Epoca, noiembrie 1935 (nr. 2028-2053)
1935-11-01 / nr. 2028
No. 2028 3 lei ^ȚirrremiîmrriniTWMTirn'nMninMMMMriw^ ■■ ■ ——""~^a Vineri 1 Noembrie 193S REDACȚIA Și ADMINISTRAȚIA ©USUEEȘTS, PASAGIU!, ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Re primesc la apirația ziarului și la trai agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESC0 __isis i ®ra. VIAȚA CAPITALEI ! Icrele negre s’au scumpit. Motiv neașteptat de speranțe pentru cei cari nu prea au, pentru toți cei condamnați la grija prețului cartofilor și al lemnelor. Motiv neașteptat de speranțe, pentru că prețul urcat al icrelor negre va deschide ochii celor chemați să vegheze la menținerea balanței prețurilor. Vor observa în sfârșit și ei că viața ț’a scumpit și se scumpește, și i poate că după ce se vor fi ocupat de acest aliment al lor de primă necesitate, icrele negre, — vor binevoi să-și arunce ochii și mai departe spre cele de lux ale mulțimii: zarzavaturi, untură, lemne. Se spune obișnuit că actualul primar al Capitalei are și somnul neliniștit de grija unei gospodării cât mai atente. L’am văzut luptând cu brutarii și determinându-i să renunțe măcar principial la pretențiile lor.In realitate problema pâinii e încă pe tapet căci auzim și mai departe aceleași vechi plângeri: "că pâinea neagră numai când vor și câtă vor brutarii). L’am văzut ostenindu-se în piața mare să grăbiască lucrările de acoperire a Dâmboviței — și transformând până la nerecunoaștere această parte a Capitalei. (Nu știm cât vor fi costat aceste lucrări și nici dacă nu erau altele smai urgent necesare). L’am văzut orftunde era de început o acțiune de interes obștesc, gospodar neobosit, plecându-și urechea la plângerile oricui, gata să îndrepte, sa repare, să deschidă drumuri noi, să ocrotească și să îndemne. Dar în chestia aceasta eternă a speculei pare a fi un fel de blestem. Toți primarii rămân cu brațele încrucișate în fața coaliției speculanților. Nu se ia nici-o măsură pentru curmarea cutezanțelor șacalilor mizeriei, ori se iau numai măsuri timide, tardive și inoperante. De ce, această abdicare de la prima dintre îndatoririle unui bun părinte de oraș? Avem încă frumoase dimineți de toamnă luminoasă. E o adevărată plăcere să te scoli în zori și să hoinărești pe la bariere și prin piețe/ Să încerce d. Donescu sportul acesta, să vadă mai de aproape să cerceteze pe teren distanțele de la prețurile jocului liber al cererii și ofertei până la prețurile de speculă barbară ale pieții. Și poate va găsi măcar unele posibilități de rectificare. Un leu, un singur leu mai puțin, un singur leu rupt lăcomiei speculanților înseamnă mult, foarte mult pentru populația sărmană. Hai, domnule primar, să încercăm ! 91 ! De ziua Economiei ------------ -,,, " În fiecare an, ziua de 31 Octombrie, este aleasă, drept sărbătoare universală a economiei. Printre multiplele sărbători — car: «bundă în ultima vreme — când săptămâni întregi sunt dedicate fără socoteală pentru diferite cinstiri, ziua economiei trece aproape nesimțită la noi-In ultimul timp pare-se, Casa noastră de economii, agită această sărbătoare a cinstirii strângătorilor. »¥.Grijile zilnice, cum și greutățile ce se ivesc la tot pasul, au șters parcă noțiunea această de economie. Strângătorii de ieri — se văd rar, trebuințele tot mai numeroase impuse de ritmul civilizației actuale, împiedică sau alungă spiritul econom. Printre virtuțile pe care omul le-a nesocotit de câtăva vreme, este și aceea de