Epoca, decembrie 1935 (nr. 2055-2075)
1935-12-03 / nr. 2055
/■& No. 2055 HEOACȚSA Ș! ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGEUI ROMAR «INTRAREA PRIN CALEA VICTORIE« RECLAME și HISERil Se primesc la «d fcația ziarului și la toate agențiile de publicitate 3M Marți 3 Decembrie 1935 SfjT r Sac. . » Telefoni 3.82-11 Ziar si partidului Conservator. Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCO Ut scapi tara, puterea mea «e munca ’i puterea mea a o iubire. Nicolac -ipesca »stă nesimțirei strada „Austro-Ungheria“ Când am citit la Senat telegrama „Luptei” anunțând că strada România din Roma a devenit Via „Austro - Ungheria” s’a produs vâltoare printre membrii adunării. Simțeam că lumea nu vrea să creadă, pentru a nu fi constrânsă să se revolte. S’au luat imediat informații la Roma. Vestea era exactă: Strada România se numește astăzi Via Austro - Ungeria. Sentimentele Italiei mussoliniene se rezumă admirabil în această schimbare de nume. Din moment ce Ducelui li trebue teatru, putea să dea numele ginerelui său străzii în chestie: „Via Contelui Ciano” suna foarte frumos. Nu acesta era însă scopul urmărit. D-lui Mussolini îi trebuia o nouă amenințare: „Via Austro- - Ungheria” își îndeplinește admirabil rolul. Și când suntem astfel terfeliți la Roma, ziare românești continuă să vorbească de scandalul sancțiunilor. Aceste ziare nu au alt motiv de indignare. Un senator român se știe la tribuna Senatului pentru a striga: Să trăiască Italia. Ce dispreț trebue să aibă pentru noi Ducele. Mă așteptam ca tineretul așa zis naționalist, care sparge geamuri din exces de românism, să acopere timp de câteva ore nocturne, tăblița străzii „Benito Mussolini” cu o stofă tricoloră pe care să stea scris „Calea Demnității”. Nici gând. Via „Austro-Ungheria” n’a mișcat pe nimeni. Itatofilii noștri ne vor da cel mult explicații . Vom afla că nu guvernul italian ci Municipalitatea Romei a avut delicata atenție față de noi. Și toată lumea știe că în Italia guvernul nu poate nimic împotriva autonomiei comunale! Poate că Liga Culturală va sărbători cu solemnitate inaugurarea străzii „Austro-Ungheria”! La urma urmelor, mă aștept și la aceasta. Naționalismul nostru este agresiv când nu trebue, și resemnat când trebue și mai puțin. GRIGORE FILIPESCU Neobrăzarea unora n’are margini. Acest adevăr s’a putut încă odată constata în ședința de Vineri a Camerei. D. deputat Slăvescu a adus la cunoștiința ministrului de interne — ca și cum de acest lucru îi arde d-lui Inculeț — că în Piatra-Neamțului, strada colonel Roznovanu se numește Eduardo Mirto, cerându-i să ia măsuri. Oricât să se simtă d. Mirto la locul lui între două luntre, oricât de proastă părere să am despre d-sa, îmi închipuiam totuși, că unele h ipostaze nemai putând să-l facă să roșească, i-ar da măcar bruma de bun simț cerută de realități. Nu știu cine este lingăul nesimțitor care, scontând lipsa de obraz a celui de care se leapădă două naționalități, a săvârșit nerușinata schimbare de nume fapt este că băștinașul, cu rostul lui în acel frumos unghier moldovenesc, a fost înlocuit de venetic. Colonelul Roznovanu, dacă nu pe temeiul altor legături ale lui și ale ai lui avea drept la acea cinstire măcar pentru faptul că lui se datorește croirea acelei străzi care nu este decât o parte din șoseaua națională, nu-i putea fi șters numele. In principiu, numele cuiva nu poate fi dat unei străzi decât după moarte. Socoteala este dreaptă. Numai la sfârșitul vieții și-a încheiat omul firul, ei și cinstirea ce i se aduce prin statornicirea numelui său va aminti urmașilor faptele săvârșite. Ce se va spune despre d. Eduardo Mirto? Fost