Epoca, iulie 1934 (nr. 1629-1654)

1934-07-22 / nr. 1646 (nr. 1647)

nr. 1646 3 Ie­ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad­icația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 O propunere... dar fără urmare La 20 ale lunei curente s’au scurs 30 zile de când sub titlul „Purificarea morală — O pro­punere” d-nii Augustin Pop și Pavel Pavel, deputați națio­­nali-țărăniști, semnau în zia­rul „Dimineața” un prin care arătau că în articol, opinia publică, acuzația de necinste a prins rădăcini și crezare, gra­ție însăși partidelor politice, cari nu scăpau nici o ocazie, de a se acuza în toiul alegeri­lor, de furturi, delapidări și trafic de influentă. Această stare de lucruri, se adauga, face un imens rău par­tidelor politice, ai căror mem­bri sunt acuzați fără nici o di­­stincțiune. Prevalându-se apoi de cali­tatea de vechi membri ai par­tidului național-țărănesc, d-nii August Pop și Pavel Pavel mărturisesc că au credința că partidul este nu numai de mare competență politică ci și de o perfectă ținută morală —­­desigur că nu pot fi învinuiți de lipsă de modestie) totuși d­ lar socot că acestor acuza­­țiuni reciproce, ale partidelor politice, nu li se poate pune capăt prin vagi formulări teo­retice și bănuieli necontrolate, ci prn măsuri radicale și ur­gente, cari să dea satisfacție opiniei publice a țării și să re­aducă liniștea în partid. Că partidul național țără­nesc ca cel mai important or­ganism de stat are datoria să dea pildă în această privință tuturor, cu atât mai mult, că trecutul său îi permite să fie la largul său și să ia cele mai drastice măsuri, pentru a do­vedi, că dacă se vor găsi e­­ventual necinstiți în rându­rile sale, ei nu pot forma decât cazuri izolate, când sunt cu a­­tât mai ușor de eliminat. — (Lipsa de modestie este de ne­contestat integrală). In consecință autorii artico­lului de care amintim propun în primul rând, să se revizuia­scă averile tuturor foștilor sub­secretari de Stat și miniștri plini, ale foștilor președinți ai Corpurilor legiuitoare, ale tu­­tu­ror membrilor consiliilor de administrație inclusiv Banca Națională și regiile autonome, dacă aceste posturi s-au obți­nut prin intervenția partidu­lui. Revizuirea să se facă nu de jurii de onoare ci de ins­tanțele judecătorești. Ce frumos grăit! De­cât că nu se prea vede pășirea, către această lăudabilă inițiativă, de către conducătorii partidu­­lui. Căci, cum foarte bine spun, cei doi membri marcanți ai partidului democrației inte­grale, situațiunei morale dău­nătoare nu numai partidului ci însăși țărei, rezultând din acuzațiunile reciproce de furt, delapidări și trafic de influen­tă, nu i se poate pune capăt decât prin măsuri radicale și urgente, cari să dea satisfac­ție opiniei publice a țărei și să readucă liniștea în partid. Măsurile radicale și urgen­te propuse, printre care, pri­ma preconizată este revizuirea averei tuturor marilor dregă­tori, nu s’au luat însă de și a trecut o lună de zile de când dezideratul s’a formulat. Am avut ce e drept, o serie de întruniri ale partidului na­­țional-țărănesc» în cari, vocea șefului a fost auzită, propovă­duind asanarea morală, dar Vorbele nu s’au tradus în fapt. Și atunci, aceste manifesta­­țiuni, rămân vecinicile vagi formulări teoretice cum le au taxat d-nii Aug. Pop și Pavel Pavel. De ce oare partidul național țărănesc, care se fălește că re­prezintă democrația integrală, că este o mare competență po­litică, că are o perfectă ținută morală și că este cel mai im­portant organism în stat, nu la el inițiativa de a păși de în­dată la asanarea morală a pro­priei sale case? De câtă autoritate morală nu s’ar bucura pe urma asemenea inițiative, pentru­ a pretinde ca și celelalte partide să facă aceiași curățenie la ei acasă? Dacă