Epoca, septembrie 1935 (nr. 1975-1999)
1935-09-15 / nr. 1987
No. 1987 3 tei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ©UCUKEȘTI, PASA6IUL ROMAN { INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII de prințese la ad trasa ziarului și la tMțl agențiile de publicitate Telefon: 3*82-11 Duminică 15 Septembrie 1935 Ziar al partidului conservator. - Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU lira și „Moșul“ 4 " . — Din cele proaspăt scrise de corespondentul din Drăgășani al ziarului ,Curentul”, s’ar părea că ne apropiem de un desnodământ deosebit de însemnat în ce privește seria minciunilor. Lângă Drăgășanii din Vâlcea „Moșul” a coborît din nou în Șușani vorbind de astă dată cu o femeie Ioana Ilie Răduț. Această arătatre tot în Oltenia blagoslovită (a noua din seria cunoscută mie) ar dovedi, dacă ne uităm pe harta țării, că dela Maglavitul de pe Dunăre, prin Roșienii Romanaților ajungând acum lângă Drăgășani „Moșul” se tot apropie de scaunul episcopiei la Vâlcea. Să nădăjduim că se va îndura să stea de vorbă ,și cu un preot. Mărturisesc că nu înțeleg ce așteaptă preoțimea să găsească și ea un „speaker” ? _ De patru ani în șir, între < și 8 Septembrie, femeia a stat de vorbă cu Dumnezeu, care nevoind să intre în casă a cerut la prima întrevedere un Scaun să se odihnească. Se vede că acel scaun a rămas afară sub dudul unde fusese așezat, timp de 4 zile, căci femeia în ziua de 6 Septembrie, ieșind în ogradă dat de „Moș” stând pe același scaun. După ce i-a spus că acel scaun pe care va trebui să-l acopere cu o pânză albă să-l ducă în altar, a înaintat câțiva pași și a început să se înalțe către cer învăluit în Mai este apoi vorba de nouri, cinci mătănii înspre răsărit, pentru a fi iertată de faptul că tăinuise vedenia, și de spargerea unei ferestre în zidul locuinței, tot către răsărit. Iată ce îngrozitoare prostii nu este dat să cetim în ziare care vorbesc în numele civilizației moderne. Ce ar fi redat ca un fapt divers din domeniul psihiatriei nu ar fi nimic de zis, dar ar povesti sub titlul de „Minunea din Șușani-Vâlcea” întrece orice glumă îngăduită. Suntem sătui de „coborîrile” Dumnezeirii. Și pentru a pune vârf nebuniei, preotul a trimis să se aducă scaunul cu pricina, a slujit în fața acelor bucăți de scânduri și cu alai la așează în altar. Se poate oare o mai grozavă nesocotire a credinței? Dacă în Buzău nu se luau măsuri împotriva rotarului șarlatan am fi avut un nou obiect de cult religios: o spiță de roată! La Șușani vom avea un scaun pe care a șezut Dumnezeu. Și cerem distrugerea Etiopienilor sub cuvânt că sunt sălbateci fără a ne gândi că in Abisinia existau biserici creștine în vremea când noi n’aveam încă așezare de stat! Preotul Nicolae Iliescu după ce a slujit sub dud, pe locul unde fusese scaunul, a explicat mulțimii prin cuvinte simțite importanța acestei minuni — zice corespondentul din Drăgășani, al ziarului „Curentul”. Păcat că nu i se reproduc acele cuvinte. Dar ce vină se poate aduce bietului popă de țară când atâția alți teologi au înfiat șarlatania maglaviteană, nesocotind pe celelalte „arătări”! Din toate aceste glume de bâlciu cari vor avea urmări tocmai contrarii celor așteptate de biserică, se desprinde dureros amestecul P. S. episcop Vartolomeu pe care eram obișnuiți să-l socotim printre cărturarii conștienți. Dar sfinților părinți nu credeți că farsa și-a depășit marginele îngăduite? Noi să apărăm batjocorirea Dumnezeirii? Oare „credința este înțeleasă numai de țărani? Dar în numele lui Dumnezeu pe care îl necinstiți, îndrumarea către cele sfinte vine tocmai de la cărturar. El tălmăcește abstracta Dumnezeirii căutând să facă înțeles prin mijloace demne de asemenea