Epoca, noiembrie 1934 (nr. 1733-1758)

1934-11-01 / nr. 1733

No. 17333 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INCERȚII Re­primase la «d-trația ziarului și 1* 1id­ agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Joi 1 Noembrie 1934 Ziar al partidului conservator - Fondat în anul 1885 de N­­COLAE FILIFESCU Negustoria și învățământul In editorialul „Epocei” din 28 Octombrie au­ apărut unele apre­cieri pe cari le șocat nedrepte, a­­supra mișcării moldovenești. Au­torul articolului pare a reduce chestia învățământului farma­ceutic din Iași la­ „taxele de examene”. Se duce odată cu Fa­cultatea și o sursă însemnată de venituri pentru o seamă de pro­­fesori cari n’ar mai trebui să caute și altele”... Rugăm pe cel care scrie aceste rânduri să le adreseze d-nilor Vintilescu, Deleanu, Pamfil și ce­lorlalți concentratori de învăță­mânt, care-și caută venituri (nu în proporția unor mizerabile taxe de examene), ci incomparabil mai mari, la diferite case furni­­zoare de medicamente sau în Ministerul de Sănătate Publică. Rostul desființării învățămân­tului­­ farmaceutic din Iași chiar ăsta e. Să se poată specula un titlu unic „FACULTATE” în ra­port cu controlul tuturor produ­selor farmaceutice. Opinia pu­blică a fost mereu mistificată de domnii aceștia, cari nu au intere­sul învățământului în vedere, ci urmăresc mereu partea comer­cială a meseriei. Trebuie să punem odată gra­niță între negustorie și învăță­mânt. Promitem să credem pe cuvânt pe concentraratorii în­vățământului farmaceutic dacă fac următoarele două acte: 1) Să demisioneze din localurile lor de experți, sau să-și rezilieze con­vențiile și concesiile, pe cari le au cu anumite drogherii sau cu ministerul sănătății publice la­cei cari le au bine înțeles); 2) Să iscălească o declarație, condiționată de o demisie din învățământ, că nu vor încasa în viitor nici un ban din specularea titlurilor lor, în raport cu contro­lul farmaciilor și al drogurilor. Poate să apară curioasă cere­rea asta, dar ea se trage din fi­re naturală a științei care nu trebuește murdărită de interesul bănesc. Pasteur, care descoperise atâtea mijloace de a conserva berea, vinul, de a combate bolile animalelor domestice și ale o­­mului; geniul acesta care putea avea un dans de milioane sub pi­cioare, când a fost întrebat de Napoleon al II-lea de ce nu-și patentează descoperirile, a râs­puns: „En France, Ies savants croiraient démeriter en agissant ninsi”. Și peste tot, nu numai în Franța, amestecul profiturilor fi­nanciare scade valoarea științei și imparțialtatea științifică nu se împacă cu tendința da câștiguri bănești. De aceea condiția cea dintâia ca să avem o știință farmaciei, este ca s’o îndepărtăm a complect de expertizele remune­rate, de concesiile drogurilor, de industrie farmaceutică. Dar în asemenea condiții, de­sigur, ni­meni nu va mai dori concentra­rea învățământului farmaceutic. Editorialul citat din „Epoca” mai cuprinde o frază, foarte dreaptă: „Trebuie să ne deprin­dem cu ideea că avem un aparat școlar prea complicat pentru pu­terile noastre actuale și prea vast pentru nevoile noastre”. Adevă­rat... dar la București nu la Iași. Așa de pildă, este absolut i­­nutil să avem o „Facultate de farmacie” cu „șapte” profesori, când în toată Germania, Anglia, Statele Unite nu există o singură „facultate” de acest fel. Peste tot există un singur institut far­maceutic cu 1, 2, maximum 3 profesori, ceilalți fiind, ca și la Iași profesori, existenți deja, la Facultățile de Medicină și Știin­țe. Pentru ce nu cereți