie la hazul hoțiilor săvârșite de demnitarii țării si atacându-i cu îndărătnicie pe cei ce dau iama in bugetul statului. Vorbind de latura morală, înțelegem să-l vedem pe parlamentar, sbătându-se și neodihninduse, până ce nu-i aruncă de pe înaltele lor scaune la pământ, dacă nu și în pușcărie, pe cei cari, cât ai clipi din ochi, și-au ridicat palate si trăesc in lărgime. Ei bine, in privința aceasta nu putem spune că suntem în progres. Parlamentul este, ce e drept, mai disciplinat ba chiar prea disciplinat, lucru, pe care unele ziare il întâmpină cu aplauze. Vedeți observa că i nestăpânit entuziasm un ziar democrat dein noi — vedeți, că până și d. Madgearu, socotit ca un fel de bâte noire pentru liberali, poate astăzi, fără să ridice pic de furtună, să vorbească într’o liniște cucernică în sânul actualului parlament. Chiar și acel bătrân__ profesor de la Iași, renumit altădată prin atacurile sale necruțătoare, stă astăzi liniștit și doar surâde, când mai aude, că in parlament se mai rostește numele fabricei Skoda. E o destindere, Doamne Dumnezeule, de ți-e mai mare dragul, de te podidesc lacrimile de bucurie! — Dar eu nu știu, dacă până și în Afganistan s’ar putea sublinia cu ilaritate următoarele cuvinte, cu care d. Iorga a întâmpinat drimăzi în plin parlament pe ministrul de interne, ce făgăduia sancțiuni: „Toate asigurările acestea sunt frumoase, dar dacă ași fi eu amestecat în chestiunea Skoda, tot nu mi-ar fi frică (ilaritate)”. Și totuși, nu e de crezut că nu s’ar găsi și azi un parlament oameni, care să fie in stare să se răzvrătească înpotriva răului. Nu e cu putință să nu avem și azi parlamentari, ca și măcar scrâșnesc din dinți și strâng din pumni pe sub bănci atunci, când de pe scaunele ministeriale se face semn, să se lase iarăși piatra grea a mormântului peste păcatele trecutului. Mai cu greu este însă, să se găsească și omul, care să aibă și cutezanța să-și strige mânia și să-i apuce, în văzul tuturor, pe păcătoși de beregată. Un asemenea deputat, și-ar pierde la sigur situația. Căci astăzi, fapt este că loc pentru firi independente și corecte, nu mai este prin cluburi. Nu se mai poate să nu le supui orbește șefilor; nu se mai poate, să nu te guduri veșnic la picioarele lor, să nu râzi, când ei râd, și să nu plângi, când și ei plâng, dacă plâng. Scrutinul de listă, oricine ai fii, te face robul vătafilor de plaiuri, sluga plecată a șefilor de organizații. Așa fiind, eu cred că nu se poate vorbi în politică de vreo înălțare morală astăzi, când atotputernicia cluburilor pune pumnul și în gura celor dornici de a-i lua de piept pe netrebnici și ticăloși.Și mai ales s’a înrăutățit starea aceasta de lucruri, și prin faptul, că țărăniștii, feciorelnici încă, până ce nu veniseră la putere, sunt copleșiți astăzi de grele păcate și deci dispuși să se scuture de acele atitudini agresive și atacuri necruțătoare, prin care, până mai acum cinci ani, înfierau și chiar mai înfrânau jafurile și hoțiile. Cu un cuvânt, nici scrutinul de listă și nici actualele împrejurări politice, nu ne dau dreptul să împărtășim credința, că în parlament s’ar respira astăzi la noi o atmosferă mai curată decât acum 10—12 ani. .. ——11 1 ■» Gânduri descătușate Suntem și cu parlamentul în plin progres! Banu Mihalcea Pregătirea nouei Constituții austriace VIENA, 30 (Rador). — Consiliul de miniștri a terminat consultațiunile cu reprezentanții provinciilor și a stabilit cuprinsul nouăi Constituții. Textul va fi redactat , din nou, urmând să fie prezentat consiliului de miniștri pentru luarea hotărîrii definitive, îndată după Paști. --------- Ce a pățit d. Roosevelt Vremea noastră a dovedit că, statele risca dezagregarea dacă nu sunt conduse după un plan unitar, fie de stânga, fie de dreapta, dar unitar. Și pentrucă la baza oricărui plan, trebue să stea o administrație financiară ordonată, dictaturile financiare nu sunt azi numai necesare, ci și indispensabile. Puterea executivă trebue să fie stăpână cât mai absolută pe toate capitolele bugetului, până la cele mai mici amănunte ale lor. Nu mai e loc