subiect. Acestuia nu-i luați credința ce-i rămâne prin exploatarea duhurilor slabe. Lăsați pe profitorii de tot soiul să-și facă treburile interesate dar împedicați pe preoți să fie și ei părtași la scăderi din cari cu greu se vor ridica. Tăcerea de astă dată este primejdioasă iar când se va mai vorbi de pierderea credinței se va răspunde cu Maglavit și celelalte rușinoase născociri bolnave, încă două, trei coborîri și chiar neghiobii vor pricepe. Emanuoil Hagi Mosco Mica înțelegere și Liga Națiunilor PRAGA, 13. (Rador). — Agenția Ceteka“ transmite: Toate ziarele subliniază importanța declarațiilor făcute la Geneva de d-ni Hoare și Laval. Cehoslovacia și Mica înțelegere primesc cu satisfacție unitatea frontului franco-britanic, care înseamnă întărirea idealului Societății Națiunilor, pentru pacea europeană. Corespondenții din Geneva ziarelor cred că strângerea legă aiturilor dintre Anglia și Franța înseamnă o apropiere permanentă a acestor mari puteri în vederea salvării securității în Europa Centrală, chiar in cazul când litigiul italo-abisinian ar degenera intra un conflict armat și ar avea repercusiuni în Europa Centrală. Limpedea declarație că cele două mari puteri occidentale rămân hotărâte în favoarea unei organizări securității colective este considerată ca fiind extrem de importantă, oricare ar fi sfârșitul litigiului italoabisinian. Presa cehoslovacă observă că, din acest punct de vedere, Mica înțelegere rămâne mereu hotărâtă să participe la pactul dunărean. Gestul neașteptat al Angliei și Franței în favoarea unei întăriri a principiilor cuprinse în Pactul Societății Națiunilor — scrie „Prager Presse“ — confirmă și justifică oientarea politicei urmată de Mica înțelegere. De aceia Mica înțelegere aderă în totul la evoluția ulterioară activității diplomatice franco-britanice. D. ED, BENEȘ După manevrele flotei engleze Am ajuns la faza culminantă a bluffului italian Ducele se pregătește să prezinte socoteala areopagului genovez. Leii săi din Abisinia vor să se bată cu orice preț. D. Mussolini nu poate să-i mai oprească de a se năpusti asupra vrăjmașilor etiopieni, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt dezarmați. Poate că dacă i s’ar da mult la Geneva ar izbuti să-i convingă să se întoarcă acasă. Nu e sigur însă de a fi destul de convingător. In orice caz trebue mult, mult ca să încerce. Hitler îi face propuneri. Cu greu poate rezista ofertelor germane. Reichul îl îndeamnă să ocupe Savoia și Nisa. Fuehrerul pune întreaga armată germană la dispoziția sa. Dacă Franța îl susține însă până la capăt împotriva Angliei, dacă Mica înțelegere devine colonie mussoliniană, poate că Ducele s-ar lăsa greu față de ofertele germane. Iată șantajul pe care îl exercită dictatorul italei și care până când an de luni de zile, i-a reușit admirabil acum câteva zile Marea Britanie, a pus piciorul în prag. Dacă guvernul englez ar arăta în momentul de față cea mai mică slăbiciune față de Italia, nu este greu de prevăzut ce se va întâmpla de aci înainte în Europa. Două state ar fi centrele de atracție a tuturor celorlalte. In jurul lor s’ar făuri alianțele viitoare. Aceste state sunt: Italia și Germania. Nu zic că este plăcut să trebue să te alipești uneia din aceste sisteme, dar necesitatea nu cunoaște nici lege, nici preferință. In ziua când lumea se va convinge orațiile” sunt că ,,demecneputincioase, că fiind alături de ele, riști să fii sacrificat nu dintr'un sentiment vecin cu trădarea, ci din curată slăbiciune, în ziua aceea fiecare își va căuta un adăpost, alături de acei ce vorbesc tare și sunt în măsură să-și impună voința. Din fericire cred că n’am ajuns încă aci. O înfrângere a Marii Britanii I ia Geneva