Epoca, iunie 1935 (nr. 1901-1922)

1935-06-01 / nr. 1901

No. 1991 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 8UCUREȘTI, PASAGIU­: ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la admirația ziarului și la trata agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Caracterul românesc al zia­rului „Universul” este în­deob­ște cunoscut, astfel că nu prinde mirarea ca într’una din sălile palatului din strada Brezoianu să se fi deschis ex­poziția antirevizionistă pe ca­re deabia acum două zile am putut să o cercetez. Trebuie să mărturisesc ca nu m’așteptam să o găsesc a­­t­ât de bine orânduită și pe în­țelesul tuturor. Iată fără tăgadă, un minunat și civilizat chip de a arăta lumii de aci deosebirea strigă­toare între felul de a se purta al ungurilor față de românii din Ardeal, până la 1918, și a­­poi peste măsură de ocrotitor al nostru, față de minoritatea și mai cu seamă de maghiari. Cetind statisticile și grafi­cele atât de bogate ce se arată privirii, cele mai multe din sorginte maghiară deci nepăr­tinitoare cât ne pivește, mi­­am zis că oricât să fi semnat tratate internaționale, este cu neputință să ni se fi cerut ca în schimbul a nimic ce nu era zestre să dăm atât, depășind toate proporționalitățile cele mai largi. Este greu de înșirat aci toa­te nedreptățile ce ni se făceau și împotriva cărora ne ridicăm cu toată deznădejdea omului atins în ce-i era mai scump, dar este în­deajuns să arăt că sub oblăduirea „civilizată” a nouilor veniți în Europa unde noi eram de baștină, stăpâni­rea ungurească nu întreținea nici o școală românească iar cea românească subvenționea­ză peste 700 școli maghiare. Potrivit a­celuiaș principiu de dreptate, 3 milioane de ro­mâni recunoscuți trimiteau 5 reprezentanți în Parlamentul de la Pesta, iar azi 1 milion și un sfert de maghiari trimit în dealul Patriarhiei 16 deputați. Că ungurii se vaită nu este de mirat, dar ca străinii să-i crea­dă depășește priceperea cea mai de rând. Aci socotesc să arăt , că o pu­­blicațiune în limbi străine t­­foarte costisitoare nu încape îndoială — a celor mai de sea­mă tabele și documente din ce­le expuse ar fi cel mai bun mijloc de propagandă. Cu du­rere am constatat că în ceia ce privește felul nostru de a do­cumenta străinătatea el este în fașă, față de feluritele și pri­ceputele mijloace întrebuințate de maghiarii. Aceștia scriu în limbi străine împănând lumea cu văicăreli întemeiate pe ne­adevăr și păstrează la ailor un spirit de nestinsă ură împo­triva celor cari după amar de veacuri și-au redobândit săla­șul. Jucării, stampe, cărți, hărți, silesc gândul zilnic al copilului, neștiutorului de car­te, sau cărturarului să-și amin­tească de Ungaria „mutilată" Mă întreb ce ar spune d-nii Bethlen dincolo de Tisa, San­­dor Iosif și Gyárfás aci, dacă li s’ar oferi aceiași proporțio­­nalitate pe care o aveau sub cotropirea maghiară, pe toate tărâmurile: școală, biserică, presă, Parlament? Iată poate regimul ce li-ar trebui pentru ca să aibă de ce să se plângă d-lui Iamandi. O singură amintire lipsește expoziției. Legenda care în al­manahul Gotha figurează la Magyarsorszag. Acolo stă scris că la 22 Mar­tie 1919, guvernul provizoriu al republicii populare maghiare de sub președinția lui Karolyi a fost înlocuit printr-un gu­vern al Sovietelor silit să ab­dice la 7 August 1919. Nu se spune nici cine stăpânia acel guvern nici cine în ajun mătu­rase pe anonimul Bela Kuhn. Nu încape îndoială că ungu­rii au uitat și cauza și efectul. D. Mihalache a învățat câte, astfel că