Epoca, martie 1936 (nr. 2123-2148)
1936-03-01 / nr. 2123
no REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, MAGICI. ROMÂNI (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primase la editația ziarului și ia trata agențiile de publicitate iluminima 1 Martie 1936 Telefons 3,82-11 Ziar al partidului ceussrvator. Fondat in anul 188 ® de MICOLAE FIUFESCU la scumpă fara, taierea mea de manca si puterea mea de iubire. Nicete e impesca I Proectul de lege a numelui Ziarele au publicat textul proectului de lege al numelui. Citirea textelor dovedește la alcătuitori, o nesocotire a scopului primordial, ce trebue să-l năzuiască o atare lege. O legiferare a numelui, pentru cei cari pornesc de la premisa că numele este numai forma obligatorie, sub care se individualizează o persoană și constiuie un drept de proprietate ca oricare altul nu este complectă și îmbrățișează numai o latură a problemei. Se nesocotește interesul istoric, care voește respectarea unor nume patronimice, cari nu aparțin numai celor cu dreptul de a-1 purta, ci țarii. Din acest punct de vedere, o lege a numelui, nu se poate confece azi decât dacă urmărește și împiedecarea, într’un interes istoric și național, însușirea,din partea altora decât descenenții familiei de nume, ce, în decursul veacurilor, au fost cinstite de aceia cari le-au purtat și moștenit din tată în fiu.î România este și ea în drept să le fălească cu familiile boerești, o arie lângă acte de vitejie în apărarea țării de. , cotropitori deținerea unor înalte demnități și funcțiuni de către membrii acelor familii, au întemeiat cu din, propriile lor averi, așezăminte bisericești, culturale și de binefacere, cari în trecut au contribuit la păstrarea credinței și naționalitate etnice a acestui neam. Socotim dar, necomplectă o nouă lege a numelui la alcătuirea căreia, nu se va ține seamă și de latura istorică a problemei. O lege a numelui, mai bine s-ar zice o lege pentru păstrarea și ocrotirea numelor familiilor domnitoare v fr fi trecut, boerești ale personalităților alese ale țarei, nu se poate concepe, fără o culegere a tuturor acestor nume de familie din întreaga țară, pe cari nimenea afară de descendenții acelor familii să le poată folosi. Aceste nume ar fi de drept și prin lege ocrotite de orice uzurpare. —. Lista lor, ar trebui să se găsească la arhivele Statului, la ministerul de justiție și la reședința fiecărei Curți de Apel, trecute într-un registru special, cu interzicerea, sub sancțiunea unor aspre umezi și chiar închisoare, a însușirii lor. Cel care ar formula o cerere pentru schimbarea numelui său, ar fi ținut să producă, odată cu cerera sa, un certificat că numele ce voește să poarte pe viitor, nu este cuprins în lista numelor familiilor foste, domnitoare, boerești și ale personalităților de seamă ale neamului. întemeiată pe aceste principii, legea numelui nu s’ar putea privi, cum s’a făcut până acuma, ca o simplă măsură pentru individualizarea unei persoane și pentru protegiuirea unui drept de proprietate privată, ce adeseori, nu mai are cine să-l revendice, ci ca o măsură de Interes istoric și național. La lista numelor familiilor foste domnitoare și boerești ale țarei, s’ar mai putea adăuga și numele patronimice acelor cari săvârșind acte de eroism pentru apărarea și întregirea hotarelor țărei, au cucerit Ordinul „Mihai Viteazul”. Astfel numele acestor eroi, nu s’ar putea însuși de oricine și ar constitui, pe lângă o sală pentru urmași o cinstire vecinică a numelui vitejilor. Să nu se creadă că aceste concepțiuni înseamnă reintronarea de privilegii, ci numai cinstirea unui trecut de care țara nu se poate decât făli, cum și o vecinică respectare, a tot ceea ce în această țară, poate contribui la menținerea și propășirea unei elite sociale și morale a neamului. Nesocotirea din partea conducătorilor și reprezentanților unei națiuni a tot ceea ce în trecut, a contribuit la propășirea și faima neamului, înseamnă a nu se îngriji