Epoca, februarie 1936 (nr. 2098-2122)

1936-02-01 / nr. 2098

2098 Ud REDAGm și ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și IMSERTH Be primesc la ad-t rația ziar­ului ș2 la trata agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Es­t; proprietar de moșie cu ceva vie. N’a cerut conversiu­nea sub cuvânt că fusese po­trivnic ei. Deși legea votată era operantă pentru toți, to­tuși ca și alții a nesocotit-o și a dus’o greu. Moșia este în Olt și s’a gândit omul să-și vândă vinul în București sub cuvânt că aci sunt prețuri ceva mai mari, potrivit așa zisei legi a cererii și ofertei. Vinul de obicei se pune în butoaie, — „pipe­ line” fiind deocamdată întrebuințat nu­mai pentru petrol—și butoaiele la rândul lor se încarc pe ce­va cu roții, în speță, vagoane, căruțe sau automobile. Omul a cumpărat butoaie și o camio­netă. Să-l urmărim în călăto­ria lui până pe malurile Oltu­­lui. In bisericile catolice se gă­sesc atârnate pe ziduri, un șir de gravuri înfățișând diferite­le opriri ale Mântuitorului ur­când până la Golgotha. Se nu­mește „Drumul Crucii” și cre­dincioșii, oprindu-se în drep­tul fiecăreia dintre ele,­ fac o rugăciune izbăvitoare de du­reri. Cam acelaș drum al cru­cii făcu prietenul meu, cu deo­sebirea că opririle nu erau de bună voe și în loc de a vedea blândul chip al răstignitului se lovia, fie de un jandarm fie de un gard fiscal. Cum­ este firesc, la bariera Bucureștilor prima ciocnire cu dușmanul fiscal. Forțe proas­pete de amândouă părțile. Control sever: carnet, bilete, roșii ș. a. Până la Titu liniște. Aci, oprire la primărie (jan­darmi), oprire la barieră (gar­da financiară). Găești pretrac­­tări cu jandarmeria. Pitești oprire de două ori (numai garda financiară) Colonești al­tă oprire- Slatina contact cu aceeaș gardă financiară, care inversul gărzii lui Napoleon te omoară și te pradă. Pe dea­supra în timpul mersului alte 3 opriri pentru verificarea carnetului de conducere. Și cum sfânta Biurocrație prăz­­nuește zilnic, la fiecare oprire se trecea în condica ad-hoc toate datele de pe biletele fis­cale dobândite la prima vamă. Adaug că butoaiele la ducere erau goale. Rezultatul, în loc de 5 ore, a fost nevoe cam de două ori atât, adecă zece pen­tru a ajunge la liman. La înapoiere alte piedici pe lângă cele de mai sus. Pe lân­gă carnet, foaia de circulație, s’a cerut și dovada plății taxei de cărăușie. Zadarnic omul a arătat și a dovedit că era chiar proprietarul care își desfăcea marfa, iar un comerciant, fis­calitatea, surdă și oarbă când vrea, l’a trimis în judecată, iar Justiția din fericire, deși lega­tă la ochi, l’a achitat. Uit să adaug că pe lângă celelalte taxe asupra vinului, i se per­cepuse și aceea a cifrei pe afa­ceri, deși proprietar. de fată până unde se pot întin­chinezismele caracatiței fiscale. Iată câtă, energie iro­sită prostește, stânjenind ne­goțul cinstit și desgustând pe un om de ispravă să-și mai facă treburile, tăcmănegia fis­cală nu-și mai are sfârșit și destrăbălată ei aplicare, lăsa­tă la cheremul bunului plac al unor slujbași lipsiți de ju­decată, îngreunează sau chiar oprește, orice activitate. Pe lângă­ acest control îm­pins la extrem, afacerile necu­rate își urmează nestingheri­te mersul. Transferuri, com­pensații, operațiuni de obicei normale, se transform în pun­gășii sub bagheta magică Moralei celei nouă, iar jandar­a­mii și garda financiară își iau în serios rolul ce le-a hărăzit Offenbach acolo unde zăresc afiptul, vânătoare rezervată.. Iar cel­egri au luat terenul cu arendă, nu se mai numesc „Diana”, „Sft. Hubert” ci „Cagero”. „Refrul” și așa mai departe. Lista este prea lungă. Em­anoil Hagi Moșea Pe frontul abisinian ADDIS ABEBA, 30 (Rador). — Co­respondentul special al Agenției Ha­vas telegrafiază: Este iminentă o acțiune a trupelor abisiniene în provincia Ogaden. Se semnalează importante mișcări ale forțelor abisiniene care se îndreaptă