Epoca, iulie 1934 (nr. 1629-1654)
1934-07-01 / nr. 1629
Sir. 1629 Blei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad trația ziarului și la trfttu agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Duminică 1 iulie 1934 Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU 28 Iunie Printr’o stranie coincidență ziua de 28 Iunie amintește, în acelaș timp ,clipe tragice și de bucurie. Pare că soarta a voit să hotărască aceeași zi pentru începutul și sfârșitul tragediei jucată pe scena lumii timp de 5 ani de zile. Intr’adevăr, la 28 Iunie 1914 arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului habsburgilor, a fost asasinat la Sarajevo din Bosnia, iar la 28 iunie 1919, s’a încheiat la Versailles tratatul care a curmat îngrozitorul măcel care a sleit omenirea pe toate tărâmurile. In acest răstimp de cinci ani, s-a vărsat sângele sănătos a milioane de oameni iar din ziua semnării tratatului, cerneală fără socoteală. Nu se mai poate tăgădui că spiritul războinic pe care era însuflețit statul major austro-ungar, a avut o mare înrâurire asupra părerilor arhiducelui moștenitor. Acesta dorea un război împotriva slavilor de la sud, în deosebi a sârbilor, cu gândul că o izbândă — de care nimeni nu se îndoia — va ridica, întrucâtva, prestigiul scăzut al bătrânei monarhii. Pacea de la București, scăpase Serbia de trădarea Bulgariei și mărindu-i teritoriul îi deschisese orizonturi mai largi. Fie aceasta fie și părerea de rău de a fi restituit Turciei sau diacatul Novi Bazarului, fie poate amintirea ușurinții cu care Bosnia și Herzegovina fuseseră alipite fără lupte imperiului, prin tratatul din Berlin, erau considerentele care atârnau de partea războiului. Gloanțele trase de tinerii patrioți sârbi, faptul — în chiar inima Bosniei — viața perechii imperiale au dat foc Europei cu o clipă mai devreme. Războiul se prevedea; mirosul de iarba de pușcă era in aer, iar asasinatul a fost prilejul. Mi-amintesc când prefectii poliției a adus regelui Carol, care se afla la alergări de cai, vestea asasinatului. Ce trebuie să se fi petrecut în mintea bătrânului nostru monarh la aflarea gestului care trăgea după sine atâtea urmări grele? Dar ziua de 28 iunie mai amintește încă ceva. Tot 20 de ani de când regele Alexandru al Serbiei și-a însușit exercitarea puterii regale. Și aci este o potrivire a întâmplărilor care trebuie luată în seamă. In ziua când Cabrinovic și Princip, au împușcat pe cel care înfățișa pentru bosniaci pe asupritorul, fără drept, al unui neam care era străin de coroana vulturului bicefal, viitorul poporului sârb era încredințat mâinilor tinere și vânjoase ale acelui care a știut să împace între ele nevoile a trei popoare adunate astăzi, într’o Serbie căreia nu i se mai poate trimite ușor „ultimatum”. Legătura este simbolică și cu drept cuvânt vecinii noștri au sărbătorit acea zi. Tricolorul lor, iarăși pe dreptate, a trecut falnic sub arcul de triumf din Paris. Dacă ei au fost, fără voie prilejul războiului pentru că și-au apărat cinstea au știut până la urmă, cu voie, să și-o păstreze întreagă. Florile cari au fost presărate cu evlavie pe mormintele îngrijite ale tinerilor patrioți, în chiar Sarajevo, nu se pot vesteji fiind udate cu lacrimile vărsate de cei subjugați, înțelegem și noi aceasta. Și acum, oricât s’ar strădui revizioniștii, semnăturile puse pe tratatul din Versailles și pe cele ce i-au urmat nu vor putea fi șterse. Au fost scrise cu degetele sgârcite de durere ale celor căzuți și muiate în sângele lor, vărsat de ei, pentru apărarea și întregirea pământului strămoșesc. Emanoil Bagi Mosco Pro Maș«#ova Reluarea relațiilor diplomatice cu Sovietele pricinuesc oarecare emoție în anumite cercuri politice. Această emoție am fi împărtășit-o integral acum doi trei ani. Astăzi trebue să mărturisesc că spaima mea nu mai are un caracter atât de acut. Suntem complect bolșevizați. Mă întreb ce am mai putea învăța de la Moscova. Legile pe care parlamentul român le-a votat nu au nimic de invidiat regimului sovietic. Din contră. In materie economică, rușii și-au dat