ministru? Acesta nu mai este un merit. Om de Stat? Om de afaceri? Jucător de table? Judecat pentru o gingașe substituire de un actual Astfel l-a denumit d. dr. Petru Râmneațu în lucrarea ce a tipărit-o curând sub auspiciile „Astrei” din Cluj.La fel d. dr. Z. Nemoianu cu ani în urmă a dat alarma, denumind Banatul la fel — „cimitirul neamului”. La societatea de istoria medicinei — și în „Epoca” am fost ecoul acestui strigăt de alarmă încă din 1928. Răul este de dată foarte veche. D. dr. Râmneamțu care se ocupă în special de comuna Vărădia-Caraș, începe cercetarea de la 1786 când comuna a avut 2.934 suflete. La 1869 a crescut la 3511 scăzând treptat la 2231 în 1930 ,și la 2126 în 1933. Județul Caraș de la 1910-1930, a avut o scădere rurală de 20.052 locuitori. Cari sunt pricinile acestui rău? — Natalitatea scăzută și pe de altă parte mortalitatea mare. , De ce este natalitatea mică? Ne-o spune de coleg: „Sistemul împrumutat de la Șvabi (N. R. Șvabii au părăsit sistemul de un copil de a întemeia un menaj într’o clădire deosebit de părinți pe seama tinerii perechi recent căsătorite, la români nu este idealizarea unei dorinți de a trăi între mai puțini membri de familie un standard de viață mai urcat cum este la Șvabi, ci este rezultatul unui calvar întreg al traiului rău și al neînțelegerii dintre copii și părinți”. „Lipsa autorității părintești asupra copiilor, pe care am ostpreședinte la Consiliul legislativ? Fost coate goale, astăzi milionar? Mecena? Filantrop? Iată un lung pomelnic în care chiar d-sa s’ar încurca. Dar greșit s’a pus chestiunea în Cameră. Totul s’a învârtit în jurul nesfârșitei și nelămuritei cercetări asupra cetățeniei d-lui Mirto. Aceasta n’are ce căuta în discuție. Este cu totul indiferent aci, dacă d-sa este, sau nu, Român proaspăt. Faptul care treime discutat este acela că numele colonelului Roznovanu nu putea fi înlocuit. Dacă o slugărnicie neghioabă a voit ca numele d-lui Mirto să-i ia locul este și mai dureros. Sunt unele împerecheri nenorocite. Nu îndamă un pur sânge și o gloabă la o trăsură de lux. Numele d-lui Mirto, pentru a fi vecinic, n’are nevoie să fie turnat pe placa unei străzi. Posteritatea nu va avea decât să se obosească răsfoind colecția ziarelor de după război și va ști cine a fost d. Mirto. Văzându-i numele la Piatra Neamțului, se va întreba dacă este vorba de acelaș, atât pe nedrept atacat și la răspuns afirmativ, va cântări prețuirea pe care o dădeau bunicii faptelor descrise atât de amănunțit. Judecata firește, va fi departe de a folosi drept imbold moral. Dacă n’ar fi silit de umbra nu știu a cărui Banco, să vândă frumoasa casă Blank, proaspăt cumpărată, ar fi mai nimerit ca pe zidurile ei să pună altă placă arătând că acolo nu și-a putut sfârși zilele cel care le-a început nu se știe cum și le-a trăit se știe cum. Insulta nedreaptă adusă amintirii colonelului Roznovanu ar fi spălată. Emanoil Hagi Mosc a servat-o în cursul anchetei, este fără margini. Părinții nu se străduiesc să impună respect unicului copil pe care-l au, iar acesta mai târziu când devine adult își face de cap. Această lipsă de educație încă a contribuit la distrugerea familiei patriarhale, la fărâmițarea menajelor. Menaje compuse din o singură persoană tânără și divorțată am întâlnit destul de multe, ne spune autorul”. Și ceea ce este mai îngrijorat că destrăbălarea este tocmai la cei mai bogați. Iată ce ne mai spune d. dr. Râmneamuțu: „In ce privește averea unei persoane exprimată în jugăre de pământ, observăm, că de la 1900- 1930 a crescut considerabil. De altfel sub nici o formă copii de familie, nu admit descompunerea averei familiei