spre sud. La Gigiga nu mai sunt de loc trupe, deoarece toate sunt în marș spre regiunile de sud ale pro­vinciei. Se afirmă că unele detașamente de avantgardă s-ar afla la o distanță de numai 20 kilometri de liniile ita­liene. Din izvor autorizat se declară că trupele abisiniene dispun de un număr important de tunuri. Pe de altă parte, un comunicat o­­ficial abisinian anunță că în luptele din Tembien, trupele abisiniene ar fi capturat 23 tunuri și 125 mitra­liere italiene. Se declară deasemeni că in această regiune sunt încă lupte în curs în­tre abisinieni și italieni. INFORMATIVLT ITALIENE ASUPRA SITUAȚIEI DE PE FRONT ROMA, 30. (Rador). — Agenția ștefani anunță din Djibuti. După știri primite din Addis-Abeba la, cartierul general abisinian din Dessie ar domni panică. Nemulțu­mirea față de consilierii albi crește cu fiecare zi. Acum câteva zile un grup de răs­­boinici au manifestat în fața reșe­dinței Negusului pronunțând cuvinte de insultă la adresa consilierilor albi. Se pare de altfel că și atitudinea Negusului față de acești consilieri s’a schimbat mult în ultima vreme. In cercurile palatului se afirmă că Negusul a recunoscut fățiș după în­frângerile de la Dolo și Tambien că „numai datorită consilierilor albi a pătruns dușmanul pe teritoriul abi­­sinian“. Negusul hotărîse să­ plece la Addis- Abeba pentru a supraveghea măsu­rile de apărare a capitalei amenin­țată prin înaintarea generalului Graziani. El a fost însă sfătuit de d. Tecle Hawar­ate, fostul delegat abi­sinian la­ Societatea Națiunilor, să nu plece din Dessie întrucât această plecare în momentele actuale ar a­­vea un efect dezastruos, deoarece trupele l-ar socoti ca începutul dezorganizării armatei abisiniene. ALTE TRUPE SPRE AFRICA NEAPOLE, .30. (Rador). — Azi au mai plecat spre Africa Orientală încă 3.200 de soldați și 2.400 „că­măși negre“. COMUNICATUL OFICIAL ITALIAN ROMA 30. (Rador). — Comunica­tul oficial cu privire la operațiunile militare din Abisinia, publicat azi, anunță: Detașamentele corpului de armată colonială din Eritreea sunt în curs de a mări și consolida pozițiile ocu­pate de trupele noastre în sectorul Tembien. „ Informațiuni ulterioare confirma­­ că în cursul luptelor cari s’au desfă­șurat de la 20 la 24 ianuarie, pe fron­tul de nord, abisinienii au avut peste 5000 morți, printre care mulți șefi de triburi și diferite căpetenii. In afară de aceste pierderi, abisinienii au a­­vut și un mare număr de răniți, care nu a fost însă stabilit. Pe frontul Somaliei, nimic remar­cabil de semnalat, Aviația a făcut sboruri de recu­noaștere și a bombardat cu rezultate vădite forțele abisiniene concentrate la sud de­­ Makalle, pe frontul Eri­­treei și la Dega Medo, pe frontul Somaliei. INFORMAȚIUNI DE PE FRONTUL DIN NORD ASMARA, 30 (Rador). — Trimisul special al Agenției C. N. B. telegra­fiază : Comandamentul armatei italiene a oferit corespondenților de războia din Asmara prilejul de a se duce pe frontul italian, la sud de Makalle. Sectorul pe care l-au vizitat zia­riștii este situat în valea râului Go­­liat și formează un fel de semi­cerc îndreptat spre sud, până a­­proape de Scelliot. Marile lucrări de apărare făcute de italieni exclud orice posibilitate ca abisinienii să străpungă liniiile italiene. Comandamentul italian și-a in­stalat bateriile de artilerie astfel în­cât sa domine întreaga vale. Pe înălțimile de la sud se găsesc trupele abisiniene de sub ordinele vasului Mulugheta, fost ministru de război. Efectivele acestor forțe s­e ridică la aproximativ 25.000 oameni. Ele au făcut întârituri și tranșee pe pozițiile pe care le ocupă. Cu prilejul unui­­ bombardament, Rasul Mulu­gheta, spun italienii, ar fi fost rănit, iar fiul lui ar fi fost ucis. Abisinienii se mărginesc de altfel fel numai la mici încăerări, ei ne­îndrăznind să atace pozițiile trupe­lor italiene. De pe înălțimile ocupate de ita­lieni se văd nouri de fum cari