seama, că unele aberații duc la ruină și au renunțat la ele. Noi n’am ajuns așa de departe. In ordinea politică, scene la care am asistat in timpul din urmă, și pe care nu vreau să le descriu pentru a nu fi cenzurat, sunt absolut necunoscute astăzi în Rusia. Sistemul sovietic cunoaște unele reguli; regimul dela noi este pur haotic. Când un stat a subvenționat ani dea rândul un ziar ca „Cuvântul”, care făcea o politică sistematică de destrămare a regimului burghez, el nu mai riscă nimic din partea propagandei moscovite?.. Dreptul fa proprietate nu mai există în România. După reforma agrară, a venit reforma creanțelor. Cel puțin regimul rusesc are oarecare logică. El te învață cum să-ți procuri bani, odată ce nu mai există credit. Fără bani și fără credit nu poți să trăești. Ni se va spune. Vor curge bani rusești în România. Nu cred ca Moscova săși mărească bugetul de propagandă pentru că a reluat relațiile diplomatice Cu noi. Rușii sunt oameni practici. Pentru ce ar face sacrificii când statul român ia asupra sa aceste sarcini, fie Cel mult va fi o recepta legația sovietică pentru onomastica d-lui Nae lonescu. In orice caz prefer pe d. Dovgalevski trimis oficial, lui Nae lonescu ambasador oficios. Pentru toate aceste motive reluarea relațiilor diplomatice cu Sovietele mă lasă relativ rece astăzi. GRIGORE FILIPESCU Legi de interes personal ? D. ministru al sănătății a întocmit un proces de lege pentru „reglementarea funcționării jocurilor de noroc”. Chestia aceasta s’a pus de mult. Ca de obicei însă, soluțiile au întârziat. Și din nefericire se pare că și acum, intențiile d-lui dr. Costinescu de a răspunde unui îndoit scop fiscal și moral, intenții cari se întrevăd limpede și din expunerea de motive a proectului înfățișat corpurilor legiuitoare și din textul acestui proect, întâlnesc interese lăturalnice. Suntem amenințați să avem un o lege de „reglementare a funcționării jocurilor de noroc”, ci o lege de apărare a unor anumite interese personale. Expunerea de motive semnată de d. dr. Costinescu spune, textual: „In legislația actuală se prevede în principiu interdicția complectă a jocurilor de noroc pe bani. Experiența a dovedit totuși că această intoleranță este o imposibilitate. Ceva mai mult, legi și regulamente recente, cu caracter mai mult fiscal, au recunoscut implicit toleranța jocurilor”. Prin urmare, clar, nevoia unei legi care să statueze toleranța jocurilor de noroc și să le reglementeze în acelaș timp, pentru a împiedica excesiva lor răspândire și pentru a stăvili practica abuzurilor de ordin fiscal. In acest sens a întocmit ministrul sănătății proectul său. In consecință articolul prim al legii declară îngăduite jocurile de noroc, toate jocurile de noroc, „jocuri de cărți sau de altă natură”, însă numai în cercuri și cluburi persoane juridice, și sub rezerva împlinirii unor anumite condiții de funcționare și fiscale. Articolul trei oprește categoric toate jocurile de noroc, în cafenele, restaurante, berării, bâlciuri etc., și interzice acele cercuri ori cluburi cu firme de diverse feluri, dar în realitate înființate numai pentru practica jocurilor.. Astfel întocmită legea punea capăt unui echivoc. Rămânea numai să fie strict aplicată și să i se adauge un regulament care să garanteze încasarea redevențelor fără frustare. Dar iată că s’au adus acestei legi unele modificări și i s’au făcut unele adaosuri cari o transformă într’o lege de apărare a unor interese personale. Ne depărtăm de principiul recunoscut în articolul prim: „jocurile de noroc pe bani sunt permise”, ca și de încadrările fixate în art. 2. Un aliniat nou la art. 3 interzice anumite jocuri. Acest aliniat ca și noua redactare a articolului 4, vădesc în folosul cui se încearcă să se lucreze. De altfel lucrul se vede lămurit și din unele modificări aduse articolelor următoare, modificări cari prevăd că în ce privește redevențele de plătit se exceptează jocurile din stațiile Sinaia și Slănicul Moldovei, „ale căror venituri rămân cu folosința și cu destinația lor actuală”. Excepția există și în textul