ar msemna prăbușirea ei. De aceia prestigiului sunt convins că guvernul englez nu va ceda. Italia a declarat că nu primește arbitrajul, că nu va îngădui Genevei să evoce fondul litigiului, că nu va participa la lucrările consiliului , toate acestea le-a primit când a văzut că rămâne singură. Este adevărat că baronul Alois s-a întors în sala de consiliu concomitent cu ordinul dat flotei britanice de a face manevre în Mediterana. Acelor ce nu cunosc decât forță trebue să li să opună argumente bazate pe forță. Numai așa se poate menține pacea. Din acest punct de vedere este impresionant votul trade uniunilor britanice, prin care aproape trei milioane de muncitori contra o sută șaptezeci și cinci de mii îndeamnă guvernul englez să meargă până la război pentru apărarea drepturilor Ligii.Evident că această manifestație nu va contribui cu puțin ca guvernul să-și mențină atitudinea de până astăzi. GRIGORE FILIFESCU Biieficerile stângii Discutând posibilitățile succesiunii guvernului Tătărescu „Adevărul” conchide: „In asemenea împrejurat, problema succesiunii «viceu«le’ar pune nu se poate rezolva decât în spiritul Constituției. Partidul cel mai viguros reprezentat în parlament dintre toate partidele de opoziție, partidul care a luat cele mai multe voturi în ultimele consultări ale corpului electoral — partidul naționalțărănesc este singurul indicat să preia puterea. Așa este uzul, așa spune spiritul Constituției noastre. Zarva gazetelor hitleriste nu poate schimba cu nimic această situație”. Nu știm dacă aceasta va fi soluția crizei politice care se va deschide în curând. Dar dacă se crede că aceasta va fi, de ce agitație pentru „frontul popular”? întrebare în treacăt, a unor oameni cari văd în agitarea masselor, de oriunde ar porni ea, o greșală și o primejdie. ■In acelaș articol ni se spune că mai binele pe care, desigur, toată lumea îl vrea, nu poate veni decât dela stânga. De ce ? Mai binele acesta nu este în funcție de ideologii, ci de oameni. N’a trecut prea mult de când ne-au fericit guvernările național-țărăniste. Simțim și acum ..mai binele” pe care ni l’au dat ele. De dreapta ori de stânga guvernanții pot fi deopotrivă abuzivi, nedestoinici și demagogi, după cum pot fi și probi, pricepuți și înarmați de adevăr și de dreptate. Iar dacă e de judecat după ce a fost ori, atunci fără îndoială mai binele poate veni de la dreapta, unde în orice caz a fost mai puțin partidiza, mai mult caracter, mai mult respect al libertăților și al avutului public. E adevărat însă că nu de la orice dreaptă. In cadrul binefacerilor stângii trebue să stăruim în fiecare zi asupra celor cu cari ne fericește guvernul actual. Nu se va spune, doar, că, guvernul Tătărescu este ar fi Tríiplat Ar protesta indignat întreg marele partid liberal. Cenzura d-lui Tătărescu stările în nătângiile ei și vina lor trebue căutată ceva mai sus. Pentru fixarea procedeelor marelui partid de stânga ne vom mărgini să cităm câteva rânduri din „Universul” de eri: „Pentru informarea cititorilor noștri, am încercat să publicăm în numărul de azi o lămurire, arătând că pasagiul tăiat de cenzură nu conținea nimic alarmant, ci arăta numai care e activitatea acelui membru al guvernului pe care cenzura îl consideră TABU. Ridicolul personal, însărcinat cu apărarea incapacității colegilor săi TABU, a suprimat și această lămurire pe care o dăm cititorilor noștri. Și ca un surplus de dovadă de incoherența care domenște la hidoasa instituție ia umbra cărea trăește ciuperca guvernului Tătărăscu, în ediția de provincie au fost suprimate și unele știri cari au fost permise în ediția de Capitală și cari au aipărut și în alte ziare. Și în timpul când slugărnicia și inconștienta