Epoca, noiembrie 1935 (nr. 2028-2053)

1935-11-01 / nr. 2028

No. 2028 3 lei ^ȚirrremiîmrriniTWMTirn'nMninMMMMriw^ ■■ ■ ——""~^a Vineri 1 Noembrie 193S REDACȚIA Și ADMINISTRAȚIA ©USUEEȘTS, PASAGIU!, ROMAN (INTRAREA PRIN­ CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Re primesc la ap­irația ziarului și la trai­ agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Ziar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESC0 __isis i ®ra. V­IAȚA CAPITALEI ! Icrele negre s’au scumpit. Motiv neașteptat de­ speranțe pentru cei cari nu pr­ea au, pen­tru toți cei condamnați la grija prețului cartofilor și al lemne­lor. Motiv neașteptat de speranțe, pentru că prețul urcat al icre­lor negre va deschide ochii ce­lor chemați să vegheze la men­ținerea balanței prețurilor. Vor observa în sfârșit și ei că viața ț­’a scumpit și se scumpește, și i poate că după ce se vor fi ocu­pat de acest aliment al lor de primă necesitate, icrele negre, — vor binevoi să-și arunce ochii și mai departe spre cele de lux ale mulțimii: zarzavaturi, untu­ră, lemne. Se spune obișnuit că actualul primar al Capitalei are și som­nul neliniștit de grija unei gos­podării cât mai atente. L’am vă­zut luptând cu brutarii și deter­­minându-i să renunțe măcar principial la pretențiile lor.­­In realitate problema pâinii e în­că pe tapet căci auzim și mai departe aceleași vechi plângeri: "că pâinea neagră numai când vor și câtă vor brutarii). L’am văzut ostenindu-se în piața ma­re să grăbiască lucrările de aco­perire a Dâmboviței — și trans­formând până la nerecunoaște­­re această parte a Capitalei. (Nu ș­tim cât vor fi costat aceste lu­crări și nici dacă nu erau altele smai urgent necesare). L’am văzut orftunde era de în­ceput o acțiune de interes ob­ștesc, gospodar neobosit, plecân­­du-și urechea la plângerile ori­cui, gata să îndrepte, sa repare, să deschidă drumuri no­i, să o­­crotească și să îndemne. Dar în chestia aceasta eternă a speculei pare a fi un fel de blestem. Toți primarii rămân cu brațe­le încrucișate în fața coaliției speculanților. Nu se ia nici-o măsură pentru curmarea cute­zanțelor șacalilor mizeriei, ori se iau numai măsuri timide, tardive și inoperante. De ce, această abdicare de la prima dintre îndatoririle unui bun părinte de oraș? Avem încă frumoase dimineți de toamnă luminoasă. E o ade­­vărat­ă plăcere să te scoli în zori și să hoinărești pe la bariere și prin piețe/ Să încerce d. Donescu sportul acesta, să vadă mai de aproape să cerceteze pe teren distanțele de la prețurile jocului liber al cererii și ofertei până la prețu­rile de speculă barbară ale pie­­ții. Și poate va găsi măcar unele posibilități de rectificare. Un leu, un singur leu mai puțin, un singur leu rupt lăcomiei specu­lanților înseamnă mult, foarte mult pentru populația sărmană. Hai, domnule primar, să în­cercăm ! 91 ! De ziua Economiei ------------ -,­,, " În fiecare an, ziua de 3­1 Oc­tombrie, este aleasă, drept săr­bătoare universală a economiei. Printre multiplele sărbători — car: «bundă în ultima vreme — când săptămâni întregi sunt de­dicate fără socoteală pentru di­ferite cinstiri, ziua economiei trec­e aproape nesimțită la noi-In ultimul timp pare-se, Casa noastră de economii, agită a­­ceastă sărbătoare a cinstirii strângătorilor. »¥.