Epoca, martie 1936 (nr. 2123-2148)

1936-03-01 / nr. 2123

no REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BU­CUREȘTI, MAGICI. ROMÂNI (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primase la ed­itația zi­­arului și ia trata agențiile de publicitate iluminima 1 Martie 1936 Telefons 3,82-11 Ziar al partidului ceussr­vator.­­ Fondat in anul 188 ® de MICOLAE FIUFESCU la­ scumpă fara, taierea mea de manca si puterea mea de iubire. Nicete e impesca I Proectul de lege a numelui Ziarele au publicat textul pro­ectului de lege al numelui. Citirea textelor dovedește la alcătuitori, o nesocotire a sco­pului primordial, ce trebue să-l năzuiască o atare lege. O legiferare a numelui, pen­­tru cei cari pornesc de la pre­misa că numele este numai for­­m­a obligatorie, sub care se in­dividualizează o persoană și constiuie un drept de proprie­tate ca oricare altul nu este complectă și îmbrățișează nu­­­­m­ai o latură a problemei. Se nesocotește interesul isto­ric, care voește respectarea u­­nor nume patronimice, cari nu aparțin numai celor cu dreptul d­e a-1 purta, ci țarii. Din acest punct de vedere, o lege a numelui, nu se poate con­­fece azi decât dacă urmărește­­ și împiedecarea, într’un interes istoric și național, însușirea,­­din partea altora decât descen­­enții familiei de nume, ce, în decursul veacurilor, au fost cinstite de aceia cari le-au pur­tat și moștenit din tată în fiu.­­î România este și ea în drept să le fălească cu familiile boerești, o ari­e lângă acte de vitejie în apărarea țării de. , cotropitori deținerea unor înalte demnități și funcțiuni de către membrii a­­celor familii, au întemeiat cu din, propriile lor averi, așeză­minte bisericești, culturale și de binefacere, cari în trecut au contribuit la păstrarea credin­ței și naționalitate­ etnice a a­­cestui neam. Socotim dar, necomplectă o nouă lege a numelui la alcătui­rea căreia, nu se va ține seamă și de latura istorică a proble­mei. O lege a numelui, mai bine s-ar zice o lege pentru păstrarea și ocrotirea numelor familiilor domnitoare v fr fi trecut, boerești­­­ ale personalităților alese ale țarei, nu se poate concepe, fără o culegere a tuturor acestor nu­me de familie din întreaga țară, pe cari nimenea afară de des­cendenții acelor familii să le poată folosi. Aceste nume ar fi de drept și prin lege ocrotite de orice u­­zurpare. —­. Lista lor, ar trebui să se găsească la arhivele Sta­tului, la ministerul de justiție și la reședința fiecărei Curți de Apel, trecute într-un registru special, cu interzicerea, sub san­cțiunea unor aspre umezi și chiar închisoare, a însușirii lor. Cel care ar formula o cerere pentru schimbarea numelui său, ar fi ținut să producă, odată cu cerera sa, un certificat că nu­mele ce voește să poarte pe vii­tor, nu este cuprins în lista nu­melor familiilor foste, domni­toare, boerești și ale personali­tăților de seamă ale neamului. întemeiată pe aceste princi­pii, legea numelui nu s’ar putea privi, cum s’a făcut până a­­cuma, ca o simplă măsură pen­tru individualizarea unei per­soane și pentru protegiuirea u­­nui drept de proprietate priva­tă, ce adese­ori, nu mai are cine să-l revendice, ci ca o măsură de Interes istoric și național. La lista numelor familiilor foste domnitoare și boerești ale țarei, s’ar mai putea adăuga și numele patronimice a­celor cari săvârșind­ acte de eroism pentru apărarea și întregirea hotarelor țărei, au cucerit Ordinul „Mi­­hai Viteazul”. Astfel numele acestor eroi, nu