Epoca, septembrie 1935 (nr. 1975-1999)
1935-09-01 / nr. 1975
No. 1975 3 lel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI]! RECLAME și INSERȚII ce primesc la editația ziarului și la tete agențiile de publicitate Telefon: 3.82=11 Duminica 1 Septembrie 1935 tutm 22. Sar al partidului conservator. Fondat In anul 1885 de MISOLAE FILIPISCO fii scumpa tara, umerea mea ae munca si puterea mea le iubire. NiceiKrinpesco N’am apucat bine să învinuescă autoritatea de slăbiciune, față de toți tulburătorii ordinei sociale și iată că, printr’un reflex al unei energii renăscute, guvernul a expulsat în câteva ore pe un domn Friderich Weber. Acest maestru cântăreț, pripășit la noi, știind că în țara tuturor îngăduințelor străinul poate lucra nestingherit împotriva statului care îi dă ospitalitate, s’a pus pe lucru. Sub firma de corespondent al lui „Voelkischer Beobachter” îndrăznețul individ a cărui obrăznicie era în raport direct cu cu vârsta lui înaintată, s’a amestecat în politica externă și în cea internă a țării crezând că, dacă crucea încârligată își are slujitorii români, poate și dânsul să pună tămâie în cătia hitlerista. De câtăva vreme, acest agent propagandist german, își încerca priceperea dând sfaturi de apropiere către Germania și — după cum s’a dovedit — fiind unul dintre activii agitatori printre populațiile germane din țară. Mai mult chiar, individul, pe lângă sfaturi, ar fi împărțit cu aceeaș dărnicie și ceva argumente cu clinchet metalic. Cui și cât, va trebui să fie cercetat. Dacă noul regim al celui de-al treilea reich, reîncepe rușinoasa campanie de corupție pe care am cunocut-o când cu izbucnirea războiului mondial, izbânda nu va mai fi aceeaș. Individul Weber voia să cucerească laurii faimosului domn Hennenvogel care, dispărut până mai acum câțiva ani, a îndrăgit din nou țara in care făcea pe agentul corupător. Sunt rușini care nu se pot repeta. Toleranța, împinsă la nepăsare, cu care se vine în ajutorul acestor primejdioși agenți pentru ca slujiȘîe cu tărei politici, este criminală. Să vezi defilâxul pe străzile Chișinăului, în capul unui grup de nou-născuți național-creștini români, pe acel neobrăzat hitlerist întrece orice închipuire. Svastica germană a fost înființată de cuziști și dacă ea își lovește privirea pe toate zidurile aceasta nu înseamnă că Weber poate defila aci la lumina razelor ei pornite din Berlin, și sub ochii consulului german. Acolo va fi ea simbolul oficial, aci încă nu și mai va! Faptul intervenției guvernului german prin reprezintantul său act, în această măsură de ordin intern și imediata expulsare a unui supus român din Germania, dovedește amestecul — pe care nu-l putem primi — al reichului în treburile noastre. Nu putem decât socoti bună măsura luată de guvern. Dacă s’ar proceda mai des cu aceeaș repeziciune și aceeaș demnitate, de câte ori secături străine își vîră nasul în așezarea noastră a statului multe neajunsuri ar fi înlăturate. Dacă românul are o însușire este aceea că nu se amestecă în treburile vecinilor. Suntem înconjurați de dușmani. Nu le cerem să-și schimbe felul de dragul nostru. Putem discuta și judeca cele petrecute la ei dar niciodată nu încercăm în casa lor mișcări protivnice unei stări care ne displace. Căutăm să o stăvilim însă la hotare. Acelaș lucru le cerem și față de noi. Am plătit scump lecția din 1914. Oricât am fi uitat din ea totuși ni aduce ceva aminte, ceea ce s’ar părea că Germania a uitat. Cămășile cafenii din Chișinău i-a deservit cauza. Naționalismul nostru n’are nevoie de ele și de câte ori se va ivi un Weber se vor găsi mâini să-i tragă urechile și picioare, să-l însoțească prin Budapesta la Berlin... Emanoil Hagi Masco Iarăși străinul să nu dramatizăm ■n