de unul din elementele precumpănitoare pentru îndrumarea sufletelor generațiilor viitoare, spre marele virtuți, cari, singure asigură unei țări putința de a fi considerată sau asămuită cu o mare națiune. I. Glogoveanu Gei ca armonizarea pensiilor?! Tratamentul vitreg al pensionarilor vechi continuă. S’a promis chiar prin mesăgii regale armonizarea și egalizarea tuturor celor cu titluri de serviciu egale; totuși strigătoarea nedreptate n’a luat sfârșit. Pare că s’ar adeveri zicătoarea veche. Vodă vrea, dar Hancu ba. Căci se zice că unii d-ni le la Casa Pensiilor, directori și consilieri, pun bețe în roate pentru realizarea armonizării, fiindcă nu le place a tulbura alcătuirea actuală, temându-se ca armonizarea și egalizarea să nu producă scăderi la unii și adăugiri la alții, și atunci alte nemulțumiri; dar mai ales poate li s’ar tăia țâța arbitrarului. Conducătorii statului însă nu trebue să facă ce vor și doresc subalternii lor de execuțiune, ci ceea ce dictează dreptatea și nevoile publice superioare. Nu degeaba s’a zis, și cu tot temeiul, că dreptatea este temelia statelor. Pentru chestiunea în sine, s’a zis și repetat îndeajuns. Spunem numai atât că, după sistemul actual, un fost maestru de gimnastică, cu pregătire de sergent în oștire, primește pensia mai mare decât un licențiat în litere, fost profesor de limba latină, cursul superior și director de liceu. Se văd cazuri chiar de foști învățători rurali tratați mai bine decât profesorii secundari. Aceeași dispoziție se observă și la celelate ramuri de servicii publice. Prin textul diferențierei este lipsa unei legi speciale. Au trecut atâția ani și legea n’a mai venit, deși alte legi similare, dar de căpătuială, s’au votat cu iuțeala fulgerului, cum au fost legile străinilor, cari au refuzat jurământul de fidelitate statului Român, și cea pentru scoaterea la pensie a oamenienilor tineri (la 48 ani vârstă). Aceste legi, au îngreunat peste măsură tezaurul public, și totuși s’au votat și se aplică. S’a mai invocat pentru starea actuală și pensia de bază, care este mică, căci leafa a fost mică. Se pierde însă din vedere, că leii de atunci erau aur. Eu, de pildă, aș fi prea mulțumit cu 448 lei antebelici pe lună, și, din contra, sunt foarte nemulțumit cu 4400 lei, cât primesc pensie azi, cu 35 ani serviți, ca profesor secundar, ceea ce echivalează cu 140 lei buni. Când dar așa stau lucrurile, bătrânii pensionari sunt foarte amărâți că evidentele lor drepturi sunt astfel nesocotite. Drept este că ei n’au multe zile, ci se sting văzând cu ochii. Este o sălbăticie însă a aștepta stingerea lor pentru a scăpa de condoleanțele lor. In numele celei mai sfinte dreptăți cerem deci armonizarea și egalizarea pensiilor. M. N. PACU Judecarea marillor demnitari poloni pentru acte contrarii Constituției VARȘOVIA, 28 (Rador). Guvernul a terminat elaborarea unui proect de lege pentru creiarea unui tribunal de stat. In fața acestui tribunal vor avea să răspundă miniștrii, președintele Camerei superioare de control, senatorii și deputații pentru acte contrare Constituției, pentru acte în contrazicere cu obligația de credință față de stat, precum și pentru călcarea interdicției de a dobândi sau arenda bunuri de stat sau prelua furnituri pentru stat. O chestie care trebue lămurită Am publicat pe ziua de «e bine pentru țara noa * _R *__________ _ _ _ R _m>«mr>i«>ni5iaA uf*. hm«vC «SnA auífc»* AHMBMi ero, discursul pronunțat la Budapesta cu ocazia inaugurării expoziției de artă italiană de d. Dino Alfieri, subsecretar de stat la propagandă. In rostită această cuvântare, la 25 ianuarie 1936, trimisul guvernului italian felicită pe unguri pentru neîntrecuta lor propagandă și îi sfătuește să nu se lase până ce teritoriile deslipite de trupul scump al patriei,nu vor fi restituite Ungariei. „Adevărul” de ori reproduce părțile citate de noi. Celelalte ziare tac. . Aș dori totuși să cunosc părerea lor. un definitiv poate că mă înșel, în aprecierile