s’ar putea însuși de oricine și ar constitui, pe lângă o sală pentru urmași o cinstire vecini­­că a numelui vitejilor. Să nu se creadă că aceste con­­cepțiuni înseamnă rein­trona­rea de privilegii, ci numai cinstirea unui trecut de care țara nu se poate decât făli, cum și o veci­­nică respectare, a tot ceea ce în această țară, poate contribui la menținerea și propășirea unei elite sociale și morale a neamu­lui. Nesocotirea din partea condu­cătorilor și reprezentanților u­­nei națiuni a tot ceea ce în­ tre­cut, a contribuit la propășirea și faima neamului, înseamnă a nu se îngriji de unul din ele­mentele precumpănitoare pen­tru îndrumarea sufletelor gene­rațiilor viitoare, spre marele virtuți, cari, singure asigură u­­ne­i țări putința de a fi conside­rată sau asămuită cu o mare națiune. I. Glogoveanu Ge­i ca armonizarea pensiilor?! Tratamentul vitreg al pensi­­­­onarilor vechi continuă. S’a promis chiar prin mesăgii re­gale armonizarea și egalizarea tuturor celor cu titluri de ser­viciu egale; totuși strigătoarea nedreptate n’a luat sfârșit. Pare că s’ar adeveri zicătoa­­rea veche. Vodă vrea, dar Han­cu ba. Căci se zice că unii d-ni­­ le la Casa Pensiilor, directori și consilieri, pun bețe în roate pentru realizarea armonizării, fiindcă nu le place a tulbura alcătuirea actuală, temându-se ca armonizarea și egalizarea să nu producă scăderi la unii și adăugiri la alții, și atunci alte nemulțumiri; dar mai ales poate li s’ar tăia țâța arbitra­rului. Conducătorii statului însă nu trebue să facă ce vor și do­resc subalternii lor de execuți­­une, ci ceea ce dictează drepta­tea­­ și nevoile publice superi­oare. Nu degeaba s’a zis, și cu tot temeiul, că dreptatea este temelia statelor. Pentru chestiunea în sine, s’a zis și repetat îndeajuns. Spunem numai atât că, după sistemul actual, un fost mae­stru de gimnastică, cu pregă­tire de sergent în oștire, pri­mește pensia mai mare decât un licențiat în litere, fost pro­fesor de limba latină, cursul superior și director de liceu. Se văd cazuri chiar de foști învă­țători rurali tratați mai bine decât profesorii secundari. Aceeași dispoziție se observă și la celelate ramuri de servicii publice. Prin textul diferențierei este lipsa unei legi speciale. Au trecut atâția ani și legea n’a mai venit, deși alte legi simila­re, dar de căpătuială, s’au vo­tat cu iuțeala fulgerului, cum au fost legile străinilor, cari au refuzat jurământul de fidelita­te statului Român, și cea pen­tru scoaterea la pensie a oame­­nienilor tineri (la 48 ani­ vârstă). Aceste legi, au îngreunat pe­ste măsură tezaurul public, și totuși s’au votat și se aplică. S’a mai invocat pentru sta­rea actuală și pensia de ba­ză, care este mică, căci leafa a fost mică. Se pierde însă din vedere, că leii de atunci erau aur. Eu, de pildă, aș fi prea mulțumit cu 448 lei antebelici pe lună, și, din contra, sunt foarte nemulțu­mit cu 4400 lei, cât primesc pensie azi, cu 35 ani serviți, ca profesor secundar, ceea ce e­­chivalează cu 140 lei buni. Când dar așa stau lucrurile, bătrânii pensionari sunt foar­te amărâți că evidentele lor drepturi sunt astfel nesocotite. Drept este că ei n’au multe zi­le, ci se sting văzând cu ochii. Este o sălbăticie însă a aștep­ta stingerea lor pentru a scăpa de condoleanțele lor. In nume­le­ celei mai sfinte dreptăți ce­rem deci armonizarea și ega­lizarea pensiilor. M. N. PACU Judecarea marillor dem­nitari poloni pentru acte contrarii Constituției VARȘOVIA, 28 (Rador).