Epoca, aprilie 1935 (nr. 1857-1877)
1935-04-02 / nr. 1857
No. 1857 IM REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 8UCUREȘTI, PASAGLUIs ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI)” RECLAME și IMSERȚII Se primesc la admirația ziarului și la textl agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Anteriul lui Arvinte „Universul” reproduce proectul de lege adus la Cameră pentru deschidere și ștergere de credite. De aș fi cetit aceasta într’o revistă hazlie puteam crede că este vorba de o glumă. Ca și nemuritorul tip croit de Speranță în anecdotele populare, guvernul, alias ministrul de finanțe ia dintr’o parte ca să umple golul din altă parte. Arvinte, avea bunul simț să taie din poale și să adauge la rupturile de sus. Era caraghios dar rămânea decent. Guvernul, cu proectul sus pomenit, este lipsit de bun simț și de cel moral. Dacă pentru ajungerea scopului de a reduce cei 10 la sută asupra bugetului mai puțin mulțumirea ambițiunii electoralo-demagogică a ministrului doctor Angeles, cum— nu s’a găsit alt mijloc decât cel supus luminilor aleșilor națiunii, trist lucru.Totul se învârtește în jurul Sumeii de circa 350 milioane lei din cei amorțiți ca de menagerie. La deschidere de credite, se arată câteva milioane din cele prevăzute din când în când, pentru întreținerea și construirea clădirilor regale, altele mai numeroase pentru plata dobânzilor și comisioanelor la împrumutul elvețian și alte sume tot atât de motivate. Straniul însă, începe cu eșalonarea la interval de câteva zile — exact 10 — a sumelor acordate ministerului de interne pentru ceea ce se chiamă ordinea publică sau, mai pe tâlcul tuturor, unul din ugerele vacii chioare care se lasă a fi mulsă de oricine cum i s’a spus de un poet, României. La 11 Martie peste 52 milioane, la 21 peste 13 alte milioane. Suntem în preajma alegerilor parțiale este adevărat, dar generalul Dumitrescu nu mai este la jandarmerie ci pe banca acuzaților, astfel că nu ar trebui să se mai poată repeta minunea dela Cana Galileei: din 4 să faci 20 mai grozav decât dintr’un leu, doi! Mai sunt 500.000 lei pentru recepții la ministerul apărării naționale, și nelipsita sumă de 100.000 lei pentru tipăriturile Iorga de la Fontenay-aux-roses. In schimb s’a anulat postul de lei 500.000 pentru întreținerea și repararea monumentelor istorice unde același. Iorga este președinte al comisiei! Ce s’a tăiat? aprope 4 milioane dela hrana trupei, copii de trupă și subofițeri; 3 milioane furaje și hrana pasărilor și animalelor dela fermele statului (sistem special de selecționare și îmbunătățire a raselor). Peste 2 milioane dela căminele studențești; 2 milioane jumătate cheltueli de material pentru biserica ortodoxă. Apoi 3 milioane ÎNTREȚINEREA BOLNAVILOR TUBERCULOS: aproape 2 milioane, OCROTIREA, ÎNTREȚINEREA ȘI INSTRUCȚIA ©RLANELOR; aproape 3 milioane CAMPANIA ANTIMALARICA; peste 3 milioane CAMPANIA ANTISIFILITIGA: 16 milioane MATERIALE MEDICAMENTOASE PENTRU COMBATEREA BOLILOR SOCIALE. Cam vreo douăzeci și opt milioane sustrase dela îngrijirea țării fără ca nimeni să se fi împotrivit prezentării unui asemenea proect criminal. Dacă bugetul general al Statului s’a votat într’o noapte, nu încape îndoială că timpul necesar scurgerii, în fața urnelor, a celor câteva sute de deputați va fi îndeajuns pentru a lipsi românimea de puținul ce i se dădea pentru sănătatea ei. Dar înșirarea nu s’a sfârșit. S’a mai tăiat medicamente și pansamente la I. O. V., procurare de proteze tot la I. O. V.; întreținerea în spitale a copiilor din așezăminte; fondul