n’ar fi fost rău să fi va Țmbi europene, îi place să se amintească de tropotul cai­lor roșiorilor români cari i-au scăpat de bolșevism. Noi însă nu uităm. Nu se poate aduce decât sau de inițiatorilor expoziției, anti­­revizioniste a „Universului”, care după socotința mea ar trebui să fie permanentă într’o sală oficială. Ce unii numesc cavalerism nu este decât slăbiciune. Trebuie trezit în sufletul românului acel gând al grijei de a păstra ce s’a câș­tigat cu prețul sângelui, păs­­trându-i în fața ochilor, icoa­na vie a primejdiei. Emanoil Hagi Mosco Să fim cu grijă dINTRE PARIS ȘI ROMA Conferința de la Roma pare să fie amânată „sine die”. Demonstrația de la Veneția a torpilat-o. Du­cele a întins prea mult coarda de data aceasta. Opinia publică franceză începe să reacționeze îm­potriva păcălelii italiene. Să stabilim bilanțul a­­propierii dintre Paris și Roma. Două serii de chestii e­­rau pendinte între Franța și Italia: chestiile africa­ne și chestiile europene. Era firesc ca ele să fie dezbătute in cele mai mici amănunte înainte ca ministrul de externe francez să treacă granița italiană în luna ianuarie. În acea clipă se putea ob­ține orice de la Roma cu mai puțină grabă de a în­registra un succes de gu­vern. Situația internă externă a Italiei era tra­t­­gică. Ea nu este de altfel mult mai înfloritoare as­tăzi. Ținta Ducelui era să a­­ducă pe d. Sava­ la Roma înainte ca un acord să fi fost stabilit între părți. Odată sosit la Roma, de Laval nu era să se reîn­toarcă la Paris, fără să fi semnat ceva. O asemenea întoarcere însemna plecarea guver­nului. Manevra mussoliniană a reușit pe deplin. Fran­ța a făcut toate sacrifi­ciile în Africa, fără să fi obținut ceva în Europa. Tot ce s’a petrecut de cinci luni și, în special în ultimele săptămâni, do­vedește că în ce privește Europa centrală nimic nu s’a schimbat la Roma. A­­celeași concepții, aceleași metode. Intr’un recent discurs Mussolini a lăudat cuvân­tarea d-lui Hitler, lăsând Franța să înțeleagă că nu i-ar fi greu să se reîntoar­că la politica sa de acum un an. De fapt politica musse­­liniană a rămas aceiași, numai aparențele au va­riat, că De data aceasta se pare Franța a priceput. Presa este mai puțin diti­rambică când pomenește numele Italiei, iar ova­țiile au devenit ceva mai discrete când silueta lui Mussolini apare pe pân­za cinematografică. Nici măcar Cordonul le­giunii de onoare conferit acum două săptămâni gi­­nerului Ducelui, un tânăr de 33 ani,n’a avut darul să mulțumească pe deplin pe dictatorul Italiei. El socotește că Franța nu l-a susținut în­deajuns în chestia Abisiniană. Ne în­trebăm ce-i mai trebuia? lată bilanțul politicii de slăbiciune față de Italia, în care Franța a dat tot și n’a primit nimic. In orice caz felicităm pe conducătorii Micei în­țelegeri, de a nu se fi lă­sat antrenați la Roma, un­de aceiași soartă le era rezervată. De aci înainte ne trebue raporturi internaționale clare și precise. GRIGORE FILIPESCU Cronica aviatică IUGOSLAVIA’. — Refacerea in­dustriei aeronautice iugoslave Până’n prezent nu există o in­dustrie aeronautică prea desvol­­­tată în Iugoslavia. Aproape toată flota aeriană este de proveniență franceză și cehă. De câtva timp, se observă un mare efort la Bel­grad, pentru crearea unei indu­strii aeronautice naționale și, deja, după presa iugoslavă, un avion militar construit in între­gime în țară, a realizat o iuțeală de 400 km. p. o. la recentele pro­be dela Belgrad-Zcmiun. U.R.S.S. — Record de durată cu planorul Specialistul în planoare Ras­­torganieff, instructor la școala specială de la Koktebel, a stabilit săptămâna trecută un record mondial de durată cu un planor de două lovituri 111­5. Plecat după amiază din Kok­tebel la ora 16 și 50 de minute, a stat în aer până a doua zi sea­ra la ora 19 și 19 minute, stând astfel neîntrerupt în aer timp de 25 ore și 29 de minute. Performanța este din cele mai lăudabile dacă ținem seamă de timpul extrem de rău care a stânjenit mult pe pilot. ANGLIA.