Epoca, aprilie 1936 (nr. 2149-2169)

1936-04-01 / nr. 2149

No. 2149 3 iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCVREȘXI, PASAMUL ROMAN {INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) 1ECLAME și IMS Elfit Miercuri 1 Aprilie 1936 Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 188$ de MICOLAE FILIPISCU Se grimesc la «â*t*ația Harului și literat« agențiile de publicitate Tatafons 3.82-11 Vremuri de huzur Intre Londra și Paris Cu toata imprudența unei părți a presei franceze care socotește că poți să ai nevoe de cineva și să-L ataci zilnic în modul cel mai trivial, lucrurile tind să se potolească între guvernul din Londra și cel din Paris. Ceea»ce desparte mai muri Anglia de Franța este o prăpastie între opinia publică franceză și cea britanică. Presa trebuia să umple acest gol; presa n’a făcut decât să-l adâncească. Francezii nu pricep că Marea Britanie să fi socotit rolul ei quasi sfârșit pe continent cu semnarea tratatelor din 1819. Faptul că Anglia n-a făcut pe jandarmul Germaniei după semnarea tratatului de la Versailles este prezentat de presa franceză ca o permanentă complicitate între Londra și Berlin. Francezii sunt absolut sinceri, când confundă indiferența Marei Britanii, în privința celor ce se petrec pe continent cu o machiavelică ostilitate îndreptată ««potriva lor. Și această nepăsare s’ar fi prelungit dacă înarmarea Germaniei n'ar fi speriat cercurile conducătoare britanice. Evident că deocamdată guvernul din Londra este obligat să-și potrivească gesturile stării armatei sale. Opinia publică engleză nu înțelege la rândul ei, când francezii, cari îtrepingeau guvernul Laval să tergiverseze acum patru luni teimâmdu-se de un război cu Italia, cer guvernului britanic să ia o latitudine provocatoare care ar putea duce la un conflict armat cu Germania. Guvernul englez a declarat că va sprijini Franța și Belgia dacă sunt atacate de Germanici, dar până atunci nu înțelege să adopte o metodă mai drastică față de Hitler decât acela pe care d. Laval a crezut de cuviință să o adopte față de d. Wessolini. Precum se vede și unii și alții au dreptate din princtul lor de vedere. Interesul păcii cere o cât mai strânsă colaborare intre Londra și Paris. Ultimul discurs al d-lui Eden, ca și cuvântarea de Duminica a d-lui Flandin indică o apropiere. Și în primele sunt îmbucurătoare. GRIGORE FILIPESCU Discuțiile în jurul bugetului sau dovedit încă odată că d. dr. Angelesen este în adevăr cel mai mare om al școalei. Chiar în partidul liberal glomm " ' fața via lui Spiru Haret pălește față ’de meritele actualului ministrul instrucției publice. Suntem, deci, alături de cei cari au hotărit* afișarea ultimului discurs al d-lui dr. Angelescu. E bine să știe țara întreagă tot ce s’a făcut pentru școală de marele partid liberal prin voia sa și munca marelui părinte al învățământului. De acum vor anunța cârcotașii. Ei nu vor mai avea curajul să acuze că se face demagogie, că se ațâță nemulțumirile corpului didactic, că se crează academii inutile din motive personale. Și totuși vedem și zilele acestea unele incursii fără rost in diversele capitole ale bugetului ministerului de instrucție. Ni se spune, de pildă că personalul didactic al școalei politehnice este compus din 136 profesori, conferențiari și asistenți. Sunt prea mulți? Cum vreți să fie școală de specialitate doar tru o mână de profesori. Ga sa se învețe carte cu adevărat ar trebui câte trei profesori de fiecare elev! Universul” însemnând această cifră, adaugă: „Dacă urmărim materiile ce ■predau acești 136 de membri ai corpului didactic, constatăm o diviziune excesivă a diferitelor științe, ramuri de științe pozitive, și alte cunoștințe, care pornesc de la catedra pentru analiza infinitesimală și sfârșesc cu catedra de vânătoare și pescuit!” Dar nu este numai școala politehnică. Din acelaș ziar cităm: „Dacă trecem la personalul ate studii