de asistență medicală a elevilor și studenților; ajutorarea elevilor săraci și orfani; ajutoare și pensii veteranilor; fondul pentru organizarea coloniilor școlare; cărți și subvenții pentru premii școlare și altele. Dând afară numai câteva inutilități ca d-nii Iamandi și Titeanu s’ar realiza mai mult decât s’a luat de la cumpărarea protezelor invalizilor. Exemple se pot găsi cu sacul. Votarea unui asemenea proect constituie o rușine și o sfidare a moralei. Trebuesc bani, se poate, dar atunci, afară cu toți sugacii bugetivori, afară cu toate secăturile politice adunătoare de voturi, puțină randinala în „afaceri’’, oprirea călătoriilor de studii ale excelențelor fie întregi sau fie jumătate ș. a. m. d. Latura socială a bugetului a fost sfărâmată numai și numai ca alegătorul să nu sufere. Oricât aș voi să comentez această rușinoasă scădere n’aș putea găsi cuvinte veștejînd’o îndeajuns. Să judece orice om cuminte și nepărtinitor gradul de înjositoare nesimțire la care se poate ajunge pentru satisfacerea unor nevoi secundare în paguba însăși a temelii țării. Ușor este să faci morală și să fii lipsit de ea dar dureros de trist. Emanoil Hagi Mosco Marți 2 Aprilie 1935 Sar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de MICOLAE FILIPISCU ÎNSEMNĂRI De câțiva ani e moda păcălelilor de 1 April. In dimineața acestei zile cetățeanul gustă în marile noastre ziare diverse drăcii ilustrate și nevinovate, își mai descrețește puțin fruntea și mai uită de amărăciunea cea de toate zilele. Anul acesta păcălelile au venit într’un decor alb. Farsa cea mai grozavă ne-a jucat-o zăpada căzută peste noapte. Ne-am trezit în dimineața păcălelilor în plină iarnă, și cam fără lemne, amănunt care a cam micșorat efectul senzațional al elefanților „Dimineții” și al giganticului, avion prezentat curiozității publice de „Universul”. Distracție, oricum. Și întrecere în inventivitate. Și în timp ce telefonul redacției zbârne așișderea cu diverse farse de 1 April, mai mult ori mai puțin inventive, cercetăm în ziare întâmplările de la Sibiu. Dacă n’ar fi cele câteva capete sparte și cele câteva obrazuri tăiate cu cuțitele, am zice că a fost și acolo o farsă de 1 April! THER. Alegerea parțială de la Ilfov în ziua de 12 Aprilie crt. are loc alegerea unui deputat de Ilfov în locul rămas vacant prin moartea u. CJ Bacalbașa. Partidul conservator susține candidatura d-lui Emil Ottulescu pe No. 2. Educația maselor Aflând că d. Mihalache va veni la Sibiu pentru a prezida comitetul județean, d. Vaida a renunțat pentru câteva clipe la voluptățile vieții bucolice și a plecat spre Cluj. Aci s’a pus pe treabă. Fostul șef ținea cu tot dinadinsul ca actualul să fie primit cu toate onorurile. D. Vaida de la postul său de comandă din Cluj a condus deci operațiile. La Sibiu a fost foc bengal. Se afirmă chiar că d. Mihalache a primit ouă clocite. Partea întâia a bătăliei, grație surprinderii a marcat un succes pentru răsvrătiții valdiși. Lupta decisivă a fost in schimb câștigată «Ia trupele oficiale. La apusul soarelui ultimele detașamente insurecționiste erau alungate de pe teren. Bilanțul zilei nu a fost tocmai favorabil acțiunii vaidiste. Sibiul era prezentat de dânșii drept fieful d-lui Tiblea și una din cele trei - patru citadele vaidiste din Ardeal. Să fii învins până și în una dintre aceste, nu denotă un curent irestibil pentru noul partid. Evident că asemenea atenții sunt întotdeauna urmate de contra atenții. D. Vaida va fi peste câteva zile în București, și prietenii d-luiladgearu îi pregătesc — se zice — o recepție