Epoca, iunie 1935 (nr. 1901-1922)
1935-06-01 / nr. 1901
No. 1991 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 8UCUREȘTI, PASAGIU: ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la admirația ziarului și la trata agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Caracterul românesc al ziarului „Universul” este îndeobște cunoscut, astfel că nu prinde mirarea ca într’una din sălile palatului din strada Brezoianu să se fi deschis expoziția antirevizionistă pe care deabia acum două zile am putut să o cercetez. Trebuie să mărturisesc ca nu m’așteptam să o găsesc atât de bine orânduită și pe înțelesul tuturor. Iată fără tăgadă, un minunat și civilizat chip de a arăta lumii de aci deosebirea strigătoare între felul de a se purta al ungurilor față de românii din Ardeal, până la 1918, și apoi peste măsură de ocrotitor al nostru, față de minoritatea și mai cu seamă de maghiari. Cetind statisticile și graficele atât de bogate ce se arată privirii, cele mai multe din sorginte maghiară deci nepărtinitoare cât ne pivește, miam zis că oricât să fi semnat tratate internaționale, este cu neputință să ni se fi cerut ca în schimbul a nimic ce nu era zestre să dăm atât, depășind toate proporționalitățile cele mai largi. Este greu de înșirat aci toate nedreptățile ce ni se făceau și împotriva cărora ne ridicăm cu toată deznădejdea omului atins în ce-i era mai scump, dar este îndeajuns să arăt că sub oblăduirea „civilizată” a nouilor veniți în Europa unde noi eram de baștină, stăpânirea ungurească nu întreținea nici o școală românească iar cea românească subvenționează peste 700 școli maghiare. Potrivit aceluiaș principiu de dreptate, 3 milioane de români recunoscuți trimiteau 5 reprezentanți în Parlamentul de la Pesta, iar azi 1 milion și un sfert de maghiari trimit în dealul Patriarhiei 16 deputați. Că ungurii se vaită nu este de mirat, dar ca străinii să-i creadă depășește priceperea cea mai de rând. Aci socotesc să arăt , că o publicațiune în limbi străine tfoarte costisitoare nu încape îndoială — a celor mai de seamă tabele și documente din cele expuse ar fi cel mai bun mijloc de propagandă. Cu durere am constatat că în ceia ce privește felul nostru de a documenta străinătatea el este în fașă, față de feluritele și priceputele mijloace întrebuințate de maghiarii. Aceștia scriu în limbi străine împănând lumea cu văicăreli întemeiate pe neadevăr și păstrează la ailor un spirit de nestinsă ură împotriva celor cari după amar de veacuri și-au redobândit sălașul. Jucării, stampe, cărți, hărți, silesc gândul zilnic al copilului, neștiutorului de carte, sau cărturarului să-și amintească de Ungaria „mutilată" Mă întreb ce ar spune d-nii Bethlen dincolo de Tisa, Sandor Iosif și Gyárfás aci, dacă li s’ar oferi aceiași proporționalitate pe care o aveau sub cotropirea maghiară, pe toate tărâmurile: școală, biserică, presă, Parlament? Iată poate regimul ce li-ar trebui pentru ca să aibă de ce să se plângă d-lui Iamandi. O singură amintire lipsește expoziției. Legenda care în almanahul Gotha figurează la Magyarsorszag. Acolo stă scris că la 22 Martie 1919, guvernul provizoriu al republicii populare maghiare de sub președinția lui Karolyi a fost înlocuit printr-un guvern al Sovietelor silit să abdice la 7 August 1919. Nu se spune nici cine stăpânia acel guvern nici cine în ajun măturase pe anonimul Bela Kuhn. Nu încape îndoială că ungurii au uitat și cauza și efectul. D. Mihalache a învățat câte, astfel că n’ar fi fost rău să fi va Țmbi europene, îi place să se amintească de tropotul cailor roșiorilor români cari i-au scăpat de bolșevism. Noi însă nu uităm. Nu se poate aduce decât sau de inițiatorilor expoziției, antirevizioniste a „Universului”, care după socotința mea ar trebui să fie permanentă într’o sală oficială. Ce unii numesc cavalerism nu este decât slăbiciune. Trebuie trezit în sufletul românului acel gând al grijei de a păstra ce s’a câștigat cu prețul sângelui, păstrându-i în fața ochilor, icoana vie a primejdiei. Emanoil Hagi Mosco Să fim cu grijă