mele, poate că stră să fie așa cum nădăjduește d. Alfieri. Țin îndeosebi să cunosc părerea căui Stelian Popescul, asupra acestui punct, întrebarea mea este precisă. Poate că d-sa mă va convinge că trebue să mă bucur ca român, de victoriile sau pretinsele victorii italiene. Poate că îndeplinirea programului mussolinian, adică amputarea granițelor noastre este o fericire pentru țara noastră. In definitiv cine știe dacă antirevizionism nu înseamnă revenirea la granițele României mici. Am strîtBîs să nu mă mai mire nimic. Doresc însă să fiu convins; doresc această lămurire , din tot sufletul meu zbuciumat. Președintele Ligii antirevisioniste trebue să cunoască de mult discursul d-lui Dino Alfieri, deoarece el a fost rostit acum o lună. In orice caz îl cunoaște desigur directorul ziarului atât de bine informat care este „Universul”. Pentru ce atunci atâta taină sun. jurul acestei ultime manifestații de dragoste italiană? Oare începe să ne fie rușine de prietenii noștri? Hotărât, această chestie trebue lămurită. GRIGORE FILIPESCU Deci nu progresămm aviație Pe marginea demisiei d-lui ing. N. Caranfil Demisia d-lii ing. N. Caranfil nu ne surprinde. O așteptam de mult și o așteptam și de la alții care se vor perinda pe la conducerea aviației românești. Tot așa nu ne-am mirat când a demisionat d. ing. Radu Irimescu. Este o stare intolerabilă și care trebuește să ia sfârșit dacă dorim să avem o aviație așa cum ar trebuii să o avem. înglodată într’un biumeralism bolnav, aviația noastră nu va putea progresa. Este însăși expresia d-lui ing. N. Caranfil, care s’a sbătut pe toate căile să ne ridice brumă de aviație pe care o avem, în ochii noștri și ai străinătății. Este singurul care s’a ocupat cu seriozitate de chestiunea delicată și atât de necesară a infrastructurii, chestiune de o importanță vitală și fără de care nu putem vorbi despre un progres în aviația noastră comercială și în care, de la venire în fruntea aviației a d-lui ing. N. Caranfil, se simte o amelorare destul de apreciată. Multe s’ar face la noi dacă aviația noastră s’ar afla sub o conducere autonomă. Statele Unite au întrevăzut necesitatea că aviația să se găsească sub o conducere cât mai independentă, creând astfel casa autonomă a aviației. Nu gândim să ne comparăm cu americanii în ceea ce privește materialul și posibilitățile lor, dar în ceea ce privește conducerea, ar trebui să-i imităm, nu de alta, dar în ceea ce privește America, admirăm nu numai noi, ci o lume întreagă. In aviație, hotărârile sunt luate repezi fără a fi pripite și trebuesc soluționate cât mai repede căci așa este cerința vremii legată puternic de activitatea însăși a aviației. Iată care este defectul de care suferim și care este și cauza primă a demisiei d-lui ing. N. Caranfil. Avem nevoe de rapiditate și liberă acțiune pentru a se putea înfăptui ceiace este de înfăptuit. Am văzut care a fost rolul subsecretariatului de stat al Aerului, care se reducea numai ina răspunderea accidentelor, avea Era legat de mâni și de picioare în ceea ce privește înfăptuirile nouă. Subsecretariatul de stat al Aerului ajunsese astfel să fie mai mult un organ de control decât unul care ar fi trebuit să aibă rolul de creator, creând atâtea lucruri necesare aviației noastre. Guvernul trebuește să înțeleagă că această stare nu poate să mai continue. Autonomia aviației noastre se impune din ce în ce, când vedem din zi în zi starea întunecată în care se sbat omenirea. Această stare de lâncezire aviației noastre este oireche, știe multă lume, a știut-o și ing. Radu Irimescu când a venit în fruntea aviației noastre, spera să îndrepte aceste lucruri, dar n’a reușit. Puterea interesaților a fost mai mare decât tarea domniei sale de a face deva pentru aviația noastră. A venit apoi d. ing. N. Caranfil, se simțea o oarecare mișcare îmbucurătoare în aviația noastră, începuse să fie ridicate numărul orelor Vie »bor pentru antrenamentul piloților noștri, aviația civilă a căpătat