inițial, dar s’a părut că nu era destul de precis formulată. De asemenea cota permanentă impusă acestor cazinouri, a fost scăzută de la 10 la sută, cât era în textul inițial, la 5 la sută în textul modificat. E limpede, se încearcă să se treacă, prin modificări meșteșugit introduse, o lege personală, o lege a d-lui Litman! Ne place să credem că nici d. dr. Costinescu, nici Parlamentul nu vor îngădui să o vedem și pe asta. Ar fi prea trist. ------- - RiffcW ----— ■ ... Prinț japonez in vizită la Berlin BERLIN, 29 (Rador). Prințul japonez Tsunenori Kaya și soția sa au sosit la Berlin. Prințul a fost primit în gară de personalul ambasadei japoneze și de reprezentanții guvernului german. Oaspetele va depune în cursul zilei de azi o coroană la monumentul morților în răsboiu, de la școala de cavalerie din Hanovra. El va pleca apoi în Prusia orientală, pentru a vizita la Neudeck pe președintele Mindenburg și câmpul de luptă de la Tannenberg.. Se cere democrației să facă purificare România a trăit înălțătoare zile de sărbătoare determinate de o convergență de sentimente față de solul Franței, distinsa personalitate, cu care numărul cetățenilor României a fost mărit. Ședința corpurilor legiuitoare de la 24 iunie 1934, devenită istorică, a stabilit, odată mai mult, că în împrejurări ce asigură integritatea granițelor țării și întregirea neamului, nu există suflet dc. ro.R?SM cu sentimente deosebite. Este „Uniunea Sacră” ce ani de asuprire, înlăturate cu străduințe și jertfe uriașe, a întipărit , atât de adânc, în sufletul națiunei încât transmitem ci, din generație în generație, este pentru vecie asigurată. Dacă tot românul s’a bucurat, că i s’a dat prilejul, să constate cât este de vie această Uniune Sacră, ce constitue adevăratul Cult pentru Patrie, nu trebue ca sub impresia înălțătoarei ședințe dela 24 Iunie a Corpurilor legiuitoare, să considerăm, de aci înainte, lipsită de interes, combaterea mai departe a plăgilor noastre interne consecința politicianismului. Dacă cu ocazia primirii solului Franței, politicianii noștri s’au agitat și s’au străduit să se înfățișeze ca agenți influenți a sentimentelor de înalt patriotism, atitudine pentru care tot românul s’a bucurat, ci nu au renunțat, în acelaș timp, la folosirea mai departe a mijloacelor cu care au isbutit să fie calificați ca agenți electorali dibaci și să-și asigure în partidul politic ce slujesc, galoanele aducătoare de influență și procopseală. Se pare totuși, că de câtăva vreme politicianii simt nevoia să se reabiliteze în ochii marii mulțimi a alegătorilor, în special a celor cari, din ce în ce mai numeroși, se abțin de la exercitarea dreptului de vot, ca o protestare contra mijloacelor folosite pentru a se asigura rezultatul alegerilor și pentru procopseala partizanilor. Cuvintele de purificare și asanare apar cu caractere din ce în ce mai groase în ziare, mai cu seamă în cele cari se înfățișează, susținători ai democrației integrale și se arată mai îngrijorate de ivirea unei reacțiuni violente a curentelor extremiste de dreapta. Când în 1931 guvernul Iorga era înfățișat necesar pentru da satisfacție dorinței vii a opiniei publice pentru o eră de restaurație constând în reîntronarea grijei pentru interesele statului și ale neamului prea de mult timp subordonate intereselor partidelor politice. Când dela tribuna Senatului în ședința dela 27 iunie 1931, arătam că ceea ce a contribuit într’o foarte importantă măsură, la criza economică și financiară este rivalitatea mereu crescândă dintre partidele politice, adăugând că străduințele guvernelor, emana tunica acestor partide , de la războia încoace, pentru înlăturarea crizei a fost stingherita,exact ca și azil de nevoia satisfacerei menținerei și înmulțirei unei clientele rretențioase, atât pentru serviciile electorale aduse cât și pentru aportiile neașteptate și de proveniență adeseori dubioase in folisul clubului sau casei — presa democratei^nÂaie nu a vieței publice^^p . Azi. toc’naiTex«tan tií• P tidului care a guvernat mai îndelung, de la războiu încoace este cel mai vinovat