dINTRE PARIS ȘI ROMA Conferința de la Roma pare să fie amânată „sine die”. Demonstrația de la Veneția a torpilat-o. Ducele a întins prea mult coarda de data aceasta. Opinia publică franceză începe să reacționeze împotriva păcălelii italiene. Să stabilim bilanțul apropierii dintre Paris și Roma. Două serii de chestii erau pendinte între Franța și Italia: chestiile africane și chestiile europene. Era firesc ca ele să fie dezbătute in cele mai mici amănunte înainte ca ministrul de externe francez să treacă granița italiană în luna ianuarie. În acea clipă se putea obține orice de la Roma cu mai puțină grabă de a înregistra un succes de guvern. Situația internă externă a Italiei era tratgică. Ea nu este de altfel mult mai înfloritoare astăzi. Ținta Ducelui era să aducă pe d. Sava la Roma înainte ca un acord să fi fost stabilit între părți. Odată sosit la Roma, de Laval nu era să se reîntoarcă la Paris, fără să fi semnat ceva. O asemenea întoarcere însemna plecarea guvernului. Manevra mussoliniană a reușit pe deplin. Franța a făcut toate sacrificiile în Africa, fără să fi obținut ceva în Europa. Tot ce s’a petrecut de cinci luni și, în special în ultimele săptămâni, dovedește că în ce privește Europa centrală nimic nu s’a schimbat la Roma. Aceleași concepții, aceleași metode. Intr’un recent discurs Mussolini a lăudat cuvântarea d-lui Hitler, lăsând Franța să înțeleagă că nu i-ar fi greu să se reîntoarcă la politica sa de acum un an. De fapt politica musseliniană a rămas aceiași, numai aparențele au variat, că De data aceasta se pare Franța a priceput. Presa este mai puțin ditirambică când pomenește numele Italiei, iar ovațiile au devenit ceva mai discrete când silueta lui Mussolini apare pe pânza cinematografică. Nici măcar Cordonul legiunii de onoare conferit acum două săptămâni ginerului Ducelui, un tânăr de 33 ani,n’a avut darul să mulțumească pe deplin pe dictatorul Italiei. El socotește că Franța nu l-a susținut îndeajuns în chestia Abisiniană. Ne întrebăm ce-i mai trebuia? lată bilanțul politicii de slăbiciune față de Italia, în care Franța a dat tot și n’a primit nimic. In orice caz felicităm pe conducătorii Micei înțelegeri, de a nu se fi lăsat antrenați la Roma, unde aceiași soartă le era rezervată. De aci înainte ne trebue raporturi internaționale clare și precise. GRIGORE FILIPESCU Cronica aviatică IUGOSLAVIA’. — Refacerea industriei aeronautice iugoslave Până’n prezent nu există o industrie aeronautică prea desvoltată în Iugoslavia. Aproape toată flota aeriană este de proveniență franceză și cehă. De câtva timp, se observă un mare efort la Belgrad, pentru crearea unei industrii aeronautice naționale și, deja, după presa iugoslavă, un avion militar construit in întregime în țară, a realizat o iuțeală de 400 km. p. o. la recentele probe dela Belgrad-Zcmiun. U.R.S.S. — Record de durată cu planorul Specialistul în planoare Rastorganieff, instructor la școala specială de la Koktebel, a stabilit săptămâna trecută un record mondial de durată cu un planor de două lovituri 1115. Plecat după amiază din Koktebel la ora 16 și 50 de minute, a stat în aer până a doua zi seara la ora 19 și 19 minute, stând astfel neîntrerupt în aer timp de 25 ore și 29 de minute. Performanța este din cele mai lăudabile dacă ținem seamă de timpul extrem de rău care a stânjenit mult pe pilot. ANGLIA. Proiectele aviatorului Campbell Black Celebrul aviator englez Campbel Black, învingător împreună cu aviatorul Scott, al cursei aeriene Londra-Melburn, și care de curând s-a căsătorit, proiectează noi raiduri. Proiectează între altele un raid Londra-Captown pentru luna iulie, apoi va face un raid dus și întors Anglia-Canada. Al 3-lea raid este proiectat către Extremul Orient. SPANIA. Cu un avion de turism peste Atlanticul de Sud La bordul unui avion de turism Klemm cu motor Gipsy, pilotul spaniol Juan Pombo a traversat Atlanticul de Sud de la Bathurst la Natal, pe coasta Braziliei. Aceasta este a treia traversare a Oceanului, la bordul unui avion de turism. ST. UNITE. — Mai multe