câteva avioane nouă și, domnia sa are meritul de a fi primul care a pus cu hotărâre pete od chestiunea infrastructuri fără descarc nu se poate vorbi despre o aviație comercială la înălțimea timpului. Dar iată, când ne găseam în plin progres, o stare intolerabilă pune capăt unui început atât de promițător bucurându-se că în fine a ajuns vremea când puteam spune pentru aviația noastră, că și-a găsit omul, sau, cum spune englezul, the right man ted right place.. Multe s’ar fi schimbat în aviația noastră dacă conducătorii ei ar fi avut libertate de acțiune. Este o stare bolnavă de hidrocratism învechit și de care nu vrem să scăpăm cu niciun chip, dar cerem pe toate căile să avem avioane și piloți antrenați. Apoi, cum să am avioane piloți, când d-tamă ții cu o ceși rere șapte luni, ca apoi să-mi dai un rezultat și acela ca vai de el. Sunt multe chestiuni de actualitate și care așteaptă ționare cât mai grabnică și solunu vom putea să le vedem întregite dacă ne tot jucăm de-a conducătorii. Lipsa aceasta de continuitate In conducere este meteahna cronică a aviației noastre și a tuturor instituțiilor din această țară. Piloți de rezervă nu avem. Școala Mircea Cantacuzino se abate să poată pluti la suprafață fără să capete o oarecare subvenție care nu este o risipă ci o înlesnire pentru a se putea reduce la un preț acceptabil obținerea brevetului de pilot de către tineretul nostru, care vor fi piloții de mâine și pe care aviația militară nu-i poate crea. Mai este apoi Cultul Aeronautic care-și propune să furnizeze un număr de piloți anual cu o mică încurajare din partea ministerului. Sunt probleme de actualitate și în străinătate găsim adevărata turnură a acestor cerinți care-și găsesc la tot pasul îndeplinirea. Cum să putem vorbi despre așa ceva la noi când se pun bețe în roate conducătorilor noștri care nu au alt interes decât să ne ridice cât de puțin aviația noastră din nebuloasa în care a căzut. Sperăm că guvernul își va da seama de importanța acestui act și va lua măsurile necesare ca aviația să poată fi liberă în acțiunile pentru binele general al acestei Țări care se vede răpită în urma unor interese bune, de conducătorii care mesîi trebuesc. stemus lonescii 1 Acum, la primii muguri ai acestui început de primăvară, se împlinesc douăzeci de ani de la moartea reginei Elisabeta, aceia care prin calitățile-i sufletești și spirituale știut să-și lege numele pentru veșnicie de acest popor. Cunoaștem multe vieți frumoase de regine, de numele cărora se leagă în istorie atâtea , evenimente, atâtea lucruri, pe care ,mintea noastră le-a păstrat și le-a pomenit mereu. Dar parcă mai frumoasă și mai evocatoare ne apare viața reginei noastre poete, care s’a apropiat de sufletul nostru ,prin alte calități, de gând, de vis și de poezie — caracteristici atât de rare și de preț pentru o regină. Născută la ă1 Decembrie 1843, în castelul Neuwied, principesa Elisabetha de Wied, a moștenit din familie atâtea însușiri, familie care a dat încă din secolul al XII-lea omîncă de copilă, uniica principesă arăta semne deosebite pentru vârsta •i; fire melancolică și gânditoare se smțea atrasă spre singurătate,- cca.uW în care ' își" petrecea" vremea ! erfind versuri. . . bicuitatS mereu spre visare, prin lipesa de Wied găsea cele mai' plătite momente, sufletești, admirând cu nesaț curgerea.Mimului . Venirea în țara noastră, îi adaugă celorlalte frumuseți poezia - și legende plaiurilor și pădurilor noastre, mult, dându-i aștearnă în pagini psuri și legende iar alcătuiesc o întreagă comoară - folklorului nostru popular. Cine nu-și aduce aminte de ..Poveștile Pdleșului” în cari sunt zugraturi, legendele munților noștri, cu tot parfumul și bogăția frumuseților șr naturale? Scrierile Carmen Sylvei sunt foarbogate. Volume de versuri, schițe, mane, teatru, cugetări, povestiri, legende. — alcătuesc o bibliotecă întreagă. Multe din acestea:„Peste veacuri”, „Poșta militară”, Robia, Pe Ieșului”, „De pe