Epoca, aprilie 1935 (nr. 1857-1877)

1935-04-02 / nr. 1857

No. 1857 IM REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 8UCUREȘTI, PASAGLUIs ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI)” RECLAME și IMSERȚII Se primesc la admirația ziarului și la textl agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Anteriul lui Arvinte „Un­i­versul” reproduce pro­­ectul de lege adus la Cameră pentru deschidere și ștergere de credite. De aș fi cetit acea­sta într’o revistă hazlie pu­team crede că este vorba de o glumă. Ca și nemuritorul tip croit de Speranță în anec­dotele populare, guvernul, a­­lias ministrul de finanțe ia dintr’o parte ca să umple go­lul din altă parte. Arvinte, avea bunul simț să taie din poale și să adauge la rupturile de sus. Era cara­ghios dar rămânea decent. Gu­vernul, cu proectul sus pome­nit, este lipsit de bun simț și de cel moral. Dacă pentru ajun­gerea scopului de a reduce cei 10 la sută asupra bugetului mai puțin mulțumirea am­bițiunii electoralo-demagogică a ministrului doctor Angeles, cu­m— nu s’a găsit alt mijloc decât cel supus luminilor ale­șilor națiunii, trist lucru.­­Totul se învârtește­ în jurul Sumeii de circa 350 milioane lei din cei amorțiți ca de me­nagerie. La deschidere de cre­dite, se arată câteva milioane din cele prevăzute din când în când, pentru întreținerea și construirea clădirilor regale, altele mai numeroase pentru plata dobânzilor și comisioa­nelor la împrumutul elvețian și alte sume tot atât de moti­vate. Straniul însă, începe cu e­­șalonarea la interval de câte­va zile — exact 10 — a sume­lor acordate ministerului de interne pentru ceea ce se chia­­mă ordinea publică sau, mai pe tâlcul tuturor, unul din u­­gerele vacii chioare care se la­să a fi mulsă de oricine cum i s’a spus de un poet, României. La 11 Martie peste 52 mili­oane, la 21 peste 13 alte mili­oane. Suntem în preajma ale­gerilor parțiale este adevărat, dar generalul Dumitrescu nu mai este la jandarmerie ci pe banca acuzaților, astfel că nu ar trebui să se mai poată re­peta minunea dela Cana Gali­­leei: din 4 să faci 20 mai gro­zav decât dintr’un leu, doi! Mai sunt 500.000 lei pentru recepții la ministerul apărării naționale, și nelipsita sumă de 100.000 lei pentru tipăriturile Iorga de la Fontenay-aux-ro­­ses. In schimb s’a anulat pos­tul de lei 500.000 pentru între­ținerea și repararea monu­mentelor istorice unde acelaș­i. Iorga este președinte al co­misiei! Ce s’a tăiat? aprope 4 mili­oane dela hrana trupei, copii de trupă și subofițeri; 3 mili­oane f­uraje și hrana pasărilor și animalelor dela fermele sta­tului (sistem special de selec­ționare­­ și îmbunătățire a rase­lor). Peste 2 milioane dela că­minele studențești; 2 milioane jumătate cheltueli de material pentru biserica ortodoxă. Apoi 3 milioane ÎNTREȚI­NEREA BOLNAVILOR TU­BERCULOS­: aproape 2 m­il­ioane, OCROTIREA, ÎNTREȚI­NEREA ȘI INSTRUCȚIA ©R­­LANELOR; aproape 3 milioane CAMPANIA ANTIMALARI­­CA; peste 3 milioane CAMPA­NIA ANTISIFILITIGA: 16 mi­lioane MATERIALE MEDICA­MENTOASE PENTRU COM­BATEREA BOLILOR SOCIA­LE. Cam vreo douăzeci și opt milioane sustrase dela îngri­jirea țării fără ca nimeni să se fi împotrivit prezentării unui asemenea proect criminal. Da­că bugetul general al Statului s’a votat într’o noapte, nu în­cape îndoială că timpul nece­sar scurgerii, în fața urnelor, a celor câteva sute de deputați va fi în­deajuns pentru a lipsi românimea de puținul ce i se dădea pentru sănătatea ei. Dar înșirarea nu s’a sfârșit. S’a mai tăiat medicamente și pansamente la I. O. V., procu­rare de proteze tot la I. O. V.; întreținerea în spitale a copii­lor