economie. O virtute, oricât ar fi de înrădăcinată in firea unui popor, trebuie însă cultivată. Inițiativa Statului în această privință, a fost cu desăvârșire absentă-Exemplu pe bună gospodărie, de regulată mânuire a banului. Sfnnr un cuvânt de orânduială perfectă, trebuie pornită întâi dela Stat. Dar, ca pildă de economie are umilul ilustru cetățean din partea Statului? începând cu administrarea bunurilor sale — și terminând cu modul în care își rechită istoriile, vădește o risipă din cele nepermise chiar vremurilor de belșugi Timpuri din ce în ce mai greui», «miistic speranțele de îndreptare și actualei situațiuni Criwft mai adâncită, o suportă toate popoarele. Există însă o deosebire — in ce privește modul acesta de a simți greutățile. Bugetele echilibrate, ale unor state, au adus și aduc încă excedente — ci fac mai suportabilă starea de azi. La noi însă, lucrul se schimbă. Azi, simțim mai mult ca oricând greșelile trecutului apropiat pe care le continuăm încă. Risipa și luxul nostru, oglindesc lipsa acelui spirit de economie-Virtuțile trecute, ale poporului nostru, ne-au călăuzit parcă până la războiul de când ne-am despărțit de ele — împrumutând altele. Vremurile de prosperitate au cedat și ele locul celor de griji și sărăcie — și în această situație am fost prinși, fără nici un fel de rezerve. Ne sbatem azi cu cerințe tot mai mari, căutând să umplem golul, ceia ce nici belșugul cel mai mare n’ar putea face. In ziua economiei, se trezesc virtuțile amorțite — oprindu-ne o clipă a medita — la nevoile cari ne copleșesc. Mentalitatea de azi, este Semnul unor vremuri bune, și nici decum aceea a unor vremuri tulburi. Ziua economiei ne prilejuiește o reculegere — și o întărire virtuților pentru dominarea timpurilor noastre. Educația tineretului, în spiritul înaintașilor noștri, va facilita schimbarea situației de azi. La transformările la care ne supune știința și vremea, trebuie să fim pregătiți — și această pregătire nu o putem avea, decât înfruntând toate vicisitudinile timpurilor prin virutile de care nu suntem lipsiți. ^ C. G. ROZOPOf, Precizări care vin la vreme Un bărbat de stat grec astăzi în opoziție, îmi spunea n de mulți „Este ciudat cum o bună parte din presa franceză și chiar unii din cârmuitorii Franței, au specialitatea de a lovi în cei mai credincioși prieteni ai țării lor”. Ne-am reamintit aceste cuvinte, citind în „Je suis partout” ultimul articol al d-lui Galotte îndreptat împotriva d-lor Beneș Și Titulescu. Contra ministrului nostru de externe concluziile ziaristului francez sunt pur și simplu injurioase. Ele constitue fără îndoială cuvenita răsplată, pentru atitudinea avută în timpul negocierilor pactului celor patru. Probabil că d. Galotte nu iartă d-lor Titulescu și Beneș, de a nu fi adoptat atitudinea Poloniei în acele momente grele pentru Franța. Să fie liniștit directorul revistei „Je suis partout”. Atât d. Beneș cât și d. Titulescu au destui vrăjmași în țara lor. La vrăjmășia fățișă se adaogă intrigile din afară ale celor ce nu par să fie tocmai prietenii Franței. D- nii Beneș și Titulescu pot deci să fie răsturnați, iată o veste care va încânta fără îndoială pe d. Galotte. Și presupun că d-sa va fi în paroxismul fericirii dacă cârma statului ajunge în mâinile elementelor extremiste în strânsă legătură cu Berlinul. In ziua 3 aceia d. Galotte va răsufla zicând : „In sfârșit ne-am atins scopul”. Autorul articolului ne spune : „Politica megalomanilor, a masoneriei