pro­vin din incinerarea soldaților abisi­nieni morți în lupte. Este probabil că abisinienii sunt nevoiți să ardă cadavrele, deoarece nu le pot trans­porta într'un ținut care prezintă a­­tât de mari și dese accidente de te­ren. Pe de altă parte, incinerarea trebue să fie și o măsură de pre­­cauțiune împotriva epidemiilor. * ADDIS ABEBA, 30. (Rador). — Trimisul special al Agenției Havas anunță că pe frontul din Ogaden se semnalează o importantă mișcare a trupelor abisiniene. Orașul Gigiga a fost complect evacuat, iar garni­zoana lui a plecat spre sud. Unele detașamente din avantgarda abisi­­niană s-ar afla numai la o distanță de 20 kilometri de italieni. Abisinienii ar dispune acum de numeroase tunuri și o ofensivă a lor in Ogaden ar fi iminentă. Sâmbătă 1 Februarie 1936 Gale nouă vămi Partida din Africa Ceea ce te izbește când­ te întorci în țară este că lumea tot mai crede la noi că d. Mussolini ar pu­tea câștiga partida anga­jată în Africa. In ultimele șase săptă­mâni am văzut oameni de toate naționalitățile. Printre ei erau fără în­doială și stalofili. Am înregistrat proteste împotriva nedreptății fă­cute Italiei; am auzit ti­rade contra lăcomiei An­gliei; nicăeri însă n’am găsit un om cu scaun la cap care-și închipue că Ducele poate să mai sca­pe din aventura în care s’a aruncat cu atâta im­prudență. Te întrebi pe ce lume trăești când vezi oameni serioși în România vor­bind de victoriei probabilitatea mussolinie­­ne. Cum și ce fel, nimeni nu e în stare să spună. Lumea s’a lăsat însă con­vinsă de titlurile puse de legația Italiei, la telegra­mele contelui Ciano. Peste câteva săptămâni încep ploile în Etiopia. Armata italiană va fi deci imobilizată până în Oc­tombrie. Iși închipue cineva, că poporul italian poate în­dura greutățile prin care trece încă un an de zile? Aci e toată problema. Când știi până unde a mers trufia mussoliniană astă-vară nu poți să nu fi impresionat de o scenă petrecută acum câteva zi­le la Geneva, scenă care nu a rămas neobservată în Apus.­­Reprezentantul E­­tiopiei a luat loc la masa Consiliului. Toată lumea se aștepta ca baronul A­­loisi să facă ceia ce a fă­cut până acum, adică să părăsească sala de ședin­țe. Spre uimirea tuturor, lucrurile s’au petrecut altfel de data aceasta. Foarte docil reprezentan­tul Italiei a stat la masă cu trimisul Negusului. Delegația mussoliniană aștepta o vorbă, un semn. Ea venise cu nădejdea că cineva va lua inițiativa unor noui propuneri de pace. Speranța a fost în­șelată. Nimeni nu s’a gân­dit la un nou plan Laval- Hoare. Delegația prezidată de baronul Aloisi s’a întors la Roma, iar presa italia­nă a reînceput atacurile împotriva Angliei. Războiul continuă to­tuși, și fiecare zi ce trece costă trei­zeci de milioa­ne de lire tezaurului ita­lian. GRIGORE FILIPESCU Declarațiile și fotografiile d-lui Inculeț Ziarele de azi dimineață pu­blică declarațiile d-lui Inculeț în chestia violențelor electorale și a acuzărilor de „pactizare cu dreapta” aduse guvernului Tătă­­răscu. D. Inculeț declar­ă că autorită­țile și-au făcut datoria. D-sa a­­mintește perchezițiile făcute și ne înfățișează câteva interesante fotografii ale armelor și bâtelor confiscate. Dornici să subliniem munca și vigilența autorităților, redăm și noi unul din aceste do­cumente fotografice. Dar afară de aceste două con­statări: că partidul național­­creștin și partidul național-țără­­nesc întrebuințează mijloace violente, și că autoritățile își fac datoria, mai este de reținut câte ceva din declarațiile d-lui Incu­­leț. D-sa a spus că membrii unor partide constituite nu pot fi tra­tați ca delicvenții de rând. Când Ion­ Costache a spart capul lui Vasile Manolea cu ciomagul pen­­tru că Vasile ținuse calea Lisave­­tele e una, și alta este când cio­magul a funcționat pentru că s’a produs o încăerare între două­ grupuri propagandiste adverse Ciomăgașul politic merită pentru eroismul său. Rolul