în 2 sau 3 părți, după numărul copiilor — unul rămâne cu pământul și ceilalți la negoț sau meseriiȘi colegul notează că părinții nu dau acestor copii nici un ajutor bănesc ca să înceapă munca. Acești copii părăsesc comuna natală căci ai e rușine, „să fie salarizați, când de fapt ar fi putut să fie proprietari dacă părinții ar fi avut altă mentalitate și nu ar fi fost atât de egoiști”. Voi mai continua și altădată cu expunerea curiozităților din Banat — care au o urmare așa de primejdioasă. DR. ALEX. MANOLESCU Banatul „Un cimitir bine îngrijit al neamului românesc“ Observații și comentarii in tunecarea în excepțional Observații. a) Astă vară în Cambridge am stat într’un laborator lângă camera fostului profesor la anatomie J. T. Wilson, care la vârsta de 70 de ani a fost scos la pensie lăsându-i-se numai o cameră pentru lucru (dacă vrea să mai lucreze încă). b) Tot astă vară am văzut biografia profesorului Sir Arthur Keath, publicată pe prima pagină a marii reviste engleze numită Journal of Anatomy. Asta cu prilejul scoaterei sale la pensie (65 de ani numai!) Amândoi acești profesori sunt cu o faimă adevărat internațională și unul din ei în grațiile curiei regale. Legea însă cere să iasă la pensie la o anumită vârstă și în Anglia legea se aplică oricui. c) La noi s’a făcut o lege care prevede prelungiri de serviciu pentru profesorii universitari cari ar fi excepționali. d) De la această lege nici un profesor nu a mai eșit la pensie conform legii. Toți au fost considerați excepționali, chiar și profesorul care în treizeci de ani de activitate nu a publicat un singur rând științific, dar a rămas în schimb membru consultant în subordine la o instituție oarecare, chiar și acela care în timp de patruzeci de ani nu a fost în stare să organizeze grădina botanică. e) Uitându-mă în proclamarea doctorilor condica de de la o facultate oarecare cu surprindere am găsit din două sute de absolvenți 180 trecuți cu nota maximă (zece) și peste o sută având calificativul „magna cum laude”! Comentarii. Dacă nu suntem o țară de țigani atunci desigur că suntem una de genii. Oriunde ne-am arunca ochii ne vom isbi de spiritul de cocoțare. Găunoasă aparență și titulatură pompoasă. Vedeți numai ce de-a miniștri și subsecretari avem: vedeți ce de-a directori în toate instituțiile și ministerele și toți directori „generali”. Plutoane întregi de inspectori. Comandanți nenumărați și șefi, mai ales șefi. Nimeni nu se lasă comandat, nimeni nu vrea să fie executant. Toată magistratura e plină de „președinți” și „prim-președinți”; armata are un număr mai mare de generali decât armata Statelor Unite. Academicieni cât lumea și Academii cu droaia. Uitați-vă la ce spun publicațiile noastre, avem o ploae abundentă de „savanți”; toți oamenii noștri sunt „distinși” (chiar când se pălmuesc ori se înjură). Românul o fi el născut poet ori nu; dar sigur că e născut „genial”. Și în tot cazul fiecare umil cetățean este „excepțional”. Sunt o mulțime de incompatibilități stabilite de legi; din fericire însă orice lege admite și câte o e xcenție, «i — f -nația românească apoi lunecă în excepțional. Intr’o zi am răsfoit din întâmplare „Monitorul Oficial” pe vre-o trei ani în urmă la capitolul desbaterilor parlamentare. M’am Motto: „And in Mexico, she Knew, there were more generals than soldiers”. D. II. Lawrence (The plumed serpent) I speriat ce de-a martiri a avut neamul acesta, și cea de eroi! Nenumărate pensii viagere și gesturi de recunoștință pe unele nume de cari (în bani) întâiași oară în viața mea am auzit, și firește că după închiderea „Monitorului” le-am uitat prompt. Recunoscătoare și excepțională