de pus noui impozite și de creat alte resurse bugetare, căci contribuabilul e istovit. Și nu mai e cu putință nici să mărești vreun capitol de cheltueli, oricât de îndreptățită ar fi nevoia unei asemenea măriri. Cea mai ușoară pierdere a cârmei de către autoritatea financiară tutelară, amenință întregul edificiu financiar și prin el ordinea și liniștea socială. Pentru asigurarea funcționării vieții colective, se sacrifică toate chiar când ele particularismele, sunt perfect îndreptățite. Parlamentului nu-i rămâne decât să ratifice hotărârile tutorului financiar. El trebue să abdice de bună voe, dacă ține să mai trăiască, de la dreptul de a face gospodărie bugetară, condusă de cele mai multe ori de imperativele electorale. Iar pe lângă parlament, categoriile sociale a căror existență e legată de buget, trebue să convină și ele la sacrificiile cerute de dictatorul financiar, respectiv de nevoia asigurării unui minim de viață colectivă. Aleșii națiunii și slujitorii ei, funcționarii și pensionarii (între care șomerii și foștii luptători), trebue să se supună. Dacă nu o fac, edificiul statului se năruc și pierderea lor e totală: viața. In Franța, soarta cabinetului Doumergue — și speranțele de îndreptare puse în el — sunt în funcție de înțelepciunea Parlamentului, de a sindicatelor de salariați și de a Asociației foștilor combatanți. D. Doumergue a spus ele curând unei delegații a foștilor luptători, că dacă nu acceptă reducerea pensiilor — în scopul echilibrării bugetului — dânsul se retrage. Adică ultima speranță de îndreptare se nărue. Cam acelaș lucru l-a spus și sindicatelor de salariați, manevrate tainic de socialiști. In Statele Unite se petrece acelaș lucru. Foștii luptători americani luptă de doi ani pentru sporirea alocațiilor bugetare. Bugetele nu au permis însă un asemenea spor. Atâta timp cât au activat însă singuri, nu au reușit să câștige lupta. Dar în ultimul timp a intrat în joc congresul. Parlamentul. Republicanii, adversarii d-lui Roosevelt, din spirit de hartă politică, aliindu-și o parte din partidul președintelui — partidul democrat, — care s-a lăsat tentată de duhul demagogiei, au impus o lege pentru sporirea alocațiilor foștilor luptători și a subsidiilor funcționarilor. Nouăe credite cerute de Parlamentul american, însumează pentru anul în curs 228 milioane de dolari, iar pentru anii viitori cifre mai mari, D. Roosevelt a opus veto-ul său, întrucât la primul scrutin, sporurile în chestiune nu întruniseră 2/3 din glasurile Parlamentului, veto prevăzut în aceste condiții în Constituție. Congresul nu s-a dat însă bătut. La al doilea scrutin a votat cu mai mult de 2/3 sporul alocațiilor funcționarilor publici și luptătorilor. Bugetul d-lui Roosevelt a fost astfel demontat. Experiența monetară luând sfârșit și situația contribuabilului american ne mai îngăduind urcarea impozitelor, votul Congresului din Washington a aruncat țara în impas. Vom vedea care va fi urmarea. Se poate anticipa că acest vot va conduce America spre un regim de autoritate 100/100, astfel ca Parlamentul să nu mai fie o piedică în calea ordinei financiare și deci sociale. I. DIACONESCU D. ROOSEVELT Ut stampa rara, puterea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Micolae nipesco Resemnări cari ucid.. Fără îndoială că ceea ce caracterizează viața noastră publică este îndrăzneala conducătorilor. Politicieni necinstiți găsești pretutindeni. Ei caută să fie însă cât mai discreți. Sunt lacomi, dar au sentimentul rușinii. Vedeți ce se petrece în Franța. Baronul Reinach s-a sinucis. Când un politician este prins cu o ină delicateță el caută să nu provoace opinia publică. Camille Aymard, Du»barry își ascund obrazul când trec în fața obiectivului unui fotograf. Din punct de vedere moral ei nu cântăresc mai mult decât Staviskyi noștri, dar în Franța există o opinie publică care nu tolerează și îndrăzneala delicventului. Raoul Perret ex-președinte al Camerei franceze a fost amestecat în a facerea austrie. înalta Curte l-a «vizitat. Raoul Perret a dispărut totuși din viața publică. Nici