­­ Proiectele aviato­rului Campbell Black Celebrul aviator englez Camp­­bel Black, învingător împreună cu aviatorul Scott, al cursei ae­riene Londra-Melburn, și care de curând s-a căsătorit, proiectea­ză noi raiduri. Proiectează între altele un raid Londra-Captown pentru lu­na iulie, apoi va face un raid dus și întors Anglia-Canada. Al 3-lea raid este proiectat către Extre­­mul­ Orient. SPANIA.­­ Cu un avion de tu­rism peste Atlanticul de Sud La bordul unui avion de turism Klemm cu motor Gipsy, pilotul spaniol Juan Pombo a traversat Atlanticul de Sud de la Bathurst la Natal, pe coasta Braziliei. Aceasta este a treia traversa­­re a Oceanului, la bordul unui avion de turism. ST. UNITE. — Mai multe recor­duri mondiale sunt bătute de A­­mericani Piloții americani Tomlinson și Barties, pilotând un avion de transport Douglas, au bătut cinci recorduri de iuțeală parcurgând de cinci ori un circuit de 1.000 km. Ei au bătut recordurile ur­mătoare: De m­etală pe bază de 2.000 km. cu o încărcătură de 500 și 1.000 kg. realizând o iuțeală de 279.365 km. p. o. Acest record aparținea echipagiului francez Doret-Lecarme-Terrasson, cu un­ avion Dewoitine-Emeraude. Al 2-lea record este pe bază de 5.000 5.000 km, realizând o iuțeală de 271.969 km. pe oră. REMUS IONESCU Atitudinea Irlandei in caz de război DUBLIN, 30 (Rador).­­ In ultima vreme ziarele din străinătate au pu­blicat unele știri, după care statul liber al Irlandei ar fi dispus să a­­corde unei anumite puteri străine posibilitatea de­ a ataca Marea Bri­­tanie. In legătură cu aceste afirmații, d. de Valera a făcut în parlament ur­mătoarea declarație: — „Pot să vă asigur în mod ca­tegoric că, întrucât privește Irlan­da, atâta vreme cât va exista gu­vern irlandez, și măsura în care a­­castă chestiune privește guvernul irlandez, nu se va permite nimănui să folosească teritoriul nostru ca o bază de atac contra Marii Britanii. „Am căutat, a mai spus d. de Va­lera, să creez relații cât mai multe și cât mai cordiale între Marea Britanie și Irlanda. Irlanda este gata să încheie tratate comerciale cu Anglia. Cu cât Marea Britanie ne va acorda mai multă libertate, cu atât mai strânse vor fi relațiile noa­stre cu ea“. AȘA ESTE IN RUSIA!... trăiască confortabil, cu baie și calorifer, dar nu este un rene­gat. Poate cam târziu, dar ori­cum, și-a amintit de obârșia sa curat țărănească. Burghezia cu care stă la cot de multă vre­me, cu puterea ei asimilatoa­re nu l-a înghițit de tot. Omul a cărui îmbrăcăminte mai rămăsese pentru a-i sem­nala originea, s’a recules la timp, și chinuit de un gând în care intra și remușcarea pen­tru anii pierduți într’o agita­ție politică fără de roade, se gândește c’a venit momentul reparațiunilor ce are de dat u­­nei clase din care a eșit. Atâția ani de când activează pe terenul politic n’au fost de­cât o experiență fructuoasă pentru d-sa, dar scump plăti­tă de noi. Navigând în aceiași barcă cu d. Maniu era simplu executor al unor comenzi. Ca toți colegii săi din minister nu putea spune seara ce lege va depune a doua zi. Când apa intră’n