agronomice, constatau iarăm un mare număr de catedre, dintre care numai pentru pășuni și fânețe, figurează în buget, la Academia din București, un profesor, un conferențiar și un asistent”. Și dacă ar fi numai acestea... Inflația de personal este generală. Râul a fost strigat cu mult înainte de alcătuirea bugetului. A fost strigat și acum un an, și acum doi ani. S’a arătat cu cifre comparative că nu ținem seamă de greutățile vremii, că nar a avut curajul unei unei comprimări reale. A auzit cineva? Când se găsește câte un ministru de finanțe mai atent, care ar vrea să pue puțină rânduială în cheltueli, iar fripți colegii săi de guvern și-l opresc. Așa a pățit mai eri d. Slăvescu, așa a pățit acum d. Victor Antonescu. Tenorii inflației de personal sunt totdeauna biruitori pentruca la spatele lor stau partidele. Când amenințarea este mai mare curg amenințările cu demisia din guvern, și în fața lor treime să fie înclinate. Nu se poate provoca criză ministerială pentru câteva biete catedre nevinovate, de pășunat ori de box! Intre timp se pun mereu taxe noui. In fiecare zi altele, de te miri cm n,au mai putut fi născocite și de nu le mai știi câte sunt. A mai rămas neimpus doar aerul. Să sperăm că îi va veni și lui rândul. Ce, n-ar fi interesantă o taxă pe metrul cub de aer? Au mai rămas așișderea până azi neimpuși cei cari se dedau luxului de a purta bastoane, ochelari și batiste. Mai pot fi puse taxe pe pălării, pe portțigarete, pe părul ondulat. Dar să nu lungim lista. Vor veni toate, pe rând. Și vor putea fi catedre pentru studiul mugurilor de liliac ori pentru cercetarea influenței apei de mare asupra dezvoltării industriei ce ramice. Si”va Ti din ce io celnai bine! 27 MARTIE 1936 La 27 Martie 1936 s'au împlinit 18 ani dela realipirea Basarabiei. Un șir de ani au trecut care valorează așa de mult în viața unei provincii, nn închegarea sufletească a unui popor. Și totuși aruncându-ne privirea asupra anilor ce s’au scurs dela Unire in cea ce constatăm cu amărăciune că nu s’a făcut absolut nimic pentru unificarea sufletească, pentru prosperitatea provinciei dintre Prut și Nistru. Și aceasta pentru care motiv? Oare e cauza acestei stări de lucruri, care din nenorocire dăinuește și azi? Pentru ca guvernanții noștri de ozi și de azi, duc o politică exclusiv -centralistă, Bucureștiul înghite toată vlaga țării. Basarabia, în special, ar trebui să fie în grija guvernanților noștri. Nu mai vorbim de faptul că ar trebui selecționate elementele locale, care conduc treburile provinciei. Capacitatea ar trebui să fie principalul criteriu în recrutarea partizanilor, deputaților și prefecților. Până acum însă cadrele unui partid politic se compune și se complectează după cu totul alte criterii și după numărul voturilor aduse la alegeri. Iată de ce până în prezent Basarabia a fost neglijată de cei de la centru. Reprezentanții acestei provincii nici odată n’au găsit de cuviință de a informa centrul, demersul treburilor și situația de acolo. S’a mărginit fiecare de a-și încasa regulat diurna și salariu și să-și facă treburile personale Din această cauză biata Basarabie a rămas și azi cea mai înapoiată provincie din toate punctele de vedere. Uitată de toți, neglijată și nesocotită chiar dle trimișii ei, ea și-a dus viața de azi pe mâine, zbătându-se în mizerie și nevoi. Iar nevoile sunt multe și vitale. Lipsa de drumuri, de spitale, de medici, de școli, etc. Orașele basarabene poartă astăzi pecetea sărăciei și mizeriei. Lipsite de canalizare, de pavaje, cu comercianții faliți și populația sărăcită ele oglindesc de minime situația tristă, aproape desnădăjduită a provinciei. Satele basarabene pline de noroi, bântuite de tifos și de scarlatină, cu populația ce mănâncă la cantinele „Crucii roșii”, reprezintă toată tragedia agriculturii basarabene. Iată tristul bilanț al celor 18 ani de la Unire Încoace. Impozitele însă se încasează