­­Grijile zilnice, cum și greută­țile ce se ivesc la tot pasul, au șters parcă noțiunea această de economie. Strângătorii de ieri — se văd rar, trebuințele tot mai nume­roase impuse de ritmul civiliza­ției actuale, împiedică sau alun­gă spiritul econom. Printre virtuțile pe care omul le-a nesocotit de câtăva vreme, este și aceea de economie. O virtute, oricât ar fi de în­rădăcinată in firea unui popor, trebuie însă cultivată. Inițiativa Statului în această privință, a fost cu desăvârșire absentă-Exemplu pe bună gospodărie, de regulată mânuire a banului. Sfnnr un cuvânt de orânduială perfectă, trebuie pornită întâi dela Stat. Dar, ca pildă de economie are umilul ilustru cetățean din par­tea Statului? începând cu admi­­n­istrarea bunurilor sale — și terminând cu modul în care își rechită­­ istoriile, vădește o risipă din cele nepermise chiar vremu­rilor de belșug­­i Timpuri din ce în ce mai gre­ui», «miistic speranțele de în­dreptare și­ actualei situațiuni­ Criwft mai adâncită, o suportă toate popoarele. Există însă o deosebire — in ce privește mo­dul acesta de a simți greutățile. Bugetele echilibrate, ale unor state, au adus și aduc încă exce­dente — ci­­­­ fac m­ai suporta­bilă starea de azi. La noi însă,­ lucrul se schimbă. Azi, simțim mai mult ca oricând greșelile trecutului apropiat pe care le continuăm încă. Risipa și luxul nostru, oglindesc lipsa acelui spirit de economie-Virtuțile trecute, ale poporului nostru, ne-au călăuzit parcă pâ­nă la­ războiu­l de când ne-am despărțit de ele — împrumutând altele. Vremurile de prosperitate au cedat și ele locul celor de griji și sărăcie — și în această si­tuație am fost prinși, fără­­ nici un fel de rezerve. Ne sbatem­ azi cu cerințe tot mai mari, căutând să umplem golul, ceia ce nici bel­șugul cel mai mare n’ar putea face. In ziua economiei, se trezesc virtuțile amorțite — oprindu-ne o clipă a medita — la nevoile cari ne copleșesc. Mentalitatea de azi, este Sem­nul unor vremuri bune, și nici de­cum aceea a unor vremuri tul­buri. Ziua economiei ne prilejuiește o reculegere — și o întărire virtuților pentru dominarea tim­­­purilor noastre. Educația tineretului, în spiritul înaintașilor noștri, va facilita schimbarea situației de azi. La transformările la care ne supune știința și vremea, trebuie să fim pregătiți — și această pregătire nu o putem avea, decât înfruntând toate vicisitudinile timpurilor prin virutile de care nu suntem lipsiți. ^ C. G. ROZOPOf, Precizări care vin la vreme Un­ bărbat de stat grec astăzi în opoziție, îmi spu­nea n­ de mulți „Este ciudat cum o bună parte din presa franceză și chiar unii din cârmuitorii Franței, au specialitatea de a lovi în cei mai credin­cioși prieteni ai țării lor”. Ne-am reamintit aceste cuvinte, citind în „Je suis partout” ultimul articol al d-lui Galotte îndreptat împotriva d-lor Beneș Și Titulescu. Contra minis­trului nostru de externe concluziile ziaristului francez sunt pur și sim­plu injurioase. Ele constitue fără în­doială cuvenita răsplată, pentru atitudinea avută în timpul negocierilor pactului celor patru. Pro­babil că d. Galotte nu iar­tă d-lor Titulescu și Be­neș, de a nu fi adoptat a­­titudinea Poloniei în ace­le momente grele pentru F­ranța. Să fie liniștit directo­rul revistei „Je suis par­tout”. Atât d. Beneș cât și d. Titulescu au destui vrăjmași în țara lor. La vrăjmășia fățișă se adao­gă intrigile din afară ale celor ce nu par să fie toc­mai prietenii Franței. D- nii Beneș și Titulescu pot deci să fie răsturnați, ia­tă o veste care va încânta fără îndoială pe d. Galo­tte. Și presupun că d-sa va fi în paroxismul feri­cirii dacă cârma statului ajunge în mâinile ele­mentelor extremiste în strânsă legătură cu Berli­nul. In ziua 3 aceia d. Ga­lotte va răsufla zicând : „In sfârșit ne-am atins scopul”. Autorul articolului