desființa­rea Facultății de farmacie din București, costisitoare și inutilă, când foarte bine ar putea să fie înlocuită cu un învățământ far­maceutic, mult mai eftin și poa­te chiar de o valoare mai bună? Dar dacă e vorba de economii, de ce să ni se desființeze institu­țiile noastre ieșene pentru a le umfla pe cele din Capitală, când în acelaș moment se crează prin bugetul „economiilor crunte” și al „simplificării aparatului de stat”, 56 (citiți: CINCIZECI ȘI ȘASE) de posturi noui Univer­sitatea din București? Deschideți Bugetul ministerului de instruc­ție pe anul 1934-35 și veți vedea că s’au înființat, începând de la 1 Oct. 1934, la Universitatea din Capitală, patru catedre nouă (2 la drept și două la medicină), nouă conferințe (cele mai mul­te la drept și litere); douăzeci și cinci de asistenți la toate facultățile); șase preparatori (la diferite facultăți; nouă laboranți; doi medici; și un director de serviciu. Mă rog, pentru aceas­tă des­trăbălare bugetară trebuie să ni se distrugă și puținul din care­­ dispunem la Iași? Dar Universitatea din Bucu­rești are personalul cel mai nu­meros de pe glob. Iată după „Minerva” (Jahrbuc­her gelehr­ten ?elt) și după bugetul nostru, câteva proporții: personalul superior educativ (profesori, agregați, conferen­țiari, docenți), în număr global este la: ' . , in min­iühiM Mii Condițiile subscrierii la împrumutul înzestrării sunt foarte avantajoase. Simpla lectură a prospec­tului evidențiază nume­roasele înlesniri acorda­te, — mai multe de­cât la toate împrumuturile pre­cedente. Dar în ceasul actual a­­mănuntul acesta trebue să intereseze numai în al doilea rând. Subscrierea la împrumutul înzestrării este obligatorie pentru toți românii. Să nu uităm că vom tre­ce, cu acest Împrumut. Un examen de conștiință na­țională. Un succes parțial ar însemna că nu ne-am dat un­deajuns seamă de greutățile cari sunt de în­vins. Un succes parțial ar dovedi indiferență, și nu ne este îngăduit să fim in­diferenți, împrumutul în­zestrării trebue să aibă un succes strălucit. Ori­unde este o rezervă care nu-și găsește între­buințare, ori care ezită de teama fluctuațiilor și a instabilității, să fie scrisă la împrumutul sub­în­zestrării. Aici este și ren­tabilitate și deplină sigu­ranță. Pentru deplina reușită a împrumutului înzestră­rii, trebue cercetate toa­te posibilitățile și toate izvoarele. Un colaborator al „Epocii’ vorbia într’un număr trecut despre sub­scrierile funcționarilor particulari propunând o inițiativă a patronilor cari ar avea posibilitatea să subscrie în bloc salarii­le pe o luna ale tuturor funcționarilor, rămânând ca sumele subscrise să fie apoi reținute treptat sala­riaților, în cursul anului. Socotim ideea bună. Sa­lariații particulari ar adu­ce astfel contribuția lor, fără a-și impune suferin­țe și ar realiza in acelaș timp un mic capital in ti­tluri. Socotim de asemenea că și funcționarii statului ar putea participa la subscri­ere. Cel puțin cei cari au salarii mai mari. In altă ordine de idei, un cititor propune utiliza­rea tuturor garanțiilor depuse in numerar, In special acolo unde prin forța împrejurărilor ace­ste garanții sunt depuse pe durată lungă. Se citea­ză cazul uzinelor comuna­le și a societății de gaz și electricitate. Aici garan­țiile în numerar blocate depășesc suma de un mi­liard. Uzinele n’ar pierde nimic păstrând în porto­foliul lor titlurile împru­mutului, iar cetățenii pro­prietari ai garanțiilor ar folosi încasând cupoane­le. Supunem propunerea atenției d-lui ministru de finanțe. Nouă ni