­­ Gu­­vernul a terminat elaborarea unui proect de lege pentru creiarea unui tribunal de stat. In fața acestui tribunal vor avea să răspundă miniștrii, președintele Camerei superioare de control, se­natorii și deputații pentru acte con­trare Constituției, pentru acte în contrazicere cu obligația de cre­dință față de stat, precum și pentru călcarea interdicției de a dobândi sau arenda bunuri de stat sau prelua furnituri pentru stat. O chestie care trebue lămurită Am­ publicat pe ziua de «e bine pentru țara noa­­ * _R *__________ _ _ _ R _m>«mr>i«>ni5iaA uf*. hm«­­vC «SnA auífc»* AHMBMi ero, discursul pronunțat la Budapesta cu ocazia inaugurării expoziției­­ de artă italiană de d. Dino A­lf­ieri, subsecretar de stat la propagandă. In rostită această cuvântare, la 25 ianuarie 1936, trimisul guvernului italian felicită pe unguri pentru neîntrecuta lor propagandă și îi sfătuește să nu se lase până ce te­ritoriile deslipite de tru­pul scump al patriei,­­nu vor fi restituite Ungariei. „Adevărul” de ori re­produce părțile citate de noi. Celelalte ziare tac. . Aș dori totuși să cunosc părerea lor. un definitiv poate că mă înșel, în a­­precierile mele, poate că stră să fie așa cum nădăj­­duește d. Alfieri. Țin în­deosebi să cunosc părerea căui Stelian Po­pescul, asupra acestui punct, întrebarea mea este precisă. Poate că d-sa mă va convinge că trebue să mă bucur ca român, de vic­toriile sau pretinsele vic­torii italiene. Poate că îndeplinirea programului mussolinian, adică ampu­tarea granițelor noastre este o fericire pentru țara noastră. In definitiv cine știe da­că antirevizionism nu în­seamnă revenirea­ la gra­nițele României mici. Am strîtBîs să nu mă mai mire nimic. Doresc însă să fiu con­vins; doresc această lă­­m­urire , din tot sufletul meu zbuciumat. Președintele Ligii anti­­revisioniste trebue să cu­noască de mult discursul d-lui Dino Alfieri, de­oa­rece el a fost rostit acum o lună. In­ orice caz îl cunoaște de­sigur directorul ziaru­lui atât de bine informat care­ este „Universul”. Pentru ce atunci atâta taină sun. jurul acestei ul­time manifestații de dra­goste italiană? Oare începe să ne fie rușine de prietenii noș­tri? Hotărât, această chestie trebue lămurită. GR­IGORE FILIPESCU Deci nu progresămm­ aviație Pe marginea demisiei d-lui ing. N. Caranfil Demisia d-lii ing. N. Caran­fil nu ne surprinde. O așteptam de mult și o așteptam și de la alții care se vor perinda pe la conducerea aviației românești. Tot așa nu ne-am mirat când a demisionat d. ing. Radu Irime­­scu. Este o stare intolerabilă și care trebuește să ia sfârșit dacă dorim să avem o aviație așa cum ar trebuii să o avem. înglodată într’un bium­era­­lism bolnav, aviația noastră nu va putea progresa. Este însăși expresia d-lui ing. N. Caranfil, care s’a sbătut pe toate căile să ne ridice brumă de aviație pe care o avem, în ochii noștri și ai străinătății. Este singurul care s’a ocupat cu seriozitate de che­stiunea delicată și atât de nece­sară a infrastructurii, chestiune de o importanță vitală și fără de care nu putem vorbi despre un progres în aviația noastră comercială și în care, de la ve­nire în fruntea aviației a d-lui ing. N. Caranfil, se simte o ame­­lorare destul de apreciată. Multe s’ar face la noi dacă a­­viația noastră s’ar afla sub o conducere autonomă. Statele­ Unite au întrevăzut ne­cesitatea că aviația să se găsea­scă sub o conducere cât mai in­dependentă, creând astfel casa autonomă a aviației. Nu gân­dim să ne