cu aceiași furie și nemiluită, ridicându-se ultimele boarfe ale celor săraci. Contribuabilii însă nu văd nimica în schimbul acestor impozite, care dacă ar lua toată adevărata lor destinație ar putea îmbunătăți simțitor situația din Basarabia. De aceea gândindu-ne la data realipirii Basarabiei nu putem dori altceva decât ca 27 Martie 1937 să aducă schimbare în situația provinciei de peste Prut. Va fi bine și pentru țara întreagă. Mihail A. Mereaczi Comitetul de 13 va invita la Geneva delegată italieni și abisinieni, pentru negocierea păci GENEVA, 30 (Rador). Este probabil ca guvernele Italiei și Abisiniei vor fi imitate foarte curând de ci-Ti îi Madariaga, președintele comitetului de 13 și Avenor, secretarul general al Societății Națiunilor, să trimită la Geneva reprezentanți cu misiunea de a discuta condițiunile începerii unor negocieri de pace între cele două state. Sunt puține speranțe, crede corespondentul Agenției Havas, ca demersul în acest sens pe lângă d. Mussolini să aibă succes. ROMA, 30. (Rador), —. In cercurile autorizate se declară că nu se știe nimic despre o pretinsă inițiativă a d-lui Mussolini, de a invita pe d. de Madariaga, președintele comitetului de 13, să vină în Italia pentru a începe negocieri relative la conflictul italo-abisinian. In aceste cercuri se crede că sifaza preliminară, a studiilor de procedură. IN EDEN DA EXPLICAȚII IN CAMERA COMUNELOR LONDRA, 31 (Rador). — Emoția resimțită de cercurile de aici față de violenta bombardare a orașului Harrar din Absinia de către aviația italiană a avut ecou și în Camera Comunelor. Mai mulți deputați au luat cuvântul, întrebând guvernul dacă nu ar fi oportun să se înăsprească sancțiunile și să se înainteze un protest pe lângă guvernul italian contra bombardării orașelor deschise și utilizării gazelor asfixiante, cu violarea convenției din 1925. D. Eden a încunoștiințat Camera că guvernul britanic a primit două comunicări din partea guvernului abisinian, la 22 Martie și la 11 Martie, prin care se denunță bombardamentul cu bombe încărcate cu gaze asfixiante și prin care se cere semnatarilor convenției că internația se află deocamdată tot în vină pe lângă guvernul din Roma, ★ Pe făgașul Smnimm Nu e decât o întârziere de câteva decenii. Dar mai bine, mai târziu decât niciodată. In lipsa de altceva mai bun ascult conferințele de la radio, nu cele savante, ci acele adresate sătenilor, printre cari mi-am petrecut tinerețea. Cât sunt de frumoase cuvântările d-lui I. Simionescu profesor universitar, care te farmecă cu frumusețea graiului poporului, neforțat, nimic artificial. Acest conferențiar la fiecare vorbă ce rostește, simți și un adaus din sufletul său. In general toți conferențiarii ar voi să vadă cu un ceas mai devreme pe sătenii noștri la înălțimea celor din Apus sau din nordul Europei, îndemn la mai bine, dojana părinteasca, cu pilde din viața trăită se îmbină frumos în vorbirea or. In ultima săptămână în trei zile dearândul s’au perindat: un medic — d. prof. dr. Mezincescu, Ionescu-Sisești, d. Sassu. Fiecare în felul specialității lor — s’au întâlnit pe aceea cărare — porumbul, hrana săteanului, care este baza alimentației sătenilor din Basarabia și vechiul regat. D. dr. Mezincescu a arătat că săteanul nostru e „subnutrit”. Poveste pe cât de reală — pe atât de veche. Pelagra — boala subalimentării și a porumbului stricat — datează d cam înainte de 1830 în Moldova și ceva mai târziu a apărut în M...tenia, ceeace nu împiedică ca județul Gorj, să fi avut în 1930, 1931, 1932 câte 1455, 1366, 1517 pelagroși înregistrați. R. Vâlcea: 2248, 2075, 2133 cazuri. Prahca: 2212, 2722, 3626! Astăzi sunt și mai mulți, in 1932 au fost înregistrați 48.611 pelagroși, în 1935 au fost 55 mii după arătările d-ln prof. Mezincescu. Femeile cu deosebie sunt expuse boalei. In 1905 din 56.637 pelagroși, 35.210 au fost femei și 21.427 bărbați. Nici copiii nu