se pare fericită. In acelaș timp rugăm pe toți cititorii noștri cari ar socoti că au de făcut pro­puneri practice pentru o cât mai deplină reușită a împrumutului înzestrării, să ni le comunice. Să nu pregetăm­m­ efor­tul colectiv necesar pen­tru izbânda imprumutu­lui; încă odată, trecem examen de conștiință un și de mândrie națională. Cifrele vorbesc de la sine, dar voi face observația că totalul persoanelor, de la ciocniți în sus,­­din Universitatea Parisului este d­e 245, iar la București acest to­tal este de 246. Numărul studen­ților de la Paris este însă aproape dublu (în 1926 la Paris erau : 22.521, iar la București, 13.540). Numai la Facultatea de drept și avem ZECE catedre de drept­­ civil !... Și atunci de ce să se persifleze mișcarea moldovenistă și să se reducă chestia învățământului farmaceutic de la Iași la o chestie de taxe? (aceiași chestie de alt­minteri s’ar putea răsturna asu­pra celor din Capitală, fiindcă dacă noi pierdem taxele dum­nealor le câștigă! Este o problemă mult mai gra­vă în joc și seriositatea ei abea începe să se simtă. E vorba de o distrugere sistematică a Iașului, prin distrugerea instituțiilor sale culturale și de o umflare excesivă a Capitalei, dincolo de orice pro­porții și dincolo de orice nevoe. Dar sterilizarea aceasta totală a țării întregi, pentru un singur punct prosper, înseamnă un atac direct la vigoarea poporului și la puterile lui de creație. De aceea ne ridicăm azi protestând și ne vom ridica mâine luptând. Dar voiu mai reveni. DR. GR. T. POPA Profesor universitar la: PARIS BERLIN CHICAGO BUCUREȘTI în Fac. de Med. . 75 în E­ac. de Șt. . . 56 în Fac. de Lit. . 68 în B­ac. de Dr. . . 46 53 120 18­­ 101 43 102 15 79 38 80 49 118 Creditele cerute de la Cehoslovacia Rusia Situația pieții favorabilă împrumutului FRAGA, 30. (Rador). — „Ceske Sl­ovo“ anunță că­­ I. Fiftieș, ministrul aface­rilor străine, a avut o con­ferință cu directorul lui­­,ZivnOstensi­a Banka“, cu guvernatorul Băncii Na­ționale și cu ministrul de finanțe. In urma acestei confe­rințe s-a ajuns la o înțele­gere în vederea­ acordării de credite la­ export Ru­siei Sovietice, în valoare de 450 milioane de co­roane. PRAGA, 30 (Rador).­­ Ziarele de astăzi publică amănunte cu privire la cererea de credite făcută de Ru­sia sovietică. Se știe că în această privință au avut loc negocieri între ministerul afacerilor străine, Banca Națională și ministerul de finanțe. Ziarele arată că acest credit în valoare de 450 milioane coroane, este acordat pe termen de trei ani și este garantat de stat în cadrul creditelor pentru export pe care ur­mează să-l descidă și întreprinde­rile care se interesează de comerțul cu Rusia sovietică. Simultan cu acordarea acestui credit se va studia chestiunea unui acord pentru importul materiilor prime din Rusia sovietică. Ziarele afirmă că situația pieței cehoslovace ar fi actualmente favo­rabilă acestui împrumut. In Bulgaria s’a constituit monopolul tutunului SOFIA, 30 (Rador). — Ieri d­ a publicat un decret al guvernu­lui prin care se acordă monopolul vânzării si fabricării tutunului si ți­gărilor pentru­ consumul intern. Conferința înțelegerii balcanice „Vrem pacea și trebue s’o organizăm“ La dineul de gala oferit ori de mi­nistrul de externe turc la Ankara, participanților la conferința balca­nică d.N. Titulescu a ținut următo­rul strălucit discurs: „ Scumpii mei colegi, Doamnelor și domnilor, Intrunindu-ne la Ankara pentru a doua reuniune obligatorie a noas­tră, ascultări de comandamente imperioase pe care trecutul și