membrii și desigur conducătorii sunt convinși că partidul lor se bucură de o perfectă ținută morală necinstiți, dacă eventual și că găsi, nu pot forma decât s’ar ca­zuri izolate,—luarea inițiativei pentru o asanare morală devi­ne foarte ușoară și cum obser­vă cu drept» vechii săi parti­zani d-nii August Pop și Pavel Pavel, cazurile fiind izolate vor fi cu atât mai ușor de eli­minat. rei­pășirea din partea conduce­­partidului național-țără­­nesc la revizuirea averei mem­brilor săi, cari au ocupat înal­te demnități ar fi și prilejul eludării unei chestiuni de ma­re interes pentru finanțele Sta­tului, sugerată de citirea depo­­zițiunei d-lui R. Boilă inain­tea comisiunei de anchetă par­lamentară în afacerea Skoda- Seletzki să se facă cunoscut ce venit global a declarat mi­liardarul R. Boilă în anii când a arătat, că a realizat însem­natele benefcii de milioane din exploatarea minelor de pirită și cu cât a folosit sta­tul din impozitele ce d-s- a a­­chitat ? I. Glogoveanu Cum se prezintă recolta D. prof. Gh. Ionescu-Siseșt, fost ministru al agriculturii, răspunzând unei anchete a ziarului „Diminea­ța”, a făcut următoarele declarații cu privire la recolta din anul aces­ta. RECOLTA DE GRÂU — Ce credeți despre revolta de grâu ? — In primăvară, am declarat ziarului „Argus“ că nu e nici un motiv de îngrijorare pentru cultura grâului, care eșise bine din iarnă și folosea umezeala, înmagazinată prin topirea zăpezii îmbelșugată. Prevederile mele au fost întemeia­te. Acuma, în timpul secerișului, se observă că recolta e mai mare de­cât se credea îndeobște. Cred că vom avea circa 190.000 vagoane, la care se adaugă circa 50.000 vagoane din recolta anului trecut. Cu aceste cantități putem aco­peri în mod normal nevoile de hra­nă și de însămânțare și va mai ră­mâne și o rezervă pentru anul vii­tor. Nu s’ar putea exporta această rezervă, pentru a îmbunătăți ba­lanța comercială ? — Nu se poate exporta nimic, fi­indcă prețul interior este de două ori mai mare decât prețul mondial, în porturile din Occidentul Europei. — Ce credeți despre prețul de la noi ? — Prețul urcat din interiorul țârii este un mijloc ca agricultorii să re­stabilească echilibrul exploatărilor lor. Sforțările guvernului de a men­ține nivelul prețurilor sunt justifi­cate de s­­uația grea a agriculturei. Dacă prețul se va menține la 50.000 lei vagonul, cred că agricultorii vor fi mulțumiți. Părerea mea este că guvernul nu poate să urce prețul, prin cumpărări ale comisariatului grâului, prea mult peste prețul pieții. Dacă guvernul ar declara astăzi, că cumpără de exemplu la 70.000 lei vagonul, el s’ar vedea în fața unor oferte așa de mari, încât nu cred că ar putea face față cumpărării și în­­magazinărei. Pe de altă parte, un preț așa de urcat, față de prețul pieții, ar provoca o stimulare extra­ordinară a însămânțărilor de grâu in această toamnă. Guvernul s’ar vedea la anul, în fața unei probleme foarte greu de rezolvat. CONTRA MONOPOLULUI — Totuși mulți agricultori pre­tind că acest preț s-ar putea men­ține.­­ Un astfel de preț se poate menține, dacă statul poate cum­păra orice cantitate. Insă orice cantitate nu se poate cumpăra decât dacă se stabilește dinainte suprafața ce trebue cultivată. Fixarea suprafeții și cumpărarea întregii cantități ce se oferă nu se poate realiza decât într’un re­gim de monopol. Eu, personal, sunt protivnic unui regim de mo­nopol. CELELALTE RECOLTE — Ce credeți despre celelalte re- Minneapolis a avut loc azi o ciocni­­corie ? — Orzul și ovăzul vor da produc­ții slabe, totuși vom avea un dis­ponibil ele câteva mii de vagoane de orz pentru export. Porumbul s-a îndreptat mult, în urma ploilor din vremea din urmă. Porumburile semănate la vreme și bine cultivate au legat și vor da o recoltă bună. Porumburile