din așezăminte; fondul de asistență medicală a elevilor și studenților; ajutorarea ele­vilor săraci și orfani; ajutoare și pensii veteranilor; fondul pentru organizarea coloniilor școlare; cărți și subvenții pen­tru premii școlare și altele. Dând afară numai câteva i­­nutilități ca d-nii Iamandi și Titeanu s’ar realiza mai mult decât s’a luat de la cumpăra­rea protezelor invalizilor. E­­xemple se pot găsi cu sacul. Vo­tarea unui asemenea proect constituie o rușine și o sfidare a moralei. Trebuesc bani, se poate, dar atunci, afară cu toți sugacii bugetivori, afară cu toate secăturile politice adu­nătoare de voturi, puțină ran­din­ala în „afaceri’’, oprirea călătoriilor de studii ale exce­lențelor fie întregi sau fie ju­mătate ș. a. m. d. Latura socială a bugetului a fost sfărâmată numai și nu­mai ca alegătorul să nu sufe­re. Ori­cât aș voi să comentez această rușinoasă scădere n’aș putea găsi cuvinte veștejînd’o în­deajuns. Să judece orice om cuminte și nepărtinitor gradul de înjositoare nesimțire la care se poate ajunge pentru satisfa­­cerea unor nevoi secundare în paguba însăși a temelii țării. Ușor este să faci morală și să fii lipsit de ea dar dureros de trist. Emanoil Hagi Mosco Marți 2 Aprilie 1935 Sar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1885 de MICOLAE FILIPISCU ÎNSEMNĂRI De câțiva ani e moda păcălelilor de 1 April. In dimineața acestei zile cetățea­nul gustă în marile noastre ziare di­verse drăcii ilustrate și nevinovate, își mai descrețește puțin fruntea și mai uită de amărăciunea cea de toate zilele. Anul acesta păcălelile au venit în­­tr’un decor alb. Farsa cea mai­­ gro­zavă ne-a jucat-o zăpada căzută peste noapte. Ne-am trezit în dimi­neața păcălelilor în plină iarnă, și cam fără lemne, amănunt care a cam micșorat efectul senzațional al elefanților „Dimineții” și al gigan­ticului­, avion prezentat curiozității publice de „Universul”. Distracție, oricum. Și întrecere în inventivitate. Și în timp ce telefo­nul redacției zbârn­e așișderea cu diverse farse de 1 April, mai mult ori mai puțin inventive, cercetăm în ziare întâmplările de la Sibiu. Dacă n’ar fi cele câteva capete sparte și cele câteva obrazuri tăiate cu cuți­tele, am zice că a fost și acolo o farsă de 1 April! THER. Alegerea parțială de la Ilfov în ziua de 12 Aprilie crt. are loc alegerea unui de­putat de Ilfov în locul ră­mas vacant prin moartea u. CJ Bacalbașa. Partidul conservator susține candidatura d-lui Emil Ottulescu pe No. 2. Educația maselor Aflând că d. Mihalache va veni la Sibiu pentru a prezida comitetul jude­țean, d. Vaida a renunțat pentru câteva clipe la vo­luptățile vieții bucolice și a plecat spre Cluj. Aci s’a pus pe treabă. Fostul șef ținea cu tot dinadinsul ca actualul să fie primit cu toate onorurile. D. Vaida de la postul său de coman­dă din Cluj a condus deci operațiile. La Sibiu a fost foc bengal. Se afirmă chiar că d. Mihalache a primit ouă clocite. Partea întâia a bătăliei, grație surprinderii a mar­cat un succes pentru răs­­vrătiții valdiși­. Lupta de­cisivă a fost in schimb câștigată «Ia trupele ofi­ciale. La apusul soarelui ultimele detașamente in­­surecționiste erau alunga­te de pe teren. Bilanțul zilei nu a fost tocmai favorabil acțiunii vaidiste. Sibiul era pre­zentat de dânșii drept fi­eful d-lui Tiblea și una din cele trei - patru citadele vaidiste din Ardeal. Să fii învins până și în una din­tre aceste, nu denotă un curent irestibil pentru no­ul partid. Evident că asemenea a­­tenții sunt întotdeauna urmate de contra atenții. D. Vaida va fi peste câ­teva zile în București, și prietenii d-lui­l­adgearu îi pregătesc — se