sunt scutiți. Am văzut copii de 2 ani, de 7, de 9, 1 pelagroși. De fapt cifra oficiaă nu este exactă. Sunt cel puțin de 4 ori pe atâta, deoarece în prima fază când încep mâinile a se înroși — nu se arată medicuui. Abia când încep fenomenele gastro-intestinale, slăbire, ameeală, se arată medicului. Și la urma urmei ce le poate face medicul? Vorbe, vorbe și iar vorbe și ceva leac cer de prisos. Vaselină, bismuth, bromură. Nu este în puterea lui să înlocuiască „porumbul umed” cu pâine, carne, lapte. De vorbe sunt sătui sătenii. De când s’au trezit tot cu vorbe și rachiu au fost alintați, de aceia este bine venită acțiunea de selecționare a varietăților porumbului pentru semănat și oarecare reglementare în direcția lucrării pământului. D. prof. Ionescu-Șișești ca bun specialist a dat și dă mereu bune îndrumări sătenilor. Numai de l-ar asculta. Wasa a arătați că suntem al 3-lea stat în cultura păpușoiului, America de Nord Argentina apoi noi. Valoarea a# ala a porumbuui este de 12 iun. miliarde lei. Producția pe hectar însă este cea mai slabă, suntem codașilor până și bula»] cu pământul . mt kg. *la hectar, l| noi media pe ultimii 3 ani a fost 1100 kg., ungurii 1600, sârbii 1620, Argentina 2 mii!!! Dacă scoatem și se poate scoate, dacă s’ar lucra altfel cel puțin 200 kg. în hectar mai mult — ar produce cel puțin încă un plus de 2 miliarde lei, bani ce nu se găsesc în drum pe vremea aceasta de sărăcie. Institutul agronomic pentru seecționarea varietăților de porumb pe regiuni este bine venită. Să se samene acel fel de porumb care apucă coacerea — cu toamnă scurtă — și cu felul pământuui. Insă amintesc de muzica de la întrunirile de acum 40-50 ani, ba chiar la 1906 premergătorul sângerosului 1907 — că suntem atâta de bogați — că „sgârieni pământul și curge aurul. Ea a curs și a fost înghițit de o mână de profitori, căci cuvântul de ordine a fost: „Îmbogățiți-vă”, ca să se formeze o burghezie-tampon între clasa boerească și cea denumită talpa țării. Stomacul orășenilor a digerat și pe unii și pe alții — și astăzi suferă o mare parte din ea de „indigestie” care amenință toată arezarea țării”. Este neapărat nevoie de îndrumarea țăriinimei la o muncă rațională, care le va îmbunătăți traiul, — iar nici decum a-i abate de la această cale a mântuirei pentru căpătuiala din nou, a unui pumn de interesați. Dr. Alex. Manolescu iii” Punctele de trecere a avioanelor, peste frontiera poloneză VARȘOVIA, 30 (Rador). —. Un decret al guvernului fixează punctele de frontieră pe deasupra cărora avioanele au voe să treacă. In decret nu s'a fixat nici un punct de trecere pentru avioane la frontiera dintre Polonia și Uniunea Sovietelor și nici la frontiera dintre Polonia și Lituania. Italia nu a luat nici o hotărâre ROMA, 30 (Rador). „ Corespondentul agenției ,Jiavas” anunță: Italia va participa la viitoarea reuniune a reprezentanților statelor semnatare ale acordului de la Locarno, fixată în principiu să se țină la Bruxelles. In cercurile oficioase se arată că reprezentantul Italiei va continua să păstreze aceiași rezervă pe care a păstrat-o in timpul conversațiilor de la Londra. Guvernul din Londra nu a luat încă nici o hotărâre relativă la conversațiile dintre statele majore, ———« mUtenai ! Nebunia vitezei Un nou accident de automobil sunt biată,elevă, de la ț?eu a fost ucisa. Ni se atrage în mod special atenția asupra felului cum circula autobuzele municipiului pe linia 32 cum și cele particulare pe linia 2. Conducătorii acestor autobuze își fac de cap. Ei fac adesea curse de întrecere cu toate protestele indignate ale publicului călător. Nenorocirea de or este datorită numai nebuniei vitezei. Supunem plângerile pe cari le primim serviciului circulației și ne place să credem că măcar acum, după nenorocirea întâmplată, se vor lua măsuri de îndreptare. I lie, scrap* tare, paierea mea ,e manca $i puterea atente tacire. Ntci uac rmpesat