autorității nu este însă numai să sancționeze "téliet”", ci și să-l previe. Și aceasta este a­­cuzarea care s’a adus guvernu­lui: nu numai că a rămas ne­păsător în fața violențelor și in­tervenția sa s’a produs cu foar­te multă întârziere, dar că știind ce va fi n’a luat de mai înainte măsurile necesare. In ce privește această acțiune preventivă a autorității, d. Incu­­leț a adăugat: „In guvernare noi avem drumul nostru — drumul democrației, care in împrejurările de astăzi trebuie nu numai practicată, dar și apăra­tă.Dar se mai pune întrebarea: In cazul curentelor extremiste — care iau câte­odată forma unei psihoze, — se poate lupta cu succes numai cu baioneta jandarmului? Jandarmul, firește, iși face dato­ria. Dar pentru însănătoșirea, sufletu­lui poporului și a atmosferei vieței noastre publice nu este oare și da­toria partidelor politice și a între­­gei societăți de a desfășura o ac­țiune salutară?” In primul rând, deci, o recu­noaștere: că există o psih­oză populară pentru curentele ex­tremiste. Și în al doilea rând mărtu­risirea că guvernul nu poate înpiedeca violențele numai cu mijloacele sale. D. Inculeț ce­re și concursul celor cari le-au dezlănțuit și le dezlăn­țuie și azi. Acesta a fost sco­pul întrevederilor sale cu d-nii Goga și Mihalach­e. Interesant. Foarte puțin în­viorător însă în ordinea creș­terii prestigiului autorității, D. Inculeț făcea mult mai bine dacă tăcea. Ar fi dovedit cel puțin o superioritate asupra d-lui Tătărăscu! Argumente electorale Italia și criza de guvern din Franța ROMA, 30. (Rador). — Agenția Stefani transmite: In consiliul de miniștri de azi di­mineață d. Mussolini a făcut o ex­punere a ultimelor faze ale politicii internaționale. Ducele a început prin a analiza recenta criză de guvern din Franța. Referindu-se apoi la ultimul me­moriu italian, d. Mussolini a arătat că acesta a stabilit într-un mod care nu mai lasă nici o umbră de îndoia­lă realitatea concentrării unei părți a flotei metropolitane britanice in Mediterană. Ducele a subliniat apoi marea im­portanță a recentelor victorii ita­liene pe frontul Somaliei și Eri­tniei. Aducând un omagiu celor ce au căzut pe câmpul de luptă, pri­mul ministru a precizat că valoarea trupelor a fost în ultimele zile con­firmată din nou, și că atât moralul cât și sănătatea armatei s-au dove­dit excelente. Mussolini a anunțat apoi că nlopii în rm­ânul înr­ă. 50.0IHI dfi ISk lucrători în Abisinia cari vor per­fecționa serviciile d­e intendență în așa fel încât ele să poată funcționa fără greș chiar și în epoca marilor ploi. De altfel, a amintit de Musso­lini, aproape 100.000 soldați au tre­cut prin sezonul ploilor în vara tre­cută, atât în Somalia cât și în Eri­­treia, fără a suferi prea mult. „In timp ce trupele noastre din Africa Orientală, splendide prin în­drăzneala și entuziasmul lor, vor mai înfăptui și alte strălucite iz­bânzi, poporul italian va continua să prezinte lumii atitudinea lui cura­joasă și hotărîrea lui calmă dar ne­clintită. „întrucât privește forțele armatei noastre metropolitane de Uscat, mare și aviație, ele continuă să se pregătească fără încetare. Unele din măsurile luate în acest consîiu de miniștri, ca de pildă rechizițio­narea lânii, sunt legate de aceste necesități și eventualități de mâine“, încheiat de Mussolini cuvântarea I li­mh rara, paicres de munca si puterea de iubire. Nicolae risipescu Privind aviația altor state, vedem că deși au avut de suferit de pe ur­ma răsboiului ca și noi, totuși ne-au întrecut. Așa se prezintă aviația Poloniei și a Cehoslovaciei. Industria poloneză a ajuns la o atât de mare amploare, încât ea poate astăzi să-și îndestuleze nu numai cerințele interne, dar mai poate exporta material aeronautic și peste graniță. Printre tarile im­portatoare de material aeronautic polonez, suntem și noi. Tot așa se prezintă cazul cu Ce­hoslovacia, a cărei industrie avia­tică este foarte