nu se știe dacă mai trăește. La noi Manoilescu-Stavisky participă la congrese studențești și dă sfaturi tineretului după ce Curtea de Casație găsește suspectă averea sa. Stavisky știe că a fost gonit de la Ministerul Industriei pentru că făcea afaceri prea mari își continuă activitatea specială la Banca Națională și cere despăgubiri guvernului pentru că a fost împiedicat de a se mai îmbogăți. Lumea asistă nepăsătoare la toate aceste mârșăvii. Stavisky o sfidează. Lumea știe că el a furat, dar lumea s’a obicinuit și s’a resemnat. „Nu este singurul” zice trecătorul. Aici e tot răul. Legile proaste se dreg, guvernele slabe se uită și se înlocuesc. Mentalitatea rămâne și se înrădăcinează. GRIGORE FILIPESCU Lumea noastră politică este preocupată de chestiunea conversiunii-chiur, ca să-i mai rămână și timpul necesar studierii celorlalte legi, ce se trec la vapeur, indiferent dacă sunt sau nu bine studiate, dacă corespund sau nu unor nevoi reale. Una din aceste legi este fără îndoială așa-zisa reformă a învățământului secundar. Cauza mărturisită a reformă: prea marea afluență de studenți ce dau bununa la universități pe urma suprimării —de către d. prof. Iorga — a examenelor de fine de an în licee și a ușurării bacalaureatului. Oare așa să fie? D. ministru C. Anghelescu susține că ultimele serii de bacalaureat au fost mai slabe? Dar legea Iorga, s’a aplicat numai 2 ani. Deci bacalaureații din ultimii doi ani au avut 5 ani de notări cu titre — după legea anterioară a d-lui dr. Angelescu — și numai 2 ani de notări cu calificativele introduse de d. Iorga. Deci pregătirea insuficientă a acestor serii de bacalaureați ar putea fi mai curând atribuită primilor cinci decât ultimilor doi ani de studii. Cine nu știe că adevărata cauză a relei stări actuale a învățământului secundar este lipsa unei programe analitice raționale a studiilor? De ani de zile se tot promite o revizuire a programei analitice, fără a se fi făcut ceva serios în această privință. Am rămas tot la bicterisirea unor materii aride, condamnate uitării odată cu sfârșitul de an. Astăzi elevii au: 5 ore de studii teoretice dimineața, plus, odată pe săptămână, 2 ore de atelier după prânz, afară de cor și alte exerciții de ansamblu. Elevul este clar ocupat 8—9 ore pe zi la școală, alte 4—5 ore cu prepararea lecțiunilor pentru ziua următoare, în total dar 13—14 ore pe zi, ceea ce este enorm de mult. In afară de rare excepții, cei mai mulți din elevii școalelor secundare sunt istoviți, nervoși, viitori nevropați. Dar d. ministru al instrucțiunii vrea strTde întima, p*.ăm. — cinai nevropați — dar bine pregătiți, mai selecționați. Pentru atingerea scopului reintroduce examenele de fine de an, desființate de d. Iorga pe bună dreptate pentru că nu dădeau justa măsură a cunoștințelor acumulate de elev. Cine nu știe că examenul este o chestiune de noroc, că el depinde de buna-dispozițiune a examinatorului,de felul mai binevoitor sau mai răutăcios de a pune întrebarea elevului, de starea sufletească a elevului etc etc. Cel mai bun dintre elevii unei clase poate răspunde slab la examen și cel mai rău elev poate răspunde satisfăcător, dacă întâmplător chestiunea pusă este ușoară sau a nimerit răspunsul la întrebarea profesorului binevoitor. Să fie oare acesta mijlocul de selecționare a elevilor? • Desigur că numai curând o străială inutilă. Selecțiunea naturală se face de la sine și dacă d. ministru al instrucțiunii ar vrea, ar găsi chiar în rapoartele școalelor secundare, dovada acestei selecțiuni: din 150 elevi înscriși în clasa I. (A B și C) într-un an, ajung în clasa V, numai 60—65, în cl. VII numai 20—22 și la bacalaureat reușesc 2—15 adică 8—10 la sută. Dacă d. ministru al instrucțiunii crede că această selecționare este insuficientă, mare decât să limiteze locurile la universitatea de medicină, unde înscrierea este limitată chiar pentru bacalaureații cu notarea „foarte bine“ și „bine“. Prin urmare, dacă d. ministru Angelescu voia să anuleze legea d-lui Iorga putea s-o facă dea dreptul și fără să lovească în sărmani copii. . _ GH. FIROIU DISCUȚII Mania legiferării Reducerea numărului funcționarilor și a salariilor în Franța PARIS, 3D (Europapress). — D. Mussolini a acordat un interview senzațional trimisului special al zarului „Paris Soir“. D-sa a afirmat că s’a dat o greșită interpretare înțelegerii de la Roma, care în niciun caz nu are caracterul unui bloc și nu este îndreptat împotriva nimănui. Oricine poate să adere la această înțelegere. In ce privește dezarmarea d. Mussolini a afirmat că răspunsul său a fost redat in mod greșit, întrucât niciodată nu s’a rostit despre reînarmarea Germaniei cu arme ofensive, ci numai cu mijloace defensive. De aceea se miră pentru ce Franța nu ar accepta planul italian. Planul italian oferă Franței cele mai serioase garanții de securitate, fără să fie vorba de o dezarmare. După părerea d-lui Mussolini în mod greșit s-a spus conferinței „conferință pentru dezarmare”, întrucât atâta vreme cât lumea se mai gândește la războaie, nu poate fi vorba de o dezarmare. Dacă nu au alte arme oamenii se vor ucide între ei cu fierul, iar fierul nu poate fi distrus. In sfârșit d. Mussolini a vorbit despre revizuirea tratatelor de pace. D-sa a declarat că această chestiune va rămâne totdeauna actuală, întrucât unele țări au suferit nedreptățiri cu ocazia încheerii tratatelor de pace, cari au fost semnate cu convingerea că aceste tratate nu puteau să fie eterne. In privința expozeului d-lui Beneș despre acordurile de la Roma d. Mussolini a precizat că expozeul a fost foarte moderat și că a făcut o bună impresie în Italia. Prin expozeul d-lui Beneș s’a ameliorat atmosfera morală. D-sa speră că această atmosferă va fi utilă pentru soluționarea tuturor problemelor asupra cărora nu există încă o înțelegere perfectă între Italia și Fraga. ' Afacerea de spionaj din Cehoslovacia FRAGA, 30. (Europapress). — Cercetările care s-au făcut în legătură cu afacerea de spionaj descoperită de enrord, au dat la iveală rezultate într-adevăr senzaționale. După cum anunță autoritățile cehoslovace este vorba de o organizație de spionaj militar, care în acelaș timp făcea propagandă antimilitaristă. Organizația se ocupa de toate detaliile in legătură cu viața militară si mai ales cu dispoziția morală a trupelor din diferitele garnizoane. La Praga poliția a făcut 81 de percheziții domiciliare și a procedat la 32 de arestări iar în afară de Fraga s-au făcut 120 de percheziții domiciliare și 20 de arestări. După cum se pare șefii acestei organizații era gazetarul Franz Hampel, care a fost arestat, arhitectul Iesinski și 3 studenți.. Comunicatul oficial nu arată in favoarea cărui stat era acest serviciu de spionaj. . In locuința redactorului Hampel s-a descoperit și o imprimerie secretă. La Oberaoutz au fost arestați trei funcționari superiori, cari erau în legătură cu comandantul garnizoanei și în acelaș timp făceau serviciu acestei organizații de spionaj. Descoperirea organizației a mers atât de greu, pentru că se luaseră măsurile cele mai complicate pentru ca să se înlăture posibilitatea descoperire. Corespondența era primită de către cunoscuți, care nu aveau nici un fel de legătură cu organizația de spionaj. Paralele cu ancheta poliției și a siguranței se urmează și o anchetă de către autoritățile militare. 143 PERSOANE ARESTATE ȘI 1200 DE PERCHIZIȚII DOMICILIARE PRAGA. 30. (Rador). — Prefectura Poliției a publicat astă seară un comunicat asupra cercetărilor făcute în ultimul timp în afacerea acțiunii subversive, de spionaj și propagandă antimilitaristă, întreprinsă in rândurile armatei și având ramificații pe tot teritorul republicei Cehoslovace. Comunicatul arată că principalul instigator al acestei acțiuni, cum și cel mai activ organizator al ei, a fost redactorul unui ziar comunist, care avea corespondenți printre funcționarii unui mare număr de case de editură, clinici, birouri de avocați, etc. Organele militare fac cercetări în rândurile armatei. Reforma Statului în Franța clami incompatibilități, să țin„Le Temps” publică. Camera deputaților a numit o comisie care să examineze această gravă