comparăm cu ameri­canii în ceea ce privește materi­alul și posibilitățile lor, dar în ceea ce privește conducerea, ar trebui să-i imităm, nu de alta, dar în ceea ce privește America, admirăm nu numai noi, ci o lume întreagă. In aviație, hotărârile sunt lua­te repezi fără a fi pripite și tre­­buesc soluționate cât mai re­pede căci așa este cerința vremii legată puternic de activitatea însăși a aviației. Iată care este defectul de care suferim și care este și cauza primă a demisiei d-lui ing. N. Caranfil. Avem ne­­voe de rapiditate și liberă ac­țiune pentru a se putea înfăptui ceiace este de înfăptuit. Am văzut care a fost rolul subsecre­tariatului de stat al Aerului, ca­re se reducea numai in­a răspunderea accidentelor, avea Era legat de mâni și de picioare în ceea ce privește înfăptuirile nouă. Subsecretariatul de stat al Aerului ajunsese astfel să fie mai mult un organ de control decât unul care ar fi trebuit să aibă rolul de creator, creând a­­tâtea lucruri necesare aviației noastre. Guvernul trebuește să înțelea­gă că această stare nu poate să mai continue. Autonomia avia­ției noastre se impune din ce în ce, când vedem d­in zi în zi sta­rea întunecată în care se sbat omenirea. Această stare de lâncezire aviației noastre este oireche, știe multă lume, a știut-o și ing. Radu Irimescu când a venit în fruntea aviației noastre, spe­ra să îndrepte aceste lucru­ri, dar n’a reușit. Puterea interesa­ților a fost mai mare decât tarea domniei­ sale de a face de­va pentru aviația noastră. A ve­nit apoi d. ing. N. Caranfil, se simțea o oarecare mișcare îm­bucurătoare în aviația noastră, începuse să fie ridicate numă­rul orelor Vie »bor pentru antre­namentul piloților noștri, avia­ția civilă a căpătat câteva avioa­ne nouă și, d­omnia­ sa are meri­tul de a f­i primul care a pus cu hotărâre pe­te od­ chestiunea in­­frastructuri fără descarc nu se­­ poate vorbi despre o aviație co­mercială la înălțimea timpului. Dar iată, când ne găseam în plin progres, o stare intolerabi­lă pune capăt unui început atât de promițător bucurându-se că în fine a ajuns vremea când puteam spune pentru aviația noastră, că și-a găsit omul, sau, cum spune englezul, the right man ted right place.. Multe s’ar fi schimbat în a­­viația noastră dacă conducăto­rii ei ar fi avut libertate de ac­țiune. Este o stare bolnavă de hidrocratism învechit și de care nu vrem să scăpăm cu niciun chip, dar cerem pe toate căile să avem avioane și piloți antre­nați. Apoi, cum să am avioane piloți, când d-ta­mă ții cu o ce­și rere șapte luni, ca apoi­ să-mi dai un rezultat și acela ca vai de el. Sunt multe chestiuni de ac­tualitate­ și care așteaptă ționare cât mai grabnică și solu­nu vom putea să le vedem întregi­te dacă ne tot jucăm de-a con­ducătorii. Lipsa aceasta de­ con­tinuitate In conducere este me­teahna cronică a aviației noas­tre și a tuturor instituțiilor din această țară. Piloți de rezervă nu avem. Școala Mircea Cantacuzino se abate să poată pluti la suprafa­ță fără să capete o oarecare subvenție care nu este o risipă ci o înlesnire pentru a se putea re­duce la un preț acceptabil obți­nerea brevetului de pilot de că­tre tineretul nostru, care vor fi piloții de mâine și pe care a­­viația militară nu-i poate crea. Mai este apoi Cultul Aeronau­tic care-și propune să furnizeze un număr de piloți anual cu o mică încurajare din partea mi­nisterului. Sunt probleme de ac­tualitate și în străinătate găsim adevărata turnură a acestor ce­­rinți care-și