recorduri mondiale sunt bătute de Americani Piloții americani Tomlinson și Barties, pilotând un avion de transport Douglas, au bătut cinci recorduri de iuțeală parcurgând de cinci ori un circuit de 1.000 km. Ei au bătut recordurile următoare: De metală pe bază de 2.000 km. cu o încărcătură de 500 și 1.000 kg. realizând o iuțeală de 279.365 km. p. o. Acest record aparținea echipagiului francez Doret-Lecarme-Terrasson, cu un avion Dewoitine-Emeraude. Al 2-lea record este pe bază de 5.000 5.000 km, realizând o iuțeală de 271.969 km. pe oră. REMUS IONESCU Atitudinea Irlandei in caz de război DUBLIN, 30 (Rador). In ultima vreme ziarele din străinătate au publicat unele știri, după care statul liber al Irlandei ar fi dispus să acorde unei anumite puteri străine posibilitatea de a ataca Marea Britanie. In legătură cu aceste afirmații, d. de Valera a făcut în parlament următoarea declarație: — „Pot să vă asigur în mod categoric că, întrucât privește Irlanda, atâta vreme cât va exista guvern irlandez, și măsura în care acastă chestiune privește guvernul irlandez, nu se va permite nimănui să folosească teritoriul nostru ca o bază de atac contra Marii Britanii. „Am căutat, a mai spus d. de Valera, să creez relații cât mai multe și cât mai cordiale între Marea Britanie și Irlanda. Irlanda este gata să încheie tratate comerciale cu Anglia. Cu cât Marea Britanie ne va acorda mai multă libertate, cu atât mai strânse vor fi relațiile noastre cu ea“. AȘA ESTE IN RUSIA!... trăiască confortabil, cu baie și calorifer, dar nu este un renegat. Poate cam târziu, dar oricum, și-a amintit de obârșia sa curat țărănească. Burghezia cu care stă la cot de multă vreme, cu puterea ei asimilatoare nu l-a înghițit de tot. Omul a cărui îmbrăcăminte mai rămăsese pentru a-i semnala originea, s’a recules la timp, și chinuit de un gând în care intra și remușcarea pentru anii pierduți într’o agitație politică fără de roade, se gândește c’a venit momentul reparațiunilor ce are de dat unei clase din care a eșit. Atâția ani de când activează pe terenul politic n’au fost decât o experiență fructuoasă pentru d-sa, dar scump plătită de noi. Navigând în aceiași barcă cu d. Maniu era simplu executor al unor comenzi. Ca toți colegii săi din minister nu putea spune seara ce lege va depune a doua zi. Când apa intră’n vas prin mai multe găuri — și erau destule — fiecare se grăbește să le astupe cum poate și cu ceia ce-i cade sub mână. Cam astea erau ocupațiunile guvernanților de pe atunci. Faimoasa ideologie o păstra șeful în cartoanele sale. Părea să fie un compromis între ideia Statului burghez și o democrație mai nouă, prin avansurile ce se făceau în contul acestora. Ucenicul de altă dată înțelege acum să-și deschidă prăvălia pe seama lui. Firma pentru guvernul viitor o are gata și se chiamă la Sfatul Țărănesc. Ce fel de marfă se va desface acolo asta ne-a spus-o chiar d-sa la Congresul de la Craiova. Toate articolele expuse vor fi de proveniență țărănească, pentru uzul țăranului, purtând pecetea de origine. Rodul muncei țăranului va fi numai al lui. Ca etalon al valorilor vom avea grâul, care ia ca model pentru Statul Țărănesc? Putem întrevede o internațională verde, o dictatură țărănească cu aservirea a tot ce nu face parte din această clasă. Formula aceasta la care a ajuns d. Mihalache este fructul a douăzeci de ani de șovăire, de dibuiri și de incertitudini. Acel care n’a marcat prin nimic durabil în ordinea reformelor, trecerea sa pe la guvern, își fixează azi speranțele în niște teorii ce nu pot rezista unor elementare critici. C Când economiști și financiari de altă talie se zbuciumă, spre a menține, un quasi-echilibru între factorii producției și ai consumației, între industrie și agricultură analizare, economie prin națidirijată, contingentări, autarhie și alte expediente similare, d. Mihalache declară că pe viitor va raporta totul la prețul grâului, adică în funcție de munca țăranului. Legile economice le pune’n buzunar. D-sa vaordona și ușa va fi. Intre bolșevism și menșevism d-sa are de