viito­rul le îmbină într’un țesut indes­tructibil. Iugoslavia este crad lovită: mare­le ei Rege nu mai este. Statele balcanice Sunt­ în doliu și totuși reprezentanții lor se întru­nesc la Ankara. Aceasta dovedește că aceia cari, printr’un­ josnic asasinat, au voit să doboare persoanele cele mai repre­zentative ale unei politici de conso­lidare a păcii, pe care ei aveau in­teres să­ o stingherească, s’au înșelat în calculele lor. Ideile nu mor cu aceia cari se în­trupează. Mai mult ca oricând morții sunt astăzi­ mai tari decât cei vii. Ei sunt aceia cari ne poruncesc să lucrăm ca și cum ei ar fi prezenți. Pentru a-i onora intr’un mod demn de ei, noi am decis să nu schimbăm nimic din programul nostru. In a­­mintirea lor și din respect pentru ei ne aflăm astăzi la Ankara. Acei ce mor pentru o idee sunt e­­roi • al căror testament consistă în simplul cuvânt: continuați. JUSTIȚIA O vom face fără oprire, atâta timp cât vom fi în viață. Insă eroii nu reclamă numai acțiu­nea: ei reclamă și justiția. Și conști­ința noostră ne apune că justiție în­seamnă pentru ei, lumină și sanc­țiuni. Eforturile noastre nu se vor opri până când aceia a căror voință o e­­xecutăm, nu vor obține și pe una și pe cealaltă. Sunt dureri care doboară, sunt al­tele care înzecesc puterile noastre. Forța noastră ca toate cele ce nasc dintr’o îngrădire adusă realiză­rii unui ideal, aparține celor din urmă. FORȚELE VITALE ALE TURCIEI De aceia, cu puteri sporite ne găsim astăzi în mijlocul Domniilor Voastre și am luat parte la serbarea națională a Republicei turce. Spectacolul ce ne-a fost dat să-l vedem ne-a mișcat. Mai mult încă, el ne-a învățat în ce măsură viitorul tuturor a­celora cari, acordându-i sinceră prietenie, au legat destinele lor de ale ei. Ne-ați făcut să vedem ori nu nu­mai splendida armată chemată sa apere teritoriul vostru Împotriva ori­cui ar îndrăzni să-l atingă, dar ne-ați mai arătat imensul rezervo­­riu uman din care trageți forțele nelimitate pe care le puneți în ser­viciul păcii. Mai ales ne-ați demonstrat mod superb în ce fel, sub egida ma­în­relui șef al Republicei turce, cu me­todă, muncă și sobrietate, se poate scutura, jugul­­ timpului spre a-1 tran­sforma din stăpân în aliat. ..Niciodată­ n’am înțeles mai bine decât oli,­­pe platoul Anatoliei, sub raz­ele unui soare care lumina su­fletele, , in aceeași măsură ca lucru­rile, valoarea și semnificația, înțe­legerea balcanice. ORGANIZAREA PĂCII • Da, vrem pacea. O vrem cu toată ardoarea Acelora, a căror istorie n'a fost decât o succesiune de războaie. Dar o vrem cu căldura pe care o dă convingerea că războiul cel mai­­ organiza pacea înseamnă a întotdeauna stăpân pe o forță mili­ti­tară atât de puternică, încât acei cari ar voi să tulbure pacea să nu cuteze nici chiar să se gândească la aceasta. Când prin întinderea sa geografică și prin populația sa un stat nu poate organiza singur o a­­semenea putere militară, rațiunea și instinctul ii dictează să se asocieze cu alte state ce se găsesc în aceiași situație ca și el. In aceasta $tă toată geneza in­telegarii noastre, înțelegerea balca­nică este o asociație de state a­­vând ca scop menținerea păcii prin crearea unei forte colective impu­nătoare, puse în serviciul practicei internationale celei mai corecte și celei mai curtenitoare. Când războiul devine imposibil popoarele sunt silite să se înțelea­gă. Ele se înțeleg întâi intre aliați asupra unor subiecte cu totul altele decât securitatea națională. Ele se înțeleg pe urmă cu vecinii Ele sfârșesc prin a se înțelege cu state