zice — o recepție triumfală în Ca­pitala țării. Este prima vi­zită oficială pe care o fa­ce în calitate de exponent al naficl­smului integral. Ouăle vor purta inscrip­ția „numerus clausus”. Ca­rele de asalt ale d-lui Madgearu se vor întâlni cu căruțele d-lui Ioanițes­­cu. Va fi un spectacol edi­ficator pentru țară. Taberele în prezență re­vendică tradiția cea mai autentică a sufragiului u­­niversal. Pentru spectatori va fi un nou prilej de a înre­gistra binefacerile demo­crației așa cum se prac­tică în România. Și toată această țigănie, se va sfârși ca de obicei, printr-o pupătură genera­lă, și un defileu prin uli­țele Bucureștilor, cu care alegorice, lăutari și dis­cursuri de înfrățire la fie­care răspântie. Oh, admirabilă educație a masselor î GRIGORE FILIPESCU JAFUL BANULUI PUBLIC Procesul d-lui general Dumi­trescu, ce se desbate acum îna­intea Consiliului de Răsboi din București, este de un senzațional inepuizabil. Fiecare zi a desbaterilor a­­duce la cunoștința opiniei pu­blice fapte și îndrăzneli de un cinism revoltător. Cantul mili­oanelor jefuite din avutul pu­blic este nesfârșit. Furtul, reaua credință și falsul sunt mărturi­­risite cu o candoare de neîn­chipuit, iar autorul sau autorii acestor tâlhării se judecă liberi și nearestați având putința de a denatura faptele și a înlătura probele ce pot dovedi și mai stăruitor banditismele lor. Nu mai departe, acum câteva zile citeam în Curierul Judiciar din ziare, cum un nenorocit de agent de Percepție pentru lipsă de 1.500 lei a fost arestat­­ de către d. judecător de instruc­ție, deși poate împrejurările în care el s’a făcut vinovat nu im­plicau nici abuz, nici delapidare și nici fals, ci un furt pe care-l suferise. D. general Dumitrescu este li­ber. D-sa nu a fost reținut o zi măcar deși anterior procesului penal ce-l are, comisia pentru controlul averilor a stabilit că, d-sa nu poate justifica modul și mijloacele în care și cu care a a­­gonisit această avere. Dar în afară de aceste obser­­vațiuni de ordin general, este un apt de o extremă gravitate asu­pra căruia cred că nu există ce­tățean în această țară care să nu fi tresărit de indignare, care să nu se fi întrebat: dacă este cu putință ca, jaful ce se mărturi­sește din banul public, falsul și furtul să fi fost tolerate și încu­rajate chiar de acei chemați a controla mânuirea lui. In adevăr, cu ocazia interoga­torului său d. general Dumitres­cu a declarat solemn: „că în pre­ziua alegerilor din anul 1933 — sub ce guvern —a întrebat ce sume îi sunt necesare d-sa a răs­puns că îi necesită 4 sum. mili­oane, dar spre marea sa surprin­dere s’a pomenit că i se dă 20 de milioane. înainte de a comenta faptul este cred necesar să stabilim de ce în timp de alegeri sunt nece­sare așa multe milioane? In primul rând este probabil că se necesită deplasări de uni­tăți dintr’o regiune într’alta, dar cât costă aceasta? In al doilea rând este nevoie de hrana trupei deși în treacăt­ fie zis această hrană este știut că o suportă candidații guvernamentali în fo­ran-lista losul cărora lucrează d­in darmi. Ei bine, este oare necesar pen­tru câteva zile cât durează ale­gerile să se asvârle și să se je­fuiască bugetul Statului cu zeci de milioane, ori, acest furt al ba­nului public face parte integran­tă și este înscris ca principiu permanent în programele de gu­vernământ ale partidelor regi­mului democratic ce ne guver­nează azi? Făcând abstracție de considerațiuni, este cred aceste nece­sar a ne întreba ce ministru de finanțe a admis și sancționat a­­cest jaf? Cine este și cum îl cheamă? Opinia publică trebue să-l cu­noască și să-l înfiereze. Mi-aduc