ne spune : „Politica megalomani­lor, a masoneriei se frân­ge și se va frânge întot­deauna contra bunului simț al poporului francez și a nestrămutatei sale hotărâri de a nu face răz­boi decât fiind atacat în bunurile sale și in­exis­tența sa”. Știm lucrul acesta. De aceia nu vrem să fim tâ­­rîți în mrejile pactului dunărean, pentru apăra­rea granițelor Italiei și a regimului mussolinian. Reținem mărturia d-lui Gaxotte. Franța nu se va bate de­cât pentru grani­țele sale. Am priceput. In Austria vom fi singuri cu bunii no­ștri prieteni italieni. Toate acestea nu sunt noutăți. împărtășesc pă­rerile d-l­ui Gaxotte în pri­vința pactului de asisten­ță mutuală cu Rusia. Mă tem mai puțin de Moscova de­cât de ceea ce se petrece în Apus. Nu putem semna cu Ru­sia pentru motivul care ne împiedică să indicem pactul dunărean. Nu propăvăduesc o ali­anță cu Germania, dar ar fi cea mai mare nebunie să o provocăm, în actualele condiții. Văzând și făcând iată singura atitudine posibilă astăzi, D. Galotte poate să fie mulțumit. GRIGORE FILIPESCU PE FRONTUL INTERN A fost înregistrată știrea că­ partidul național-țărănesc ar fi hotărît să renunțe la mani­festația de la 14 Noembrie. D. Mihalache a dat eri o desmințire categorică acestei versiuni. Numai într’un caz, firește, manifestația va fi contraman­dată: daca înainte de data ei guvernul Tătărescu se va fi retras. Nu se poate spune, până în acest moment, că această ul­timă eventualitate trebue în­scrisă în cadrul imposibilului. Cercurile guvernamentale se arată totuși foarte optimiste. Ele refuză să învedereze retra­gerea regimului liberal, acum. 14 Noembrie nu rămâne însă mai puțin un motiv mărturisit de îngrijorare. Guvernul pare a­poi să în­cerce o destindere. Se afirmă că după convorbirea Tătăres­­cu-dr. Lupu, primul ministru va avea o întrevedere și cu d. Mihalache. Iar discursul pe care îl va rosti azi la Iași , Tătărescu ar urma să fie un discurs de destindere, pe un plan cu totul opus celui de provocare al discursului de la Constanța. Acestea nu sunt numai sim­ple versiuni și ipoteze. Este si­gur că se vrea altă atmosferă în politica noastră internă, și că toate silințele se îndreaptă în această direcție, pentru că toată lumea își dă seamă că țara are nevoie de liniște. In a doua săptămână din Noembrie va fi primit in au­diență de M. S. Regele d. Ion Mihalache. Până atunci, soco­tim, situațiile se vor fi desem­nat mai limpede. * Așteptând, guvernul pare mai hotărît, în sfârșit, în che­stia complectării armamentu­lui. Preocuparea aceasta va trebui să fie, în aceiași măsu­ră, și a succesorilor d-lui Tă­­tărescu. Se vor face comprimări la toate departamentele și se vor fixa impuneri l­­ții pentru rea­lizarea miliardelor necesare armamentului.­ Acesta va fi primul ”pun­ot de program al oricărui gu­vern. Ceea ce ar fi trebuit să se facă de mult, se va face acum, sub presiune. * Unii dintre miniștrii cari par­ticipă azi la conferința de la Iași, se vor abate și la Chișinău. Aci va avea loc o conferință cu­ prefecții pentru a se fixa cele mai bune măsuri de aju­tor a populației din județele bântuite de secetă. Lucrul ar fi trebuit făcut de mai de mult. Nu este însă prea târziu nici acum. V. Inculeț se va folosi de pri­lej pentru a face și unele decla­rații politice. Va fi, poate, ulti­mul său discurs în calitate de ministru de externe și­ ultima să pledoarie pentru cenzură și starea de asediu. * Și bine și rele Nu e deloc frumos cele ce se vede acum cu prilejul mutatului. Ca să fiu mai bine înțeles, mărturisesc că eu visez