y * Pare că presa românească manifestă o stabilitate excesivă în materie aviatică- Nu e chip să se prăbușiască vre-un zburător, închizându-și visurile și elanul între patru scânduri, ori să ardă vre-un avion, fără ca ziarele să nu dea drumul îndată, strident, trâmbițelor de alarmă. D. subsecretar de stat al aerului a ținuit să sublinieze, în declarațiile pe cari le-a făcut ori ziariștilor, această exagerare. De ce neapărat alarmă? Merge omul cu carul cu boi și de acidente tot nu scapă. Cu avionul prăbușirile sunt fatale. Intr’un an n’am înregistrat decât 43 accidente. E mult? „Accidente numeroase se întâmplă și aiurea, fără însă să se dramatizeze lucrurile. Perioade grele au încercat și alții, chiar dacă n’ar fi să reamintim decât că acum o săptămână într’o singură zi aviația militară cehoslovacă a avut trei avioane distruse și cinci piloți observatori omoriți”. Așa a vorbit d. Caranfil,. Prin urmare sântem în normal și ar fi bine să ne desbărăm de obiceiul alarmei și al dramatizării! Dar d. subsecretar de stat al aerului nu s’a mărginit numai la această fugară lecție de ținută și de încadrare în realitate, administrată ziarelor. D-sa ne-a spus câte ceva și despre pricinile ultimelor dese accidente. Să le vedem: în primul rând ar fi o întreținere insuficientă. Au fost prea comprimate bugetele întreținere ale ultimilor ani- de Vin apoi, lipsa mecanicilor, insuficiența antrenamentului, greutatea procurării pieselor de schimb. Nu de mait ne spunea aceleași lucruri și d. Radu Irimescu, fostul subsecretar de stat al aerului, >i sânt toate șansele să nu le repete și succesorul d-lui Carasfil. Scăderile mult constatate și strigăte cu voce tare chiar de oficialitate, nu numai că n’au fost imăturate, dar s’au și adâncit. Nu este admisibil să se mai poată constata azi asemenea lipsuri ale aviației românești. Prăbușirile trebuiau de mult reduse numai la o singură pricină: fatalitatea- De ce să fie bugete comprimate acolo unde se impune buget larg? De ele să nu fie mecanici, de ce să fie antrenament cu lingurița, de ce să fie greutăți în procurarea pieselor de schimb? Sânt piedici de neînvins în înlăturarea acestor lipsuri? Să înțelegem odată nevoii a da aviației toate fondurile material și de personal, atât câte trebuie pentru a o prni în ritmul vremii. Oricât și ori de unde, cu o singură condiție: nici un leu să nu fie irosit. N’au fost devize pentru piesele de schimb cari trebuiau aduse de peste hotare? Tragică constatare. Să se fi dat sperț și s’ar fi găsit! E timpul să ne desmeticimși cu voia d-lui subsecretar al aerului, este necesar încă, la fiecare acident, oricât de neînsemnat, să „dramatizăm”. Tot în falsificăre. Toată truda omenească este pentru un codru de pâine :și cum să nuți fie necaz că ei găsesc comercianți și fabricanți care nu numai că îți fură banul, dar îți dă otravă sadea în schimbul banului muncii. Am dat acum două zile cifre care ne-au arătat în ce mare măsură sunt falsificate alimentele de primă necesitate, ca laptele, uleiurile vegetale, cafeaua până și laptele bătut, etc. etc. Da, la noi ca și aiurea, sunt oameni egoiști, care nu se gândesc la nimic alta, decât la punga și stomacul lor. Deosebirea însă este, că la noi nu se prea iau măsuri de înfrânare. Pe când în altă parte, electoratul, hatârul, intervenționismul remunerat, nu sunt în uz — pe când la noi sunt în floare. Și încă ceva, în alte părți cetățenii reacționează, la noi — „lasă-mă, să te las”. Dacă noi suntem minori, e datoria părinților noștri obștești de la treburile comunale să apere dânșii pe nevârstnici. Controlul alimentelor și băuturilor este insuficient din lipsă de personal. Din experiență, ca fost medic sanitar, știu cât e de migălos luarea probelor