târzii se desvoltă normal. Evaluez o recoltă totală de 350—400.000 vagoane. Cred că guvernul nu mai are mo­tiv să menție oprirea la export a porumbului. Menținând această o­­prire este posibil ca prețul să scadă sub prețul mondial, din cauza cere­rii prea mici din interior. Duminică 22 Iulie 1934 Mă simt dator să însemnez o zi bună în dezbaterile comi­siei Skoda. Adică o zi în care am auzit cuvânt răspicat și ro­mânesc, între atâtea oribile în­­găimeli civilo-militare. Au vorbit d-nii Madgearu, Iunian și general Motaș. Sub accente cari nu înșală, toți trei au spus adevărul. A spus adevărul d. Madgea­ru, cu toate dezmințirile cari s’au produs, atunci când a a­­firmat că d-nii Tîllea și Mirtho i-au povestit chestia onorariu­lui de trei milioane a d-lui Ju­nian. Că i-au povestit-o e cert. Că Ie-a spus-o Loewenstein e în­­doelnic. Că d. Iunian a luat vre-un Falaelibus, apare si­gur fals. B-uni Tillea și Mirtho n’au fost la Fraga pentru a afla, ci pentru a acoperi ceva — asta o înțelege toată lumea. Ce și pe cine au voit să aco­pere, o altă chestiune, despre care am spus și eli și alaltă ori că nu vom vorbi înainte de a căpăta dezlegarea pe care am cerut-o guvernului: desființa­rea cenzurei în tot ce privește afacerea Skoda. Când d. Madgearu a spus: „cel care a traficat cu apăra­rea națională trebue să fie pus la zid și împușcat” — d-sa a complectat cuvântările d-lui Mihalache asupra necesității epurațiunii. Or fi trecând fiori prin șira spinării multora din tovarășii politici a d-lui Madgearu. Nu-i nimic. Prestigiul unui partid nu stă în numărul partizani­lor ci în autoritatea­ lor mo­rală. D. Madgearu a făcut, prin declarațiile sale, un nebă­nuit serviciu partidului națio­nal-țărănesc. A mai spus adevărul de lu­­m­ăn: mi se pare evident că d-sa nu are nici un amestec și nici o răspundere în porcăria Skoda. In această ordine de idei se desemnează un lucru nou și a­­nume că Seletzki își obliga Centrala să înghită unele șo­­pârle în ce privește Paraelibu­­surile plătite în România și cari erau ca să vorbim tot ci­frat, un fel de auto-paraelibu­­suri. Iar d. general Motaș a spus, nu numai adevărul atunci când a afirmat că n’a influen­țat în nici un chip instrucția Seletzki dar a spus un frumos adevăr, care trebue reținut, a­­tunci când răspunzând între­bării d-lui general Petala: „Dar n’ai dat măcar suggestiuni?” a răspuns ostășește: ,„In toată viața mea m’am ferit de sug­gestiuni, fiindcă suggestiunea față de un interior mi se pare un act de lașitate, un ordin de­ghizat ca și cum ai vrea să fugi de răspundere”. Ce departe suntem de: „zic**: Măi Nică... Răspund: lasă-i­ul Mănică” — mentalitatea prin care se face de râs armata în timp de pace și se măcelăresc diviziile în timp de războiu. Poate că tradiția acestui ziar mă scutește de un ultim cu­vânt. Il scriu totuși ca să evit până și năzărirea unei bănueli de prieteșug: pe doi din cei trei oameni despre cari vorbesc în acest articol îi cunosc cum îi cunoaște toată lumea după mutră; pe al treilea nici mă­car atât; dar nici unuia din trei n’am avut în viața mea prilejul să-i strâng mâna. Astăzi aș face-o cu plăcere. Opinia publică a devenit extrem de bănuitoare. Și are dreptate cum are drepta­te să se ferească de rece pisica opărită cum apă are dreptate să pășească băgător de seamă drumețul rătăcit prin terenuri mocirloase. Dar este cum spuneam un accent care nu înșală. Și mai este un criteriu sigur: românul nu-i discret chiar când e sperțat. Vezi îndată cum îi crește casa etaj după etaj sau cum îi înflorește fer­ma la Dorobanțu sau în altă parte. Vezi cum se înlocuesc scoar­țele cu covoare de Smirna. Vezi prin ministere în sălile de așteptare în grămădeala și mutra oamenilor de afaceri. Poți să fii convins de la cinci­zeci