operează la București, patronul lor s'a dus la Poiana să Ichhime resturile unui dejun, ca mărturii istorice ale guvernării sale binecuvântate! Așa se guvernează azi în România mare:' E rău? Etichetele fațadei nu spun mare lucru. E de văzut totdeauna interiorul, omul. Voit oricât de masse, prin mărturii exprimate la alegerile cari au fost ori la cele cari vor fi, un guvern al partidului național-țărănesc va fi deopotrivă detestabil dacă ne va aduce tot oamenii de ori și în aceiași măsură robiți demagogiei, partidizmului și intereselor personale. Faptul că s’a pășit puțin mai spre stânga cu formulele „statului țărănesc”, nu schimbă situația, ori poate chiar o schimbă în rău, căci racile lor vechi se vor putea adăuga și scăderile unor experiențe aventuroase. Utinpl 1«, pierea mea de munca si puterea mea i Iubire. mi cei se răpesc« DISCUȚII Adevărata limbă românească peste vestă, numită în vest gheroc(după nemțește). Țăranul din Moldova îi mai numește și covrigari, adică mîncători de covrigi, mai exact acela care, de sărac ce e, mănîncă un biet covrig și bea o cofă de apă, cum zice el despre orășean, pe care-l consideră că e sărac și că nu are masă îmbelșugată, ca a lui (mămăligă cu brânză, borș.) Acești surtucari sau covrigari, leșinați de foame, ca și de știință, vin și fac pe grozavii arătîndu-ne nouă care ar fi devărata limbă românească ! Dar de unde puri unde să nu-mi fie mie permis să mai zic de azi înainte fuge cu calul (cum zic urlă ca lupul)? De frica d-lui Pisani ori a „fostului ministru ?” Altă dată, d. medic Al. Manolescu ridiculiza un profesor secundar că zice oulelor în loc de ouălor. Asta e, fără îndoială, o gravă greșală, pe care o comite nu numai acel profesor secundar, ci și unul universitar (de științe naturale). Intr’un articol din Viața Românească el scria oule (ca boule) în loc de ouăle. Mulți scriu așa sub pretext că așa se și pronunță, cum se zice pe scurt clasa doua în loc de clasa a doua. Dar eu aș vrea să știu ce fel de profesor secundar era cel cu oale lor? Dacă era profesor de partea științifică, merită iertare, căci e în bună companie. Cei mai mari măcelari ai lumii românești sunt ofițerii, medicii și alții din neamul lor (adică „de partea științifică“). Un medic veterinar are o cărticică intitulată cam așa: Vopsirea oalelor! Deci profesorul de mai sus trebuie să fi fost din acest neam de măcelari ai limbii românești. Trebuie să fi fost „de partea științifică“. Așadar, cine scrie despre limba, trebuie să știe el singur adevărata limbă și să se gândească că (fără frică de cacofonie și de ridiculizarea legiunilor de ignoranți!) poate răsări din senin un jandarm care să-l scuture rău! Să nu-mi vie mie cu vacarmul și cu tatonaiea în loc de gălăgiă, tărăboi, tumult și pipăire, bijbîire, dibuire, sondare și cu cîte și mai cite (ca își a făcut ori scrisoarei). Cine se simte cu musca pe căciulă, să iasă la trântă! Aștept cu curiozitate! AUGUST SCRIBAN fr. surtout), haina care se poartă ffWI(WPV) Iași, str. Manolescu, 4. .Limba românească e așa de prost scrisă, încît un străin care știe bine românește poate fi scandalizat. In adevăr, ce românească e aceia ca să zici astă seară (după fi. ce soir), cînd pe românește se zice de seară ? Ce e aceia a se înapoia (cum zice Leiba lui Burăh , când te inapoie si dă-i complimente la Fțurila), când pe românește nu se zice de cît a te întoarce ori (din călătorie) a te inturna? Ce genitiv e acela scrisoarei (cum scrie d. Pisani în Universul de la 13 Sept. reproducând scrisoarea unui vechi prieten, fost ministru, care zice că trebuie să iei biciul și sa-i bați pe cei ce nu știu românește)? Genitivul de la scrisoare, sărbătoare, strecurătoare, vînătoare nu e