se frânge și se va frânge întotdeauna contra bunului simț al poporului francez și a nestrămutatei sale hotărâri de a nu face război decât fiind atacat în bunurile sale și inexistența sa”. Știm lucrul acesta. De aceia nu vrem să fim târîți în mrejile pactului dunărean, pentru apărarea granițelor Italiei și a regimului mussolinian. Reținem mărturia d-lui Gaxotte. Franța nu se va bate decât pentru granițele sale. Am priceput. In Austria vom fi singuri cu bunii noștri prieteni italieni. Toate acestea nu sunt noutăți. împărtășesc părerile d-lui Gaxotte în privința pactului de asistență mutuală cu Rusia. Mă tem mai puțin de Moscova decât de ceea ce se petrece în Apus. Nu putem semna cu Rusia pentru motivul care ne împiedică să indicem pactul dunărean. Nu propăvăduesc o alianță cu Germania, dar ar fi cea mai mare nebunie să o provocăm, în actualele condiții. Văzând și făcând iată singura atitudine posibilă astăzi, D. Galotte poate să fie mulțumit. GRIGORE FILIPESCU PE FRONTUL INTERN A fost înregistrată știrea că partidul național-țărănesc ar fi hotărît să renunțe la manifestația de la 14 Noembrie. D. Mihalache a dat eri o desmințire categorică acestei versiuni. Numai într’un caz, firește, manifestația va fi contramandată: daca înainte de data ei guvernul Tătărescu se va fi retras. Nu se poate spune, până în acest moment, că această ultimă eventualitate trebue înscrisă în cadrul imposibilului. Cercurile guvernamentale se arată totuși foarte optimiste. Ele refuză să învedereze retragerea regimului liberal, acum. 14 Noembrie nu rămâne însă mai puțin un motiv mărturisit de îngrijorare. Guvernul pare apoi să încerce o destindere. Se afirmă că după convorbirea Tătărescu-dr. Lupu, primul ministru va avea o întrevedere și cu d. Mihalache. Iar discursul pe care îl va rosti azi la Iași , Tătărescu ar urma să fie un discurs de destindere, pe un plan cu totul opus celui de provocare al discursului de la Constanța. Acestea nu sunt numai simple versiuni și ipoteze. Este sigur că se vrea altă atmosferă în politica noastră internă, și că toate silințele se îndreaptă în această direcție, pentru că toată lumea își dă seamă că țara are nevoie de liniște. In a doua săptămână din Noembrie va fi primit in audiență de M. S. Regele d. Ion Mihalache. Până atunci, socotim, situațiile se vor fi desemnat mai limpede. * Așteptând, guvernul pare mai hotărît, în sfârșit, în chestia complectării armamentului. Preocuparea aceasta va trebui să fie, în aceiași măsură, și a succesorilor d-lui Tătărescu. Se vor face comprimări la toate departamentele și se vor fixa impuneri lții pentru realizarea miliardelor necesare armamentului. Acesta va fi primul ”punot de program al oricărui guvern. Ceea ce ar fi trebuit să se facă de mult, se va face acum, sub presiune. * Unii dintre miniștrii cari participă azi la conferința de la Iași, se vor abate și la Chișinău. Aci va avea loc o conferință cu prefecții pentru a se fixa cele mai bune măsuri de ajutor a populației din județele bântuite de secetă. Lucrul ar fi trebuit făcut de mai de mult. Nu este însă prea târziu nici acum. V. Inculeț se va folosi de prilej pentru a face și unele declarații politice. Va fi, poate, ultimul său discurs în calitate de ministru de externe și ultima să pledoarie pentru cenzură și starea de asediu. * Și bine și rele Nu e deloc frumos cele ce se vede acum cu prilejul mutatului. Ca să fiu mai bine înțeles, mărturisesc că eu visez timpul când săbiile să fie