pentru analiză. Formalități multe. Trei procese verbale de fiecare probă, pecetluirea lor, împachetarea, expedierea prin poștă, apoi discuție cu fabricanții, cu vânzătorii de ce îi necăjești — îți dau a înțelege că sunt dispuși să cadă la învoială. Controlul permanent al alimente chestia alimentelor lor și băuturilor este tot atât de important, — dacă nu chiar , mai de seamă — decât multe lucrări de pur lux, ce sunt în curs de executare și care înghit sute și sute de milioane. Lumea fiind sănătoasă va putea munci, ca să satisfacă toate gusturile drepte și nedrepte ale celor norocoși din fruntea bucatelor. Și dacă nu o vor face, să o facem noi cetățenii. Dr. Alex. Manolescu întrevederea Pope-Laval PARIS, 30 (Rador). Senatorul american Pope a avut astăzi o lungă întrevedere cu d. Laval. Primind apoi pe reprezentantul Agenției Havas, d. Pope și-a expus concepția sa asupra raporturilor dintre Statele Unite și Europa. „Sunt mulți ani de când repet, a spus d-sa, că singura soluție hotărîtoare a problemei păcii este realizarea unui sistem de garanții internaționale. Iată de ce am fost unul din cei mai călduroși partizani ai aderării Statelor Unite la Curtea permanentă de justiție internațională din Haga și iată pentru ce am depus pe biroul Senatului american o propunere favorabilă intrării Statelor Unite în Societatea Națiunilor în anumite condițiuni”. Apărătorii d-lui Argetoianu Un prieten al d-lui Argetoianu încearcă să ne înfățișeze argumentele cari au determinat acțiunea părintelui conversiunii. Zadarnică pierdere de vreme. Diletantismul fostului ministru de finanțe nu poate fi umbrit de aceste tardive apărări și nici nu se poate corecta adevărul că d. Argetoianu s’a lăsat doar purtat de valurile demagogiei. Dar nu pentru a face această constatare, la îndemâna oricui, ne oprim la scrisele d-lui Stoianovici din „Dimineața” de azi. D. Argetoianu clarvăzător, și chiar cel mai luminat dintre economiștii europeni ai vremii noastre, cum ni-1 prezintă d. Stoeanovici. — nu vom face glumă să cercetăm această ..glumă! Dar vom reține din apărarea amicului d-lui Argetoianu, următoarele constatări: „Atingerea contractelor lovește în adevăr categorii întregi, dar prin măsura luată societatea se menține pentru ca viata să poată reîncepe normal. Atingerea contractelor fiind făcută in interesul general al poporului, era indicat ca și creditorii săraci atinși de conversiune să fie despăgubiți măcar în parte de pierderile suferite, in urma aplicațiunii exproprierii. Va veni poate o zi când și această problemă va fi examinată, nemițăndu-se cere echitabil sacrificii numai unora dintre cetățeni, pentru ca profitul să fie mai ales al altei categorii de cetățeni de pe urma unei reforme indispensabile liniștei țării. Dacă poporul a acceptat patru sute cincizeci milioane anual in buget pentru ca Institutul nostru de emisiune să fie ferit de efectele rele ale conversiunii — va accepta desigur și o despăgubire pentru creditorii cari nu au cu ce amortiza in patrimoniul lor pierderea încercată prin conversiune. Aci problema lichidărilor a avut de înfruntat argumentele legitime ale anticonversioniștilor și sunt alături de ei pentru a spune că argumentul lor e puternic și valabil. Această lipsă de despăgubire a creditorului, care nu are alte mijloace de existență , este un defect mare al conversiunii datoriilor. Intr’o țară in care douăzeci de ani după război dăunani de război, care au suferit pierderi in folosul apărărei țării — nu au fost încă lichidați, se poate prevedea încă douăzeci de ani până când problema, justă și echitabilă, a reparării consecințelor, inechitabile ale conversiunei să fie luată măcar in considerație. Problema insă există și trebue s'o menționăm dacă