găsesc la tot pasul îndeplinirea. Cum să putem vorbi despre așa ceva la noi când se pun be­țe în roate conducătorilor noș­tri care nu au alt interes decât să ne ridice cât de puțin avia­ția noastră din nebuloasa în ca­re a căzut. Sperăm că guvernul își va da seama de importanța acestui act și va lua măsurile necesare ca aviația să poată fi liberă în ac­țiunile pentru binele general al acestei Țări care se vede răpi­tă­ în urma unor interese b­une, de conducătorii care mes­îi trebuesc. st­emus lonescii 1 Acum, la primii muguri ai aces­tui început­­ de primăvară, se­­ împli­nesc douăzeci de ani de la moartea reginei Elisabeta, aceia care prin ca­li­tățile-i sufletești și spirituale știut să-și lege numele pentru veș­n­­icie de acest popor. Cunoaștem multe vieți­­ frumoase de regine, de numele cărora se leagă în istorie atâtea , evenimente, atâtea lucruri, pe­ care ,mintea noastră le-a păstrat și le-a pomenit mereu. Dar parcă mai frumoasă și mai evoca­toare ne apare viața reginei noastre poete, care s’a apropiat de sufletul nostru ,prin alte calități, de gând, de vis și de poezie — caracteristici atât de rare și de preț pentru o regină. Născută la ă1­ Decembrie 1843, în castelul­­­ Neuwied, principesa E­lisa­­betha de Wied, a moștenit­­ din fa­milie atâtea­ însușiri, familie care a dat încă din secolul­ al XII-lea o­m­­încă de­ copilă, uniica principesă a­­răta semne deosebite pentru vârsta •i; fire melancolică și gânditoare se smțea atrasă spre singurătate,- cca­­­.uW în care ' își"­­ petrecea" vremea ! erfind v­ersuri. . . b­icui­tatS mereu spre­ visare, prin­­­ lipesa de Wied găsea cele­ mai' plă­­­­tite momente, sufletești, admirând cu nesaț curgerea.Mimului­ . Venirea în țara noastră, îi adaugă celorlalte frumuseți poezia - și­ legen­de plaiurilor­­ și pădurilor noastre, mult, dându-i aștearnă în pagini psuri și legende iar­ alcătuiesc o întreagă comoară - folklorului nostru­ popular. Cine nu-și aduce aminte de ..Po­veștile Pdleșului” în­­ cari­ sunt zu­­graturi, legendele munților noștri, cu tot parfumul și bogăția frumuseților șr naturale? Scrierile Carmen Sylvei sunt foar­­bogate. Volume de versuri, schițe, mane,­ teatru, cugetări, povestiri, legende. —­ alcătuesc o bibliotecă în­treagă. Multe din acestea:­­„Peste veacuri”, „Poșta militară”, Robia, Pe­ Ieșului”, „De pe nicovală”, „Meșterul Manole”: — au fost scrise în colabo­rare cu Mite Kremnitz. Aflăm un­deva, că poetul — stăpânind cu înde­mânare­ penelul —îi plăcea să-și ilustreze singură toate scrierile, astfel că mai toate manuscrisele sale, ‘aveau in paginile lor ilustrații cari iugrăveau cele mai evocatoare momente ale­ eroilor cărților ei, cari adăugau desigur și mai mult la far­mecul povestirilor și poeziilor. Dintre operele cele mai frumoase, nu trebui ’să­ uităm Călătoria pe Du­năre a unei fiice a Rhinu­lui, „Cu­vinte sufletești”,, precum și traduce­rile sale în limba germană „Miori­ța", „Inșir’te mărgărite”, „Legenda Ciocârliei”, „Dan, Căpitan , de Plai” și nenumărate altele. Volum­ul­­,Cugetările unei regine” a fost premiat de Academia fran­­ceză, de asemenea Carmen Sylva a fost aleasă, membră onorifică­ a Aca­demiei Române. Dar in afară­, de viața aceasta în­­chiriată­ poeziei și frumosului, — se mai desprind­­­e o mulțime de duiu­­faceri, printre care nu trebue uitat și „Vatra Luminoasă” — așezămân­tul în re­st d­ășluește­ o lume­ tristă, amarnică, care­ nu s'a putut bucura de cel mai frumos dur; lumina. Am putut vedea