ce nici nu le sunt vecine. Atât e de mare fecunditatea păcii, încât acolo unde războiul a fost fă­cut, imposibil, viața î­și ia avântul ei deplin, sub înfățișările ei multiple și variate. înțelegerea balcanică este desti­nată să străbată gama tuturor a­­cestor feluri de acorduri, al căror cerc se lărgește din ce în ce mai mult. Intr’adevăr, noi discutăm în acest moment intensificarea relații­lor economice și a căilor de comu­nicație, îndeosebi a acelora care u­­tilizând Dunărea și Marea Neagră sunt chemate să activeze schimbu­rile statelor balcanice și ale Eu­ropei centrale cu Asia. Am­ început negocieri cu vecinii noștri pentru a găsi o soluție satis­făcătoare pentru toți a chestiunilor pendinte intre noi. In fine, cu statele nevecine, înțe­legerea balcanică întreține rapor­turi de egală amiciție, și nu se gă­sește în conflicte de interese. N’a trecut un an de când am semnat pactul balcanic și cred că suntem în măsură să putem afir­ma în fața lumii că dacă din nefe­ricire pacea ar ajunge să fie tul­burată, aceasta nu s-ar întâmpla pe meleagurile noastre. Și dacă ea ar fi tulburată aiurea, cred că sun­tem deasemeni în măsură să pu­tem afirma că înțelegerea balcani­că a coordonat în așa măsură ac­țiunea ei cu aceea a celorlalți fac­tori pacifici, încât ea ar rămâne în tot cuprinsul ei stăpână pe situație. Ce răsplată mai frumoasă puteau aștepta sforțările­­ noastre grele de acum un an, în vederea înch­eierei Tratatului ce ne unește. Cu o în­credere deplină în destinele Ințele­­gerei balcanice, ridic paharul meu în sănătatea excelenței sale Mustafa Kemal, a excelenței Gazi sale președintele republicei Elene, a alte­ței sale regale Prințul Regent Paul, a consiliului de regență și beau pen­tru prosperitatea și mărirea nobile­lor națiuni prietene turcă, elenă și iugoslavă. fericit nu poate aduce omenirii ata­­cari nu sunt aliați, ta folos ca munca unui singur an de pace. Dar știm deasemenea că pacea nu este o simplă vorbă și că pentru a o obține nu ajunge să o afirmăm, trebuie să o organizăm. D. N. TITULESCU * Ut .Rampa fara, paserea mea de manca s i puterea mea de iubire. Ntceiac roșesc» m ■ fSBtt­ai • Ziua Economiei Sunt zece ani de când ziua de 31 Octombrie a fost aleasă ca sărbătoare a oamenilor st­rângă­tori. Bună inițiativă, pentru­­ sti­mularea omenirii la muncă o­­nestă și economie, cu urmări neprețuite în dezvoltarea nor­mală a unui popor. De la 1924 și până azi, am fost martorii unei vieți econo­mice înfloritoare, cu tendințe de prefacere a întregului sis­tem de ortodoxie economică, și cu imprimarea unui alt carac­ter felului de viață. De aci ne­socotirea legilor de drept co­mun și alunecarea spre nesi­guranță și dezechilibru a socie­tății. După ani de amorțire a în­tregii economii naționale, ne găsim azi, parcă schimbați în această zi a economiei. După experiența scump plătită a te­zaurizării capitalului în case­tele particulare, în monedă străină sau aur, se caută azi înlăturarea nesiguranței și în­scăunarea încrederei în mone­da națională. In situația în care ne găsim, piedicilor de ordin material trebue să le opunem pe lângă cumpătarea în mânuirea, banu­lui, sacrificiul unei vieți chib­zuite și modeste. Restrângerea cheltuielilor la minimum de e­­xistență, fiind astfel în măsu­ră a „economisi” ceva, și prin aceasta să asigurăm existență zilelor unor vremi mai înde­părtate. Un popor care mii de ani și-a păstrat nealterate limba și o­­biceiurile, cu toate urgiile tim­pului, este un popor dotat cu o virtute în plus, acela a „păs­trării”. încrederea