timpul când săbiile să fie prefăcute în fiare de plug și sulițele în cosoa­­re. Am fost trei ani intern la chi­rurgie și cu toate acestea nu pot să văd­ că se taie un pui de găi­nă — necum sânge al unui se­men al meu. Nota mea din campania 1916- 19 — dată de comandantul regi­mentului sună: „Caracter blând, milos cu sol­dații”. Milă am și acuma. Nu voiu uita până la moarte — când în 1889 am fost încorporat la comp. 4 sanitară și în prima noapte mi-a fost dat să văd la miezul nopții pe sergentul C. luând la bătaie pe un soldat sub pretext că cizme­le n’au fost aliniate cu cele ale camarazilor. . Iată care îmi era gândul, jy» Inundațiile din Elveția BERNA, 30 (Rador). — Inunda­ țiile iau caracter foarte grav în diferite părți ale Elveției. In spe­cial, regiunea Oberland, în jurul capitalei, a avut mai mult de su­ferit. Numeroase linii f­erate și șosele au fost întrerupte din cauza prăbu­șirii de terenuri. S’au trimis pom­pieri și trupe din geniu pentru a colabora la acțiunea de salvare. La Berna, cartierele joase fost complect inundate. S’au impro ar vizat poduri pentru a se putea străbate străzile. 0 explozie catastrofa­­ in Japonia TOKIO, 31 (Rador).­­ Un siloz din localitatea Shirahama, în apropierea căruia se aflau numeroși lucrători, a fost locul u­­nei catastrofe. Din motive necunoscute s’a produs o explozie de oxigen în acel siloz. Opt­sprezece lucrători au fost uciși iar 119 s’au ales cu răni grave. \ «MCI ® ub­ro* i #c &mt; ÎS ® ® ® Cronica Ivwanu Activitate­ aviatică in alte țări Publicitatea prin dirijabile Compania de dirijabile Otto Brinkmann, una din cele mai vaste instalații militare din Bavaria, anunță că Statele U­­nite, au comandat zece dirija­bile semi-rigide. Numele cumpărătorului a­­merican nu este încă cunos­cut, însă dirijabilele sunt con­struite pentru a fi întrebuin­țate­ în publicitatea comer­cială. Aceste dirijabile sunt prevă­zute cu un nou dispozitiv elec­tric special construit pentru publicitatea de noapte, ser­vind de ziare pe cer. Este cea mai importantă co­mandă provenită din ea de când guvernul Ameri­nazist este la putere. Construcția u­nui avion stra­­tosferic Marea Brit­an­ie nu pierde timpul pentru a urmări exem­plul Americii, în ceea ce pri­vește încercările avioanelor stratosferice. Ministerul Aeru­lui a accelerat cercetările pen­­­tm a construi un avion care să aibă un plafon de 15.000 metri. Constructorii englez speră să obțină în aceste condițiuni o iuțeală de 545 km. p. o. înre­­­gistrată în recentul concurs Trophy. Compania d­e aviație Bristol, este însărcinată cu construi­rea aparatului, și aparatul de încercare care este aproape gata, va deschide iarăși pro­blema asupra călătoriilor de lungă distanță. Un nou avion de antrenament de vânătoare Constructorul austro-suedez E. Sparmann, a cărui activita­te aeronautică în Suedia da­tează din anul 1930, și care a fundat în 1933 o mică fabrică la Stokholm, a construit un avion monoplas de antrenament de vânătoare, pentru instrucția pe o bază mult mai economi­că a piloților militari. Apara­tul este prevăzut cu un motor Gipsy Major și vom afla cu­rând dacă acest aparat a fost adoptat de aviația militară suedeză. O nouă aripă sburătoare Uzina Menjinsky din cova, a construit, un hoț*­ Jiios­­hi­­motor, de experientă^mvionul este o concepție a,? inginerului B. Tcheranowsky". Această ripă sburătoare, poartă în fa­n­­ță două motoare de 100 cp«’-" care, prevăzute.. nend. In centru'­ _ .a­u o cabină în coiVtíC SL Zd­ră. por ru­ng 1%* g călător. RmnU."g zină SUIP+ ■* ® % T­p "" tf _ Z7.