vas prin mai multe găuri — și erau destule — fiecare se grăbește să le astu­pe cum poate și cu ceia ce-i cade sub mână. Cam astea e­­rau ocupațiunile guvernanți­lor de pe atunci. Faimoasa ide­ologie o păstra șeful în cartoa­nele sale. Părea să fie un com­promis între ideia Statului burghez și o democrație mai nouă, prin avansurile ce se fă­ceau în contul acestora. Ucenicul de altă dată înțele­ge acum să-și deschidă pră­vălia pe seama lui. Firma pen­tru guvernul viitor o are gata și se chiamă la Sfatul Țără­nesc. Ce fel de marfă se va desface acolo asta ne-a spus-o chiar d-sa la Congresul de la Craiova. Toate articolele expu­se vor fi de proveniență țără­nească, pentru uzul țăranului, purtând pecetea de origine. Rodul muncei țăranului va fi numai al lui. Ca etalon al va­lori­lor vom avea grâul, care ia ca model pentru Statul Ță­rănesc? Putem întrevede o in­ternațională verde, o dictatu­ră țărănească cu aservirea a tot ce nu face parte din aceas­tă clasă. Formula aceasta la care a ajuns d. Mihalache este fruc­tul a douăzeci­ de ani de șovă­ire, de dibuiri și de incertitu­dini. Acel care n’a marcat prin nimic durabil în ordinea refor­melor, trecerea sa pe la gu­vern, își fixează azi speranțele în niște teorii ce nu pot rezis­ta unor elementare critici. C Când economiști și financiari de altă talie se zbuciumă, spre a menține, un quasi-echi­­libru între factorii­ producției și ai consumației, între indus­trie și agricultură analizare, economie prin nați­dirijată, contingentări, autarhie și al­te expediente similare, d. Mi­halache declară că pe viitor va raporta totul la prețul grâ­ului, adică în funcție de mun­ca țăranului. Legile economi­­ce le pune’n buzunar. D-sa vaordona și ușa va fi. Intre bolșevism și menșevism d-sa are de ales. Țara așteaptă încă reforme­le mari­ ale agriculturii și vi­­ticulturiei, nu atât în partea lor tehnică, cât din punctul de vedere al ridicărei producăto­rului, a administrației pu­trede, a comerțului și desface­­rei tuturor produselor în afa­ră, a sănătății, a cooperației integrale și a combaterei ace­lui flagel care este furtul ave­­rei Statului cu anexa lui, ri­sipa. Intre punctele unui program fără nici un titlu pretențios, se poate integra tot comple­xul de dorinți și de veleități botezate Stat Țărănesc. Inceput­ a cineva «să treacă de la vorbe la fapte? Când avea putința de a face ceva d. Mi­halache n’a făcut nimic. Azi vrea multe dar nu poate! Timpul își deapănă moto­rul, iar noi îl așteptăm pe.... d. Mihalache! Aurel Varlam Revoluția cămășilor albe După cum au scr­is ziarele, a început la Craiova, a continuat la Chișinău și se va întinde în toate centrele mari ale țării cul­minând printr’o extraordinară demonstrație de masse, în Bu­curești. Zeci de mii de țărani — se zi­ce _ că dau năvală la semna­lul de alarmă al d-lui Mihala­che, spre a pune temelie „Statu­lui țărănesc” și a asvârli peste bordul puterii,­ regimul liberal (?!) și „ciocotesc”. Și când ținta va fi atinsă, pe baza noului pro­gram al partidului național-ță­­rănesc, toate satele — ca prin farmec, peste noapte­­— vor de­veni... orașe... Deci, a isbucnit revoluția că­va fixa industriei prețul p­u­*mășilor albe contra celor­ verzi, gului, al sapei și -al bumbacu­lui! ! „Dobinzile vor fi dictate de țărani”! Vom avea țărani grași, nu firavi ca până acuma. Tot d. Mihalache continuă: Vrem ca tezaurul să fie stă­pân pe morile din sate și pe iazuri. Vrem școli de unde să iasă gospodine, vrem spitale, vrem doctori, vrem medica­mente, vrem altfel de