de necesișitatea purificărei, scot strigătul de alarmă. Oare i-a împiedicat cineva de a face, la timp, această purificare chiar în sânul propriului lor partid? Nu. Din contră, au patronat într’o largă măsură abuzurile și îmbogățirile sfidătoare ale tuturor partizanilor ,neluând nici o măsură de purificare, chiar după izbucnirea scandaloasei afaceri Seletzky- Skoda, în care tardiva anchetă parlamentară, pare a fi mai mult una de mușamalizare, căci dacă nici ai voștri dar mai cu seamă ai noștri nu trebue să iesă compromiși. „Să nu ajungă o tradiție perpetuarea la posturile de frunte a celor ce pot avea o influență electorală, cu automobilul sau cheltuelile lor electorale suportate dintr’o avere a cărei origini nu se pot mărturisi”... se citea în ziarul Lupta dela 26 iunie curent. Pentru aceasta însă nu ajunge propovăduirea prin ziare că democrația trebue să facă purificare, cMr unire a tuturor partidelor politice pentru ca într’o atitudine hotărâtă demnă și energică să se pretindă stârpirea tuturor mafiilor corumpătoare, cari discreditează instituțiunile pe cari se sprijină organizațiunea Statului român. Trebue ca toți câți râvnesc la conducerea treburilor publice, într’un glas și cu autoritatea cuvenită să repete ceea ce a mai fost spus cu autoritatea de care se bucura un Lascar Catargiu. Aiasta nu se mai poate. Dar aceasta făreă ca prin portița din dos să se strecoare lichele care să-și ofere serviciile pentru toate toleranțele. . I. Glogoveanu izi, necesitatea de unirearea Politica monetară restrictivă Ziarul „Argus” publică după „L’Information” un interesant articol al profesorului Charles Rist, asupra politicii monetare restrictive. D. Charles Rist,, pornind de la constatarea tezaurizării unei însemnate părți din producția anuală a aurului, ajunge la concluzia, că singur acest fapt e o mărturie elocventă a falimentului politicilor monetare restrictive. Marele economist francez se oprește la cifrele anului 1933. Dintr-o producție totală de 495 milioane de dolari, numai 45 milioane au intrat în beciurile băncilor de emisiune a 49 țări, restul de 450 milioane de dolari a fost dosit de tezaurizarea privată. Astfel, pentru întâiași dată în istoria monetară, producția de aur a unui an întreg în loc să servească la crearea monedei și sprijinirea nivelului general al prețurilor, s-a valorizat. Pe temeiul unor date statistice nu e greu de identificat țările în cari s’a pierdut urma acestui aur: numai în Anglia tezaurizarea a absorbit 377 milioane de dolari, o mică parte a rămas în Franța. Fenomenul acesta caracterizează greșelile izvorîte din îndrumarea ce, în anii din urmă, s’a dat politicii monetare. Căci, pe când producția mondială a aurului n'a fost niciodată ,atât de mare ca aceea, din 1933, neliniștea , monetară, născută, din măsurile, de constrângere , guvernametală, duce la tezaurizarea,în afară de băncile centrale, a majorității metalului extras din mine. ' ''' Daca se adaugă, că o parte din stocurile monetare ale țărilor cari lasă aurul să iasă, a fost în acelaș timp absorbit de statele cari nu-l lasă să iasă decât cu mari restricții (Suedia, Marea Britanie, Statele Unite). e pentru toată lumea evident că, în materie monetară, niciodată n’a fost practicată cu mai multă virtuozitate politica struțului. Ajunge ca încă, câtăva vreme să se urmeze cu această politică pentru ca să ne pomenim cu o agravare a crizei care de doi ani părea că se atenuează. Recrudescență ce va fi datorită unei penurii de aur, izvorîtă nu dintr’o producție produsă a metalului prețios, ci dintr’o politică monetară care nu mai știe să se folosească de aur. In 1913, stocurile metalice ale tuturor băncilor de emisiune nu treceau de 5 miliarde de dolari, contra 12 miliarde acum. Dar cele 5 miliarde ajungeau spre a susține, la prețuri superioare celor de astăzi, un comerț care întrecea comerțul exterior din 1934. Pricina stă nu în insuficiența rezervelor ci în pierderea secretului unei bune utilizări a lor. Miniștri japonezi implicați intr-un scandal financiar TOKIO, 29 (Rador). — Procurorul general a