nicovală”, „Meșterul Manole”: — au fost scrise în colaborare cu Mite Kremnitz. Aflăm undeva, că poetul — stăpânind cu îndemânare penelul —îi plăcea să-și ilustreze singură toate scrierile, astfel că mai toate manuscrisele sale, ‘aveau in paginile lor ilustrații cari iugrăveau cele mai evocatoare momente ale eroilor cărților ei, cari adăugau desigur și mai mult la farmecul povestirilor și poeziilor. Dintre operele cele mai frumoase, nu trebui ’să uităm Călătoria pe Dunăre a unei fiice a Rhinului, „Cuvinte sufletești”,, precum și traducerile sale în limba germană „Miorița", „Inșir’te mărgărite”, „Legenda Ciocârliei”, „Dan, Căpitan , de Plai” și nenumărate altele. Volumul,Cugetările unei regine” a fost premiat de Academia franceză, de asemenea Carmen Sylva a fost aleasă, membră onorifică a Academiei Române. Dar in afară, de viața aceasta închiriată poeziei și frumosului, — se mai desprinde o mulțime de duiufaceri, printre care nu trebue uitat și „Vatra Luminoasă” — așezământul în rest dășluește o lume tristă, amarnică, care nu s'a putut bucura de cel mai frumos dur; lumina. Am putut vedea cum și astăzi la acest așezământ care-i poartă numele, orbii citesc cu plăcere și religiositate povestirile Reginei, tipărite in cărți cu alfabetul lor. In cartea Reginei Maria „Povestea vieții mele”, printre nenumăratele evocări, găsim la locul de cinste și figura blândă și romantică a Carmen Sylvei, descrisă în culorile cele mai subtile și mai sincere, care ne pun la lumină întreaga personalitate a reginnei-poete. O sugestivă și impresionantă schițare, prinsă in urma unui eveniment trist, ne-o arată pe regina Elisabeta: „învăluită în văluri de crep negru. Regina Elisabeth* e o arătare impunătoare, înfățișează chipul ebraic al văduvei și s'a adaptat acestui rol cu deplinătatea pe care o pusese dealungul vieții în fiece întâmplare a ei. Dinții îi sunt încă strălucitori, spatele, e neîncovoiat, ochii cu toate că adânc înfundați și aproape orbi — sunt încă dominatori și de un albastru ce te străpunge; mâinile ei țin încă suveica de „frivolité” și în timp ,ce o poartă în mișcări grațioase: încoace și încolo, nu încetează Tie a vorbi și de a' povesti încă odată multele I lucruri spuse de atâtea ori, și de atâtea ori' ascultate de cei ce 'au împărțit viața 'cu ea.Vorbește, despre speranțele ei, despre idealurile ei, despre iluziile și dezamăgirile ei cu acea nesaturată dorință de a-și împărți gândurile cu oricine e gata să o asculte. Graiul ei e tot atât de colorat, de avântat și de poetic ca și altădată;nimic nu-i slăbește entuziasmul, e gata ca și în tinerețe, să clădească palate închipuite,fără să-i pese dacă ele se sfărâmă neîncetat, izbindu-se de nepăsarea celor ce o ascultă”. Cățărat pe gardurile de fier ale grădinei Episcopiei, copilul de atunci care mă aflam, am avut prima uluire,prima priveliște care m’a impresionat prin solemnitatea și tristețea întâmplării: sicriul învăluit cu postavul roș închis, împresurat și condus pe străzile Capitalei de toată țara. Era primul eveniment și pentru întâia oară începeam să caut să înțeleg ce însemnează o regina... Tristețea acelei priveliști, abia mai târziu am înțeles-o și am trăit-o... Paul Daniel care- o inspira Și mai astfel prilej să aștear frumos realitate, versuri. NOTE Două decenii de la moartea reginei Elisabeta CARMEN-SYLVA steagii falangă de scriitori, savanți,și artiști. Autorizațiile sanitare Criza unei bune gospodării sanitare se resimte aproape în toate compartimentele ce depind de sănătatea publică. Cumulul de atribuțiuni cât și indolența în a se ina măsuri de îndreptare fac să dăuneze unei bune conduite de asanare salubră a întregului domeniu de activitate comercială și industrială. Multe magazine, ateliere, etc., din chiar centrul Capitalei nu posedă autorizația sanitară de funcționare, astfel că se înțelege ușor în ce condițiuni de higiena industrială se activează în aceste localuri când actul legal de constituire, autorizația sanitară, nu