de solicitatori zilnici în sus că un ministru face sau tolerează afaceri. Prin urmare iată în comisia parlamentară Skoda trei de­clarații cinstite. Se cuvenea să le însemnăm cu o piatră albă. COSTIȘ G. STURDZA T 0 zi bana la Skoda " -----­ Deci două măsuri? Ministrul de Finanțe în buna-i intențiune de a echilibra bugetul statului, a hotărât ca toate institu­țiile cu caracter comercial ce sunt deficitare, să fie scoase din buget și pe această cale desființate. Găsim măsura foarte la locul ei. Statul a făcut cu prisosință dovada că nu știe să facă comerț și atunci cel mai bun lucru să renunțe la el Toate întreprinderile comerciale ale statului, sunt mai mult motive de procopseală pentru politiciani și favoriții lor. Această măsură urmează să se aplice și celor două serveii de na­vigație pe apă ale statului: servi­ciul maritim român (S.M.R.) și Na­vigația Fluvială Română (N.F.R.), care și ele sunt deficitare. Oare­cari explicațiuni sunt ne­cesare pentru a se putea vedea si­tuația acestor două servicii. Generația trecută, generația tita­nică înțelegătoare a tuturor proble­melor ce se impuneau spre a da României o solidă așezare și bună dezvoltare în toate direcțiile, a vă­zut limpede prin marele Mihai Co­­gălniceanu că „Cheia mântuirii noastre estre drumul Dunărei spre Marea largă“ și de aceia au impri­mat statului român, directiva acti­vității transporturilor pe apă înfiin­țând N.F.R. și S.M.R. în scopul mai mult de îndruma și forma inițiativa privată, pentru aceasta atât de bă­noasă ramură de activitate. Intențiunea a reușit, fiindcă în­cetul cu încetul românii au început să privească spre Dunăre și mare, capitalurile românești au fost pla­sate întâi în vase de Dunăre și mai târziu în cele de mare, și nu a tre­cut mult timp s-a format la Dună­re societatea „S.R­ D.“ iar la mare societatea „România“, amândouă din inițiativa și sub ocrotirea Băn­cii Românești, bancă condusă cu a­­devărat românește în­cumințește de regretatul Vintilă Brătianu. Considerăm o datorie, pe care o îndeplinim cu deosebită plăcere, a­­rătând că amândouă aceste socie­tăți, au fost admirabil conduse din punct de vedere marinăresc, din punct de vedere comercial și mai cu seamă, lucru foarte rar astăzi, din punct de vedere al corectitu­­dinei, și sunt amândouă o mândrie pentru pavilionul românesc, acea­sta bineînțeles datorită celor doi directori, d. amiral Boerescu de la societatea „România“ și d.inginer Filipide de la S.R.D., cărora li se cu­vine lauda și admirația noastră a tuturor. In prezent situația este următoa­rea: Inițiativa privată, în ceia ce privește comerțul transporturilor pe apă s’a afirmat. Avem pe lângă cele două societăți România și S.R.D., atâția alți armatori la Dunăre și Mare, în­cât o adevărată flotă sub pavilion român străbate lungul Du­nării și largul mărilor, până în cele mai îndepărtate țări ale lumii. Scopul principal al înființării ser­viciilor de navigație ale statului, de a îndruma inițiativa privată spre apă fiind atins S.M.R. și N.F.R. în­cep a nu mai avea rost, cu atât mai mult cu cât ele sunt din ce în ce mai deficitare și cu cât ele sunt poate o piedică la dezvoltarea în­treprinderilor similare particulare, prin concurența ce le o face cu banii statului, destul de sărac pen­tru multele lui nevoi. In aceasta situație, intentiunea Ministrului de Finanțe de a le des­ființa nu poate fi decât aprobată. Ne așteptăm însă ca măsura des­ființării să fie luată la fel pentru S. M. R. ca și pentru N. F. R. Or suntem informați că se studiază și s’ar fi fixat două măsuri cari se bat cap în cap și din care una este în totul inconsecventă cu intențiu­­nile Ministrului de Finanțe. Se zice că N. F. R. va fi desființat și trecut cu întregu-i parc de vase și utilaj societății S.R.D. într’o for­mulă pe care nu o știm încă. Princi­pial socotim soluția ca potrivită cu interesele statului, a societății S.R. D. și chiar a economiei nationale. In schimb S. M. R. nu se desființează ba ceva mai mult statul cumpără vasele societății România. Găsim inexplicabilă această măsură și nu înțelegem de ce două măsuri cu totul contrarii pentru două servicii de acelaș caracter și în aceiaș si­tuație. Pentru a se înlătura jocul fan­tezist al bănuelilor, o lămurire a ministrului de finanțe n’ar strica. Știm, se va spune S.