aminte­ri că în anul 1933 s’au suprimat­ sporurile de avansări la funcționari, s’au mu­tilat din nou pensiile cu o reține­re de 6 la sută, nu s’au plătit gra­dațiile corpului profesoral și sau redus și salariile. Scuza lor: bu­getul se soldează cu deficit, tre­buesc reduceri și economii, căci altfel el nu poate fi echilibrat. In ce țară un ministru de fi­nanțe corect și cinstit care cere și impune asemenea jertfe, tole­rând totuși acest jaf și furt al ba­nului public ar mai fi stat 24 de ore ministru. S’au dat 20 milioane pentru a­­legerile din 1933 d-lui general Dumitrescu, dar cu a cui aproba­re? Nu trebue știut? Sunt 8 zile de când cu o can­doare de neînchipuit ca și ar fi fost vorba de cine știe cum ce lucru neînsemnat d. general Du­mitrescu a declarat că î s’au dat 20 milioane în loc de 4 luni. pen­tru alegeri și din întreaga presă un singur ziar a semnalat gravi­tatea faptului. A cerut cineva sancțiuni și chemarea la răspundere a Mi­nistrului de finanțe care a tole­rat acest jaf? D, fost raportor al bugetului general al Statului pe exercițiul 1934—35 stabilea nu de mult fraude de 7 miliarde în patru ani, iar d. general Dumitrescu afirmă astăzi că în 1933 cerând 4 milioane pentru alegeri, s’a pomenit că i se dă 20 milioane și ce este mai mult, declara aceas­ta cu așa mare liniște ca și cum i s’ar fi oferit 2 pateuri în loc de unul cât a comandat și totuși ni­meni nu se mișcă? Este destul, este prea mult. D. prim minstru Tătărescu și d. ministru de finanțe Antonescu au datoria, pentru respectul ță­rii pe care o guvernează să se sesizeze și să facă cunoscut țării cine este ministrul de finanțe ca­re în 1933 a îngăduit acest jaf? Să-l tragă la răspundere atât morală cât și materială spre a-i cunoaște țara și a-și primi pedeapsa. Este o datorie pentru d-lor și trebue să și-o îndeplinească. S. N. Enescu La Cluj și la Sibiu Congresul organizațiilor nați­­onal-țărăniste din Ardeal, după ce a ascultat expunerea d-lui Ion Mihalache, a proclamat șef al organizațiilor din Ardeal și Banat, în locul d-lui Vaida, pe d. Mihai Popovici. Mulțumind pentru cinstea care i se face, d. Mihai Po­povici și-a exprimat speranța că șefia sa nu va constitui de­cât un provizorat. „Voi fi pri­mul, a spus d-sa, care voi veni cu ramura de măslin, și nădăj­­duesc că d. Vaida va reveni în partid, respectând disciplina. In ce privește ideea lansată de d. Vaida, d. Mihail Popovici a declarat că d-sa consideră principiul lui „numerus vala­­ch­icus”, ca un pericol pentru ideea națională. „ Intr’un fel, deci, s’a ajuns la o lămurire în partidul național­­țărănesc. Eri însă am avut la Sibiu un spectacol unt. Vaidiștii au în­cercat să zădărnicească întru­nirea național-țărănistă la care participau d-nii Mihalache și Maniu. S’au petrecut scene pro­fund regretabile După potolirea imensului scan­dal, întrunirea s’a ținut. Au vorbit d-nii Mihai Po­povici, Mihalache și Maniu. Intre altele d. Mihalache a spus: „Cred că și d. Vaida, in orele de odihnă, când trage din pipă, este gata să arunce la coș numerus va­­lahicus, dacă am fi dispuși să dăm unele satisfacții d-lui Tilea. Căci, d-lor, d. Alex. Vaida rămâne patriot nu de formule, ci prin clocotul sân­gelui său, cum este și d. Iuliu Ma­niu. Deosebiri de fond nu pot exista, nici pe chestia dinastică, întreg partidul național-țărănesc este pro­fund dinastic, monarhic și consti­tuțional. Respectăm și iubim pe ma­iestatea sa Regele, și îi dorim ani mulți de domnie în România. Noii cu toții, am luptat pentru ca provi­zoratul regenței să fie înlăturat cu un ceas mai de­vreme. Ce ne deosebește? Un singur lu­cru. Noi mergem la palat pe