­­r —• i~i­2. 31 *£• _ S“ r> %­­ c ■f /­g«v £** I­o *■­­ t­r­* i- Q CJ­ \r* Act- 3<3 * afan ^ j=. este i­lemn. i £. _ comenzit.v. %­gimea aripilor tri, lungimea de 5 metri și 3< mă este de 250 » Primul sbor de "pn făcut­ în ziua de 5 Oct. și_V deplină satisfacție. AUSTRALIA. — Pilot fără no­­­roc Pilotul australian Harryj Broadbent, căuta să bată re­­cordul pe distanța Australia­* Anglia. El a plecat din Port Darwin în ziua de 11 Oct. însă] a fost silit să ateriseze în a­­­propiere de Bassarah; avionul a fost­ complect distrus. FRANȚA.­­ A 20-a traversare a Atlanticului de Sud Hidroavionul Blériot-San­­tos Dumont, cu motoare Hi­­spano-Suiza, a traversat pen­tru a 20-a oară Atlanticul de Sud. Aparatul a aterisat la Da­kar, după un sbor în perfecte, condițiuni de 17 ore și 22 mi­­le; el a transportat curierul săptămânal din America de Sud al Companiei Air France. Echipagiul era compus din Ponce, Guerrero, Comet, Mar­­ret și Richard. Călătoria a două trimotoare Bloch Două avioane Marcel Bloch 120 prevăzute cu câte trei mo­toare Lorraine, destinate avia­ției din A. E. F., care și-a luat schorul de la Villacoublay, au ajuns în perfecte condițiuni la destinație. figif Remus Bonescu Pregătiri pentru conferința navală LONDRA, 30 (Rador). __ Amiralul Decoux Și maiorul Deleuze, experți navali francezi, au sosit azi dimi­neață la Londra, unde au luat con­tact cu Amiralitatea . Ei vor avea aici o serie de conversații cu carac­ter preliminar, în vederea reuniu­nii conferinței navale care se va ține la Londra în Decembrie. Se crede că cei doi experți na­vali francezi ar mai avea și misiu­nea de a examina împreună cu A­­miralitatea britanică mijloacele practice și modalitățile tehnice prin care s-ar pune eventual în practică angajamentul pentru spri­jinirea flotei engleze de către cea franceză în cazul unei agresiuni pe care ar suferi-o forțele navale bri­tanice în condițiunile prevăzute de paragraful 3 art. 16 al pactului So­cietății Națiunilor. După cum se știe, în această, e­­ventualitate ar fi vorba de înlo­cuirea vaselor de răsboiu, britanice care ar fi rechemate din Medite­­ana, prin unități franceze și de u­­ilizarea eventuală a bazelor navale franceze din Mediterana de către flota engleză. Acordul ar fi, natural, limitat la durata aplicării sancțiunilor. In legătură cu vizita experților francezi, se prevede că la conferința navală ce se va ține la Londra la 2 Decembrie vor participa doar am­basadorii la Londra ai celor cinci state care au semnat convenția de la Washington, asistați de experții sta­telor respective. JAPONIA PARTICIPA LA CONFE­RINȚA LONDRA. 30. (Rador). — Gu­vernul japonez a acceptat invi­tația guvernului englez de a lua parte la conferința navală care se va ține la 2 Decembrie la Lon­dra. In nota sa de răspuns, guvernul Japoniei lasă a se înțelege că este posibil ca unii dintre membrii delegației japoneze să nu sosească la timp la Londra. . „Promoția 907‘ 43" da THEODOR RĂȘCANU „Balzac“ XX­X Ziâsu gândi sa se apuce de o ne­gustorie. Dar și negustoria cerea bani. La urm­a urmei bani pentru a începe un mic negoț tot ar fi găsit. S’ar fi împrumutat de undeva. Cine nu i-ar fi dat? Cine nu l-ar fi aju­tat? Câți nu au făcut așa? Au în­ceput cu bani împrumutați și, daca le-a mers bine, pe urmă au făcut parale bune. L-ar fi ajutat și pe el, in cel mai rău caz, Comunitatea, cum­ l-a ajutat și pe vărul lui, Sami Schwartz, sau pe Strut Bercovici ori pe Kira Grunberg și pe atâția alții. Iată, acum Sami este mare angro­sist,­ Strut are băcănie pe strada