triumfală în Capitala țării. Este prima vizită oficială pe care o face în calitate de exponent al naficlsmului integral. Ouăle vor purta inscripția „numerus clausus”. Carele de asalt ale d-lui Madgearu se vor întâlni cu căruțele d-lui Ioanițescu. Va fi un spectacol edificator pentru țară. Taberele în prezență revendică tradiția cea mai autentică a sufragiului universal. Pentru spectatori va fi un nou prilej de a înregistra binefacerile democrației așa cum se practică în România. Și toată această țigănie, se va sfârși ca de obicei, printr-o pupătură generală, și un defileu prin ulițele Bucureștilor, cu care alegorice, lăutari și discursuri de înfrățire la fiecare răspântie. Oh, admirabilă educație a masselor î GRIGORE FILIPESCU JAFUL BANULUI PUBLIC Procesul d-lui general Dumitrescu, ce se desbate acum înaintea Consiliului de Răsboi din București, este de un senzațional inepuizabil. Fiecare zi a desbaterilor aduce la cunoștința opiniei publice fapte și îndrăzneli de un cinism revoltător. Cantul milioanelor jefuite din avutul public este nesfârșit. Furtul, reaua credință și falsul sunt mărturirisite cu o candoare de neînchipuit, iar autorul sau autorii acestor tâlhării se judecă liberi și nearestați având putința de a denatura faptele și a înlătura probele ce pot dovedi și mai stăruitor banditismele lor. Nu mai departe, acum câteva zile citeam în Curierul Judiciar din ziare, cum un nenorocit de agent de Percepție pentru lipsă de 1.500 lei a fost arestat de către d. judecător de instrucție, deși poate împrejurările în care el s’a făcut vinovat nu implicau nici abuz, nici delapidare și nici fals, ci un furt pe care-l suferise. D. general Dumitrescu este liber. D-sa nu a fost reținut o zi măcar deși anterior procesului penal ce-l are, comisia pentru controlul averilor a stabilit că, d-sa nu poate justifica modul și mijloacele în care și cu care a agonisit această avere. Dar în afară de aceste observațiuni de ordin general, este un apt de o extremă gravitate asupra căruia cred că nu există cetățean în această țară care să nu fi tresărit de indignare, care să nu se fi întrebat: dacă este cu putință ca, jaful ce se mărturisește din banul public, falsul și furtul să fi fost tolerate și încurajate chiar de acei chemați a controla mânuirea lui. In adevăr, cu ocazia interogatorului său d. general Dumitrescu a declarat solemn: „că în preziua alegerilor din anul 1933 — sub ce guvern —a întrebat ce sume îi sunt necesare d-sa a răspuns că îi necesită 4 sum. milioane, dar spre marea sa surprindere s’a pomenit că i se dă 20 de milioane. înainte de a comenta faptul este cred necesar să stabilim de ce în timp de alegeri sunt necesare așa multe milioane? In primul rând este probabil că se necesită deplasări de unități dintr’o regiune într’alta, dar cât costă aceasta? In al doilea rând este nevoie de hrana trupei deși în treacăt fie zis această hrană este știut că o suportă candidații guvernamentali în foran-lista losul cărora lucrează din darmi. Ei bine, este oare necesar pentru câteva zile cât durează alegerile să se asvârle și să se jefuiască bugetul Statului cu zeci de milioane, ori, acest furt al banului public face parte integrantă și este înscris ca principiu permanent în programele de guvernământ ale partidelor regimului democratic ce ne guvernează azi? Făcând abstracție de considerațiuni, este cred aceste necesar a ne întreba ce ministru de finanțe a admis și sancționat acest jaf? Cine este și cum îl cheamă? Opinia publică trebue să-l cunoască și să-l înfiereze. Mi-aduc aminteri că în anul 