li s’a impus. Nu insist asupra pagubelor materiale pe cari le calculez la zeci de milioane și cari s’au pierdut din cauza neglijenței vinovate, dar trebue să ne preocupe sănătatea numerosului personal care muncește de la 10-18 ore zilnic intr’o ambianță insalubră și în condițiuni de trai care predispun la intensificarea bolilor. Unii patroni posedă o autorizație de funcționare emisă de serviciul sanitar, dar în care nu se specifică în ce anume încăperi se permite instalarea atelierului de muncă. In marea majoritate a cazurilor se deturnează intenția strict limitată a autorizației, deoarece Patronir își complectează necesitățile lor de lucru și ateliere prin diverse încăperi ce nu corespund de Ioc cu cerințele unei ambianțe de muncă salubră, și higiena sanitară. Din cauza lipsei de utilaj higienic, de ventilație, de lumină solară, de volum, etc., etc., aceste așa zise ateliere sunt adevărate elemente dăunătoare sănătatei clasei muncitoare căci cauzează cu ușurință contaminarea tuberculozei, crearea unei stări anemice și clorotice, localizarea saturnismului, etc. Se impune deci ca autorizațiile pe cari le eliberează serviciul sanitar al Capitalei să vizeze și să meționeze special încăperile constatate ca salubre și in care se permite activitatea muncei. E necesar credem intervenția d-lui ministru Nistor. Dr. Emilian Demetrescu Va fi grațiat colonelul Velceff? SOFIA, 28. (Ager). — O mare parte a opiniei publice din Sofia continuă să se intereseze în modul cel mai viu de soarta colonelului Velceff, condamnat la moarte săptămâna trecută. După știrile sosite, chiar dacă condamnații nu semnează recursul în grațiere, ministerul de razări poate lua inițiativa de a prezenta regelui un raport in vederea unei intervenții pentru o masură de clemență și pe care mulți o consideră ca oportună in vederea pacificării interne. Generalul Lugoff, război, a fost primit ministrul de asaltăeri de Suveran într-o audiență de 3 ore- Nimic nu permite să se anunțe decizia ce ar putea fi luată in această privință. mm Ciudățenii D. prof. I. Ionescu a vorbit la radio despre „podurile noastre”, îmi pare rău că n’am putut prinde decât câteva vorbe de la sfârșitul frumoasei zi importantei conferințe, care este o pagină istorică din năravurile trecutului. Lipsa de poduri era mare în București, bineînțeles că la început erau numai de lemn, apoi a urmat cele de piatră și târziu de tot cele de fer. D. conferențiar a arătat cu site precise că de multe ori se începea uni pod, — și peste noapte se muta materialul și sculele în alt punct — ,unde interesele electorale erau mai mari”. Intr’o bună zi comisia formată din arhitecți și alții — a citat numele tuturora — au primit însărcinare să facă planul unui pod — fără să indice locul. Arhitectul a cerut să i se arate precis punctul — căci un pod nu se așează în aer. Răspunsul autorității a fost scurt și pe loc. „Aceasta nu e treaba ior—să execute ordinul, aceasta o datoria slujbașilor". . Mi-a fost dat să văd nu odată, mii de zile de prestație. .întrebuințată ca facerea terasamentului. de kilometri,șanțuri săpate, total, gata, numai să se aducă prund — ca totul să fie lăsat in părăsire la, schimbarea de regim, ca să se înceapă pe moșia noului puternic al zilei. Nu poveste faptul că sergentul, care făcea pază la d. primar — când venea altul la rând, — avea singur grijă să mute felinarul la noua mărire. Iată însă că vom avea drumuri ca pe palmă in regiunile pitorești ale țării prin lumile taxe puse de legea turismului. Legea spune că noile taxe de vreo 170 milioane vor servi la facerea circa a 50 km. de șosea pe an! Fie-mi îngăduit o întrebare. Noua lege a turismului oprește vacile, de pildă la Azuga cum am văzut — ca intre 6-7 când lumea și copiii în cărucioare sunt pe bulevard, — câte o vacă de modă veche să se sperie de vreun automobil și să o ia la goană prin mulțime, provocând accidente. Am văzut-o cu ochii mei. Dr. ALEX. MANOLESCU La sfârșitul unei polemici