justiție, altfel de jandarmi, altă admi­nistrație, etc., etc. Vom ajuta pe țărani chiar de va trebui să le dăm porții îndoite și întrei­te. Și în concluzie: „Așa este în Italia, Germania și Rusia”. Mulți tresar când aud pro­­nuițându-se numele acestei țări. Nu ne-am speriat cât de puțin. Ne întrebăm însă , la ce fel de importațiuni se gân­dește d. Mihalache din Rusia comunismului integral când e brune, galbene, etc. și mai ales contra „pantalonilor de pe ca­lea Victoriei”, care n’au bine­voit să învețe pe țărani cum să se hrănească, nu s’au apucat să le construiască șosele, să le re­pare gardurile, să curețe­­le câmpuri de burueni, să le să­dească în curți pomi, flori și plante de legume, să le constru­iască spitale, să-i vindece de pe­lagră, de scabie, de malarie, să îi facă pe toți știutori de multă carte, și in fine... să dea locul de conducere în toate direcțiunile, mult oropsitei clase țărănești. Iată, o revoluție în toată pu­terea cuvântului pentru a „în­gropa regimul clocnesc”. Numai că revoluțiile nu se fac dând luptătorilor — ori, de ce culoare ar fi ei — „porții îndoite” din bunul statului, ci prin muncă și cinste. Mai ales de cinste trebue să dea exemplu în primul rând, conducătorii curentelor ce vor întronarea unei noi vieți de stat. Ii găsim în partidul național-țâ­rănesc? Spânzurătorile nu vor fi ridi­cate de d. Mihalache și revolu­ția pornită cu atâtea surse, se va termina printr’o eventuală ve­­nire la putere. Insă aceasta nu e tot una cu îndreptarea relelor de care suferă astăzi nu numai țărănimea, ci toate clasele so­­ciale. Am dori revoluția cămășilor albe pe ogoare, am vrea să tran­sforme milioanele de hectare de mlaștini în terenuri productive, să nu lase nici o casă țărăneas­că nevăruită, să nu mai rămână nici o fereastră nedeschisă, cel puțin două ceasuri pe zi, să­­ nu mai găsim nici o înjghebare o­­menească unde să nu fie pre­zentă cartea și nici o curte fără pomi și fară flori. Dar aceasta nu se face cu crâș­marii și satrapii satelor, care populează toate întrunirile po­litice — de orice culoare ar fi ele — ci cu alți oameni, pe care se vede că d. Mihalache, nu i-a descoperit în timpul guvernă­­rilor național-fă țăzuste. FLOREA CĂRUNTU Proectele de pact aerian LONDRA, 30. (Rador).— La ministerul de Externe englez a­ fost predat de am­­basadorii respectivi proectul unui pact aerian german și un procet fran­cez în aceiași chestiune. Cele două proccte vor fi examinate de guvernul britanic- m Ut scumpa tara, puterea mea de munca s i uubirea mea de iubire. Nicolae Impescu Dintr’o carte veche .­ Continuăm să reproducem din „Statistica statului” apărută în 1898. Știind­ ce a fost or­, vom aprecia ce este astăzi și ne vom pregăti pen­tru mâine. Trecutul era o întrecere în muncă, rânduială și cinste. Copiii ascultau de cei mai in vrâ­­stă, elevii și studenții își căutau de carte, nu aveau pretenții să se diri­jeze în legiuitori,­­ la rândul lor ce­tățenii se gândeau la încurajarea ce­lor silitori. Universitatea din București a pri­mit următoarele donațiuni: 1) Fondul Hilkl capital primitiv la 18(19. 100.000 lei, la 30 iulie 1895.. 275.000; 2) Fondul Benli și Bak­i, capital primitiv la 1837: 1000 ruble, 1000 fio­rini, la 30 iunie 8000; 3) Fon­dul Tim­escu, capital primi­tiv la 1892: 90.000 lei, la 30 iunie 1895.. . 