ales. Țara așteaptă încă reformele mari ale agriculturii și viticulturiei, nu atât în partea lor tehnică, cât din punctul de vedere al ridicărei producătorului, a administrației putrede, a comerțului și desfacerei tuturor produselor în afară, a sănătății, a cooperației integrale și a combaterei acelui flagel care este furtul averei Statului cu anexa lui, risipa. Intre punctele unui program fără nici un titlu pretențios, se poate integra tot complexul de dorinți și de veleități botezate Stat Țărănesc. Inceput a cineva «să treacă de la vorbe la fapte? Când avea putința de a face ceva d. Mihalache n’a făcut nimic. Azi vrea multe dar nu poate! Timpul își deapănă motorul, iar noi îl așteptăm pe.... d. Mihalache! Aurel Varlam Revoluția cămășilor albe După cum au scris ziarele, a început la Craiova, a continuat la Chișinău și se va întinde în toate centrele mari ale țării culminând printr’o extraordinară demonstrație de masse, în București. Zeci de mii de țărani — se zice _ că dau năvală la semnalul de alarmă al d-lui Mihalache, spre a pune temelie „Statului țărănesc” și a asvârli peste bordul puterii, regimul liberal (?!) și „ciocotesc”. Și când ținta va fi atinsă, pe baza noului program al partidului național-țărănesc, toate satele — ca prin farmec, peste noapte— vor deveni... orașe... Deci, a isbucnit revoluția căva fixa industriei prețul pu*mășilor albe contra celor verzi, gului, al sapei și -al bumbacului! ! „Dobinzile vor fi dictate de țărani”! Vom avea țărani grași, nu firavi ca până acuma. Tot d. Mihalache continuă: Vrem ca tezaurul să fie stăpân pe morile din sate și pe iazuri. Vrem școli de unde să iasă gospodine, vrem spitale, vrem doctori, vrem medicamente, vrem altfel de justiție, altfel de jandarmi, altă administrație, etc., etc. Vom ajuta pe țărani chiar de va trebui să le dăm porții îndoite și întreite. Și în concluzie: „Așa este în Italia, Germania și Rusia”. Mulți tresar când aud pronuițându-se numele acestei țări. Nu ne-am speriat cât de puțin. Ne întrebăm însă , la ce fel de importațiuni se gândește d. Mihalache din Rusia comunismului integral când e brune, galbene, etc. și mai ales contra „pantalonilor de pe calea Victoriei”, care n’au binevoit să învețe pe țărani cum să se hrănească, nu s’au apucat să le construiască șosele, să le repare gardurile, să curețele câmpuri de burueni, să le sădească în curți pomi, flori și plante de legume, să le construiască spitale, să-i vindece de pelagră, de scabie, de malarie, să îi facă pe toți știutori de multă carte, și in fine... să dea locul de conducere în toate direcțiunile, mult oropsitei clase țărănești. Iată, o revoluție în toată puterea cuvântului pentru a „îngropa regimul clocnesc”. Numai că revoluțiile nu se fac dând luptătorilor — ori, de ce culoare ar fi ei — „porții îndoite” din bunul statului, ci prin muncă și cinste. Mai ales de cinste trebue să dea exemplu în primul rând, conducătorii curentelor ce vor întronarea unei noi vieți de stat. Ii găsim în partidul național-țârănesc? Spânzurătorile nu vor fi ridicate de d. Mihalache și revoluția pornită cu atâtea surse, se va termina printr’o eventuală venire la putere. Insă aceasta nu e tot una cu îndreptarea relelor de care suferă astăzi nu numai țărănimea, ci toate clasele sociale. Am dori revoluția cămășilor albe pe ogoare, am vrea să transforme milioanele de hectare de mlaștini în terenuri productive, să nu lase nici o casă țărănească nevăruită, să nu mai rămână nici o fereastră nedeschisă, cel puțin două ceasuri pe zi, să nu mai găsim nici o înjghebare omenească unde să nu fie prezentă cartea și nici o curte fără pomi și fară flori. Dar aceasta nu se face cu crâșmarii și satrapii satelor, care populează toate întrunirile politice — de orice culoare ar fi ele — ci cu alți oameni, pe care se vede că d. Mihalache, nu i-a descoperit în timpul guvernărilor național-fă țăzuste. FLOREA CĂRUNTU Proectele de pact aerian LONDRA, 30. (Rador).