cum și astăzi la acest așezământ care-i poartă nu­mele­, orbii citesc cu plăcere și reli­­giositate povestirile Reginei, tipărite in cărți cu alfabetul lor. In cartea Reginei Maria „Povestea vieții mele”, printre nenumăratele evocări, găsim la locul de cinste și figu­ra blândă și romantică a Car­­men­ Sylvei, descrisă în culorile cele mai subtile și mai sincere, care ne pun la lumină întreaga personali­tate a reginnei-poete. O sugestivă și impresionantă schi­țare, prinsă in urma unui eveniment trist, ne-o arată pe regina Elisabeta: „învăluită în văluri de crep ne­gru. Regina Elisabeth* e o arătare impunătoare, înfățișează chipul ebr­aic al văduvei și s'a adaptat acestui rol cu deplinătatea pe care o pusese dealungul vieții în fiece întâmplare a ei. Dinții îi sunt încă strălucitori, spatele, e neîncovoiat, ochii cu toate că adânc­­ înfundați și aproape orbi — sunt încă dominatori și de un al­bastru ce te­­ străpunge; mâinile ei țin încă suveica de „frivolité” și în timp ,ce o poartă în mișcări grațioa­se: încoace și încolo, nu încetează Tie a vorbi și de a'­ povesti încă odată multele I lucruri spuse­­ de atâtea ori, și de atâtea­ ori' ascultate de cei ce 'au împărțit viața 'cu ea.­­Vorbește, despre speranțele ei, despre idealu­rile ei, despre iluziile și dezamăgi­rile ei cu acea nesaturată dorință de a-și împărți gândurile cu oricine e gata să o asculte. Graiul ei e tot atât de colorat, de avântat și de poe­tic ca și altădată;­nimic nu-i slăbe­ște entuziasmul, e gata ca și în ti­nerețe, să clădească palate închipui­te,fără să-i pese dacă ele se sfărâmă neîncetat, izbindu-se de nepăsarea celor ce o ascultă”. Cățărat pe gardurile de fier ale grădinei Episcopiei, copilul de atunci care mă aflam, am avut prima ului­re,­prima priveliște care m’a impre­sionat prin solemnitatea și tristețea întâmplării: sicriul învăluit cu pos­tavul roș închis, împresurat și con­dus pe străzile Capitalei de toată țara. Era primul eveniment și pen­tru întâia oară­ începeam să caut să înțeleg ce însemnează o re­gina... Tristețea acelei priveliști, abia mai târziu am înțeles-o și am trăi­t-o... Paul Daniel care- o inspira Și mai astfel prilej să aștear frumos realitate, vers­u­ri. NOTE Două decenii de la moartea reginei Elisabeta CARMEN-SYLVA steagii falangă de scriitori, savanți,și art­iști. Autorizațiile sanitare Criza unei bune gospodării sanita­re se resimte aproape în toate com­partimentele ce depind de sănătatea publică. Cumulul de atribuțiuni cât și in­dolența în a se ina măsuri de înd­rep­tare fac să dăuneze unei bune con­duite de asanare salubră a întregului domeniu de activitate comercială și industrială. Multe magazine, ateliere, etc., din chiar centrul Capitalei nu posedă au­torizația sanitară de funcționare, ast­fel că se înțelege ușor în ce condi­­țiuni de higiena industrială se acti­vează în aceste localuri când actul legal de constituire, autorizația sani­tară, nu li s’a impus. Nu insist asupra pagubelor mate­riale pe cari le calculez la zeci de milioane și cari s’au pierdut din ca­uza neglijenței vinovate, dar trebue să ne preocupe sănătatea numerosu­lui personal care muncește de la 10-18 ore zilnic intr’o ambianță in­salubră și în condițiuni de trai care predispun la intensificarea bolilor. Unii patroni posedă o autorizație de funcționare emisă de serviciul sa­nitar, dar în care nu se specifică în ce anume încăperi se permite insta­larea atelierului de muncă. In marea majoritate a cazurilor se