primit o serie de mărturii din care rezultă că din scandalul financiar emmsurile de bursă nu este implicat numai ,vice-ministrul finaanțelor, ci și alți membri ai guvernului, Re. scuipi tara, poterea mea de munca si puterea mea de tuDlie. Nicolae Popescu Simple constatări Un an de pace Nu este vorba de pacea propriu zisă fiindcă sediul aceștia este la Geneva. De altfel titlul nu ne aparține. Mărturisim că este copiat din expunerea de motive a d-lui ministru de finanțe, expunere ce însoțește modificarea unor articole din legea contribuțiunilor directe și desființarea impozitului global. Intr’adevăr, actualul ministru de finanțe, speriat (acesta este cuvântul adevărat) de prigoana fiscului împotriva contribuabilului și pentru a-i mai da posibilitatea să răsufle, cel puțin un an, a hotărât printr’un articol de lege că, pentru anul în curs, nu se mai fac impuneri noi. Toate impozitele din anul trecut se reportează de drept pe anul în curs, fără nici o altă formalitate de îndeplinit din partea contribuabilului. Prin acest mijloc, se realiza, și pe drept cuvânt, un an de pace, între fisc și cetățean, care era scutit de nesfârșitele șicane și investigații de cele mai multe ori absurde din partea fiscului. Iar pentru o cât mai justă aplicare a impozitelor, articolul de mai sus, preciza, că, dacă eventual un contribuabil are dovezi că venitul stabilit anul trecut s’a micșorat cu cel puțin 20 la sută, el poate face apel cerând micșorarea impozitului cu cota respectivă. Erau după cum se vede mijloace la îndemâna fiecărui contribuabil care se credea impus mai mult decât trebue, erau mijoace pentru stabilirea unei juste impuneri. Și, într’adevăr, măsura se dovedise fericit aleasă prin aceia că negustorul era scutit de a vedea zilnic organele fiscale în ușa magazinului, și amenințându-i cu tot soiul de legi, de modificări etc. pe care acesta habar n’avea . Am spus mai sus se dovedise, fiindcă zilele trecute am citit în ziare un comunicat al ministerului de finanțe, prin care se face cunoscut că toate impunerile din anul trecut vor fi revizuite de către o comisie specială numită de către minister, impuneri privitoare la societățile anonime. Din capul locului suntem siliți să spunem că este o măsură cel puțin curioasă, fiindcă nu vedem cari au fost motivele cari au provocat numirea unor comisiuni pentru revizuirea unor impuneri pe trecut! Și nedumerirea noastră este cu atât mai mare, când ne gândim că autorul hotărârii de mai sus a fost singurul care dându-și seama de șicanele cu și fără rost ale fiscului, a stabilit ca anul acesta să nu se mai facă impuneri noui, ci să se reporteze cele vechi, cu excepția societăților anonime. •’ Dar comunicatul de mai sus dă naștere și la alte confuziuni și anume: din felul cum este redactat rezultă că vor fi revizuite toate impunerile societăților anonime. Comunicatul nu precizează nimic în ce situație vor fi acele impuneri, cari au fost apelate sau s’a făcut recurs împotriva hotărârilor fiscului și cari prin sentința dată, au autoritatea lucrului judecat! Și trebue să menționăm că din 100 impuneri 90 au fost apelate. Dar, ceva mai mult șicanarea acestor contribuabil este dublă: întâia fiindcă societățile anonime sunt singurele cari se impun pe anul în curs, și al doilea, tot lor li se vor revizui impunerile pe trecut. Și nu vedem pentru ce? Are ministerul dovezi sau cel puțin bănuială că pe anul trecut funcționarii superiori, nu și-au făcut datoria complect? Ar fi o constatare tristă desigur, dar nu credem că s’ar putea, merge până acolo cu prezumpția că toate societățile anonime au profitat de anumite avantagii nepermise. In afară de aceasta, credem că măsura este un vot de neîncredere dat de minister unor funcționari superiori, un semn că nu mai are încredere în colaboratorii săi direcți. Ar fi o dovadă, o dovadă tristă, că aparatul administrativ este într’o complectă desagregare... De altfel cine nu știe, că oride câte ori se va face impunerea unei și aceleași societăți, de diferite comisiuni, tot de atâtea ori, venitul impozabil va fi diferit ca