voim să fim obiectivi’". După cum se vede, unele mici concesii in favoarea celor cari au combătut conversiunea, in general, și în special așa cum a făcut-o d. Argetoianu. Regretăm însă că nu putem face și noi apărătorului d-lui Argetoianu concesia pe care ar dori-o „In definitiv, spre d. Stoeanovici, teoria d-lui Argetoianu era simplă: lichidarea trecutului se putea face prin atingerea adusă monedei, sau prin atingerea adusă contractului”. D. Argetoianu a ales al doilea rău. Dar se pune întrebarea: Ta înlăturat pe cel dintâi? Cine vrea să răspundă cinstit acestei întrebări cântăresc îndaă, exact, și valoarea argumentării appărătorului tardiv al d-lui Argetoianu. Bikini tSlbi Ion Brezeanu După ce o viață întreagă neîntrecutul său talent a redat pe scenă cu atâta subtilitate și cu atâta artă melodrma societății românești, i-a fost dat lui Conu Iancu la bătrânețe să trăiască acvea comedia caragelească. Probabil sub imboldul unei refulate pasiuni teatrale, istețul primar de acum al Sinaiei, l-a silit pe bătrânul actor să devină personagiu de teatru, alături de autentica sa creație și in viața lui, care se voia liniștită, de pensionar. Ceea ce, de altfel, a reușit pe deplin, căci „piesa ce se joacă acum în reședința regală din valea Peleșului, depășește cu mult tot ce a reprezentat la noi teatru, în materie de comedie socială. Subiectul se cunoaște: Sinăenii s-au hotărit cândva, ca prin subscripție publică, să ridice un bust, încă în viață fiind, artistul Brezeanu, cel mai reprezentativ actor al nației. Inițiativa a și fost tradusă în fapt iar bustul desvelit cu solemnitate oficială a fost instalat intr’unul din locurile centrale ale orașului. Toate bune până aici. S’a schimbat însă guvernul. Veți întreba poate, ce are a face guvernul cu statuia. Are! Căci in locul d-lui Ionescu a venit primar al Sinaiei d-l Mateescu. Mai bine zis a venit apa la moară și d-lui Mateescu, cel care așteptase atât până să arate public cine-i mai mare în Sinaia. Și după tipicul tradiției politice românești a inceput să arate. Adică, jos cu ce-a făcut lonescu, trăiască ce face Mateescu. Concepția edilitară a d-lui Mateescu este: closetele întâiul io fi suferind de stomac poate!). Tradusă în fapt „concepția“ a luat următorul aspect: s-a dat jos bustul d-lui Brezeanu. (Se făcuse doar când era primar țărănistul Ionescu) și a început să se instaleze în locul lui un closet. Deci jos Brezeanu, sus closetul. Ca să arate insă d.. Mateescu că-i om subțire și profitând de ocazia că modelul statuii trăia, l-a poftit frumos pe model să vină să-și ridice întruchiparea, asigurându-l totodată de stima personală. Modelul, adică Conu. Iancu, neștiindu-se câtuș de cât proprietar al bustului și nevoind să-și însușiască un bun, ce nu-i aparține, chiar dacă (să zicem) îl imortalizează, nu s-a conformat amabililor rânduri ale primarului. Ca o consecință directă a acestui refuz statuia odihnește azi intr'una din magaziile primăriei, urmând ca, după cum a declarat d. Mateescu, cu toată autoritatea cu care e investit, să hotărscă în viitor, după cum vor cere interesele comunei, de soarta statuii. Se pare însă că soarta ii este pecetluită acum, căci într'un interview d-sa a spus răspicat că interesele comunei (pe care cu atât cinism le-a profanat Ionescu-țărănistul) se opun instalării unei statui de actor pe teritoriul său. Căci, în definitiv, cum a spus d. Mateescu, ce-i un actor? „Cineva care repetă pe autor. Deci cel mult Sinaia admite statui de autori, nu de actori“. Așa că la bustul lui Conu Iancu vor privi de acum înainte șobolanii și păianjenii. „Subiectul piesei“ e redat absolut conform realității. Vizitatorii Sinaiei sau cititorii cotidianelor noastre, care au urmărit cazul pot