deturnează intenția strict limitată a autorizației, deoarece Patronir își complectează necesitățile lor de lu­cru și ateliere prin diverse încăperi ce nu corespund de Ioc cu cerințele unei ambianțe de muncă salubră, și higiena sanitară. Din cauza lipsei de utilaj higienic, de ventilație, de lumină solară, de volum, etc., etc., aceste așa zise ate­liere sunt adevărate elemente dăună­toare sănătatei clasei muncitoare căci cauzează cu ușurință contami­narea tuberculozei, crearea unei stări anemice și clorotice, localizarea sa­turnismului, etc. Se impune deci ca autorizațiile pe cari le­ eliberează serviciul sani­tar al Capitalei să vizeze și să meți­oneze special încăperile constatate ca salubre și in care se permite ac­tivitatea muncei. E necesar credem intervenția d-lui ministru Nistor. Dr. Emil­ian Demetrescu Va fi grațiat colonelul Velceff? SOFIA, 28. (Ager). — O mare par­te a­ opiniei publice din Sofia con­tinuă să se intereseze în modul cel mai viu de soarta colonelului Vel­ceff, condamnat la moarte săptă­mâna­ trecută. După știrile sosite, chiar dacă condamnații nu semnează recursul în grațiere, ministerul de rază­ri poate lua inițiativa de a prezenta regelui un raport in vederea unei intervenții pentru o masură de cle­mență și pe care mulți o consideră ca oportună in vederea pacificării interne. Generalul Lugoff, război, a fost primit ministrul de asaltăeri de Suveran într-o audiență de 3 ore- Nimic nu permite să se anunțe de­cizia ce ar putea fi luată in această privință. mm Ciudățenii D. prof. I. Ionescu a vorbit la radio despre „podurile noastre”, îmi pare rău că n’a­m putut prinde decât câteva vorbe de la­ sfârșitul frumoasei z­i importantei conferințe, c­are este o pagină istorică din năra­vurile trecutului. Lipsa de poduri era mare în Bu­curești, bine­înțeles că la început erau numai de lemn, apoi a urmat cele de piatră și târziu de tot cele de fer. D. conferențiar a arătat cu­­ site precise­­ că de multe ori se­­ începea uni pod, — și peste noapte se muta materialul și sculele în alt punct — ,unde interesele electorale erau mai mari”. Intr’o bună zi comisia formată din arhitecți și alții — a citat numele tuturora — au primit însărcinare să facă planul unui pod — fără să in­dice locul. Arhitectul a cerut­ să i se arate precis punctul — căci un pod nu se așează în aer. Răspunsul autorității a fost scurt și pe loc. „Aceasta nu e treaba ior—să­ exe­cute ordinul, aceasta o datoria sluj­bașilor". . Mi-a fost dat să văd nu odată, mii de zile de prestație. .­întrebuințată ca facerea terasam­ent­ului. de kilometri,­­șanțuri săpate, total, gata, numai să se aducă prund — ca totul să fie lăsat in părăsire la, schimbarea de regim, ca să se înceapă pe moșia noului puternic al zilei. Nu­­ poveste faptul că sergentul, care făcea pază la d. primar — când venea altul la rând, — avea singur grijă să mute felinarul la noua mă­rire. Iată însă că vom avea drumuri ca pe palmă in regiunile pitorești ale țării prin lumile taxe puse de legea turismului. Legea spune că noile taxe de vreo 170 milioane vor servi la face­rea circa a 50 km. de șosea pe an! Fie-mi îngăduit o întrebare. Noua lege a turismului oprește vacile, de pildă la Azuga cum am văzut — ca intre 6-7 când lumea și copiii în cărucioare sunt pe bule­vard, — câte o vacă de modă veche să se sperie de vreun automobil și să o ia la­­ goană prin mulțime, pro­vocând accidente. Am văzut-o cu ochii mei. Dr. ALEX. MANOLESCU La sfârșitul unei polemici

Next