— La ministerul de Externe englez a fost predat de ambasadorii respectivi proectul unui pact aerian german și un procet francez în aceiași chestiune. Cele două proccte vor fi examinate de guvernul britanic- m Ut scumpa tara, puterea mea de munca s i uubirea mea de iubire. Nicolae Impescu Dintr’o carte veche . Continuăm să reproducem din „Statistica statului” apărută în 1898. Știind ce a fost or, vom aprecia ce este astăzi și ne vom pregăti pentru mâine. Trecutul era o întrecere în muncă, rânduială și cinste. Copiii ascultau de cei mai in vrâstă, elevii și studenții își căutau de carte, nu aveau pretenții să se dirijeze în legiuitori, la rândul lor cetățenii se gândeau la încurajarea celor silitori. Universitatea din București a primit următoarele donațiuni: 1) Fondul Hilkl capital primitiv la 18(19. 100.000 lei, la 30 iulie 1895.. 275.000; 2) Fondul Benli și Baki, capital primitiv la 1837: 1000 ruble, 1000 fiorini, la 30 iunie 8000; 3) Fondul Timescu, capital primitiv la 1892: 90.000 lei, la 30 iunie 1895.. . 90.000; 4) Fondul Halfon, capital primitiv la 1895: 20.000 lei, la 30 iunie 1895: 20.000. Licențiați, de la anul școlar 1865/06 — 1892/93 au fost: 14 la teologie, 704 la drept, 97 la litere, 76 la științe, 20 la medicină cu licență, 333 cu doctorat și 233 farmaciști. Populația în anul 1859: Moldova 1.325.406 locuit.; Muntenia 2.400.921. Această populație a crescut în 1894 la 169.029 loc. în Moldova, 3.205.408 în Muntenia, Dobrogea 174.285 loc. în 1884 la 225.669 în 1894, București de la 121.734 în 1859 la 232.009 în 1894. In anul 1908 am întocmit statistica județului Constanța de la anexare până în 1908 și am găsit că în acești 30 de ani s’au născut 136.264 copii, au murit 77.359 locuitori, rămânând un excedent de 58.905, din cari 39.443 români. Orașul Constanța în acești 30 de ani a dat 29 români excedent. Cultul. In anul 1893 au fost preoți cu patru clase de seminar, 3871, cu opt clase, 114, cu opt clase ,și cu universitatea, 11. Justiția. In anul 1880 au fost 108 judecători cari au dat 44.035 cărți de judecată. Condamnați la închisoare 11.469 și 19.210 amendați. In 1891 au fost 125 judecători de pace cari au dat 77.474 cărți de judecată cu 15.106 condamnați la închisoare și 44.804 condamnați la amendă. Tribunalele corecționale în 1880 din 37.379 preveniți au condamnat 19.523 bărbați și 3.496 femei. Cu știință de carte au fost din cei condamnați 7471; funcționari și profesiuni libere au fost condamnați 3701 în 1880, scăzând la 3316 în 1891. In 1880 se aflau în penitenciare 5090 bărbați și 160 femei. In anul 1880 au fost condamnați la muncă silnică 1056 bărbați și 45 femei. In 1891 au fost 1141 și 35 femei. Din cei închiși în 1880 au fost 183 tuberculoși bărbați și 35 femei și 166 de sifilitici. Au murit în 1880 167 de deținuți. In 30 de ani au murit în închisori 5379 condamnați. Armata. In 1897 au fost la infanterie 1325 ofițeri combatanți activi, 440 in rezervă. Cavaleria cu 442 activi, 220 rezervă. Artileria cu 408 activi, 188 rezervă. Geniu cu 134 activi, 66 rezervă. Marina cu 68 activi, 3 rezervă. Total 2377 activi, 217 rezervă. Ofițeri asimilați în activitate 541 și 545 în rezervă. Trupe au fost: 34 regimente infanterie, 6 batalioane vânători, șase escadroane de roșiori, 11 călărași cu schimbul, un divizion jandarmi București, unul la Iași, o companie de jandarmi pedeștri la Buc și Iași, 12 regimente de artilerie, 2 de cetate și 2 de geniu. In anul 1886 au fost înscriși în tabele de recensământ 60.027 tineri. Recruți prezenți 30.012; recrutați în absență 3462. Amintiți în primul an 9125, în al doilea an 2121. Scutiți pentru diverse boli 3532. Boli nervoase. 