90.000; 4) Fondul Halfon, capital primitiv la 1895: 20.000 lei, la 30 iunie 1895: 20.000. Licențiați, de la anul școlar 1865/06 — 1892/93 au fost: 14 la teologie, 704 la drept, 97 la litere, 76 la știin­țe, 20 la medicină cu licență, 333 cu doctorat și 233 farmaciști. Populația în anul 1859: Moldova 1.325.406 locuit.; Muntenia 2.400.921. Această populație a crescut în 1894 la 169.029 loc. în Moldova, 3.205.408 în Muntenia, Dobrogea 174.285 loc. în 1884 la 225.669 în 1894, București de la 121.734 în 1859 la 232.009 în 1894. In anul 1908 am întocmit statistica județului Constanța de la anexare până în 1908 și am găsit că în acești 30 de ani s’au născut 136.264 copii, au murit 77.359 locuitori, rămânând un excedent de 58.905, din cari 39.443 români. Orașul Constanța în acești 30 de ani a dat 29 români excedent. Cultul. In anul 1893 au fost preoți cu patru clase de seminar, 3871, cu opt clase, 114, cu opt clase ,și cu u­­niversitatea, 11. Justiția. In anul 1880 au fost 108 judecători cari au dat 44.035 cărți de judecată. Condamnați la închisoare 11.469 și 19.210 amendați. In 1891 au fost 125 judecători de pace cari au dat 77.474 cărți de judecată cu 15.106 condamnați la închisoare și 44.804 condamnați la amendă. Tribunalele corecționale în 1880 din 37.379 preveniți au condamnat 19.523 bărbați și 3.496 femei. Cu știință de carte au fost din cei condamnați 7471; funcționari și pro­fesiuni libere au fost condamnați 3701 în 1880, scăzând la 3316 în 1891. In 1880 se aflau în penitenciare 5090 bărbați și 160 femei. In anul 1880 au fost condamnați la muncă silnică 1056 bărbați și 45 femei. In 1891 au fost 114­1 și 35 fe­mei. Din cei închiși în 1880 au fost 183 tuberculoși bărbați și 35 femei și 166 de sifilitici. Au murit în 1880 167 de deținuți. In 30 de ani au mu­rit în închisori 5379 condamnați. Armata. In 1897 au fost la infan­terie 1325 ofițeri combatanți activi, 440 in rezervă. Cavaleria cu 442 ac­tivi, 220 rezervă. Artileria cu 408 ac­tivi, 188 rezervă. Geniu cu 134 activi, 66 rezervă. Marina cu 68 activi, 3 rezervă. Total 2377 activi, 217 re­zervă. Ofițeri asimilați în activitate 541 și 545 în rezervă. Trupe au fost: 34 regimente infan­terie, 6 batalioane vânători, șase es­­cadroane de roșiori, 11 călărași cu schimbul, un divizion jandarmi Bu­curești, unul la Iași, o companie de jandarmi pedeștri la Buc­ și Iași, 12 regimente de artilerie, 2 de cetate și 2 de geniu. In anul 1886 au fost înscriși în ta­bele de recensământ 60.027 tineri. Recruți prezenți 30.012; recrutați în absență 3462. Amintiți în primul an 9125, în al doilea an 2121. Scutiți pentru diverse boli 3532. Boli ner­voase. 117, cu gușe 193, tuberculoză pulmonară 197 și 462 cu hernie, , Dr. Alex. Manolescu Mai multă cumințenie Trăim timpuri în cari sur­prinderile nu mai cu­n­osc mar­gini, exaltarea vieții politice este tot mai accentuată, unii din oameni cu pretenții de con­ducători ai partidelor politi­ce, enunță în mod permanent teorii și programe de a căror sinceritate de aplicație sunt ei cei dintâi cari se îndoesc. Cam­pania pentru răsturnarea gu­vernului începută de d. Miha­lache are perspectiva să fie se­condată de frontul constituțio­nal mareșalul Averescu-Gh. Brătitianu. Ca o variantă destul de pro­nunțată apare acțiunea noului partid de sub șefia d-lui Vaida Voevod, acuzând un naționa­lism sprijinit pe „numerus va­­lahic­us”. Trebue să recunoaștem, ac­țiunea acestui nou partid din punct de vedere al îngrijorării d-lui G. Tătăescu, nu-i inspi­ră nici un gând de trecere în opoziție, ba din contră poate că îi aduce chiar apă la moa­ră. Cenzura și starea de asediu au schimbat și schimbă în mod permanent aproape cu totul aspectul unei realități sincerei a stării noastre inter­ne, iar silința ce