­ M. R. nu poate fi desființat fiindcă deține li­nii de poștă și pasageri. Nu este gândul nostru să arun­căm vre’o vină nimănui, nu acesta este rostul scrisului nostru de acum dar să ne fie iertat a spune, că li­niile de poștă și pasageri n’ar fi deservite tot atât de bine, dacă nu mai bine, de o conducere ca aceia a societății „România”. Și pentru ca toți cei ce se interesează de această chestiune să fie mai bine edificați, este necesar să adăugăm că nu e­­xistă nici un stat care să aibă linii de poștă și pasageri ținute de pro­­priele-i servicii, și toate aceste li­nii sunt deținute de companii par­ticulare, cari în schimb primesc subvenții de la stat.­­ Se poate să mai fie o piedi­că, unele protestări a celor de la serviciile ce ar urma să fie des­ființate. Am auzit chiar ca la Seve­rin s’a și produs într’o întrunire publică astfel de protestări. Nu tre­buie să se fie seamă de ele, fiindcă e timpul să se știe că statul nu poa­te și nu trebue să creeze și să țină instituții pentru nevoile unora, ci numai pentru nevoile­ superioare ale statului și al doilea ,fiindcă este si­gur că cei muncitori și necesari vor continua să fie întrebuințați și la societățile fuzionate, sinecuriștii însă vor fi trimiși să sinecureze sub cerul liber, destul au supt din banul trudit al contribuabilului țării. Apreciind cum am spus, temeini­­cile motive ce au determinat pe ministrul de finanțe să scoată din bugetul statului serviciile comer­ciale deficitare, credem în ceia ce privește S. M. R. și N. F. R. că sin­gura soluție este să se fuzioneze cu societatea România și S­ R. D„ într’o formulă de participare a sta­tului ca acțiuni calculate la valoa­rea parcului de vase și utilaj asor­tat, cu dreptul de reprezentanță la conducerea și control ce-1 dă va­loarea aportului, iar pentru servi­ciul liniilor de poștă și pasageri de care statul ar avea interes și le ar impune societăților să le dea sub­venții, așa cum se dă de toate sta­tele companiilor particulare. Poate că ar fi bine să se prevadă și obli­gația ca planurile viitoare la con­strucții de vase ale acestor socie­tăți, să treacă și pe la ministerul a­­părării naționale, inspectoratul ma­rinei care pentru anumite întrebuin­țări în război le-ar cere unele ame­najări, ce bine­înțeles n’ar impieta asupra caracteristicilor comerciale ale acelor vase. Dacă ministrul de finanțe va face astfel va da dovadă nu numai că a văzut clar interesele statului dar le-a și apărat, dacă nu înseam­nă că nu a fost lăsat să facă ceia ce știm noi că ar fi dorit. Eterna lozin­că. — Partidul întâi și apoi țara. Comandor O. Nedelcu * Problema aviației în Statele­­ Unita WASHINGTON, 20. (Rador).­­ Comisiunea specială pentru aviație prezidată de d. Newton Baker, a înaintat un raport ministrului de războiu, opunându-se la unifica­rea aviației terestre și navale. In acest raport se arată că an­cheta făcută de comisie confirmă faptul că, în privința eficacității, forțele aeriene americane se cla­sează după aviațiile altor națiuni, în rangul al treilea. Astfel fiind co­misiunea este de părere că nu este necesară modificarea organizării actuale a aviației, întrucât rezulta­tul atins este satisfăcător. Se mai constată insuficiența nu­mărului avioanelor de