în leul nos­tru se va produce demonstra­tiv când se va vedea aceiași cumpătare­ și moderațiune în mânuirea banului public, și mai ales în momentul când legile cu caracter excepțional vor fi înlăturate. Greșelile trecutului apasă greu asupra oricărei inițiati­ve, paralizând parcă unele ac­țiuni de îndrumare pe făgașuri no­i. Cu experiența căpătată, cu economiile celor cumpătați și îndrumați de vechile legi e­­con­omice, putem răzbate până la capăt. Economia a fost suportul pe care s’au d­esvoltat și au­ pro­­pășit popoarele, economia este acea virtute prin care se poate reface un popor. C. Ct. rozopol Raporturile franco-sovietice PARIS. 30. (Europa press).­­ Cu ocazia celei de a 10-a ani­versări a recunoașterii Rusiei Sovietice de către Franța, am­basadorul Franței la Moscova, d. Alphand a făcut o vizită co­misarului poporului pentru externe, d. Litvinov. Comunicatul asupra acestei vizite spune, că în cursul în­trevederii dintre cei doi diplo­mați s’a constatat cu satisfac­ție desfășurarea amicală a re­­lațiunilor dintre Franța și So­viete. Comunicatul exprima dorința ca în viitor aceste rela­­țiuni să fie și mai întărite în interesul păcii. Comunicatul accentuiază la —­—­— —­­ —— m­a­nifestațiile de simpatie cari ‘ vie­te, au fost exprimate de către toa­te cercurile sovietice și de pre­sa sovietică pentru Franța cu ocazia atentatului de la Marsi­lia, cât și cu ocazia morții ne­așteptate al lui Poincaré. Ministrul de comerț al Franței va face o călătorie la Moscova PARIS, 30. (Rador).­­ Cer­curile autorizate declară că d. Lamoureux, ministru al co­merțului, ar avea intenția să facă un voiaj la Moscova pen­tru a studia mijloacele pentru amplificarea schimburilor co­m­ercial­e dintre Franța și So- Valea trandafirilor ACLIMATIZARE P. Manolescu-Strunga a avut cri o zi rea. Pornise din-fre­ dimineață de a­­casă cu bune gânduri pentru proble­mele ministerului său. A fost văzut de un redactor al nostru în magazi­nul „Dragomir Niculescu­” din calea Victoriei, unde d. Manolescu-Strunga ca un adevărat părinte al comerțu­lui, consulta rafturile magazinului de coloniale. In descoperirile făcute asupra si­tuației, pieții d. ministru a trecut la birou pentru a... reglementa impor­tul și exportul țării. Cum o fi văzut — să zicem așa — situația, d. Manolescu-Strunga nu știm fapt e că la adunarea specialiș­tilor și a delegaților Băncii Naționa­le", opera d-sale a fost calificată pur și simplu — năzbâtie. Judecând așa fără patimă trebue să plângi pe bietul om. Suflet are și-l pune la treabă; voință are și o manifestă; curaj­are și poate prea mare. Dar n’are omul pricepere. Hi și ? Pentru asta să-l beștejești și să te revolți. Adică e mare lucru să pui o rezoluție ? Și apoi pardon, de ce să nu i se a­­corde și dumisale. d-lui Manolescu- Strunga, un răgaz de aclimatizare. Că doar omul nu se naște ministru și încă de industrie. D­e aceea, domnule Manolescu- Strunga ia, .1­0,111 de coarne, Forță a i, protecție­­ifșișdereă. Dă-i drumul și fii atent la macaz. CD APS ———— ...... mrnwmnm, Rata dela 15 Noembrie Peste doua săptămâni expi­ră termenul pentru plata pri­mei rate prevăzute în legea conversiunii de la 7 Aprilie 1934. Guvernul și mare parte din opoziție, se arată hotărîți să nu mai acorde nici o aten­­țe văicărelilor false ale con­­versioniștilor cari și-au făcut o adevărată meserie din cultiva ideia de jaf în averea a altuia. Se poate spune cu certitu­dine deci, că rata dela 15 No­embrie va trebui achitată. Cine nu va plăti la zi, va­ su­feri fără întârziere