1933 s’au suprimat sporurile de avansări la funcționari, s’au mutilat din nou pensiile cu o reținere de 6 la sută, nu s’au plătit gradațiile corpului profesoral și sau redus și salariile. Scuza lor: bugetul se soldează cu deficit, trebuesc reduceri și economii, căci altfel el nu poate fi echilibrat. In ce țară un ministru de finanțe corect și cinstit care cere și impune asemenea jertfe, tolerând totuși acest jaf și furt al banului public ar mai fi stat 24 de ore ministru. S’au dat 20 milioane pentru alegerile din 1933 d-lui general Dumitrescu, dar cu a cui aprobare? Nu trebue știut? Sunt 8 zile de când cu o candoare de neînchipuit ca și ar fi fost vorba de cine știe cum ce lucru neînsemnat d. general Dumitrescu a declarat că î s’au dat 20 milioane în loc de 4 luni. pentru alegeri și din întreaga presă un singur ziar a semnalat gravitatea faptului. A cerut cineva sancțiuni și chemarea la răspundere a Ministrului de finanțe care a tolerat acest jaf? D, fost raportor al bugetului general al Statului pe exercițiul 1934—35 stabilea nu de mult fraude de 7 miliarde în patru ani, iar d. general Dumitrescu afirmă astăzi că în 1933 cerând 4 milioane pentru alegeri, s’a pomenit că i se dă 20 milioane și ce este mai mult, declara aceasta cu așa mare liniște ca și cum i s’ar fi oferit 2 pateuri în loc de unul cât a comandat și totuși nimeni nu se mișcă? Este destul, este prea mult. D. prim minstru Tătărescu și d. ministru de finanțe Antonescu au datoria, pentru respectul țării pe care o guvernează să se sesizeze și să facă cunoscut țării cine este ministrul de finanțe care în 1933 a îngăduit acest jaf? Să-l tragă la răspundere atât morală cât și materială spre a-i cunoaște țara și a-și primi pedeapsa. Este o datorie pentru d-lor și trebue să și-o îndeplinească. S. N. Enescu La Cluj și la Sibiu Congresul organizațiilor național-țărăniste din Ardeal, după ce a ascultat expunerea d-lui Ion Mihalache, a proclamat șef al organizațiilor din Ardeal și Banat, în locul d-lui Vaida, pe d. Mihai Popovici. Mulțumind pentru cinstea care i se face, d. Mihai Popovici și-a exprimat speranța că șefia sa nu va constitui decât un provizorat. „Voi fi primul, a spus d-sa, care voi veni cu ramura de măslin, și nădăjduesc că d. Vaida va reveni în partid, respectând disciplina. In ce privește ideea lansată de d. Vaida, d. Mihail Popovici a declarat că d-sa consideră principiul lui „numerus valachicus”, ca un pericol pentru ideea națională. „ Intr’un fel, deci, s’a ajuns la o lămurire în partidul naționalțărănesc. Eri însă am avut la Sibiu un spectacol unt. Vaidiștii au încercat să zădărnicească întrunirea național-țărănistă la care participau d-nii Mihalache și Maniu. S’au petrecut scene profund regretabile După potolirea imensului scandal, întrunirea s’a ținut. Au vorbit d-nii Mihai Popovici, Mihalache și Maniu. Intre altele d. Mihalache a spus: „Cred că și d. Vaida, in orele de odihnă, când trage din pipă, este gata să arunce la coș numerus valahicus, dacă am fi dispuși să dăm unele satisfacții d-lui Tilea. Căci, d-lor, d. Alex. Vaida rămâne patriot nu de formule, ci prin clocotul sângelui său, cum este și d. Iuliu Maniu. Deosebiri de fond nu pot exista, nici pe chestia dinastică, întreg partidul național-țărănesc este profund dinastic, monarhic și constituțional. Respectăm și iubim pe maiestatea sa Regele, și îi dorim ani mulți de domnie în România. Noii cu toții, am luptat pentru ca provizoratul regenței să fie înlăturat cu un ceas mai devreme. Ce ne deosebește? Un singur lucru. Noi mergem la palat pe ușile din