nație ! Ar fi bine însă dacă am ajunge la legi și dispoziții fără nici o excepție. Militar** să pătimească adevăratele excepții naționale decât să facem o societate cu aspect de căruță cu cort. Dr. GR. T. POPA Urmează: „Cinism sfruntat”. Aurel Varlam Ne vine fulgerătoarea veste a morții prietenului și colaboratorului nostru Aurel Varlam. Tocmai așteptam articolul lui pentru numărul nostru festiv. Aurel Varlam trăia de mai de mult retras la moșia sa din județul Fălciu, unde se împărția între grijile culturii pământului și cărțile sale. De departe el urmăria atent, cernându-le prin sita sa de observator adânc și luminat, desfășurările vieții noastre politice și culturale, și când ne trimetea observațiile sale, în articole scurte, adesea necruțătoare dar totdeauna drepte, trăiam câteva clipe de reculegere pentru că dintre rândurile ironice răsăria un suflet și se estompa un caracter. Aurel Varlam a biciuit demagogia și minciuna ori de câte ori le-a întâlnit, fără să fie seamă de persoane și de partide. Legat de pământ și de țărănime, pe care o iubia fără proteste zgomotoase, el desprețuia țărănismul de paradă și deși a ocupat încă de mult demnități înalte și meritele sale erau unanim recunoscute, a stat modest deoparte așteptând să se retragă apele devalorizărilor morale. Aurel Varlam a făcut strălucite studii de drept în străinătate, întors în țară a intrat în magistratură. A călătorit mult în toate continentele. Amintirile sale din Congo au fost gustate de cititorii „Epocei”. Văzuse multe și știa multe. Judeca fără patimă, dar și fără slăbiciune. Ironia fină a atacului său trăda un estet de rassă și un cărturar adevărat. N plângem nemângâiați. Deabia acum trei zile am gustat causticul său articol în care vorbia despre hibrizi și despre d. âassu. Doarmă în pace somnul vieții sale curate. Partidul conservator și „Epoca” participă la doliul familiei, deopotrivă îndoliați. Reorganizarea aviației civile japoneze TOKIO, /. (Rador). — Ministerul Comunicațiilor a întocmit un plan pe zece ani pentru organizarea complectă a aviației civile. Pentru realizarea planului se prevede o sumă de circa 14 milioane yeni. Vor fi puse în serviciul publicului următoarele linii aeriene: Taihoku, Formosa, Bangkok, via Hong Kong-Hanoi și Tokio-Paiao. Cronica aviatică Activitatea aviatică in alte țări FRANȚA. A 22-a traversare a Atlanticului de Sud Pilotat de către cunoscutul aviator Jen Mermoz, hidroavionul Blériot „Santos-Dumont‘‘ cu motoare Hispario-Suiza, a traversat neutru a 22-a oară Atlanticul de Sud, transportând curierul companiei France. Plecat din Natal, Luni Air la ora 6.40, aparatul a amerisat la Dakar, Marți, al ora 2 p. m. Echipagiul era compus din: Mermoz, Ponce, Phichodon, Cornet, Ginnié și Richard. Către Madagascar Aviatorii Genin și Robert n'au putut decola Duminică seara pentru a încerca să bată recordul de iuțeală pe distanța Eranta-Madagascar. Probabil că vor decola astăzi, la bordul unui avion Caudron-Simonn cu motor Renault, pus la dispoziția lor de către Gody-Radio. Paris-Buenos Ayres-Paris în 11 zile D. Louis Allegre, administratordirector general al companiei Air France a făcut o călătorie către America de Sud în unsprezece zile. El a plecat de pe aeroportul din Toulouse către Casablanca în dimineața zilei de Sâmbătă 16 Noembrie, cu serviciul regulat Toulouse- Casablanca. El a utilizat, de la Casablanca la Dakar, avionul curierului aerian Franța—America de Sud. De aci, a luat hidroavionul „Croix du Sud“ care făcea serviciu regulat între coasta africană și coasta Braziliei. D. L. Allegre a sosit în America de Sud Miercuri. După două zile de oprire la Rio de Janeiro și Buenos Aires, a revenit în Franța la bordul avionului cu patru motoare „Centaure“ sosind Miercuri 27 Noembrie. Această călătorie arată stadiul înaintat în care se află serviciul francez transoceanic. a ANGLIA. — Ce a devenit Kingsford Smith ? Celebrul aviator australian Kingsford Smith și tovarășul său, radio telegrafistul Pethybridge, care căutau să bată recordul de iuțeală, pe distanța Anglia-Anglia privind avioanele de toate categoriile, deținut până acum de aviatorii engleji Scot și Black cu 2 zile, 4 ore și 37 minute, au dispărut după ce au sburat pe deasupra regiunii Akya, pe când se îndreptau către Singapur. Ei au decolat de pe aerodromul din Lympne în ziua de 6 Noembrie la ora 6 și 27 minute la bordul unui avion de mare raid Loockheed, botezat „Lady Southern Cross“. • De mai bine de două săptămâni nu se mai știe nimic despre ei, deși s-a făcut tot ce poate fi posibil spre a fi găsiți. Aviatorul australian Melrose, care a deținut recordul Australia- Anglia și care căuta să bată recordul Anglia—Australia pentru avioanele de turism, a abandonat acest proiect, îndreptându-se să caute urma aviatorilor dispăruți. Intre altele, aviatorul Melrose a declarat, la întoarcerea sa la Singapur, că a văzut un avion în dificultate în lungul coastelor Birmaniei, poate să fi fost al aviatorilor Kingsford Smith și Pethybride. Kingsford Smith a bătut de mai multe ori recordul de iuțeală pe distanța Anglia-Australia și Australia-Anglia, a făcut numeroasa raiduri între care: Statele Unite-Australia în trei etape, traversarea Atlanticului de Nord din Irlanda în Terra-Nova. Era unul din cei mai străluciți piloți de raid. Pierderea sa este resimțită în toată lumea aviatică. JUGOSlAVIA. — Comandă de avioane de vânătoare în Anglia Guvernul iugoslav a comandat la firma engleză Hawker Aircraft ■ Ltd. zece avioane de vânătoare Fury din tipul cel mai recent și a convenit cumpărarea licenței acestor avioane pentru a fi construite în uzinele Statului. Tipul aparatului Fury comandat de Iugoslavia poate atinge iuțeala de 400 km. p. o, și poate fără pericol, să picteze până la o iuțeală de 650 km. p. o. Acest avion transportă un echipament militar complet între care câteva bombe lipsă are ca misiune principală: apărarea contra bombardamentelor aeriene. Această comandă este rezultatul a trei ani de negocieri și demonstrații. REMUS IONESCU- .. mm Ora străjerilor Discursul Regelui Eri la ora 4 s’a inaugurat la Societatea de radio-difuziune ora străjerilor prin cuvântarea rostită de M. S. Regele. Suveranul vorbind la microfon, din palatul regal, a spus următoarele: Societatea de Radio punând la dispoziția Oficiului de Educație Tineretului Român această om săpatămânală, vrea să-și aducă contribuția unei opere de mare interes național. Ce este Oficiul de Educație a Tineretului Român, ce este Străjeria, iată primele probleme ce vor trebui lămurite marelui public prin ajutorul Radiofoniei. Mulți vorbitori se vor perinda în fața microfonului Și fiecare, după specialitatea și gândul său, vor împărtăși mulțimei de ascultători, mari și mici, rosturile acestei mișcări de regenerare națională. Căci Străjerismul nu este un rezumat altceva decât un efort de a ridica generațiile de mâine, spre a fi nu toate folositoare Patriei. Iată deci scopul ce ni l’am pus și pentru care s’a creat acest organism ce se numește. Oficiul de Educație a Tineretului Român. Oficiul are scopul de îndrumare, coordonare și supraveghere a tuturor organizațiilor de educație a tineretului. Străjeria este mijlocul prin care se aduce la îndeplinire acest program. UN TINERET FARÄ IDEAL De unde a răsărit nevoia de creia această mișcare, cred că este ușor de ghicit. Ea este o urmare a Războiului. "Tineretul nostru creștea fără nici un ideal. Atâtea manifestațiuni morbide se arătau, cari pentru aceia cu dragoste de Neam și cu simțul răspunderii viitorului, puneau o problemă vitală: „Ce va deveni această țară atât de frumoasă, atât de bogată, dacă generația de mâine trăește in această lipsă de avânt, această lipsă de ideal pentru lucruri frumoase și utile”. Cu Străjeria venim să împlinim acest gol. Deviza străjerului este: „Credință și muncă, pentru Țară și Rege”. In aceste cuvinte,i se rezumă programul nostru de educație. Credința: baza oricărei acțiuni, treime să arătăm deci tineretului nostru că, spre a propăși in viața lui, trebue să aibă înainte de toate credință. Credința in Dumnezeu și în Biserica strămoșească, credința in Țara lor, credința către Acela care întruchipează Patria, Suveranul. Dar dacă in sufletul lor, in toată firea lor, au acest îndemn al eului, ei mai treime să învețe că fără corolarul credinței munca nu poate îndeplini nimic. MIJLOACE DE REALIZARE Plecând deci de la aceste principii temeinice, am clădit tot idealul nostru de educație și tot programul nostru de nundă. Să nu uităm că ne adresăm în primul rând către elemente al căror suflet, mentalitate și trup sunt în plină formație, deci și mijloacele noastre trebue să fie alese ca să corespundă materialului ce-l luăm în primire. Multă lume nu vedem toată această mișcare decât partea ei pur formalistică, formațiuni, ceremonial, costum, salutul etc. Acestea nu sunt scopul, ci numai mijlocul. Partea formalistică are menirea de a așeza străjerul într’un cadru de disciplină, de spirit de corp, de camaraderie și de solidaritate. Prin aceste sentimente, indispensabile pentru bunul mers al unei organizări sociale, voim să formăm un spirit care dela solidaritatea celulei să devie un sentiment de solidaritate națională. De la sentimentul de mândrie al unicei unități la sentimentul de mândrie al Neamului. Unii cred încă că in mișcarea Oficiului de Educație a Român este o maimuțeală Tineretului a unor lucrări făcute peste granițe. Nu este așa. Străjeria este un lucru specific românesc, isvorât din nevoile intimei ale țării noastre și clădită numai și numai pe ccru ce cer nevoile României și Neamului Românesc, lasă de ce apasă cu tot dinadinsul asupra primatului educativ ce este disciplina și mândria naționala. Fiecare binar trebue crescut în credința că este mândru de a fi român, că este mândru de țara lui și că prin sentimentul lui de solidaritate națională și de muncă neprecupețită in folosul obștesc, trebue să contribue la progresul Patriei. Noi nu suntem o școală, noi spntem o credință, un avânt. Lucrul nostru se face pe cât se poate în aer liber. Trăind în mijlocul naturii, îmbibând trupul cu aer curat, vroim să creștem tineretul astfel ca să devie cetățeni puternici, curați și voioși. O grijă deosebită o punem pentru desvoltarea sentimentului național. Copii noștri trebue să învețe că dacă unele lucruri bune se pot aduce de peste graniță, subt atâtea aci in pământul țării și în sufletul poporului, care să facă din România și din neamul nostru una dintre țările și unul dintre popoarele cele mai strălucite din lume. Noi suntem o mișcare de regenerare națională și acei cari ne-am înhămat cu toată credința și dragostea la acest crez, știm că vom reuși, căci generațiile de mâine ne urmează cu tot sufletul lor neprihănit și dornic de mai bine. Funcționăm de un an de zile. Rezultatele se văd. Școlile, pe lângă cari sunt unități de străjeri, au făcut progrese vădite, e mai multă voc bună, mai mult spor la învățătură și, ceia ce e de căpetenie, mai multă disciplină. Süntem abia la începuturi. Cu căi ne vom desvolta mai mult, cu atât vom dobândi rezultate mai vădite. Ce frumoasă va putea fi România de mâine, o țară unitară și solidară, împrejurul unui gând, deviza noastră: „Credința și munca pojuratară. și Rege”. M. S. REGELE m Mica înțelegere economică în ziua de 26 Noembrie a. c. a fost pentru parlamentul cehoslovac o zi plină de declarații ministeriale. Șase miniștri au ținut să răspundă în aceiași ședință la diferitele probleme ridicate de deputați, înfățișând cu aceasta și programul de lucru al guvernului. Astfel ministrul de externe, d. Beneș, a explicat în fața comisiei bugetare rolul și scopul politicei ministerului de externe cehoslovac. Aceasta poate fi scurt formulată astfel: voința către pace. Republica cehoslovacă dorește raporturi bune și prietenoase cu toți vecinii. Lucrul acesta e valabil și pentru Polonia, cu care deja un timp Republica cehoslovacă se află în continui neînțelegeri. Fiindcă tocmai se discuta bugetul ministerului de externe, Beneș s-a ocupat apoi și de îndsemnătatea Micii înțelegeri economice. Ministrul de externe cehoslovac a amintit că anul 1935 poate fi socotit ca un an care a desființat unele măsuri cu caracter excepțional ca: controlul exportului, limitarea comerțului extern ș. a.. In Cehoslovacia se poate constata o creștere a comerțului internațional. Cu toate greutățile care au stat în cale, totuși Cehoslovacia a reușit ca prin înțelegeri și convenții comerciale, încheiate cu câteva state, să apere exportul cehoslovac de unele pierderi ivite cu alt prilej. Cu ocazia conferinței din Octombrie a Micii înțelegeri Economice s-a constatat că raporturile comerciale dintre statele Micii înțelegeri s’au îmbunătățit. Dela Ianuarie până la Oct., 1935 a sporit importul din România cu 36 milioane coroane, iar importul României din Cehoslovacia a sporit cu 101 milioane coroane. Exportul pentru Iugoslavia a atins 120 mii. coroane importul 46 mii. Ministrul poștelor din Cehoslovacia, dr. Franke, a vorbit despre desvoltarea acestora și situația lor în Republică. Comunicațiile de poștă au fost până în tim oarecum stabilizate. ultimul Lucrul se vede și din faptul că veniturile ■ de pe urma scrisorilor neplătite au sporit anul trecut numai cu 0,76 la sută. Serviciile de poștă se perfecționează continuu. Relațiile cu străinătatea de asemenea. După cele discutate la congresul poștelor, care a avut loc la Cairo, e vorba ca scrisorile și pachetele expediate cu avionul să fie taxate ca cele obișnuite. Acest lucru, declară domnul Franke, ar însemna o revoluție în sistemul poștelor de azi. Perfecționarea aceasta înseamnă însă și mari cheltueli financiare. Deocamdată Cehoslovacia posedă o linie aeriană regulată: Praga-Ujhorod, Cluj-Kiev- Moscova. In ziua de 1 Octombrie s’a deschis legătura radiotelegrafică cu Buenos Aires. Aceasta e a treia legătură a Cehoslovaciei cu țările de dincolo de Ocean. (Una e cu New-York și cealaltă cu Beyrut). In toată Europa sunt numai cinci legături de felul acesta. Ministrul comunicațiilor, Bechyne, s-a ocupat despre criza la căile ferate. Din declarațiile sale se poate vedea că criza aceasta nu e în sânul căilor ferate cehoslovace, și în foarte multe țări continuă să dăinuiască. Concurența autobuzelor provoacă ostenirea biletelor de călători. Deficitul bugetului căilor ferate pe anul trecut e de 696 milioane coroane,adică cu 31 mil., mai mult ca anul precedent. Insă viața economică și în interesul apărării statului e nevoie să se învestească mai departe sumele necesare, pentru perfecționarea mijloacelor de transport. -