decîtorii. Numai cind ar fi vorba de o femeie care vînează, genitivul e vinătoarei, ca servitoarei, directoarei. Tot așa, e o gravă greșală Monitorul Oastei în loc de oștii, cum scriu toți cronicarii și cu ni zic e poporul nestricat de raționamentul suriucarilor. Cronicarul îți scrie corect: a sunat de purcesul oștii, a purces duiumul oștii, căci genitivul nearticulat unei oști, pluralul oști, și deci a reticulat oștii, măi ignorantule de furtucar cu pretențiuni de a da in lecție altora cum să vorbească românește. Dacă, domnule fost ministru și vechi prieten al d-lui Pisani, vrei să înveți pe alții, învață mai întîi tu adevărata limbă așa cum curge de la izvor și n’o falsifica. Dar dacă e vorba de bine, mai degrabă ți-aș trage eu ție cîteva nagaice și harapnice fiindcă îndrăznești să ridiculizezi o profesoară secundară licențiată în litere cînd tu singur nu știi bine limba ta. D. Pisani, dacă știe bine românește, trebuia să observe că nu e corect a zice scrisoarei ci numai scrisorii. Dar n’a observat fiindcă nici d-sa nu știe adevărata limbă românească, ci știe jargonul surtucăresc. D-sa recomandă să scriem își a făcut în loc de și-a făcut. Asemenea gravă greșeală arata cîtr de colo că fiu e stăpân pe adevărata limbă românească, și pretențiunile d-sale de a da lecții altora se vor sfîrși ridicul (nu ridicol, zețăriile!) cînd îl va lua la depănat un adevărat știutor al limbii românești. Surtucarii (în Moldova) sînt purtătorii de surtuc (de la rus, sertuk, Italia și discursul d-lui Laval PARIS, 13. (Rador). — Agenția Havas transmite din Roma: Expunerea d-lui Laval din Adunarea de astăzi a Societății Națiunilor a fost primită la Roma cu un sentiment de larga înțelegere și într-un mod favorabil. Cercurile autorizate italiene își exprimă omagiul pentru sforțarea pe care a făcut-o d. Laval de a concilia fidelitatea Franței față de pactul Societății Națiunilor cu fidelitatea sa față de amiciția franco-italiană. Aceleași cercuri declară totuși că în urma discursului d-lui Laval, punctul de vedere al guvernului italian nu va suferi nicio schimbare. Italia își va continua drumul pe care singură și l-a hotărât. 17 morți la Mapplewell LONDRA, 13 (Rador). Numărul total al victimelor de pe urma exploziei în galeriile unei mine din Mapplewell, se ridică la 17. „Promoția 907“ I) de THEODOR RÂȘCANU Vii Teodor Râșcă nul numai al celor bogați!... Valorile n’au ce căuta în politică? Dacă în loc de cărți de joc frămânți toată ziua cărți de celelalte și ești o valoare și ai idei și ai cultură și ai temperament politic și simț politic nu trebue să tulburi rosturile politice ale oligarhilor bătrâni? Trebue să stai cuminte în fundul clubului și să aștepți? Să aștepți să-ți „vie rândul“ sau să-ți vie anii sau o moștenire dacă nu ești fiul babacului ori fantele damei de pică? Cu științi politice și cu vervă de pamfletar irosită în coloanele Evenimentului nu se ajunge în politică. Nu-i de ajuns să ai talent la vorbă ori la scris, să polemizezi la gazetă cu doctrinele adverse și să fii conștient de valoarea....ta personală- Fii sigur că „valitică. Vra săzi că politica este apa vatoarea“ ta, cu cât este ea mai reală Clasa mea? — gândea adesea Teodor Râșcă — e putredă și ticăloasa... își merită soarta. Era revoltat că „oncle Basile“ sau „oncle Démétre“ își promovează în politică sau slugile de pe moșie sau nepoții și rubedeniile rubedeniilor. Atmosfera din clubul conservator îl sufoca. O, cum ar fi spart toate geamurile ca să intre aer curat!... Cum ar fi răsturnat toate mesele de pocker si de bridge! Cum ar fi expropriat pe toți nababii partidului și cum i-ar fi pus la muncă forțată pe toți feciorii de bani gata cari se puteau alege deputați pentru