117, cu gușe 193, tuberculoză pulmonară 197 și 462 cu hernie, , Dr. Alex. Manolescu Mai multă cumințenie Trăim timpuri în cari surprinderile nu mai cunosc margini, exaltarea vieții politice este tot mai accentuată, unii din oameni cu pretenții de conducători ai partidelor politice, enunță în mod permanent teorii și programe de a căror sinceritate de aplicație sunt ei cei dintâi cari se îndoesc. Campania pentru răsturnarea guvernului începută de d. Mihalache are perspectiva să fie secondată de frontul constituțional mareșalul Averescu-Gh. Brătitianu. Ca o variantă destul de pronunțată apare acțiunea noului partid de sub șefia d-lui Vaida Voevod, acuzând un naționalism sprijinit pe „numerus valahicus”. Trebue să recunoaștem, acțiunea acestui nou partid din punct de vedere al îngrijorării d-lui G. Tătăescu, nu-i inspiră nici un gând de trecere în opoziție, ba din contră poate că îi aduce chiar apă la moară. Cenzura și starea de asediu au schimbat și schimbă în mod permanent aproape cu totul aspectul unei realități sincerei a stării noastre interne, iar silința ce o depune presa, nu numai acela de partid dar și cea independentă de a se descătușa de această dictatură în ce privește difuzarea adevărului, rămâne infructuoasă. Ce apare din toate aceste frământări în lumina realității și care să fie folositor țării? Nimic altceva decât o frământare la care marile mase de cetățeni sunt supuse, în loc să fie lăsate a-și vedea de munca atât de necesară în timpurile de azi. Dacă însă urmărim cu atenție tot ce se spune și se scrie de unii contra altora, dacă luăm aminte mai ales ce se spune și de către cine constatăm că nu sunt alții decât aceia ce împrejurările i-au învestit cu mândra funcțiune de șefi de partid și atunci rămân uimiți de marea diferență dintre acțiune și realitate dintre demagogie și adevăr. De mai bine de 6 ani finanțele statului român, sunt în mare suferință comerțul, industria și agricultura suportă cu greu cârjele pe care sprijin azi trupurile lor firave și istovite de un intervenționism de Stat care are pretențiunea de a reglementa în mod tactice legea cererei și a ofertei. Reglementarea importului și a exportului au ajuns un fel de basm și ca și cum toate acestea nu ar trebui să dea de gândit acelor ce grație unei demagogii sprijinită pe teoria unei false democrații au ajuns acolo unde suntț existența vieții, de toate zilele se îngreuiază tot mai mult. D. Tătărescu obsedat de situația internă din patid, de perspectivele grupării EU și de alte griji și nevoi politice nu are timp să studieze cu capacitatea sa de om de stat dureroasa situație de azi. D. Mihalache crede că, remediul acestei stări de fapt rezidă în statul țărănesc și pentru a justifica și mai bine acest principiu găsește necesar a vorbi aproape în mod permanent de boerii ai căror sclavi au fost țăranii de astăzi, uitând, că la noi nu a existat o clasă boerească ci o elită a timpurilor datorită căreia în perioada de dezvoltare a țării, rolul lor a fost și patriotic și național și organizator și că însuși d-sa ca învățător a avut în mână manuale de istorie de unde a putut reține acest trecut căruia poate chiar d-sa își datorește situația de azi. D. dr. Lupu în loc să fi fost glorios și să fi cules toți laurii unei victorii în chestia Skoda unde trăsese spada, revendică astăzi paternitate unui nou „numerus” acela de „numerus țăranicus” iar d. Madgearu răspunde d-lui D. R. Ioanițescu că nu a subtilizat nici un amendament relativ la desființarea trusturilor și cartelurilor. Ce să mai vorbim despre d. Argetoianu care cere lărgirea conversiunii, de d. Iunian care cere restabilizarea și de d. Goga care așteaptă îngălbenirea foilor de porumbb spre a veni la putere. Ce concluzie poate trage cetățeanul din acest haos. Ce poate cugeta el auzind și citind ce spun și scriu d-nii politiciani șefi de partide și grupări cari se defaimă unii pe alții când țara suferă iar d-lor se ceartă. Primul slujitor al Patriei noastre, acela ce întrupează aspirațiunile neamului nostru, Regele Carol al II-lea n’a pierdut și nu pierde nici o ocazie să nu recomande unirea și înfrățirea tuturor pentru scoaterea din impas a țării. Ascultați 1 d-lor fruntași ai vieții noastre politice, oprițivă de pe drumul demagogiei uniți-vă sub sceptrul lui mândru, împărtășiți cu el dorința lui pentru binele și prosperitatea patriei, ascultați-1, el este înțelept, urmați sfatul lui dacă în adevăr nu căutați interese politice și de partid ci pe acelea pentru îndreptarea sîărei dureroase de azi. S. N. ENESCU 1