vânătoare, recomandându-se construirea de nouă avioane de vânătoare, luptă și recunoaștere. Comisiunea constată în sfârșit, că deși aviația americană are un număr superior de avioane de luptă forța ei combativă este puțin in­ferioară aceleia a aviației japoneze și egală cu aceea a aviației engleze. Aviațiile diferitelor națiuni sunt clasate prin raportul întocmit ast­fel: Rusia, Franța, Statele­ Unite, Ja­ponia și Anglia. Ocupându-se de chestiunea avia­ției comerciale, raportul arată că majoritatea societăților de naviga­ție aeriană din America are nevoe de ajutorul statului pentr­u asigu­rarea unui bun serviciu. In conclu­zie, raportul recomandă guvernului revizuirea complectă a politicei sale­ privitoare la transportarea poștei pe cale aeriană. fie, scumpa tara, pierea mea de moaca si puterea mea de iubire. Nteen­e raspesta Evenimentele din Franța D. Doumergue, arbitrul situației PARIS, 20. (Rador). — Ziarele importante își ex­primă speranța că emo­ția prod­usă de depoziția d-lui Tardieu se va cal­ma și armistițiul dintre partide va continua, inte­resul țării fiind înțeles de toți în sensul că ei treb­ue să treacă înainte de che­stiunile personale. CONFLICT PERSONAL NN DE DOCTRINĂ „Le Matin” scrie: „Ele erau nu­meroși oameni de ordine și sânge rece care căutau să limiteze însem­nătatea incidentului, reducându-1 la proporțiile unui conflict de persoa­ne, iar nu al unui conflict de doc­trină. „D. Doumergue are în spate o i­­mensă majoritate a țării, care nu mai vrea să știe de certurile dintre partizani sau partide și care consi­deră prezența sa la putere ca fiind indispensabilă pentru a duce la bun sfârșit opera începută. Fără îndoia­lă că aceasta va fi atitudinea marei majorități a membrilor guvernului”. „Petit Parisien“ scrie: Miniștrii radicali au dat dovadă de o mare înțe­lepciune sforțând­­u-se să predice calmul și aplana­rea incidentului. Sfaturi­le lor au fost ascultate. Totul face să se spere că atât unii cât și ceilalți vor pune interesele țării îna­inte de interesele de par­tide sau de persoane. Ziarul „UAmi du Peu­­ple“ scrie: Totul face să se creadă că armistițiul dintre partide se va pre­­lungi încă mult timp spre cel mai mare bine al ță­­rii. .,Echo de Paris“ scrie: Nici un partid nu are in­teres să desființeze armi­stițiul, astfel că toată lu­mea are impresia că statu quo guvernamental va continua să subsiste. * PARIS, 20 (Europapress). — Ministerul de justiție Cheron a plecat încă astă seară la Tourn­euille spre a comunica primului ministru Doumergue propunerea miniștrilor radi­cali, de a fi arbitru în conflic­tul dintre d-nii Tardieu și Chautemps. Miniștri radicali declară că numai d. Doumer­gue posedă autoritatea perso­nală destul de mare, pentru ca să i se încredințeze arbitra­jul în acest conflict. Ședința consiliului de mi­niștri de astăzi a fost de alt­fel foarte vie și foarte agitată. D. Tardieu a dat îndărăt în ce privește acuzațiunile ridi­cate împotriva d-lui Chau­temps. D. Tardieu a afirmat că nu a făcut acele declarațiuni decât numai pentru ca să se poată apăra personal. D. Herriot a replicat că cu toate acestea atacul d-lui Tar­dieu împotriva d-lui Chau­temps constituie fără îndoială o călcare a armistițiului poli­tic dintre partide. Există impresia foarte pu­ternică că nici d. Tardieu și nici miniștri radicali nu vor să forțeze situația, pentru ca să evite o nouă criză politică. Primul ministru Doumer­gue se va întoarce la Paris la începutul săptămânei viitoa­re și se afirmă că va încerca să aplaneze pe cale pașnică diferendul dintre radicali și d. Tardieu. Miniștri radicali declară că-și vor fixa atitudinea defi­nitivă față de acest conflict, abia după ce se va cunoaște părerea primului ministru Doumergue. ARMISTIȚIUL POLITIC VA FI DENUNȚAT? PARIS. 