Politica Zootehnică a vitelor și intensificarea posibilităților de desvoltare ale exportului, așa cum se practică în Anglia, Elveția, Olanda, Austria, vom putea dispune de un bogat și superior material exportabil. Personalul medical veterinar treime mărit iar condițiunile de trai ale animalelor trebuesc ameliorate, căci influențează favorabil desvoltarea lor. Hrana trebie să preocupe cu deosebită grijă pe cei în drept, cari sunt obligați să atragă atenția crescătorilor, că au tot interesul ca ea să fie suficientă și bogată în substanțe nutritive. Guvernul treime, să se intereseze îndeaproape de posibilitățile de alimentație, sfătuind și luând măsuri de precauție în ce privește rezervele de nutriție ale animalelor. Am fost mâhniți când deunăzi ascultam în cabinetul d-lui ministru al agriculturii pe d. Știrbim Jiutineanu, deputat de Brăila, care cerea autorizația să se permită să pască oile in pădurile statului, intervenția d-lui deputat Șerban dădu tâmp a fost salutară, dar nu tot atât de lăudabilă și lipsa de măsuri de prevedere constatând că la noi, o țară „eminamente agricolă”, se simte lipsa de nutreț! Atunci să nu ne mirăm de ce prețurile oferite animalelor noastre sunt dintre cele mai mici, fapt care trebue să călăuzească un însemnat izvor de bogăție, serioase măsuri de îndreptare. Numai prin creșterea rațională Dr. Emilian Demetresci Criza economică mondială a făcut pe conducătorii statelor să fie foarte circumspecți, căutând să ia măsuri de ordin general pentru apărarea intereselor financiare naționale. Țara noastră a avut norocul că s-a menținut grație botfaimone naturale, agricole și zoon hm care constituesc un invidia, patrimoniu național și o însemnată rezervă materială. Bogăția zootehnică reprezintă azi capitolul cel mai important care alimentează balanțe veniturilor noastre, prin exportul intens de vite cornute, porci, oi, păsări, cu toată depresiunea economică mondială și măsurile restrictive luate de numeroase țări europene. Țările continentale concurente, ca: Ungaria, Iugoslavia, Polonia, au introdus diverse măsuri utile pentru desvoltarea exportului lor de animale, ducând o politică inteligentă o propagandă activă pentru câșttigarea de noui debușeuri In mănoasa și îndestulata noastră țară se lucrează cu „ce-o da Dumnezeu”, căci nu putem să afirmăm, că și crescătorii români depun stăruințe folositoare pentru îmbunătățirea numerică sau calitativă a animalelor noastre. Treime să dăm toată atențiunea ■ cuvenit a creșterii animalelor instibind un regim de protecție, căci această ramură a economiei naționale reprezintă Desbaterile din Camera Comunelor înarmările Germaniei-Tratatele Statelor majore LONDRA, 30 (Rador). In ședința de azi după amiază a Camerei Comunelor un deputat a întrebat pe d. Eden dacă are vreo informație asupra mijloacelor prin care Germania își finanțează reinarmarea. D. Ktteri a răspuns ca dupa cate știe Genți ani» resperge la împrmuturi interne, pentru acoperirea acestor capitole bugetare. Locotenent-colonelul Fletcher, deputat laburist, a cerut guvernului ca, generalii ce vor lua parte în conversațiile dintre statele majore francez, belgian și englez să fie însoțiți și de ministrul însărcinat cu coordonarea apărării naționale, sau de un alt ministru. B. Baldwin a răspuns: „Nu cred că un asemenea procedeu este recomandabil, deoarece prezența unui ministru la o asemenea conferință ar da în ochii opiniei publice acestei conferințe o importanță pe care nu o are. Conversațiile tehnice ar putea imma.e»- caracter «O 'gray, dacă s’ar lua •*asemenea’dis* poziție“. Un alt deputat,laburist a cerut să i se dea asigurări că discuțîunile dintre statele majore nu vor duce la luarea unor angajamente formale, înainte ca guvernul să fi examinat rezultatele, in răspunsul sau ti. Baldwin sja mărginit să confirme declarația făcută de d. Eden in această privință în desbaterile de Joi. Discursul