prefăcute în fiare de plug și sulițele în cosoare. Am fost trei ani intern la chirurgie și cu toate acestea nu pot să văd că se taie un pui de găină — necum sânge al unui semen al meu. Nota mea din campania 1916- 19 — dată de comandantul regimentului sună: „Caracter blând, milos cu soldații”. Milă am și acuma. Nu voiu uita până la moarte — când în 1889 am fost încorporat la comp. 4 sanitară și în prima noapte mi-a fost dat să văd la miezul nopții pe sergentul C. luând la bătaie pe un soldat sub pretext că cizmele n’au fost aliniate cu cele ale camarazilor. . Iată care îmi era gândul, jy» Inundațiile din Elveția BERNA, 30 (Rador). — Inunda țiile iau caracter foarte grav în diferite părți ale Elveției. In special, regiunea Oberland, în jurul capitalei, a avut mai mult de suferit. Numeroase linii ferate și șosele au fost întrerupte din cauza prăbușirii de terenuri. S’au trimis pompieri și trupe din geniu pentru a colabora la acțiunea de salvare. La Berna, cartierele joase fost complect inundate. S’au impro ar vizat poduri pentru a se putea străbate străzile. 0 explozie catastrofa in Japonia TOKIO, 31 (Rador). Un siloz din localitatea Shirahama, în apropierea căruia se aflau numeroși lucrători, a fost locul unei catastrofe. Din motive necunoscute s’a produs o explozie de oxigen în acel siloz. Optsprezece lucrători au fost uciși iar 119 s’au ales cu răni grave. \ «MCI ® ubro* i #c &mt; ÎS ® ® ® Cronica Ivwanu Activitate aviatică in alte țări Publicitatea prin dirijabile Compania de dirijabile Otto Brinkmann, una din cele mai vaste instalații militare din Bavaria, anunță că Statele Unite, au comandat zece dirijabile semi-rigide. Numele cumpărătorului american nu este încă cunoscut, însă dirijabilele sunt construite pentru a fi întrebuințate în publicitatea comercială. Aceste dirijabile sunt prevăzute cu un nou dispozitiv electric special construit pentru publicitatea de noapte, servind de ziare pe cer. Este cea mai importantă comandă provenită din ea de când guvernul Amerinazist este la putere. Construcția unui avion stratosferic Marea Britanie nu pierde timpul pentru a urmări exemplul Americii, în ceea ce privește încercările avioanelor stratosferice. Ministerul Aerului a accelerat cercetările pentm a construi un avion care să aibă un plafon de 15.000 metri. Constructorii englez speră să obțină în aceste condițiuni o iuțeală de 545 km. p. o. înregistrată în recentul concurs Trophy. Compania de aviație Bristol, este însărcinată cu construirea aparatului, și aparatul de încercare care este aproape gata, va deschide iarăși problema asupra călătoriilor de lungă distanță. Un nou avion de antrenament de vânătoare Constructorul austro-suedez E. Sparmann, a cărui activitate aeronautică în Suedia datează din anul 1930, și care a fundat în 1933 o mică fabrică la Stokholm, a construit un avion monoplas de antrenament de vânătoare, pentru instrucția pe o bază mult mai economică a piloților militari. Aparatul este prevăzut cu un motor Gipsy Major și vom afla curând dacă acest aparat a fost adoptat de aviația militară suedeză. O nouă aripă sburătoare Uzina Menjinsky din cova, a construit, un hoț* Jiioshimotor, de experientă^mvionul este o concepție a,? inginerului B. Tcheranowsky". Această ripă sburătoare, poartă în fanță două motoare de 100 cp«’-" care, prevăzute.. nend. In centru' _ .au o cabină în coiVtíC SL Zdră. por rung 1%* g călător. RmnU."g zină SUIP+ ■* ® % Tp "" tf _ Z7.r —• i~i2. 