20. (Rador). — Cu toată încordarea care domnea ori în sâ­nul majorității uniunii naționale, se crede că armistițiul politic va putea fi menținut cel puțin până în luna Noem­brie. Marile ziare parisiene fac apel la unire. Ziarele de dreapta caută dimpo­trivă să justifice atitudinea d-lui T­ardieu. PARIS. 20. (Rador). — Consiliul de miniștri s’a întrunit azi după a­­miază, sub președinția d-lui Cheron pentru a avea un schimb de vederi cu privire la consecințele politice ale depoziției d-lui Tardieu în afacerea Staviski. Deliberările au durat o oră și ju­mătate. D-nii Tardieu și Herriot, precum și colegii din guvern, au expus punctul de vedere referitor la situa­ția politică creiată prin declarațiile făcute de d. Tardieu în fața comi­siunei parlamentare de anchetă. In cele din urmă, s’a hotărât ca membrii guvernului să se întru­nească într’o nouă ședință sub pre­ședinția d-lui Doumergue, care, după avizul unanim al miniștrilor, ur­mează să rezolve incidentul. Această hotărâre este dealtfel conformă cu intențiunile pe care le manifestase înainte de consiliu miniștrii care a­­parțin partidului radical-socialist. D. Cheron, ministrul de justiție, a fost însărcinat de colegii săi să trans­mită această dorință d-lui Doumer­gue, care se găsește la Tournefeuilles. Data viitoarei întâlniri a consiliu­lui nu a fost fixată și nici nu putea fi fixată în absența d-lui Doumer­­gue. Este mai mult decât probabil că membrii guvernului se vor întruni în consiliu la începutul săptămânei viitoare. Dar, Luni 23 Iulie, președin­tele Republicei va face o călătorie la Clermont Ferrand, Thiers și Riom, în care va fi însoțit de mai mulți mi­niștri. De aceea, consiliul de miniștri sub președinția d-lui Doumergue îli se va putea ține decât Marți sau Miercuri. După terminarea ședinței consiliu­lui de azi, membrii guvernului au refuzat să comunice presei orice a­­mănunt asupra discuțiunilor cari au avut loc. In dările de seamă asupra consi­liului publicate în ziare se relevă faptul că nici cea mai mică nerio­­zitate nu se putea citi pe figurile miniștrilor la eșirea din consiliu. Dimpotrivă, cei mai mulți dintre membrii guvernului au avut con­vorbiri asupra altor subiecte cu re­prezentanții presei. D. Cheron părăsește astă seară Parisul cu automobilul pentru a a­­duce la cunoștința d-lui Doumer­gue discuțiunile din ședința de azi a consiliului. D-sa va sosi la Tournefeuilles mâine dimineață. O DEPOZIȚIE SENZA­ȚIONALĂ PARIS, 20 (Rador).­ Comisiu­nea de anchetă parlamentară în afacerea Staviski a ținut ședință azi după amiază. După terminarea ședinței, mem­brii comisiunei de anchetă au subliniat importanța declarațiu­­nilor făcute de inspectorul de Si­guranță Allee. Acesta a arătat că în momentul când Staviski co­mandita ziarul „La Volonté”, a adresat d-lui Thome, fost direc­tor al Siguranței în acel timp, o notă referitoare la acest fapt în care relata întregul trecut al lui Staviski. Această notă — declară inspec­torul Allee — a fost transmisă de directorul Siguranței ministrului de interne, d. Chantemps. In fata acestei declarații, comisi­unea de anchetă a audiat pe d. Tho­me. După câteva șovăeli și după ce a luat cunoștință de nota inspecto­rului Allee, care se găsește în dosa­rul comisiunei, fostul director al Si­guranței a declarat că recunoaște că a scris cu mâna sa litera „M“. Aceasta însem­na, a adăugat d. Tho­me, că nota inspectorului Allee tre­buia să fie transmisă ministrului și că în consecință d. Chantemps ar fi trebuit să aibă cunoștință de ea. Comisiunea de anchetă va ține o nouă ședință Marți pentru a termi­na cu audierea martorilor propuși de d. Tardieu. Se crede că Miercuri seara, co­misiunea își va termina lucrările în legătură cu depoziția d-lui Tardieu.­­ D. DOUMERGUE Ű. HERRIOT

Next