cifra, — și aceasta este explicabil fiindcă metodele și interpretările cari se dau legiuirilor, fiscale, diferă de la o comisie la alta. Inutil să mai adăugăm hârtuelile și timpul pierdut, cheltuelile de avocat, procese, executări, compensări, amânări, ce vor avea de suferit aceste societăți, cari au avut un bilanț, au stabilit odată un venit, au plătit impozitul stabilit atunci și cari prin revizuiri vor avea de plătit nouă sarcini pe anul în curs. Fiindcă socotim că acesta este singurul scop al revizuirilor: creiarea de noui venituri. Nu ne gândim un moment că statul urmărește restituirea unorimpozite rău stabilite. GYM. Lăsați gradinele D-na Eliza Brătianu vorbia acum câtva timp despre necesitatea de a se lăsa grădinile publice libere. Obiceiul de a se ocupa aceste grădini cu diverse serbări nu e de azi, de erc. In toate orașele și orășelele grădina publică a fost totdeauna folosită pentru diverse petreceri cu intrare, în scopuri generoase. Dar lucrul se petrecea, pe vremuri, rar, și în nici un caz derogarea de la rostul natural al parcului public nu dura mai multe zile în șir. Balurile, kermessele, rulotele, nu viețuiau decât o zi, două, trei. Obiceiul de a se ocupa cu săptămânile grădinile publice este de dată mai recentă. In Capitală Cișmigiul a scăpat atenției organizatorilor de serbări filantropice, numai după ce frumoasele lui alei înflorite au fost mult lărgite. Nu mai este loc nici pentru învălmășeală de lume, liiri pentru mesele kilometrice cu postav verde. Numai de n’am vorbi într’un ceas rău! In schimb a rămas Parcul Carol să suporte puhoiul inventivităților filantropice. Ce-a fost anul trecut știm. Nădăjduim că măcar vara aceasta, care se anunță de mari val juri, frumoasa grădină va fi lăsată liberii, vi, orice raz, chiar es vor avea idei proaspete chiriașii diverselor filantropii, preocupările generoase să nu înceapă chiar de la poartă. Intrarea în parc să fie lăsată liberă, rămânând ca participarea publicului la operele filantropice să înceapă abia înăuntru, la ușa diverselor distracții ingenios aranjate. Toate generozitățile ar putea fi silite să fie seamă de nevoia de a respira a bucureștenilor. Și chiar și a provincialilor! Primul aliniat al preocupărilor filantropice trebue să glăsuiască, lăsați grădinile publice libere. Meteorologie in munți Siguranța navigației aeriene necesită o riguroasă protecție meteorologică și aceasta nu este posibilă, decât, dacă serviciul însărcinat de a asigura aceasta, procedează regulat la numeroase și metodice observațiuni aeriene. Observațiile (în afară de cele care se practică în plină mare sau câmpie) pot fi executate prin baloanesondă, prin explorări serioase în balon sau avion, sau încă, prin informații culese de observatoare așezate pe munți. Niciunul din aceste procedee, nu este în general, suficient. Ele se complectează una pe alta. Din aceste trei procedee, observația în munți este dintre toate una care permite cea mai bună continuitate în căutarea informațiilor. Actualmente posturile meteorologice de înaltă altitudine sunt puțin numeroase. O explicare destul de logică ar fi că avioanele evită masivele muntoase. In regiunile muntoase greu se găsește un teren de aterisare și sborul trebue să se facă la o mare înălțime. In regiunile muntoase se formează curenți descendenți foarte periculoși. Insă această explicație nu este singura, si simt curenți care se află în apropierea drumurilor aeriene, așa în Franța la Mont Veritout,și care domină valea Rhombiifi.K Iată clar Că observare în munți dă viață marilor înălțimi. Dacă alpinismul este un spirt de iarna, în regiunile ridicate ale Alpilor, Pyrineilor și Vosgi,, o „ședere, mai prelungită este puțin agreată. Existența este penibilă, este foarte frig, împrospătarea cu alimente este dificilă și vara, îngrijirea în caz de boală este aproape imposibilă, singurătatea și tristețea deprimează pe om. Pentru a crește numărul amatorilor în această direcție, trebue să se acorde ‘ acestora satisfacții bănești ' destul simțitoare pentru un buget de ce se luptă astup&cu criza. Remus Ionescu