Golia, iar Kira Grumberg este ban­cher pe strada­tefan cel Mare în rândul cu vechile firme Jurist și Grosswald. Dar Zicsu Feltz, la­ drept vorbind, nu se simțea atras prea mult, de nicio negustorie și de nici un fel de speculație, bănea­scă. Avea in­ el un fel de mândrie ciudata care îl fă­cea să considere toate ocupațiile o­­bicinuite ale coreligionarilor lui — băcănie, tărănie, misiție, etc. — ca ceva meschin, comun, înjositor, ba­nal, mediocru. El aspira la ceva alt. Ceva pare să-l deosebească de toți ai lui —■ ceva care să-l înalțe și să-i singularizeze în acelaș timp. El nu vroia nici să fie negustor nici să fie ca toți ai lui. Simțise, încă din co­pilărie, o adâncă jicnire sufleteas­că în clima aceia îmbâcsită a ghett­oului. Se simțea jicnit că a­­parține unei rase a­parte, pe care toate celelalte neamuri o urau, o lo­veau, o îngrădeau. Se simțea atavic legat de neaul lui și de credința lui și chiar mândru că este evreu, dar îl necăjea c­ă evreii nu aveau ac­ces în barou sau că nu aveau „drep­turi". De ce să nu fie și el avocat sau profesor? Dacă pentru medicină ELQ săa«!. Qâ# sșg&g sg?!## (care,­­de altfel, nici nu-i atrăgea) nu avea bani nici timp, pentru a face luterile la Universitate sau drep­tul ar fi avut. Da, i-ar fi plăcut tare mult să fie avocat. Căci, ceva ce îl atrăgea mai cu osebire pe Zissu Feltz, era o ocupație intelectuală. Prin aceasta s’ar deosebi mai de­grabă de toți ceilalți ai lui. Avoca­tura ar fi fost nu numai o ocupație mai intelectuaă decât negustoria, dar și mai lucrativă. Avocatura ve­nea în legătură și cu afacerile. Apoi, îi dădea și putința altor relaț­ii de­cât negustoria. Pe Zissu Feltz îl revolta faptul că în România evreii­ aveau o situație cu mult inferioară față cu aceea a coreligionarilor lui di­n alte țări. Și mai simțea încă în el o dorință vie de a arăta șoimilor că el nu este nici mai prost nici mai nevolnic de­cât dânșii. El în ciuda faptul că din cauza legilor țârei, el era silit să fa­că negustorie ori țărănie, în loc să poată face ceva ce i-ar fi plăcut să facă­ încă­­ din liceu — când îl bateau băieții — își pusese în gând să se răzbune pe neamul acelora cari erau mai tari și mai mulți și cari îl făceau­­ să sufere. Vroia să se răz­bune și pe profesorul de limba ro­mână care îl lăsase corigent de atâ­tea ori. De aceia, 2ieâ&u­ngh­z a suficnt, la i eșirea din liceu, că ceia ce îl satisfă­ < cea mai bine sufletește era să o apuce pe o cale mai puțin bătătorită. Dacă legile țării nu-l lăsau să fie avocat, nici profesor (ca să lese și el pe alții corigent sau repetent) ele nu-l putea împiedica să scrie româ­nește!... Da, el, Zissu Feitz, fără să-și schimbe numele, fără să se lepede de credința și de neamului lui, fără să se asimileze, fără să renunțe la nimic va lua condeiul și va fi scrii­tor. Asta nu-l poate împiedica ni­meni! Va arăta că e­l poate să scrie româ­nește ca și românii de baștină, vo­­r arăta că oricâte opreliști și îndră­ 1­niri a pus legiuitorul român nea­mului său, tot se găsesc porțile des­­­­chise, crăpături de infiltrațiune, mij­­­loace de pătrundere. —Cu cât ne vor împiedeca mai mult — gândea Zissu cu ciudă și­ voință — cu atât ne vom­ strădui­ mai mult! Și cu cât ne vom strădui­­ tot mai mul, cu atât vom pătrunde­­ tot mai mult și vom acapara tot mai­­ mult! Nicio clipă nu se îndoia de marea forță vitală a m­esei sale. Și sim­țea­ o mare mulțumire sufletească de a putea face în ciuda­ acelora carii — zicea el — „țineau la carantină”­ pe ai lui.