d-lui Flandrn a făcut mare impresie in străinătate COPENHAGA, 30. (Rador). — Toate ziarele daneze reproduc lungi pasagii din discursul de ort al d-lui Flandin, subliniindu-i importanța. Ziarul „Politiken” comentând acest discurs scrie: Flandin a proclamat o nouă cruciadă, în care Franța joacă rolul de campion al păcii și al integrității teritoriale a celorlalte state. Franța nu-și apără numai teritoriul ei ci apără în același timp cauza tuturor țărilor europene. Nu alegătorilor francezi se adresa de Flandin în cuvântarea sa: apelul său era adresat lumii întregi și era în același timp un răspuns, categoric la politica externă a d-lui Hitler". Sădirea pomilor la Mănăstirea Dealu. Comandantul școalei, d. col. Bălăcescu înmânând pieți de brad, elevilor, pentru sădire Cronica muzicală de ION BORGOVAN Contrasta Bugarinovici la Operă, — Requiemul «le Verdi la Ateneu, — Societatea corală ,Rob» ân șa”. Un oaspe ales al Operei române a fost d-na Melania Bugarinovici, contraltă la Opera din Belgrad. In Aida ca și în Carmen, a cucerit cu glasul domniei sale plin de viață, purtat cu grație prin soare și prin umbră, conturat în rotunjimi noi, egale, urmat și coborât fără caznă și mai cu osebire, expresiv de bucurii și suferințe sufletești într’o întotdeauna proaspătă și rară poezie rustică, însușirile bune ale acestui binecuvântat glas au fost prețuite de altfel de directorul muzical Operei, maestrul Ionel Perlea, carre i-a cerut concursul și pentru Requiemul de Giuseppe Verdi, executat sub conducerea d-sale la Ateneul Român, în seara de Joi 26. Cu orchestra „Filarmonica” și corul societății „Carmen” de sub eminenta direcțiune a profesorului Ion Mirescu, am mai auzit și sopranul d-nei Alexandrova Gropătrunzătoare, pe maestrul George Folescu, a cărui ascultare sărbătoare pentru suflet și inimă e și pe tenorul Mircea Lazăr, care știe să stilizeze totul ce i se încredințează glasului d-sale cald și tânăr. Requiemul părintelui muzicei lirice romantice italiene, arată că a avut nevoe și de reculegere mistică, bătrânul compozitor național, e un fenomen obișnuit creatorilor de a încerca cuceriri lăturalnice geniului; de a părăsi matca, inundând, o luncă plină de soare, poalele unui deal înflorit în primăvar, piața cenușie a bisericii din sat... Verdi a dat dovada — de misticism in lirica lui și în lucrările de scenă anterioare requemului; cât de dureros sună „Miserere” din rea» voce luminoasă, intensă și Trovatore, câtă sonoritate de orgă, profundă și așezată sună în actul I și IV din Aida.... Se înțelege că în requiem pasiunile omenești nu pot fi astâmpărate ușor; isbucniri de inimi aprinse, rup adesea calmul făgăduit de divina providență, năvalnice porniri, se abat peste întinsul apelor sufletești, ce nici nu pot fi veșnic liniștite. Dar tocmai această diversiune dă un farmec culorist neobișnuit stilului religios anunțat și implicit, o participare mai apropiată, mai intimă a ascultătorului. Ionel Perlea a condus cu deplină înțelegere avântulul Bequem verdian, aplaudat cu însuflețire de asistență. O societate corală bine închegată, deși este relativ nouă, constituită din elemente selecționate cu grijă de conducătorul ei muzical, compozitorul N. Lungu, s-a prezentat în sala Ateneului cu un serios program de muzică românească, religioasă, populară sau compusă în spiritul popular românesc. Astfel, psalmul răposatului Ciuntu: Iubesc pre Domnul și iubite-voi Doamne de Kiriac au fost executate cu deosebită înălțare sufletească, Idila Bihoreana a lui Drăgoiu, Foaie verde de mohor de Botez, Moșul și Baba de Station Niculescu, Bănățeană de Drăgoi, Ciobănașul de Lungu au fost dirijate cu dragoste de artă românească și cu studiu minuțios și priceput. Opera d-lui Lungu și a membrilor societății „România” merită toată lauda și ocrotirea dată de d. Grigore Filipescu, președinte de onoare al societății, este o faptă de patriotism înalt*.