mult apreciată în străinătate. Motoarele lor Walter echipează foarte multe aparate din aviația italiană, germană, austria­că, etc. Atunci vine o logică întrebre: care este cauza că aceste Țări, care până la isbucnirea răsboiului se gă­seau sub dominațiune străină, au reușit să se refacă atât de repede și noi suntem atît de înapoiați? BIUROCRATISM BOLNAV Noi românii suferim de o mare meteahnă, de care, în urma progre­sului, sperasem că vom scăpa, sun­tem foarte înceți la treabă. Este cauza primă care stânjenește în cea mai mare parte progresarea a­­viației noastre. Toate proiectele fericite ce sunt luate în discuțiune, rămâne de cele mai multe ori înmormântate în do­sare. Apoi proiectul dacă se apro­bă, trebuește să treacă printr-o se­rie de alte aprobări care se­ pre­lungesc al infinit. Aviația este o descoperire emi­namente dinamică. Statica de care suferim ne face să privim cu me­lancolie la aviația altor Țări care sunt mult mai puțin înzestrate ca noi din toate punctele de vedere, îmi amintesc că mai acum câțiva ani se hotărîse să se înoiască ma­terialul nostru de sburat. S’au în­trunit comisiunile respective care să studieze tipul de aparat cel mai reușit și mai ușor de căpătat pen­tru noi. Pe atunci aviația nu avea un minister aparte și nici nu era înființat timbrul de aviație. După lungi desbateri care au durat a­­proape un an de zile, comisiunea, probabil plictisită de atâtea parla­mentari, a delegat o comisiune de tehnicieni care să se ducă în Fran­ța și să ne aducă materialul nece­sar. Comisiunea trebuia să facă vi­zitele necesare la toate uzinele de avioane, care prezentate pe aero­drom urma să corespundă caetu­­lui de sarcini întocmai la Bucu­rești. Nu știu cum s’a făcut, dar peste puțin timp vedem sosind în Țară o serie de aparate care împînzesc cerul nostru la toate parăzile. Nu știu ce mă face să cred, dar mi se pare că acea comisiune de „experți” a mers la sigur la o sin­gură uzină cu care parcă se înțe­lesese de mai înainte. Faptul fost cu atât mai dureros cu cât în a urma acestor nesfârșite discuțiuni, uzina respectivă scosese un tip mult mai reușit de aparat, iar noi, am fost nevoiți să înghițim acele ti­puri perimate. Nu mai numesc numele acelor a­­parate, dar trebuește să se știe că din acelea avem cele mai multe și s’a reușit să se construiască și în Țară. Pentru ca cetitorul să-și poată face o părere despre acele avioane amintesc că ele, în aviația noastră, joacă rolul de avioane de an­trenament general. Atât piloții de vânătoare cât și cei de recunoaș­tere sau bombardament își fac an­trenamentul pe acest fel de aparate care întruchipează la rândul său „calitățile“ unui avion de bombar­dament ușor, la nevoie și greu, de recunoaștere, de vânătoare, de fo­tografii aeriene, avion sanitar, etc. Așa ceva nu cred să mai existe în altă parte. După cât știu eu, și alții, piloții de vânătoare fac antrena­ment pe avioane de vânătoare, care diferă mult de cele de recunoaștere , atât ca putere motrică cât și ca performanțe; cei de recunoaștere fac antrenament pe avioane de re­cunoaștere, care diferă foarte mult de cel de bombardament, etc. Dar este o vorbă, ca la noi la ni­meni! După multă bătae de cap reușim să fim originali în prostie. ANTRENAMENTUL PILOȚI­LOR In urma acestor lipse de avioane pentru categoria respectivă, piloții noștri sunt siliți să-și facă antrena­mentul zilnic pe un singur fel de avion standardizându-și aptitudi­­nele și reflexele. In urma acestei politici greșite, s-au întâmplat o se­rie de accidente nenorocite când au fost aduse modernele avioane de vânătoare care sburau cu o iuțeală fantastică față de învechitele per­formanțe ale vechilor avioane ce le-au avut în mână piloții noștri. Mai este o lipsă simțită în aviația noastr. Suntem complectamente lip­siți de avioane de tranziție. Poate că acele accidente nu s’ar fi în­tâmplat dacă în prealabil piloții no­ștri ar fi