ușile din față, și nu pe cele din dos. Vrem apoi ca mâna dreaptă a Suveranu­lui să fie strânsă cu mâna dreaptă a țăranului. Ut scumpa tara, puterea mea ac munca si puterea mea ac­urnire. Mceiae ftiipescu Siritle Inele România, țara eminamente boga­tă a ajuns astăzi la o sărăcie înfio­rătoare. Luați astăzi cifra bugetului nos­tru care a fost fixat la suma de 21 miliarde lei, un buget mai mult de­cât derizoriu față de aproape 19 mi­lioane de locuitori. Ca să vedeți cât de mic și de în­destulător față de nevoile țării este bugetul nostru să facem comparație cu bugetul Franței. Deși și în Franța bugetul este comprimat, făcându-se economii a­­proape sângeroase, totuși acest bu­get este fixat în jurul cifrei de 40 miliarde franci francezi sau 320 mi­liarde lei. Dacă Franța la 40 de milioane de locuitori cheltuește anual 40 de mi­liarde franci sau 320 de miliarde lei, iar noi la 19 milioane locuitori cheltuim 21 miliarde lei sau 3 mi­liarde de franci francezi. Avem prin urmare un buget de 13 ori mai mic ca al Franței când pro­porția populației este de 50%. Ce se poate gospodări condiții? Ce se poate creia în aceste și in­vesti? Absolut nimic. O sărăcie lucie, într’o țară bogată dar care a avut nenorocul de a fi gospodărită de oameni nepricepuți și incorecți. Elaborând acest buget lovit crunt în instituțiile fundamentale ale Sta­tului: justiția, armata, instrucția pu­blică. Desființăm judecătorii în vreme ce am ajuns să avem termene în procese din șase în șase luni. Desființăm teatre naționale, sin­gure instituții culturale în provincii alipite, unde e atâta întunerec și a­­nalfabetism. Cauza acestei stări triste la care au ajuns finanțele publice nu tre­buie căutată de departe. Cauza noastră nu are nici o ase­mănare cu criza din alte țări. La noi particularii au bani, Statul nu are. Și aceasta pe simplu motiv că Sta­tul nostru este format din două sta­­te-două lumi deosebite: Statul poli­tician și Statul propriu zis. Statul politician este un Stat în Stat. Statul politician are bani când e la cârma țării și are atunci atâția bani că își asigură existența, și pen­tru timpul din opoziție. Statul propriu zis n’are bani, e destinat să nu aibe niciodată cât timp va fi exploatat de Statul poli­tician. Neavând bani statul propriu zis, politicianii au găsit leacuri pentru umplerea deficitelor bugetare. Leacuri: pe de o parte nici o in­vestiție, nici o cheltuială pentru ța­ră, ci numai pentru personal. Pe de altă parte sporirea impozitelor indi­recte. Numai statul politician putea găsi leacul crizei bugetare în sporirea impozitelor pe consumație. Cu flămânzi la orașe și la țară, <*i lipsiți de bani și de muncă, numai în capul politicianilor noștri putea încolți ideia că mai este posibil să mai fie strâns teascul impozitelor. Numai statul politician putea găsi să ne dea un buget care inaugurează sărăcia lucie în tara. MIHAIL A. MEREACTU Constituirea asociației pro­prietarilor are un singur țel-­ propășirea rasei calului, prin se­lecționare. Dar acelaș scop îl urmăresc și cele două societăți de curse: Joker Clubul și Snhcul. Oare nu se intitulează ele so­cietăți pentru îmbunătățirea ra­sei calului? Deci, s’ar părea asociația pro­prietarilor nu-și are nici un rost. Crescătorii și proprietarii, pentru aceste societăți sunt doar infime rotite, a căror menire este, să asculte numai de co­manda motorului central. Oare pentru crescători și pro­prietari nu s’au creeat hipodro­muri? Nu se fac „sacrificii” în­semnate cu întreținerea lor și a atâtor funcționari și diverși sa­lariați? Nu se dau sume enorme , ca premii?