­­*• fii jjjs pot și, efitia, in offilia noastră, care-i numai a noastră, dar noi putem să scrim întră lor. Și nu pot și nu vor putea niciodată să fie scriitori evrei, pe când noi putem fi scriitori români!... Constatarea aceasta îl bucura in­u­, foarte mult pe Zissu Feltz. — Am să pătrund în literatura lor! Am să scriu romane și nuvele. Au să mă tipărească revistele lor... Am să le arăt lor că tot noi cei hu­liți și năpăstuiți, tot noi cei bătuți de huliganii lor, noi le vom face și literatură! Noi le-am făcut comerțul, noi industria, noi finanțele, noi agri­cultura, ca arendași până la 1907, noi presa... — Da altfel, își mai zicea Feltz; cu intimă satisfacție, chiar cei mai mari poeți ai lor, Alexandri și Emi­­nescu, au fost de origine evreiască, după cum cel mai mare poet ger­man, Heinrich Heine ,a fost jidan sadea, Zissu Feltz și-a pus deci în minte să fie scriitor român. Prietenii îl sfătu­ră că dacă vrea numai­decât să scrie literatură românească să-și romanizeze numele ___ Cu numele acesta n’ai să a­jungi niciodată.... — Ia-ți un nume românesc. Feltz este prea... — Blănaru de pildă, sau b­lănifă, sau vifor, sau Screavnăt, ori­ un nu­me de voievod sau de boier mare.» — îl sfătuiau prietenii intimi. Dar Zissu nu se învoia. — De ce­ să-mi schimb eu numele? Nu mi-e rușine nici că sunt evreu nici că mă numesc Feltz. Talentul nu ți-i dă numele. Și apoi, eu nu vreau să fac ca alții. Eu vreau să se știe că sunt evreu. Am și eu mân­dria rassei. Nu vreau să mă ascund sub un nume fals, românizat cum fac alții. Eu nu vreau să înșel pe nimeni nici să mă înșel pe mine. Voi, așa zișii „evrei români” sunteți niș­te lași și niște farsori. Vă schimbați numele în Stolerii. Feraru, sau u­­zurpați vechi nume boierești ca Balș­­ și Boldur ori Râșcanu (deși neam de neamul nostru n'a fost rudă cu el) .Și vă credeți români. Adică vreți să treceți drept români. Credeți că pu­teți înșela le cineva cu acest camelo­­nism. Voi, în taina sufletului vostru tot evrei rămâneți pentru că nu mai puteți pune la loc bucățica aceea de piele și pentru că tot la Templu vă rugați și tot cu capul pe Talmud dormiți. Și nici pe români nu-i pu­teți înșela căci „asimilarea” voas­tră nu-i decât o suprafață și numai pentru anumite interese: Leoneanu, Negre­a­nu, Bocșăneanu, etc. VAX; tot evrei sunteți. Când se întâmplă un program antisemit în Basarabia sau când huliganii lui Cuza vă sparg cepul aici și vă traulg perciunii tot .­vrei vă lupt Hi cu toții și cheiăland la­olaltă „g­hiwali”, domnilor Leo­­escu, Negrescu și Focșănescu. Iată de ce, concludea Zissu Feltz — eu nu-mi schimb numele. Intre Zissu și prietenii lui discu­țiile de acest fel izbucneau adesea și, în forul lor interior, prietenii lui simțeau că Zissu avea dreptate. — Și dacă voi reuși să fiu scriitor român, mai spunea Feltz, cu atât mai mare va fi satisfacția pentru mine. Trebue că și în literatura lor să cucerim un joc. Locul acela am să-l cuceresc eu, zise Feltz. Deo­camdată literatura lor n­u are ro­man, a-ți observat? Ei bine, eu voi fi „balzacu­l” lor. Mă grăbesc să nu mi-o la altul înainte. Voi face ro­man, cum aș face o fabrică de ma­caroane dacă ar fi să mă fac in­dustriaș și aș vedea ce fabrică încă nu s’a mai făcut. Asta este marea noastră însușire, suntem întreprin­zători și inventivi. Românii nu au avut industrie până nu leam fă­cut-o noi. Nu am avut comerț,, nu au avut bănci, nu au avut presă... până nu le-am făcut-o noi. Așa și cu romanul! Vedeți, nici până acum nu au roman. Ei bine, eu a­m să fac fabrică de romane și veți vedea că am să reușesc. (Va urma)

Next