o depune pre­sa, nu numai acela de partid dar și cea independentă de a se descătușa de această dicta­tură în ce privește difuzarea adevărului, rămâne infructu­oasă. Ce apare din toate aceste frământări în lumina realită­­ții și care să fie folositor țării? Nimic altceva decât o frămân­tare la care marile mase de cetățeni sunt supuse, în loc să fie lăsate a-și vedea de munca atât de necesară în timpurile de azi. Dacă însă urmărim cu aten­ție tot ce se spune ș­i se scrie de unii contra altora, dacă luăm aminte mai ales ce se spune și de către cine consta­tăm că nu sunt alții decât ace­ia ce împrejurările i-au înves­tit cu mândra funcțiune de șefi de partid și atunci rămân uimiți de marea diferență din­tre acțiune și realitate dintre demagogie și adevăr. De mai bine de 6 ani finan­țele statului român, sunt în mare suferință comerțul, in­dustria și agricultura su­portă cu greu cârjele pe care sprijin azi trupurile lor firave și istovite de un in­­tervenționism de Stat care are pretențiunea de a reglementa în mod tactice legea cererei și a ofertei. Reglementarea im­portului și a exportului au a­­juns un fel de basm și ca și cum toate acestea nu ar trebui să dea de gândit acelor ce­ grație unei demagogii sprijini­tă pe teoria unei false demo­crații au ajuns acolo u­nde suntț existența vieții, de toate zilele se îngreuiază tot mai­ mult. D. Tătărescu obsedat de si­tuația internă din patid, de perspectivele grupării EU și de alte griji și nevoi politice nu are timp să studieze cu capa­citatea sa de om de stat dure­roasa situație de azi. D. Mihalache crede că, re­mediul acestei stări de fapt re­zidă în statul țărănesc și pen­tru a justifica și mai bine a­­cest principiu găsește necesar a vorbi aproape în mod per­manent de boerii ai căror sclavi au fost țăranii de astăzi, uitând, că la noi nu a existat o clasă boerească ci o elită a timpurilor datorită căreia în perioada de dezvoltare a țării, rolul lor a fost și patriotic și național și organizator și că însuși d-sa ca învățător a avut în mână manuale de istorie de unde a putut reține acest tre­cut căruia poate chiar d-sa își datorește situația de azi. D. dr. Lupu în loc să fi fost­ glorios și să fi cules toți laurii unei victorii în chestia Skoda unde trăsese spada, revendică astăzi paternitate unui nou „numerus” acela de „numerus țăranicus” iar d. Madgearu răspunde d-lui D. R. Ioanițes­­cu că nu a subtilizat nici un amendament relativ la desfi­ințarea trusturilor și cartelu­rilor. Ce să mai vorbim despre d. Argetoianu care cere lăr­girea conversiunii, de d. Iunian care cere restabilizarea și de d. Goga care așteaptă îngălbeni­­rea foilor de porumbb spre a veni la putere. Ce concluzie poate trage cetă­țeanul din acest haos. Ce poa­te cugeta el auzind și citind ce spun și scriu d-nii politici­­ani șefi de partide și grupări cari se defaimă unii pe alții când țara suferă iar d-lor se ceartă. Primul slujitor al Patriei noastre, acela ce întrupează aspirațiunile neamului nostru, Regele Carol al II-lea n’a pier­dut și nu pierde nici o ocazie să nu recomande unirea și în­frățirea tuturor pentru scoate­rea din impas a țării. Ascultați­ 1 d-lor fruntași ai vieții noastre politice, opriți­­vă de pe drumul demagogiei uniți-vă sub sceptrul lui mân­dru, împărtășiți cu el dorința lui pentru binele și prosperita­tea patriei, ascultați-1, el este înțelept, urmați sfatul lui da­că în adevăr nu căutați intere­se politice și de partid ci pe a­­celea pentru îndreptarea sîă­­rei dureroase de azi. S. N. ENESCU 1

Next