că jucau cărți la Jockey-Club sau tocau venituri de 50—60.000 lei. înțelegea de ce P. P. Carp spunea că dacă nu ai 60.000 lei rentă nu trebue să faci pași mai vădită, displace profund și-i indispune chiar pe ai tăi. Indeobște, valorile nu plac mulțimilor și nu sunt acceptate cu draga inima. Chiar valorile excepționale trebue să lupte — adesea din greu — spre a se impune mulțimii. Și chiar după ce s’au impus — pentru că valorile excepționale se impun inevitabil — incă se mai găsesc mediocrități cari mârâie prin colțuri! Și ți-ai închipuit, tu tinere de 21 ani că „valoarea“ ta personală— chiar excepțională de-ar fi — este de ajuns pentru ca moșnegii clubului și „com Mitică“ al lor să te treacă peste capul altora, să te galoneze fără stagiu, să te ieiem peste rând? Nu știi că în club „intră cine vrea, rămâne cine poate“ și că „nimeni nu-i indispensabil“? Credeai că ție ți se va face un regim de excepție? De ce? Pentru că scrii cu duh și cu nerv la gazetă? Pentru că mărturisești aceleași credințe politice ca și dânșii? Dar Teodor Râșcă se simți în curând foarte stingherit in clubul lui „conu Mitică“ și foarte dezamăgit că „conu Mitică’“ nu i-a dat altă importanță decât aceea de a-i fi invitat la masă în ziua când și-a depus cererea de înscriere. Când conservatorii au venit la putere, nu i s’a dat nimic... Ba chiar a fost ofensat când con Mntică i-a propus — cu jumătate de gură totuși — lui, „gazetarul“, „doctrinarul“, „pamfletarul“, „combativul“... postul de șef al biroului de servitori. Deși era avocat, — cu tăbliță pe casă și cu anunț în „Evenimentul“— nu s-a propus com Mizică nici avocatura statului și nici o altă avocatură. In aceste locuri au fost numiți alții. Iar ca șef de cabinet — căci com Mitică a devenit ministru — a luat un tânăr monden care nu era nici „licențiat în drept“ nici „doctrinar conservator“ ci numai fiul răsfățat al unei cucoane din protipendadă, care era în cele mai strânse relații de prietenie cu cucoana Smaranda, nevasta lui conu Mitică. Așadar, din prima lui experiență cu politica „practică“ și cu practica politică, Teodor Râșcă a reținut următoarele : Dacă nu ești chiar vlăstarul în linie masculină directă a vreunei statui istorice, trebue — ca să poți ajunge să te valorifici în politică — să fii măcar fiul babacului sau fiul cârciumarului cu rubedenii și numeroși cumetri la mahala. Acest din urmă „ă-tout“ este preferabil, fiindcă boerii conservatori au nevoe, in secolul democrației, de coade de topor. Decât ideologie, talent și cultură, mai bine solide relații mondene și cunoașterea cărților de joc. Independența și dârzenia de caracter — și mai ales spiritul polemic — provoacă inimiciții și antipatii (chiar când sunt căptușite cu milioane, ca la Petre Carp). Dar Teodor Râșcă nu era fiul unui bronz istoric nici fiul unui nabab. Nici fiu de cârnățar cu mulți cumetri nu era. Nu cunoștea niciun fel de joc de cărți. Nu ceruse înscrierea la Jockey-Club. Nu se gudura pe lângă „oncle Basile“, nici nu lingușea pe „com Mitică“. Și nu era fantele vreunei cucoane. Iar după ce că n’avea niciunul din aceste ă-tout“-uri, mai avea și marele dezavantaj de a fi „din cale afară de tânăr“. Nu-i rămânea decât să se astâmpere, să fie cuminte și să aștepte să-i „vie rândul“. N’a urmat însă calea aceasta. Exemplul celor cuminți cari așteaptă să fie poftiți la masă, nu era tocmai încurajator. Obraznicul mănâncă praznicul, nu cumintele. Fără să mai steie la gând și fără să-și mai facă iluzii, Râșcă a demisionat din partidul conservator. CV a urma) mmwmm Progresul aviației britanice De câtva timp, aviația britanică luptă din răsputeri să-și înzestreze cadrele cu material nou. Și trebuie să recunoaștem că, în cea