31 *£• _ S“ r> % c ■f /g«v £** Io *■ tr* i- Q CJ \r* Act- 3<3 * afan ^ j=. este ilemn. i £. _ comenzit.v. %gimea aripilor tri, lungimea de 5 metri și 3< mă este de 250 » Primul sbor de "pn făcut în ziua de 5 Oct. și_V deplină satisfacție. AUSTRALIA. — Pilot fără noroc Pilotul australian Harryj Broadbent, căuta să bată recordul pe distanța Australia* Anglia. El a plecat din Port Darwin în ziua de 11 Oct. însă] a fost silit să ateriseze în apropiere de Bassarah; avionul a fost complect distrus. FRANȚA. A 20-a traversare a Atlanticului de Sud Hidroavionul Blériot-Santos Dumont, cu motoare Hispano-Suiza, a traversat pentru a 20-a oară Atlanticul de Sud. Aparatul a aterisat la Dakar, după un sbor în perfecte, condițiuni de 17 ore și 22 mile; el a transportat curierul săptămânal din America de Sud al Companiei Air France. Echipagiul era compus din Ponce, Guerrero, Comet, Marret și Richard. Călătoria a două trimotoare Bloch Două avioane Marcel Bloch 120 prevăzute cu câte trei motoare Lorraine, destinate aviației din A. E. F., care și-a luat schorul de la Villacoublay, au ajuns în perfecte condițiuni la destinație. figif Remus Bonescu Pregătiri pentru conferința navală LONDRA, 30 (Rador). __ Amiralul Decoux Și maiorul Deleuze, experți navali francezi, au sosit azi dimineață la Londra, unde au luat contact cu Amiralitatea . Ei vor avea aici o serie de conversații cu caracter preliminar, în vederea reuniunii conferinței navale care se va ține la Londra în Decembrie. Se crede că cei doi experți navali francezi ar mai avea și misiunea de a examina împreună cu Amiralitatea britanică mijloacele practice și modalitățile tehnice prin care s-ar pune eventual în practică angajamentul pentru sprijinirea flotei engleze de către cea franceză în cazul unei agresiuni pe care ar suferi-o forțele navale britanice în condițiunile prevăzute de paragraful 3 art. 16 al pactului Societății Națiunilor. După cum se știe, în această, eventualitate ar fi vorba de înlocuirea vaselor de răsboiu, britanice care ar fi rechemate din Mediteana, prin unități franceze și de uilizarea eventuală a bazelor navale franceze din Mediterana de către flota engleză. Acordul ar fi, natural, limitat la durata aplicării sancțiunilor. In legătură cu vizita experților francezi, se prevede că la conferința navală ce se va ține la Londra la 2 Decembrie vor participa doar ambasadorii la Londra ai celor cinci state care au semnat convenția de la Washington, asistați de experții statelor respective. JAPONIA PARTICIPA LA CONFERINȚA LONDRA. 30. (Rador). — Guvernul japonez a acceptat invitația guvernului englez de a lua parte la conferința navală care se va ține la 2 Decembrie la Londra. In nota sa de răspuns, guvernul Japoniei lasă a se înțelege că este posibil ca unii dintre membrii delegației japoneze să nu sosească la timp la Londra. . „Promoția 907‘ 43" da THEODOR RĂȘCANU „Balzac“ XXX Ziâsu gândi sa se apuce de o negustorie. Dar și negustoria cerea bani. La urma urmei bani pentru a începe un mic negoț tot ar fi găsit. S’ar fi împrumutat de undeva. Cine nu i-ar fi dat? Cine nu l-ar fi ajutat? Câți nu au făcut așa? Au început cu bani împrumutați și, daca le-a mers bine, pe urmă au făcut parale bune. L-ar fi ajutat și pe el, in cel mai rău caz, Comunitatea, cum l-a ajutat și pe vărul lui, Sami Schwartz, sau pe Strut Bercovici ori pe Kira Grunberg și pe atâția alții. Iată, acum Sami este mare angrosist, Strut are băcănie pe strada Golia, iar Kira Grumberg