­­ Ce mai vor proprietarii? Nu sunt mulțumiți cu fericirea ce le este hărăzită? — Iluzorie fericire, iar dovada contrarie este, tocmai înființa­rea asociației proprietarilor, pen­­tru că proprietarii sunt cei mai indicați să vegheze la propăși­rea rasei calului, pe simplul mo­tiv că, sunt singurii care fac cu adevărat sacrificii materiale­­ și morale cu... și chiar fără între­gul concurs al publicului parior. In adevăr, — de câștigă sau nu, ei tot continuă a crește, a între­ține și alerga cai. — pe când so­cietățile de încurajare, pe măsu­ra micșorării încasărilor, scad­­ și valoarea premiilor, fără însă a micșora și regla. Din păcate însă cu toată pa­siunea lor, nu toți crescătorii și proprietarii dispun de aceleași mijloace și nu toți au posibilita­tea să piardă milioane (sunt mulți de aceștia) și astfel în fie­care an asistăm la prăbușirea unei herghelii și la dispariția a 3-4 proprietari, iar cei rămași (dureroase jertfe), cu îngrijora­re se întreabă: ce va aduce ziua de mâine? Ce va aduce? Foarte simplu. Fericirea hărăzită de societăți sau finalul toboganului, către care sunt împinși atât material, cât și moral. Și la acești idea­liști, — căci idealist trebue să fii azi ca să mai întreții cai de curse — moralul cântărește mult mai mult decât partea materia­lă și în ultimul timp, tocmai a­­ceasta a fost atins mai serios, pentru marea vină de a fi propus o frățească colaborare, un aport în muncă și idei. Sistematic au fost înlăturați tocmai cei mai indicați a-și spu­ne cuvântul. In schimb crescăto­rii au fost fericiți cu faimoasa instituție a bookmakerilor, cel mai ingenios sistem de a păcăli publicul parior storcându-i ulti­ma rețeae, fără nici­ o posibilita­te de câștig pentru el și mai pu­țin pentru societatea de încura­jare, a căror scăderi în încasări, se resfrâng atât de dureros asu­pra crescătoriei naționale. Ast­fel cum să nu se prăvălească crescătoria și proprietarul dacă banul publicului parior, — pri­mul stâlp al propășirei rasei ca­lului se irosește în punga book­makerilor și în costisitoarele re­gii ale joc­ de încurajare? — Evident, ar fi ideal, ca tot ce societățile încasează de la pa­­riori să meargă la proprietar și crescător. In adevăr , întreținerea câm­pului de curse, necesită un inten­dent cu 2—3 duzini de salariați. Pariul mutual alte duzini, iar se­cretariatul implică: chirii, lefuri, taxe, scripte, etc. Acest complex de servicii, for­mează regia. Străduința societă­ților conducătoare ar trebui să fie­ micșorarea la minimum regiei în favoarea măririi aloca­a­țiilor la premii. Dar ca o ciudată ironie bunele noastre societăți, aplică acest sănătos principiu tocmai pe dvs., mărind astfel re­gia exact în sens invers propor­țional veniturilor. In această situație, ne propu­nem să arătăm în numerele vii­toare. De ce nu vor proprietarii book­­makeri. Care este regularitatea curse­lor cu regimul bookmakerilor. Cum operează clandestinii jo­cului la cotă fixă. Atragem atenția cititorilor că în­cepând de săptămâna aceasta des­chidem o rubrică hipică specială. Cititorii vor găsi în această ru­­brică: Cronica alergărilor cu observații asupra valorilor arătate, învățămintele ce se desprind și critica nepărtinitoare a alergărilor. Note și informații de antrena­ment. Analiza și critica decapurilor pu­blicate. Portanții și montele probabile. Programul definitiv al alergări­lor în ajunul, zilelor de curse, cu mente și portanți siguri, precum și pronosticuri serioase. CRONICAR Probleme actuale Afară bookmakerii ---------- /.‹ C­etățeni» la 12 Aprilie Votați lista No. 2 a partidului conservator „Vlad Țepeș“ Candidat de avocat Emil Ottulescu Semnul de pe buletinul de vot este:

Next