avut la îndemână un avion de tranziție cu care să se antre­neze. Este lucru știut, că actualele a­­vioane de vânătoare sunt foarte maniabile, înzestrate cu motoare foarte puternice, de cele mai multe ori supra-comprimate, lucrând la mare înălțime, unde aerul rarefiat obosește mult mai repede, pilotului modern i se­­ cer în acest caz anu­mite aptitudini care nu se pot că­păta decât în urma unui intens și foarte judicios antrenament. Răsboiul aerian vede lupta la mare înălțime, deasupra norilor, de multe ori norii și ceața fiindu-i per­deaua de fum protectoare. Ce se va face el dacă în timp de pace nu se va fi antrenat să sboare fără vi­zibilitate, învingerea sa va fi si­gură. Aceste sunt lucruri de o impor­tanță colosală pentru un progres al aviației moderne. Toate acestea lipsesc piloților noștri. Sborul lor se reduce pe deasupra aerodromu­lui respectiv. Și se mai întâmplă să treacă câte o săptămână din tim­pul de sbor fără să-și poată face antrenamentul. Sunt chestiuni de altă natură care stânjenesc antrenamentul pi­loților noștri, într’un rând era lipsa benzinei. Noi care suntem Țară pe­ o­troliferă, ajunsesem să nu avem benzina necesară pentru sborul a­­aviatorilor noștri. In urma acestei stări de lucruri suntem astăzi în urma multora. REMUS IONESCU -.......— —» » ■— Cronica aviatică Cum am putea avea o aviație puternică Respectați jertfele eroilor —•----4 Am arătat într’un număr ante­rior al acestui ziar, cum în ulti­mul moment s’a cerut pensiona­­rilor să facă dovadă ca nu sunt trecuți în registrele străinilor. Un­ nou sens mai ca nu se mai poate., Acele rânduri au avut darul ca să fiu vizitat de o altă serie de pen­sionari — văduve și orfani ale căror soți și părinți au căzut pe câmpul de luptă, cari primesc de 18 ani pensii pe baza titlurilor eliberate de ministerul Armatei și astăzi li se refuză pensiile așa de reduse cum sunt, cerându-li­­se să aducă actul de naționali­tate. Domnilor profitori, de pe ur­ma jerfelor celor amintiți mai sus, vă dați seama de neomenia și sacrilegiul de care dați dova­­­dă, cerând atare mărturii? Moar­tea pe câmpul de luptă nu este cel mai bun act de naționalitate?. D. ministru al apărării națio­nale are cel dintâiu cuvântul și datoria să intervină pentru curmarea acestui neajuns. Pensia neîncasată la timp, pen­sionarul n’o mai vede decât in­ bonuri, cine știe când. DR. ALEX. MANOLESCU Eduard VIII va fi încoronat în 1937 LONDRA, 30 (Rador).­­ Ziarul „Daily Herald” anunță că încoro­narea regelui Eduard al­­ VIII-lea va avea loc în toamna anului 1937. Imediat după încoronare suvera­nul englez va întreprinde o călătorie care va dura 10 luni și în cursul că­reia va vizita întregul imperiu brita­nic. In cursul absenței sale, prerogati­vele regale vor fi exercitate de Con­siliul de Stat compus din Regina Mary și cei trei duci. Călătoria aceasta este considerată ca indispensabilă, deoarece statutul din Westminster a pus Dominioanele pe un picior de absolută egalitate în cadrul imperiului britanic. In cursul călătoriei sale Regele Eduard al VIII-lea va fi încoronat la Delhi ca împărat al Federației indiene. 0 rezoluție a conferinței navale LONDRA. 30. (Rador). — Comi­siunea tehnică a conferinței navale, care s-a ocupat de chestiunea schim­bului de informații asupra cons­trucțiilor,­și-a terminat azi lucră­rile. Comisiunea a adoptat un proect de rezoluție care va fi supus mâine conferinței. Agenția Reuter află din cercurile informate că proectul de rezoluție prevede în primul rând schimbul de informații în ce privește construc­țiile in cursul primelor patru luni ale fiecărui an. Vasele noi vor fi pus in casă cel mai curând după patru luni de la anunțarea lor. Proectul propune ca statele sem­natare să dea mai întâi informații generale asupra programului lor de construcții și sa comunice mai târ­ziu, când vasele vor fi puse in cală, detalii exacte asupra fiecărei unități.

Next