este bancher pe stradatefan cel Mare în rândul cu vechile firme Jurist și Grosswald. Dar Zicsu Feltz, la drept vorbind, nu se simțea atras prea mult, de nicio negustorie și de nici un fel de speculație, bănească. Avea in el un fel de mândrie ciudata care îl făcea să considere toate ocupațiile obicinuite ale coreligionarilor lui — băcănie, tărănie, misiție, etc. — ca ceva meschin, comun, înjositor, banal, mediocru. El aspira la ceva alt. Ceva pare să-l deosebească de toți ai lui —■ ceva care să-l înalțe și să-i singularizeze în acelaș timp. El nu vroia nici să fie negustor nici să fie ca toți ai lui. Simțise, încă din copilărie, o adâncă jicnire sufletească în clima aceia îmbâcsită a ghettoului. Se simțea jicnit că aparține unei rase aparte, pe care toate celelalte neamuri o urau, o loveau, o îngrădeau. Se simțea atavic legat de neaul lui și de credința lui și chiar mândru că este evreu, dar îl necăjea că evreii nu aveau acces în barou sau că nu aveau „drepturi". De ce să nu fie și el avocat sau profesor? Dacă pentru medicină ELQ săa«!. Qâ# sșg&g sg?!## (care,de altfel, nici nu-i atrăgea) nu avea bani nici timp, pentru a face luterile la Universitate sau dreptul ar fi avut. Da, i-ar fi plăcut tare mult să fie avocat. Căci, ceva ce îl atrăgea mai cu osebire pe Zissu Feltz, era o ocupație intelectuală. Prin aceasta s’ar deosebi mai degrabă de toți ceilalți ai lui. Avocatura ar fi fost nu numai o ocupație mai intelectuaă decât negustoria, dar și mai lucrativă. Avocatura venea în legătură și cu afacerile. Apoi, îi dădea și putința altor relații decât negustoria. Pe Zissu Feltz îl revolta faptul că în România evreii aveau o situație cu mult inferioară față cu aceea a coreligionarilor lui din alte țări. Și mai simțea încă în el o dorință vie de a arăta șoimilor că el nu este nici mai prost nici mai nevolnic decât dânșii. El în ciuda faptul că din cauza legilor țârei, el era silit să facă negustorie ori țărănie, în loc să poată face ceva ce i-ar fi plăcut să facă încă din liceu — când îl bateau băieții — își pusese în gând să se răzbune pe neamul acelora cari erau mai tari și mai mulți și cari îl făceau să sufere. Vroia să se răzbune și pe profesorul de limba română care îl lăsase corigent de atâtea ori. De aceia, 2ieâ&unghz a suficnt, la i eșirea din liceu, că ceia ce îl satisfă < cea mai bine sufletește era să o apuce pe o cale mai puțin bătătorită. Dacă legile țării nu-l lăsau să fie avocat, nici profesor (ca să lese și el pe alții corigent sau repetent) ele nu-l putea împiedica să scrie românește!... Da, el, Zissu Feitz, fără să-și schimbe numele, fără să se lepede de credința și de neamului lui, fără să se asimileze, fără să renunțe la nimic va lua condeiul și va fi scriitor. Asta nu-l poate împiedica nimeni! Va arăta că el poate să scrie românește ca și românii de baștină, vor arăta că oricâte opreliști și îndră 1niri a pus legiuitorul român neamului său, tot se găsesc porțile deschise, crăpături de infiltrațiune, mijloace de pătrundere. —Cu cât ne vor împiedeca mai mult — gândea Zissu cu ciudă și voință — cu atât ne vom strădui mai mult! Și cu cât ne vom strădui tot mai mul, cu atât vom pătrunde tot mai mult și vom acapara tot mai mult! Nicio clipă nu se îndoia de marea forță vitală a mesei sale. Și simțea o mare mulțumire sufletească de a putea face în ciuda acelora carii — zicea el — „țineau la carantină” pe ai lui.