față, și nu pe cele din dos. Vrem apoi ca mâna dreaptă a Suveranului să fie strânsă cu mâna dreaptă a țăranului. Ut scumpa tara, puterea mea ac munca si puterea mea acurnire. Mceiae ftiipescu Siritle Inele România, țara eminamente bogată a ajuns astăzi la o sărăcie înfiorătoare. Luați astăzi cifra bugetului nostru care a fost fixat la suma de 21 miliarde lei, un buget mai mult decât derizoriu față de aproape 19 milioane de locuitori. Ca să vedeți cât de mic și de îndestulător față de nevoile țării este bugetul nostru să facem comparație cu bugetul Franței. Deși și în Franța bugetul este comprimat, făcându-se economii aproape sângeroase, totuși acest buget este fixat în jurul cifrei de 40 miliarde franci francezi sau 320 miliarde lei. Dacă Franța la 40 de milioane de locuitori cheltuește anual 40 de miliarde franci sau 320 de miliarde lei, iar noi la 19 milioane locuitori cheltuim 21 miliarde lei sau 3 miliarde de franci francezi. Avem prin urmare un buget de 13 ori mai mic ca al Franței când proporția populației este de 50%. Ce se poate gospodări condiții? Ce se poate creia în aceste și investi? Absolut nimic. O sărăcie lucie, într’o țară bogată dar care a avut nenorocul de a fi gospodărită de oameni nepricepuți și incorecți. Elaborând acest buget lovit crunt în instituțiile fundamentale ale Statului: justiția, armata, instrucția publică. Desființăm judecătorii în vreme ce am ajuns să avem termene în procese din șase în șase luni. Desființăm teatre naționale, singure instituții culturale în provincii alipite, unde e atâta întunerec și analfabetism. Cauza acestei stări triste la care au ajuns finanțele publice nu trebuie căutată de departe. Cauza noastră nu are nici o asemănare cu criza din alte țări. La noi particularii au bani, Statul nu are. Și aceasta pe simplu motiv că Statul nostru este format din două state-două lumi deosebite: Statul politician și Statul propriu zis. Statul politician este un Stat în Stat. Statul politician are bani când e la cârma țării și are atunci atâția bani că își asigură existența, și pentru timpul din opoziție. Statul propriu zis n’are bani, e destinat să nu aibe niciodată cât timp va fi exploatat de Statul politician. Neavând bani statul propriu zis, politicianii au găsit leacuri pentru umplerea deficitelor bugetare. Leacuri: pe de o parte nici o investiție, nici o cheltuială pentru țară, ci numai pentru personal. Pe de altă parte sporirea impozitelor indirecte. Numai statul politician putea găsi leacul crizei bugetare în sporirea impozitelor pe consumație. Cu flămânzi la orașe și la țară, <*i lipsiți de bani și de muncă, numai în capul politicianilor noștri putea încolți ideia că mai este posibil să mai fie strâns teascul impozitelor. Numai statul politician putea găsi să ne dea un buget care inaugurează sărăcia lucie în tara. MIHAIL A. MEREACTU Constituirea asociației proprietarilor are un singur țel- propășirea rasei calului, prin selecționare. Dar acelaș scop îl urmăresc și cele două societăți de curse: Joker Clubul și Snhcul. Oare nu se intitulează ele societăți pentru îmbunătățirea rasei calului? Deci, s’ar părea asociația proprietarilor nu-și are nici un rost. Crescătorii și proprietarii, pentru aceste societăți sunt doar infime rotite, a căror menire este, să asculte numai de comanda motorului central. Oare pentru crescători și proprietari nu s’au creeat hipodromuri? Nu se fac „sacrificii” însemnate cu întreținerea lor și a atâtor funcționari și diverși salariați? Nu se dau sume enorme , ca premii? Ce mai vor proprietarii? Nu sunt mulțumiți