să confirme că lucrurile se petrec exact așa. De acord că „piesa” este foarte reușită. Numai că ea sdrelește, gratuit, sufletul unui bătrân actor de geniu, care și-a închinat o viață de om, teatrului românesc. El nu s-a rugat de nimeni să-l cinstească, nici mai ales, să-l etrnizeze în bronz. Dar după ce-i dai iluzia acestei cinstiri, să-i arunci bustul la gunoi și pe același loc să să,pi closet, este o batjocură pe care, măcar pentru respectul bătrânețelor sale Iancu Brezeanu nu o merita. MIHAIL C. GHEORGHIU *___IHLgg Tragedia aviației Aviația noastră trăește de câtva timp zile negre. In timp de numai o săptămână, trei catastrofe, una mai grozavă ca alta, a îndoilat țara. In fața atâtor nenorociri, stai crucit, neștiind ce să mai crezi. Abea se întâmplă accidentul căpitanului Cojan și a mecanicului. Costulea, când altă nenorocire are loc la fabrica de avioane I. A. B., din Brașov, unde sunt omoriți și schilodiți mai mulți lucrători, în urma prăbușirii unui planșei de beton. Dar moartea nemiloasă nu s’a mulțumit cu atâtea victime, mai vroia una, și și-a înfipt ghiarele în tinerețea locotenentului Ionescu-Beu. Mintea stă în loc, toate s’au întâmplat într’o atare împrejurare încât nici nu știi pe cine să tragi la răspundere. Căpitanul Cojan moare în urma unei sincope survenite în timpul sborului. Aci putem spune ceva. .Căpitanul și-a exprimat încă înainte de sborul fatal, că nu prea se simple bine. De ce a lăsat atunci să sboare de cei din jurul lui? Oare în timpul sborurilor de la Băneasa nu se găsește nici o autoritate care să intervie în asemenea cazuri? Accidente din genul acesta s’au mai întâmplat în aviația noastră, dar nu s’a luat nici o măsură. In străinătate există un control medical foarte sever, care se face în fiecare zi înainte de sbor, fie la antrenamentul de după amiază fie dimineața. Ar trebui și la noi să se institue acest control, mai ales când știm că s’au întâmplat atâtea accidente din această cauză, care este destul de stupidă. Dar la noi mai trebuesc câteva victime, până ce cei mari se hotărăsc să pune în aplicare ceva care să scutească atâtea familii de durere și statul de Í ii tiac tic: IC '• i' • • t *. ''' preferabile. In cazul de la Brașov, vedem vechea meteahnă de care suferim de atâta vreme; lucrarea de mântuială, fără pic de conștiință. De unde când s’a întâmplat nenorocirea era găsit vinovat inginerul Gane, acum văd că iese basma curată, țapul ispășitor fiind un lucrător, care nici nu poate să se apere, că a murit sub dărâmături. Dar cum poate cineva să creadă că un simplu lucrător, a avut curajul să scoată partea lemnoasă ce asigură închegarea cimentului? Și o minte de copil vede blufful. Ga mai în toate anchetele noastre, peste tot se întinde mușamaua. Aceste produse vor fi totdeauna la înălțime în țara asta, până se va ivi un Vlad Țepeș. Aruncând o privire asupra accidentului care a răpus viața locotenentului Ionescu-Beu, vedem aci fatalitatea. Acrobat desăvârșit, el cade victimă propriilor sale calcule. Accidentul acesta amintește de cel întâmplat regretatului locot. Oculeanu, care moare in urma unei aprecieri greșite a înălțimii, pe când executa un looping. Ambele accidente s’au întâmplat pe avioane de vânătoare prototipuri S. E. T. X., ambii piloți fiind piloți de încercare la fabrica de avioane S. E. T. Se pare că uzina Ing. Zamfirescu, este urmărită de o crudă fatalitate. Acum doi ani, uzina construește un prototip de vânătoare pentru a fi prezentat guvernului român, cu scopul de a comanda aceste avioane pentru antrenamentul piloților de vânătoare. Pe atunci era pilot de încercare al fabricei locot. Oculeanu, aparatul dovedise foarte bune calități și urma să fie prezentat comisiei examinatoare. Soarta însă a vrut altfel. Locot. Oculeanu, în urma unui looping, nu apreciază îndeajuns distanța, se oprește cu botul în pământ. A fost una din pierderile dureroase suferite de aviația noastră. Acum se întâmplă accidentul locot. Ionescu-Beu, pilot încercat, care prin calitățile sale a fost ales ca pilot de încercare la uzinele S. E. T., unde împreună cu căpitanul Gogu Ștefănescu, încercau tipurile fabricei. Și a fost dat, ca și acesta să sfârșească tot pe un avion de vânătoare S. E. T. Curios cum cei mai buni aviatori ai noștri și-au găsit moartea în diverse accidente. La multe sunt vinovați cei care au în mână soarta aripilor noastre, la celelalte, poate piloții noștri care s’au încrezut prea mult în măestria lor, sau, cine știe, ce s’a întâmplat că mașina sburătoare și-a înclinat aripile sdrobind în furia ei un trup care radia de bucurie cu câteva clipe mai înainte. Multe din accidente rămân un mister. Dar față de cât se sboară la noi, accidentele sunt prea numeroase. Nu se poate să nu existe o defecțiune, care mereu lovește aviația noastră. Vedem accidente cauzate de cei care numai stau și privesc cum sboară alții, dar nu-i vedem sancționați. Personalul nostru de întreținere lasă de dorit. Când mecanicii își su fac datoria, nu se rup comenzV H &£ h' y$. 'A'-: voarele de ulei.Cazul sublocotenentului Agarici, locot. Dobrențiu). Apoi cei care au grijă de aviația noastră, n’ar trebui să lase să se sboare pe avioane ce urmează a fi reformate. Și dacă se întâmplă prea multe accidente din cauza acrobațiilor (deși știu că sunt necesare), ar trebui să se interzică unele din ele, care cer atât aparatului cât și pilotului sforțare și îndemânare puțin comună. Cei care vin la sbor să li se facă vizită medicală în fiecare zi, și să fie opriți de a sbura cei care nu sunt în condițiuni fizice bune.Sunt lucruri care cu puțină bunăvoință se pot face, scutind familiile de jale iar țara de pagube. REMUS IONESCU ia furnizează cărbuni italieii MADRID, (Rador). Ziarul „El Sol” anunță că a sosit in Spania o delegație oficială italiană pentru [UNK] a studia posibilitățile de cumpărare de cărbuni și brichete spaniole. Acest demers se explică prin dificultățile pe care Italia le întâmpină in Anglia, in urma măsurilor restrictive valutare luate de guvernul italian. Ziarul scrie că, dacă s’ar putea stabili modalități acceptabile de vânzare a cărbunelui spaniol în Italia, s’ar soluționa grava criză care domnește in industria minieră spaniolă. Ziarul ține să precizeze insă, că riscurile comerciale sunt foarte mari, întrucât cercurile financiare spaniole se indoesc asupra posibilităților de plată ale Italiei. Vechea societate academică română „Junimea” din Cernăuți a înțeles că acum în timpurile de acută criză morală prin care trece azi întreaga societate omenească este mai necesară ca oricând o activitate culturală cât mai intensă. Pășind pe linia de conduită a verdnicilor ei înaintași „Junimea” a înființat vara această prima „Universitate liberă” din Bucovina la Câmpulung. E locul să amintim aici că inițiativa înființării cursurilor Universității din Vălenii de Munte aparține de asemenea unui bucovinean — regretatului George Tofan. Prin străduințele titanice ale d-lui Teodor Narbaru, președintele secției literare a „Junimii” programul Universității a fost alcătuit. Cursurile au durat o lună de zile. Intelectualii din orașul și județul Câmpulung, cad în afară de discursurile politice abia dacă aveau ocazia să audă una sau două conferințe pe an, au avut prilejul să se adape o lună de zile la un izvor dătător de cultură care i-a înviorat sufletele. Cursurile s-au ținut în sala festivă a liceului „Dragoș Vodă” din Câmpulung, fiecare conferință având public foarte numeros. Conducerea Universității a avut-o de Teodor Maricaru. In afară de d-sa, în comitetul de conducere al Universității s’au remarcat printr’o muncă intensă și desinteresată, următorii studenți junimeni: Huciu Orest teolog, deținând postul de casier al Universității, Breabăn Mircea secretarul Universității și Cohul Vasile. In afară de aceștia trebuie să menționăm munca depusă de harnicele junimente d-șoarele Coca Doroftei, Amira Sbiera, Coca Brăescu, Silvia Pleșca și Aspazia Sbiera. Această mână de tineri studenți și studente juniment condusă cu pricepere și tact de d. Theodor Maricaru, renunțând la toate petrecerile și distracțiile oferite de vacanță, s’au încumetat să conducă Universitatea liberă din Câmpulungul Moldovenesc. Și dacă munca lor n’a fost zadarnică și scopul cursurilor a fost atins, aceasta se datorește publicului Câmpulungean care înțelegând scopurile înalte de moralizare și culturalizare profesate de Universitatea liberă, a dat cel mai larg concurs acestei înalte instituțiuni de cultură. Universitatea liberă trebue să fie recunoscătoare fostului președinte al „Junimii” minstrul Muncii Ion I. Nistor, rectorul Universității Caroline din Cernăuți care a inaugurat cursurile Universității și care a dat cel mai larg sprijin moral și material meritând cu drept cuvânt numele de ctitor al acestei Universități. Societatea „Junimea” de sub preșidenția d-lui Pavel Săhlean este hotărîtă ca să facă din Câmpulungul Moldovei un al doilea Văleni de Munte a României prin permanentizarea acestei Universități libere. Această instituțiune care este un produs al energiei constructive a tineretului studențesc a fost încurajată și felicitată prin telegramele Majestății Sale Regelui Carol II, a d-lui prof. Univ. Iorga, a d-lui Al. Lapedatu președintele Academiei Române etc. In al doilea rând Universitatea liberă a „Junimii” trebue să mulțumească profesorilor universitari cari la chemarea „Junimii”, din care mulți dintre ei au făcut parte, s’au grăbit să-i dea concursul prin conferințele lor. D-l ministru Ion I. Nistor, rectorul Universității din Cernăuți a deschis, după cum am anunțat, aceste cursuri conferențiind despre Vornicii Câmpulungului, aducând importante contribuții istorice locale despre cari am vorbit la timp. Profesorul Virgil Bogdan-Duică, Timișoara, despre: Caracteristica timpului nostru în care evidențiază curentele noi filozofice de origine franceză pentru a demonstra teoria relativității. Prof. univ. Traian Brăileanu, Cernăuți, conferențiază despre: Concepția spiritualistă în viața socială arătând că toate mijloacele și legile sunt insuficiente pentru a crea o societate ideală dacă le lipsește credința ca o emanație a sufletului. D-sa face apoi o lungă incursiune în viața primitivă, a popoarelor de unde aduce o serie de exemple formulând principiile tezei susținute. D-l prof. univ. Vasile Grecu, Cernăuți conferențiază despre: Arta bisericească în trecutul Moldovei făcând pe larg descrierea mănăstirelor din Bucovina și în special a mănăstirelor din Bucovina și în special a mănăstirilor din Moldovița și Humor. D-l prof. univ. Cristea Geagea, Cernăuți. Din trecutul Aromânilor, unde după ce face istoricul acestor români răzlețiți peste hotare și care se vor uni cu timpul în Balcani susține ca singura soluție de salvare a lor ar fi colonizarea acestor aromâni in țară. Aromânii de altfel au marea calitate de a fi negustori eminenți, însușire ce ne lipsește nouă și care numai prin ei am putea să ne-o dobândim. Prof. Arcadie Dugan, Cernăuți: Traiul studențesc de altă dată, conferință în care a fost expusă viața studențească dinainte de războiu și societății românești academice ca: Petru Maior din Cluj, România Jună din Viena și Junimea din Cernăuți. Conferința aceasta a remarcat apoi luptele naționale ale studențimii pentru trezirea conștiinei naționale mai cu seamă în Bucovina unde se ducea lupta pentru tricolorul românesc. D-nul prof. Teodor Balan. Cernăuți: Documente câmpulungene. Face istoricul orașului Câmpulung utilizând bogata sa colecție de documente pe care le-a cules în decursul timpului din partea locului aducând multe lucruri necunoscute. S. S. Părintele Dr. Păsăilă: Cărări spre ideal, pune importanta teză creștină de spiritualizare a vieții care trebue să tindă spre idealurile veșnice și absolute. Prof. univ. Romul Gândea, Cernăuți: Drepturile istorice ale Românilor pe aceste plaiuri, în opere arată vechimea Românilor aci în Răsăritul Europei, vechime în care nu suntem întrecuți decât de Albanezi. Face apoi un expozeu asupra vechimei celorlalte popoare care sunt venite mai târziu. A doua conferință a d-lui Gândea a fost: Ideia națională de după războiu, unde credințează cum se manifestă naționalismul la popoarele civilizate din Apus, Englezi, Francezi, Germani și Italieni cari pun nația mai presus de orice in lume. Prof. Dr. M. Săhleanu, Cernăuți: Preistoria Bucovinei iar profesorul Victor Țăranu Bolgrad: din comorile literare ale poporului român. D-nul prof. Dr. I. Bilețchi, dir. liceului din Câmpulung, Dacia în secolul VI după Chr. In ultima săptămână s’au mai ținut următoarele conferințe: Dr. Max Ilacman prof. universitar Cernăuți, vorbește despre: Viața și opera mareșalului Pildsudski, marele înfăptuitor al Poloniei de astăzi, născut în 5/XII-1867 din părinți mazili face liceul la Vilna și Harcov, participă la mai multe manifestații revoluționare înființează asociațiuni de propagandă subversivă polonă în urma cărora este arestat. El organizează după eliberare Polonia luând puterile statului în mâna sa, având două griji principale: Organizarea statului în interior și consolidarea granițelor. Cu ajutorul Franței reorganizează armata în 1921 ocupând deja soviete restul Galiției, la fel procedează și cu Wilna. In interior el asigură suveranitatea Poloniei dându-i un parlament în sfârșit el săvârșește ultimă faptă mare dând lovitura de stat din 12 Mai 1926 după care e ales președinte al Poloniei care post îl refuză dedicânduse până la finea vieții cu organizarea reală a cărții constă în dinamis-Polonia un stat in rând cu toate marile puteri din Europa. După sute de ani in Polonia renăscută se deschid porțile gropniței din Cracovia pentru a-i primi trupul. Prof. Univ. Alex. Procopovici, vorbește despre carte culturală și educație și anume arătând că valoarea reală a cărții constă în idinamismul intelectual și afectiv care emană din ea. Cultura individuală este suma experiențelor unui individ. După ce ne arată evoluția tehhnicii cărții ne indică timpurile și citadelele prime care au dat cărți prestigiul principal în cultură. In decursul veacurilor cartea a fost aceea care a ținut trează conștiința unității noastre sufletești pregătindu-ne pentru săvârșirea visului milenar al tuturor românilor într-un singur stat național. Prof. Juvar Bey, fratele regelui tribului de Gelu din Asiria, conferențiază despre istoria civilizației și a culturii asiriene, arătând că cultura asirianâ stă la baza culturii Europene verificând-o prin vechimea ei cât și prin felul cum a știut să impună culturilor noi occidentale. In cursul războaielor duse între asiatici, perși, turci și arabi bieții asirieni au avut soarta celor mai năpăstuiți fiind masacrați fără milă și jefuiți. Conferențiarul explică apoi problema creștinismului asirian care e gata să moară dacă nu va fi susținut in fața puhoiului mahomedan. — evi — Scrisori din Bucovina Universitatea liberă din Câmpulungul moldovenecs