mai mare parte a reușit. De secole, stăpână a mărilor, ambiția britanică nu poate rămânea liniștită până ce și acest deziderat nu va fi satisfăcut. Pe de o parte înarmările Germaniei, pe de alta, isbucnirea conflictului italo-abisinian, au făcut ca Anglia, interesată în părțile orientului, să-și refacă cât mai repede posibil forțele aeriene. Urmărind bugetele anuale pentru aviație, vom vedea că ele cresc treptat, treptat. In ulimii ani, aviația engleză suferise oarecare scădere. Mai mule recorduri, din cele mai hotărîtoare pentru prestigiul unei industrii care se respectă, i-au fost răpite Dar a fost numai o eclipsă, căci acum soarele strălucește puternic asupra aripilor britanice. La prezentarea organizată de Societatea Britanică a Constructorilor de aviație, S. B. A. C. la Hendon, s’a văzut stadiul înaintat in care se află industria aviatică a Insularilor. Vizitatorii ce au luat parte la această demonstrație, au fost edificați asupra țelului către care tinde construcția de motoare și de avioane. Vedem că pentru avioanele de luptă se caută o singură formulă, acea de a trece de 450 km. pe oră în iuțeală și această performanță trebuește obținută: de o mai bună formă aerodinamică, de o mărire a puterii motorului și de o mai bună instalare a dispozitivelor de răcire cu lichid (radiatoare). Să privim puțin asupra motoarelor de aviație engleze. Uzinele Rolls-Royce construesc actualmente două tipuri de motoare de mare randament și cu compresor de altitudine, tipul Kestrel” și „Goshawk”. In ceea ce privește al 3-lea tip, ,Buzzard”,, acesta este un motor puternic cu o capacitate de 36 litri, și este întrebuințat pe hidroavioane. Se pare că motoarele Rolls- Royce vor rămâne fidele formulei răcirii prin lichid, care cuprinde trei sisteme distincte: 1 -fijji"ff" mixt (apă și vapori), cu vapori și cu ethyl-glycol. Un mare progres s’a înfăptuit cu ethylul-glycol, machette prezentate la Hendon, fiind foarte interesante. S’a constatat că prin acest sistem de răcire se reduce mult secțiunea frontală a radiatorului, reducere ce este căpătată grație unui efect venturi ce activează asupra circulației de aer. Se caută a se așeza acest tip de radiator, nu în nasul fuselajului, unde era montat pe machettă, ci, de exemplu, la spate, în apropiere de locul pilotului. Acest dispozitiv ameliorează fineța avionului și, în cele mai multe cazuri, permite o creștere a iuțelii în palier cam cu câțiva zeci de kilometri pe oră. Totodată, uzinele Rolls-Royce vor scoate un nou motor, „Merlin”, din familia „Kestrel”, însă având o mare capacitate cilindrică va da o putere de 1.000 cai care la 4.000 m. înălțime. Tipul „Merlin” va fi fala industriei de motoare engleză. Amintesc că acest motor nu va cântări decât 520 kg., și se pare că Rolls-Royce, care dorează cu mare precizie elici cu pas variabil, va adopta această elice pentru noul motor. Privind acum uzinele constructoare Bristol Airplanedem că produc motoare Co., veexcelente dintre care se distinge tipul existent „Pegasus” cu o putere de 900 cai. De altă parte, casa Bristol studiază motoarele fără supape „Perseus” și „Aquila”. Aceste doua motoare au o consumație foarte redusă, și se anunță a fi foarte solide, necesitând o mică întreținere. Le vedem la încercare în „Royal Air Force” și Imperial Airway”. Uzinele Armstrong - Siddeley Motors, care sunt renumite în lumea întreagă constructoare de arme de precizie, se disting prin numeroasele modele de motoare ce construesc, o gamă completă de motoare putând fi întrebuințate de aviația particulară, comercială sau militară. Ea produce, între altele, motoare întrebuințate în foarte mare număr pe avioane de antrenament, de putere de 300 cai. REMUS IONESCU