cu fericirea ce le este hărăzită? — Iluzorie fericire, iar dovada contrarie este, tocmai înființarea asociației proprietarilor, pentru că proprietarii sunt cei mai indicați să vegheze la propășirea rasei calului, pe simplul motiv că, sunt singurii care fac cu adevărat sacrificii materiale și morale cu... și chiar fără întregul concurs al publicului parior. In adevăr, — de câștigă sau nu, ei tot continuă a crește, a întreține și alerga cai. — pe când societățile de încurajare, pe măsura micșorării încasărilor, scad și valoarea premiilor, fără însă a micșora și regla. Din păcate însă cu toată pasiunea lor, nu toți crescătorii și proprietarii dispun de aceleași mijloace și nu toți au posibilitatea să piardă milioane (sunt mulți de aceștia) și astfel în fiecare an asistăm la prăbușirea unei herghelii și la dispariția a 3-4 proprietari, iar cei rămași (dureroase jertfe), cu îngrijorare se întreabă: ce va aduce ziua de mâine? Ce va aduce? Foarte simplu. Fericirea hărăzită de societăți sau finalul toboganului, către care sunt împinși atât material, cât și moral. Și la acești idealiști, — căci idealist trebue să fii azi ca să mai întreții cai de curse — moralul cântărește mult mai mult decât partea materială și în ultimul timp, tocmai aceasta a fost atins mai serios, pentru marea vină de a fi propus o frățească colaborare, un aport în muncă și idei. Sistematic au fost înlăturați tocmai cei mai indicați a-și spune cuvântul. In schimb crescătorii au fost fericiți cu faimoasa instituție a bookmakerilor, cel mai ingenios sistem de a păcăli publicul parior storcându-i ultima rețeae, fără nici o posibilitate de câștig pentru el și mai puțin pentru societatea de încurajare, a căror scăderi în încasări, se resfrâng atât de dureros asupra crescătoriei naționale. Astfel cum să nu se prăvălească crescătoria și proprietarul dacă banul publicului parior, — primul stâlp al propășirei rasei calului se irosește în punga bookmakerilor și în costisitoarele regii ale joc de încurajare? — Evident, ar fi ideal, ca tot ce societățile încasează de la pariori să meargă la proprietar și crescător. In adevăr , întreținerea câmpului de curse, necesită un intendent cu 2—3 duzini de salariați. Pariul mutual alte duzini, iar secretariatul implică: chirii, lefuri, taxe, scripte, etc. Acest complex de servicii, formează regia. Străduința societăților conducătoare ar trebui să fie micșorarea la minimum regiei în favoarea măririi alocaațiilor la premii. Dar ca o ciudată ironie bunele noastre societăți, aplică acest sănătos principiu tocmai pe dvs., mărind astfel regia exact în sens invers proporțional veniturilor. In această situație, ne propunem să arătăm în numerele viitoare. De ce nu vor proprietarii bookmakeri. Care este regularitatea curselor cu regimul bookmakerilor. Cum operează clandestinii jocului la cotă fixă. Atragem atenția cititorilor că începând de săptămâna aceasta deschidem o rubrică hipică specială. Cititorii vor găsi în această rubrică: Cronica alergărilor cu observații asupra valorilor arătate, învățămintele ce se desprind și critica nepărtinitoare a alergărilor. Note și informații de antrenament. Analiza și critica decapurilor publicate. Portanții și montele probabile. Programul definitiv al alergărilor în ajunul, zilelor de curse, cu mente și portanți siguri, precum și pronosticuri serioase. CRONICAR Probleme actuale Afară bookmakerii ---------- /.‹ Cetățeni» la 12 Aprilie Votați lista No. 2 a partidului conservator „Vlad Țepeș“ Candidat de avocat Emil Ottulescu Semnul de pe buletinul de vot este: