Epoca, februarie 1936 (nr. 2098-2122)
1936-02-01 / nr. 2098
2098 Ud REDAGm și ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și IMSERTH Be primesc la ad-t rația ziarului ș2 la trata agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Est; proprietar de moșie cu ceva vie. N’a cerut conversiunea sub cuvânt că fusese potrivnic ei. Deși legea votată era operantă pentru toți, totuși ca și alții a nesocotit-o și a dus’o greu. Moșia este în Olt și s’a gândit omul să-și vândă vinul în București sub cuvânt că aci sunt prețuri ceva mai mari, potrivit așa zisei legi a cererii și ofertei. Vinul de obicei se pune în butoaie, — „pipe line” fiind deocamdată întrebuințat numai pentru petrol—și butoaiele la rândul lor se încarc pe ceva cu roții, în speță, vagoane, căruțe sau automobile. Omul a cumpărat butoaie și o camionetă. Să-l urmărim în călătoria lui până pe malurile Oltului. In bisericile catolice se găsesc atârnate pe ziduri, un șir de gravuri înfățișând diferitele opriri ale Mântuitorului urcând până la Golgotha. Se numește „Drumul Crucii” și credincioșii, oprindu-se în dreptul fiecăreia dintre ele, fac o rugăciune izbăvitoare de dureri. Cam acelaș drum al crucii făcu prietenul meu, cu deosebirea că opririle nu erau de bună voe și în loc de a vedea blândul chip al răstignitului se lovia, fie de un jandarm fie de un gard fiscal. Cum este firesc, la bariera Bucureștilor prima ciocnire cu dușmanul fiscal. Forțe proaspete de amândouă părțile. Control sever: carnet, bilete, roșii ș. a. Până la Titu liniște. Aci, oprire la primărie (jandarmi), oprire la barieră (garda financiară). Găești pretractări cu jandarmeria. Pitești oprire de două ori (numai garda financiară) Colonești altă oprire- Slatina contact cu aceeaș gardă financiară, care inversul gărzii lui Napoleon te omoară și te pradă. Pe deasupra în timpul mersului alte 3 opriri pentru verificarea carnetului de conducere. Și cum sfânta Biurocrație prăznuește zilnic, la fiecare oprire se trecea în condica ad-hoc toate datele de pe biletele fiscale dobândite la prima vamă. Adaug că butoaiele la ducere erau goale. Rezultatul, în loc de 5 ore, a fost nevoe cam de două ori atât, adecă zece pentru a ajunge la liman. La înapoiere alte piedici pe lângă cele de mai sus. Pe lângă carnet, foaia de circulație, s’a cerut și dovada plății taxei de cărăușie. Zadarnic omul a arătat și a dovedit că era chiar proprietarul care își desfăcea marfa, iar un comerciant, fiscalitatea, surdă și oarbă când vrea, l’a trimis în judecată, iar Justiția din fericire, deși legată la ochi, l’a achitat. Uit să adaug că pe lângă celelalte taxe asupra vinului, i se percepuse și aceea a cifrei pe afaceri, deși proprietar. de fată până unde se pot întinchinezismele caracatiței fiscale. Iată câtă, energie irosită prostește, stânjenind negoțul cinstit și desgustând pe un om de ispravă să-și mai facă treburile, tăcmănegia fiscală nu-și mai are sfârșit și destrăbălată ei aplicare, lăsată la cheremul bunului plac al unor slujbași lipsiți de judecată, îngreunează sau chiar oprește, orice activitate. Pe lângă acest control împins la extrem, afacerile necurate își urmează nestingherite mersul. Transferuri, compensații, operațiuni de obicei normale, se transform în pungășii sub bagheta magică Moralei celei nouă, iar jandaramii și garda financiară își iau în serios rolul ce le-a hărăzit Offenbach acolo unde zăresc afiptul, vânătoare rezervată.. Iar celegri au luat terenul cu arendă, nu se mai numesc „Diana”, „Sft. Hubert” ci „Cagero”. „Refrul” și așa mai departe. Lista este prea lungă. Emanoil Hagi Moșea Pe frontul abisinian ADDIS ABEBA, 30 (Rador). — Corespondentul special al Agenției Havas telegrafiază: Este iminentă o acțiune a trupelor abisiniene în provincia Ogaden. Se semnalează importante mișcări ale forțelor abisiniene care se îndreaptă spre sud. La Gigiga nu mai sunt de loc trupe, deoarece toate sunt în marș spre regiunile de sud ale provinciei. Se afirmă că unele detașamente de avantgardă s-ar afla la o distanță de numai 20 kilometri de liniile italiene. Din izvor autorizat se declară că trupele abisiniene dispun de un număr important de tunuri. Pe de altă parte, un comunicat oficial abisinian anunță că în luptele din Tembien, trupele abisiniene ar fi capturat 23 tunuri și 125 mitraliere italiene. Se declară deasemeni că in această regiune sunt încă lupte în curs între abisinieni și italieni. INFORMATIVLT ITALIENE ASUPRA SITUAȚIEI DE PE FRONT ROMA, 30. (Rador). — Agenția ștefani anunță din Djibuti. După știri primite din Addis-Abeba la, cartierul general abisinian din Dessie ar domni panică. Nemulțumirea față de consilierii albi crește cu fiecare zi. Acum câteva zile un grup de răsboinici au manifestat în fața reședinței Negusului pronunțând cuvinte de insultă la adresa consilierilor albi. Se pare de altfel că și atitudinea Negusului față de acești consilieri s’a schimbat mult în ultima vreme. In cercurile palatului se afirmă că Negusul a recunoscut fățiș după înfrângerile de la Dolo și Tambien că „numai datorită consilierilor albi a pătruns dușmanul pe teritoriul abisinian“. Negusul hotărîse să plece la Addis- Abeba pentru a supraveghea măsurile de apărare a capitalei amenințată prin înaintarea generalului Graziani. El a fost însă sfătuit de d. Tecle Hawarate, fostul delegat abisinian la Societatea Națiunilor, să nu plece din Dessie întrucât această plecare în momentele actuale ar avea un efect dezastruos, deoarece trupele l-ar socoti ca începutul dezorganizării armatei abisiniene. ALTE TRUPE SPRE AFRICA NEAPOLE, .30. (Rador). — Azi au mai plecat spre Africa Orientală încă 3.200 de soldați și 2.400 „cămăși negre“. COMUNICATUL OFICIAL ITALIAN ROMA 30. (Rador). — Comunicatul oficial cu privire la operațiunile militare din Abisinia, publicat azi, anunță: Detașamentele corpului de armată colonială din Eritreea sunt în curs de a mări și consolida pozițiile ocupate de trupele noastre în sectorul Tembien. „ Informațiuni ulterioare confirma că în cursul luptelor cari s’au desfășurat de la 20 la 24 ianuarie, pe frontul de nord, abisinienii au avut peste 5000 morți, printre care mulți șefi de triburi și diferite căpetenii. In afară de aceste pierderi, abisinienii au avut și un mare număr de răniți, care nu a fost însă stabilit. Pe frontul Somaliei, nimic remarcabil de semnalat, Aviația a făcut sboruri de recunoaștere și a bombardat cu rezultate vădite forțele abisiniene concentrate la sud de Makalle, pe frontul Eritreei și la Dega Medo, pe frontul Somaliei. INFORMAȚIUNI DE PE FRONTUL DIN NORD ASMARA, 30 (Rador). — Trimisul special al Agenției C. N. B. telegrafiază : Comandamentul armatei italiene a oferit corespondenților de războia din Asmara prilejul de a se duce pe frontul italian, la sud de Makalle. Sectorul pe care l-au vizitat ziariștii este situat în valea râului Goliat și formează un fel de semicerc îndreptat spre sud, până aproape de Scelliot. Marile lucrări de apărare făcute de italieni exclud orice posibilitate ca abisinienii să străpungă liniiile italiene. Comandamentul italian și-a instalat bateriile de artilerie astfel încât sa domine întreaga vale. Pe înălțimile de la sud se găsesc trupele abisiniene de sub ordinele vasului Mulugheta, fost ministru de război. Efectivele acestor forțe se ridică la aproximativ 25.000 oameni. Ele au făcut întârituri și tranșee pe pozițiile pe care le ocupă. Cu prilejul unui bombardament, Rasul Mulugheta, spun italienii, ar fi fost rănit, iar fiul lui ar fi fost ucis. Abisinienii se mărginesc de altfel fel numai la mici încăerări, ei neîndrăznind să atace pozițiile trupelor italiene. De pe înălțimile ocupate de italieni se văd nouri de fum cari provin din incinerarea soldaților abisinieni morți în lupte. Este probabil că abisinienii sunt nevoiți să ardă cadavrele, deoarece nu le pot transporta într'un ținut care prezintă atât de mari și dese accidente de teren. Pe de altă parte, incinerarea trebue să fie și o măsură de precauțiune împotriva epidemiilor. * ADDIS ABEBA, 30. (Rador). — Trimisul special al Agenției Havas anunță că pe frontul din Ogaden se semnalează o importantă mișcare a trupelor abisiniene. Orașul Gigiga a fost complect evacuat, iar garnizoana lui a plecat spre sud. Unele detașamente din avantgarda abisiniană s-ar afla numai la o distanță de 20 kilometri de italieni. Abisinienii ar dispune acum de numeroase tunuri și o ofensivă a lor in Ogaden ar fi iminentă. Sâmbătă 1 Februarie 1936 Gale nouă vămi Partida din Africa Ceea ce te izbește când te întorci în țară este că lumea tot mai crede la noi că d. Mussolini ar putea câștiga partida angajată în Africa. In ultimele șase săptămâni am văzut oameni de toate naționalitățile. Printre ei erau fără îndoială și stalofili. Am înregistrat proteste împotriva nedreptății făcute Italiei; am auzit tirade contra lăcomiei Angliei; nicăeri însă n’am găsit un om cu scaun la cap care-și închipue că Ducele poate să mai scape din aventura în care s’a aruncat cu atâta imprudență. Te întrebi pe ce lume trăești când vezi oameni serioși în România vorbind de victoriei probabilitatea mussoliniene. Cum și ce fel, nimeni nu e în stare să spună. Lumea s’a lăsat însă convinsă de titlurile puse de legația Italiei, la telegramele contelui Ciano. Peste câteva săptămâni încep ploile în Etiopia. Armata italiană va fi deci imobilizată până în Octombrie. Iși închipue cineva, că poporul italian poate îndura greutățile prin care trece încă un an de zile? Aci e toată problema. Când știi până unde a mers trufia mussoliniană astă-vară nu poți să nu fi impresionat de o scenă petrecută acum câteva zile la Geneva, scenă care nu a rămas neobservată în Apus.Reprezentantul Etiopiei a luat loc la masa Consiliului. Toată lumea se aștepta ca baronul Aloisi să facă ceia ce a făcut până acum, adică să părăsească sala de ședințe. Spre uimirea tuturor, lucrurile s’au petrecut altfel de data aceasta. Foarte docil reprezentantul Italiei a stat la masă cu trimisul Negusului. Delegația mussoliniană aștepta o vorbă, un semn. Ea venise cu nădejdea că cineva va lua inițiativa unor noui propuneri de pace. Speranța a fost înșelată. Nimeni nu s’a gândit la un nou plan Laval- Hoare. Delegația prezidată de baronul Aloisi s’a întors la Roma, iar presa italiană a reînceput atacurile împotriva Angliei. Războiul continuă totuși, și fiecare zi ce trece costă treizeci de milioane de lire tezaurului italian. GRIGORE FILIPESCU Declarațiile și fotografiile d-lui Inculeț Ziarele de azi dimineață publică declarațiile d-lui Inculeț în chestia violențelor electorale și a acuzărilor de „pactizare cu dreapta” aduse guvernului Tătărăscu. D. Inculeț declară că autoritățile și-au făcut datoria. D-sa amintește perchezițiile făcute și ne înfățișează câteva interesante fotografii ale armelor și bâtelor confiscate. Dornici să subliniem munca și vigilența autorităților, redăm și noi unul din aceste documente fotografice. Dar afară de aceste două constatări: că partidul naționalcreștin și partidul național-țărănesc întrebuințează mijloace violente, și că autoritățile își fac datoria, mai este de reținut câte ceva din declarațiile d-lui Inculeț. D-sa a spus că membrii unor partide constituite nu pot fi tratați ca delicvenții de rând. Când Ion Costache a spart capul lui Vasile Manolea cu ciomagul pentru că Vasile ținuse calea Lisavetele e una, și alta este când ciomagul a funcționat pentru că s’a produs o încăerare între două grupuri propagandiste adverse Ciomăgașul politic merită pentru eroismul său. Rolul autorității nu este însă numai să sancționeze "téliet”", ci și să-l previe. Și aceasta este acuzarea care s’a adus guvernului: nu numai că a rămas nepăsător în fața violențelor și intervenția sa s’a produs cu foarte multă întârziere, dar că știind ce va fi n’a luat de mai înainte măsurile necesare. In ce privește această acțiune preventivă a autorității, d. Inculeț a adăugat: „In guvernare noi avem drumul nostru — drumul democrației, care in împrejurările de astăzi trebuie nu numai practicată, dar și apărată.Dar se mai pune întrebarea: In cazul curentelor extremiste — care iau câteodată forma unei psihoze, — se poate lupta cu succes numai cu baioneta jandarmului? Jandarmul, firește, iși face datoria. Dar pentru însănătoșirea, sufletului poporului și a atmosferei vieței noastre publice nu este oare și datoria partidelor politice și a întregei societăți de a desfășura o acțiune salutară?” In primul rând, deci, o recunoaștere: că există o psihoză populară pentru curentele extremiste. Și în al doilea rând mărturisirea că guvernul nu poate înpiedeca violențele numai cu mijloacele sale. D. Inculeț cere și concursul celor cari le-au dezlănțuit și le dezlănțuie și azi. Acesta a fost scopul întrevederilor sale cu d-nii Goga și Mihalache. Interesant. Foarte puțin înviorător însă în ordinea creșterii prestigiului autorității, D. Inculeț făcea mult mai bine dacă tăcea. Ar fi dovedit cel puțin o superioritate asupra d-lui Tătărăscu! Argumente electorale Italia și criza de guvern din Franța ROMA, 30. (Rador). — Agenția Stefani transmite: In consiliul de miniștri de azi dimineață d. Mussolini a făcut o expunere a ultimelor faze ale politicii internaționale. Ducele a început prin a analiza recenta criză de guvern din Franța. Referindu-se apoi la ultimul memoriu italian, d. Mussolini a arătat că acesta a stabilit într-un mod care nu mai lasă nici o umbră de îndoială realitatea concentrării unei părți a flotei metropolitane britanice in Mediterană. Ducele a subliniat apoi marea importanță a recentelor victorii italiene pe frontul Somaliei și Eritniei. Aducând un omagiu celor ce au căzut pe câmpul de luptă, primul ministru a precizat că valoarea trupelor a fost în ultimele zile confirmată din nou, și că atât moralul cât și sănătatea armatei s-au dovedit excelente. Mussolini a anunțat apoi că nlopii în rmânul înră. 50.0IHI dfi ISk lucrători în Abisinia cari vor perfecționa serviciile de intendență în așa fel încât ele să poată funcționa fără greș chiar și în epoca marilor ploi. De altfel, a amintit de Mussolini, aproape 100.000 soldați au trecut prin sezonul ploilor în vara trecută, atât în Somalia cât și în Eritreia, fără a suferi prea mult. „In timp ce trupele noastre din Africa Orientală, splendide prin îndrăzneala și entuziasmul lor, vor mai înfăptui și alte strălucite izbânzi, poporul italian va continua să prezinte lumii atitudinea lui curajoasă și hotărîrea lui calmă dar neclintită. „întrucât privește forțele armatei noastre metropolitane de Uscat, mare și aviație, ele continuă să se pregătească fără încetare. Unele din măsurile luate în acest consîiu de miniștri, ca de pildă rechiziționarea lânii, sunt legate de aceste necesități și eventualități de mâine“, încheiat de Mussolini cuvântarea I limh rara, paicres de munca si puterea de iubire. Nicolae risipescu Privind aviația altor state, vedem că deși au avut de suferit de pe urma răsboiului ca și noi, totuși ne-au întrecut. Așa se prezintă aviația Poloniei și a Cehoslovaciei. Industria poloneză a ajuns la o atât de mare amploare, încât ea poate astăzi să-și îndestuleze nu numai cerințele interne, dar mai poate exporta material aeronautic și peste graniță. Printre tarile importatoare de material aeronautic polonez, suntem și noi. Tot așa se prezintă cazul cu Cehoslovacia, a cărei industrie aviatică este foarte mult apreciată în străinătate. Motoarele lor Walter echipează foarte multe aparate din aviația italiană, germană, austriacă, etc. Atunci vine o logică întrebre: care este cauza că aceste Țări, care până la isbucnirea răsboiului se găseau sub dominațiune străină, au reușit să se refacă atât de repede și noi suntem atît de înapoiați? BIUROCRATISM BOLNAV Noi românii suferim de o mare meteahnă, de care, în urma progresului, sperasem că vom scăpa, suntem foarte înceți la treabă. Este cauza primă care stânjenește în cea mai mare parte progresarea aviației noastre. Toate proiectele fericite ce sunt luate în discuțiune, rămâne de cele mai multe ori înmormântate în dosare. Apoi proiectul dacă se aprobă, trebuește să treacă printr-o serie de alte aprobări care se prelungesc al infinit. Aviația este o descoperire eminamente dinamică. Statica de care suferim ne face să privim cu melancolie la aviația altor Țări care sunt mult mai puțin înzestrate ca noi din toate punctele de vedere, îmi amintesc că mai acum câțiva ani se hotărîse să se înoiască materialul nostru de sburat. S’au întrunit comisiunile respective care să studieze tipul de aparat cel mai reușit și mai ușor de căpătat pentru noi. Pe atunci aviația nu avea un minister aparte și nici nu era înființat timbrul de aviație. După lungi desbateri care au durat aproape un an de zile, comisiunea, probabil plictisită de atâtea parlamentari, a delegat o comisiune de tehnicieni care să se ducă în Franța și să ne aducă materialul necesar. Comisiunea trebuia să facă vizitele necesare la toate uzinele de avioane, care prezentate pe aerodrom urma să corespundă caetului de sarcini întocmai la București. Nu știu cum s’a făcut, dar peste puțin timp vedem sosind în Țară o serie de aparate care împînzesc cerul nostru la toate parăzile. Nu știu ce mă face să cred, dar mi se pare că acea comisiune de „experți” a mers la sigur la o singură uzină cu care parcă se înțelesese de mai înainte. Faptul fost cu atât mai dureros cu cât în a urma acestor nesfârșite discuțiuni, uzina respectivă scosese un tip mult mai reușit de aparat, iar noi, am fost nevoiți să înghițim acele tipuri perimate. Nu mai numesc numele acelor aparate, dar trebuește să se știe că din acelea avem cele mai multe și s’a reușit să se construiască și în Țară. Pentru ca cetitorul să-și poată face o părere despre acele avioane amintesc că ele, în aviația noastră, joacă rolul de avioane de antrenament general. Atât piloții de vânătoare cât și cei de recunoaștere sau bombardament își fac antrenamentul pe acest fel de aparate care întruchipează la rândul său „calitățile“ unui avion de bombardament ușor, la nevoie și greu, de recunoaștere, de vânătoare, de fotografii aeriene, avion sanitar, etc. Așa ceva nu cred să mai existe în altă parte. După cât știu eu, și alții, piloții de vânătoare fac antrenament pe avioane de vânătoare, care diferă mult de cele de recunoaștere , atât ca putere motrică cât și ca performanțe; cei de recunoaștere fac antrenament pe avioane de recunoaștere, care diferă foarte mult de cel de bombardament, etc. Dar este o vorbă, ca la noi la nimeni! După multă bătae de cap reușim să fim originali în prostie. ANTRENAMENTUL PILOȚILOR In urma acestor lipse de avioane pentru categoria respectivă, piloții noștri sunt siliți să-și facă antrenamentul zilnic pe un singur fel de avion standardizându-și aptitudinele și reflexele. In urma acestei politici greșite, s-au întâmplat o serie de accidente nenorocite când au fost aduse modernele avioane de vânătoare care sburau cu o iuțeală fantastică față de învechitele performanțe ale vechilor avioane ce le-au avut în mână piloții noștri. Mai este o lipsă simțită în aviația noastr. Suntem complectamente lipsiți de avioane de tranziție. Poate că acele accidente nu s’ar fi întâmplat dacă în prealabil piloții noștri ar fi avut la îndemână un avion de tranziție cu care să se antreneze. Este lucru știut, că actualele avioane de vânătoare sunt foarte maniabile, înzestrate cu motoare foarte puternice, de cele mai multe ori supra-comprimate, lucrând la mare înălțime, unde aerul rarefiat obosește mult mai repede, pilotului modern i se cer în acest caz anumite aptitudini care nu se pot căpăta decât în urma unui intens și foarte judicios antrenament. Răsboiul aerian vede lupta la mare înălțime, deasupra norilor, de multe ori norii și ceața fiindu-i perdeaua de fum protectoare. Ce se va face el dacă în timp de pace nu se va fi antrenat să sboare fără vizibilitate, învingerea sa va fi sigură. Aceste sunt lucruri de o importanță colosală pentru un progres al aviației moderne. Toate acestea lipsesc piloților noștri. Sborul lor se reduce pe deasupra aerodromului respectiv. Și se mai întâmplă să treacă câte o săptămână din timpul de sbor fără să-și poată face antrenamentul. Sunt chestiuni de altă natură care stânjenesc antrenamentul piloților noștri, într’un rând era lipsa benzinei. Noi care suntem Țară pe otroliferă, ajunsesem să nu avem benzina necesară pentru sborul aaviatorilor noștri. In urma acestei stări de lucruri suntem astăzi în urma multora. REMUS IONESCU -.......— —» » ■— Cronica aviatică Cum am putea avea o aviație puternică Respectați jertfele eroilor —•----4 Am arătat într’un număr anterior al acestui ziar, cum în ultimul moment s’a cerut pensionarilor să facă dovadă ca nu sunt trecuți în registrele străinilor. Un nou sens mai ca nu se mai poate., Acele rânduri au avut darul ca să fiu vizitat de o altă serie de pensionari — văduve și orfani ale căror soți și părinți au căzut pe câmpul de luptă, cari primesc de 18 ani pensii pe baza titlurilor eliberate de ministerul Armatei și astăzi li se refuză pensiile așa de reduse cum sunt, cerându-lise să aducă actul de naționalitate. Domnilor profitori, de pe urma jerfelor celor amintiți mai sus, vă dați seama de neomenia și sacrilegiul de care dați dovadă, cerând atare mărturii? Moartea pe câmpul de luptă nu este cel mai bun act de naționalitate?. D. ministru al apărării naționale are cel dintâiu cuvântul și datoria să intervină pentru curmarea acestui neajuns. Pensia neîncasată la timp, pensionarul n’o mai vede decât in bonuri, cine știe când. DR. ALEX. MANOLESCU Eduard VIII va fi încoronat în 1937 LONDRA, 30 (Rador). Ziarul „Daily Herald” anunță că încoronarea regelui Eduard al VIII-lea va avea loc în toamna anului 1937. Imediat după încoronare suveranul englez va întreprinde o călătorie care va dura 10 luni și în cursul căreia va vizita întregul imperiu britanic. In cursul absenței sale, prerogativele regale vor fi exercitate de Consiliul de Stat compus din Regina Mary și cei trei duci. Călătoria aceasta este considerată ca indispensabilă, deoarece statutul din Westminster a pus Dominioanele pe un picior de absolută egalitate în cadrul imperiului britanic. In cursul călătoriei sale Regele Eduard al VIII-lea va fi încoronat la Delhi ca împărat al Federației indiene. 0 rezoluție a conferinței navale LONDRA. 30. (Rador). — Comisiunea tehnică a conferinței navale, care s-a ocupat de chestiunea schimbului de informații asupra construcțiilor,și-a terminat azi lucrările. Comisiunea a adoptat un proect de rezoluție care va fi supus mâine conferinței. Agenția Reuter află din cercurile informate că proectul de rezoluție prevede în primul rând schimbul de informații în ce privește construcțiile in cursul primelor patru luni ale fiecărui an. Vasele noi vor fi pus in casă cel mai curând după patru luni de la anunțarea lor. Proectul propune ca statele semnatare să dea mai întâi informații generale asupra programului lor de construcții și sa comunice mai târziu, când vasele vor fi puse in cală, detalii exacte asupra fiecărei unități.