prevederi­le legii. Un punct definitiv s-a pus astfel tuturor încercărilor de a se prelungi starea de in­certitudine în care ne aflăm, începem o eră nouă, o viață așa cum am cunoscut-o din moși strămoși, cinstită și pros­peră. Capitalul conversiunii inaugurat de nefastul perso­nagiu d. C. Argetoianu, rămâ­ne o rușine pe obrazul țării. uă. Acum începem o epocă ne­Experiențele trecutului ne-au arătat cât de departe am împins gluma și nu cre­dem că mai există om politic serios și cu reale sentimente politice care să nu dorească și să nu contribue la intrarea noastră, în normal. Ceea ce este îmbucurător și menit să fie cu satisfacție subliniat, e vântul de încrede­re care bate din ce în ce mai accentuat pe piață. Deși cu prudență și minuțioasă cerce­tare a­­ omului, totuș sunt ins­tituții de credit care au înce­put să deschidă porțile. Tot așa în lumea comerci­anților se observă o respirație care înseamnă înviorare­a le­găturilor între capital și con­sumator. Fără a vorbi de a­­cordarea de mărfuri pe credit, totul se poate constata că în foarte multe centre ale țării, sătenii își recâștigă încrede­rea și se întrec în a-și respec­ta cuvântul. Sunt deci foarte numeroase dovezile că pulsul țării, re­naște. E o bucurie care ne um­ple sufletele și ne dă speranțe mai bune pentru ziua de mâi­ne. E o bucurie pe care o îm­­­părtășim plini de nădejde citi­torilor. Convocarea Societății Națiunilor GENEVA, 30. (Rador).—Con­siliul Societății Națiunilor a fost convocat pentru 19 Noembrie, în ajunul ziua de datei când va avea loc sesiunea ex­traordinară a adunării Socie­tății Națiunilor, consacrată conflictului din Gran Chaco. PROBLEM­A SARRE Consiliul se va ocupa în această sesiune în mod special cu problema teritoriului Sarre. In acest scop, comitetul de trei, compus din baronul Aloisi, ca pre­ședinte, și d-nii Cantillo, ambasa­dorul Argentinei In Roma și Lopez Olivo, ministrul Spaniei la Berna, se va întruni in ziua de­­ 1 Noembrie la Rorna. Asistat de înalții funcționari ai Societății Națiunilor, comitetul de trei va ține ședințe in ziua de 12 Noembrie și se va strădui să obțină un­ acord între guvernele interesate in chestiunea Surre. Comitetul va continua că și până acum acțiunea de mediațiu­ne­­ între consiliul Socie­tății Națiunilor și guvernul Reidiu­ Iui. După rettinarea lucrărilor comi­tetului de trei, se va redacta un ra­port care va fi supus spre discuția­­de consiliului Societății Națiunilor. ATENTATUL DE LA MARSILIA Tot în legătura cu apro­­­­piața întrunire a consiliu­lui Societățiii Națiunilor, se pune întrebarea dacă* acest for va fi chemat să se ocupe în sesiunea din Noembrie de aspectele po­litice ale atentatului de la Marsilia. Până acuma nici Iugoslavia nici Mica în­țelegere și nici o altă pu­tere n’at* luat hotărâri în această privință. Păcătui toate rezervele cuvenite în ce privește viitorul, este probabil că în sesiunea care se ca des­chide la, 1b Noembrie, con­siliul Societății Națiuni­lor nu va fi sesizat de fapt de chestiunea atentatului de la Marsilia. DEZARMAREA In ce privește dezarmarea, se știe că in cursul lunii Septembrie d. Ar­th­ur Henderson, președintele confe­rinței de dezarmare, a declarat că o parte dintre oamenii politici, care se aflau întruniți atunci la Geneva și cu deosebire Louis Barthou, au e­mis opiniunea că negocierile confe­­rinței de dezarmare nu trebuie si reluate înainte de clarificarea situa­ției din Europa și in orice caz nl înainte de a fi avut loc tratativele dintre Franța și Italia, cari urmau să aibă loc la Roma >

Next