*• fii jjjs pot și, efitia, in offilia noastră, care-i numai a noastră, dar noi putem să scrim întră lor. Și nu pot și nu vor putea niciodată să fie scriitori evrei, pe când noi putem fi scriitori români!... Constatarea aceasta îl bucura inu, foarte mult pe Zissu Feltz. — Am să pătrund în literatura lor! Am să scriu romane și nuvele. Au să mă tipărească revistele lor... Am să le arăt lor că tot noi cei huliți și năpăstuiți, tot noi cei bătuți de huliganii lor, noi le vom face și literatură! Noi le-am făcut comerțul, noi industria, noi finanțele, noi agricultura, ca arendași până la 1907, noi presa... — Da altfel, își mai zicea Feltz; cu intimă satisfacție, chiar cei mai mari poeți ai lor, Alexandri și Eminescu, au fost de origine evreiască, după cum cel mai mare poet german, Heinrich Heine ,a fost jidan sadea, Zissu Feltz și-a pus deci în minte să fie scriitor român. Prietenii îl sfătură că dacă vrea numaidecât să scrie literatură românească să-și romanizeze numele ___ Cu numele acesta n’ai să ajungi niciodată.... — Ia-ți un nume românesc. Feltz este prea... — Blănaru de pildă, sau blănifă, sau vifor, sau Screavnăt, ori un nume de voievod sau de boier mare.» — îl sfătuiau prietenii intimi. Dar Zissu nu se învoia. — De ce să-mi schimb eu numele? Nu mi-e rușine nici că sunt evreu nici că mă numesc Feltz. Talentul nu ți-i dă numele. Și apoi, eu nu vreau să fac ca alții. Eu vreau să se știe că sunt evreu. Am și eu mândria rassei. Nu vreau să mă ascund sub un nume fals, românizat cum fac alții. Eu nu vreau să înșel pe nimeni nici să mă înșel pe mine. Voi, așa zișii „evrei români” sunteți niște lași și niște farsori. Vă schimbați numele în Stolerii. Feraru, sau uzurpați vechi nume boierești ca Balș și Boldur ori Râșcanu (deși neam de neamul nostru n'a fost rudă cu el) .Și vă credeți români. Adică vreți să treceți drept români. Credeți că puteți înșela le cineva cu acest camelonism. Voi, în taina sufletului vostru tot evrei rămâneți pentru că nu mai puteți pune la loc bucățica aceea de piele și pentru că tot la Templu vă rugați și tot cu capul pe Talmud dormiți. Și nici pe români nu-i puteți înșela căci „asimilarea” voastră nu-i decât o suprafață și numai pentru anumite interese: Leoneanu, Negreanu, Bocșăneanu, etc. VAX; tot evrei sunteți. Când se întâmplă un program antisemit în Basarabia sau când huliganii lui Cuza vă sparg cepul aici și vă traulg perciunii tot .vrei vă lupt Hi cu toții și cheiăland laolaltă „ghiwali”, domnilor Leoescu, Negrescu și Focșănescu. Iată de ce, concludea Zissu Feltz — eu nu-mi schimb numele. Intre Zissu și prietenii lui discuțiile de acest fel izbucneau adesea și, în forul lor interior, prietenii lui simțeau că Zissu avea dreptate. — Și dacă voi reuși să fiu scriitor român, mai spunea Feltz, cu atât mai mare va fi satisfacția pentru mine. Trebue că și în literatura lor să cucerim un joc. Locul acela am să-l cuceresc eu, zise Feltz. Deocamdată literatura lor nu are roman, a-ți observat? Ei bine, eu voi fi „balzacul” lor. Mă grăbesc să nu mi-o la altul înainte. Voi face roman, cum aș face o fabrică de macaroane dacă ar fi să mă fac industriaș și aș vedea ce fabrică încă nu s’a mai făcut. Asta este marea noastră însușire, suntem întreprinzători și inventivi. Românii nu au avut industrie până nu leam făcut-o noi. Nu am avut comerț,, nu au avut bănci, nu au avut presă... până nu le-am făcut-o noi. Așa și cu romanul! Vedeți, nici până acum nu au roman. Ei bine, eu am să fac fabrică de romane și veți vedea că am să reușesc. (Va urma)