problemă. Nu cunoaștem încă rezultatul lucrărilor preliminare ale acestei comisii, nici metodele și procedeele ei, dar suntem convinși că misiunea ei e capitală, reforma statului necesitând întregul șir de reforme pe care evenimentele din ultimul timp — politice, administrative, judiciare sau economice — le-a impus ca foarte urgente. In „Petite Gironde”, d. Léon Bérand, tratând chestiunea reformei sufragiului universal face în treacăt, această reflexie înțeleaptă: „...La drept vorbind nu credem în virtutea magică a nici unei reforme. Ar fi foarte comod dacă ar fi de ajuns să votezi texte, să promești virtutea în sentințe legislative, pentru a lecui boalele cari țin mai ales de anarhia spiritelor și de căderea vechilor noțiuni de morală. Observația aceasta nu e făcută, cu toate acestea, pentru a îndreptăți scepticismul și a încuraja pasivitatea. Instituțiile, sau practice făcute cu ele își au partea lor însemnată în tulburarea de care suferă țara noastră. Trebuesc întreprinse reforme de ordin politic”. Aceste reforme nu vor face desigur din republică o Arcadie, în care toți cetățenii vor fi drepți și fericiți, dar o vor împiedica de a decade și pe cetățeni de a degenera. Ele vor întări disciplina republicană și interesul tuturor se va menține deasupra acelor coaliții de interese particulare, pe cari le reproba public, zilele trecute, d. Gaston Doumergue. Ele vor suprima abuzul, sau cel puțin efectele lor funeste. Și prima din aceste reforme — suntem iarăși de acord în acest punct cu d. Léon Berard — este schimbarea legii electorale, se impune adoptarea reprezentării proporționale, care ne va libera de dictatura parlamentară și care va libera și pe parlamentari de anumite dependențe, pe cari cei mai clar văzători dintre ei de deploră. Și apoi va trebui să se asigure mai bine drepturile puterii executive în relațiile ei cu puterea legislativă. Deputații nu mai trebue să angajeze cheltueli în dreapta și în stânga, impunând guvernului dificultatea de a restabili în buget, pe care ei au desechilibrat-o fără rușine. In afară de aceasta, va trebui să se simplifice mecanismul dizolvării Camerei, astfel ca această măsură să nu apară subversivă sau că ascunde primejdii închipuite. Va trebui în fine trebui să cunoască să se întărească autoritatea statului, schimbând cu aceia cari și-au ales ca ocupație să-l servească. Trebue să fixeze apoi statutul funcționarilor, astfel ca aceștia să aibă garanțiile legitime ce li se datorează, dar în acelaș timp să nu mai pretindă a face stat în stat. In total, va trebui ca republica să devină bunul tuturor și să fie împiedicată de a mai rămâne pentru unii mumă și pentru alții ciumă. Acestea constituesc ceea ce numim reforma statului și trebue să ne felicităm că Camera a încredințat unora dintre membri ei sarcina de a se consacra studiului ei. Nu ne așteptăm, de sigur, ca comisia care și-a început lucrările, să-și realizeze reforma. Credem că se va fi achitat suficient dacă va fi reușit numai să pună problema limpede. Ea nu va putea s’o și dezlege definitiv. Pentru aceasta ea nu are nici mijloacele necesare, și nici dreptul Căci senatul va această reformă, și prin urmare s’o studieze la rândul lui. Misiunea comisiei Camerei va trebui să fie lărgită, astfel ca să poată obține și concursul competențelor extraparlamentare. Reforma statului nu va putea fi realizată decât cu conlucrarea și învoirea tuturor acelora cari participă la răspunderea sarcinilor de stat. Opera de înfăptuit este decă foarte însemnată și în acelaș timp foarte grabnică. De aceea treime înfăptuită cât mai curând. Națiunea o așteaptă și chiar o pretinde. Anarhia spiritelor și decadența vechilor noțiuni de morală, în carte. Léon Berard vede, pe bună dreptate, cauza răului de azi, vor sfârși în curând de a-și produce ravagiile în societatea noastră, dacă ea e hotărîtă din capul locului să se apere. Bine înțeles că e de reformat aproape totul, adică și mentalitatea și obiceiurile noastre, dar reforma statului trebue să ne servească de exemplu, de îndemn, și chiar de constrânsere. 4