Epoca, mai 1936 (nr. 2171-2195)
1936-05-01 / nr. 2171
H 6 64-Mo. 21713 le! m m®m și mmmmm BUCURBȘXI» FAJfAGIUSs ROMAN ( INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEIjI SECLAME și Ilistiu Se primesc la «â irația xianului șg 3a f$au agențiile de publicitate Teletem ș 3.82 ST1 Ecouri din presa franceză " In Vendémiaire de la 23 Aprilie d. Emile Bure semnează un interesant articol intitulat „pacea în tumultul electoral”. D. Bure subliniază gravele erori ale propagandei pe baza păcii cu orice preț: „Am în jurul meu, spune d. Buré, pe partizanii d-lui Laval, declarând: ,.ne place mai bine sub cizma lui Hitler, decât sub cea a lui Stalin”. Răspund acestor defetiști pe cari spiritul de clasă îi rătăcește: „nu este decât o singură cizmă care ne amenință, cea a lui Hitler”. Cum scria des curând d. Mata sa într’un articol vienez citat de d. Robert d’Harcourt în Revise des deux mondes: „Germania s’a ruinat pentru a-și cumpăra un revolver și voiți să nu se folosească de el?” Pe afișele electorale, pe toate afișele, cuvântul „pace”, Franța, lucrul este știut la Berlin, fiți siguri domnilor candidați, este pacifistă. „Dar trebue să ne înțelegem asupra cuvântului. Sunt oameni de stânga, dar mai ales de dreapta cari spun împreună cu d. Laval: „nu se poate pace dacă nu cucerim mai întâi inima lui Hitler”. Sunt neobriandiștii. „Alții doresc ruptura cu Anglia. Acestora le răspunde de Grigore Filipescu în „L’Ordre”. D. Buze citează în întregime articolul d-lui Filipescu din L’Ordre” cunoscuți cititorilor noștri și încheie astfel: „...Diplomația nu suferă fantezii și de vreme ce azi mă întrețin pentru ultima oară cu alegătorii îi rog să nu acorde sufragiile lor decât candidaților cari sunt pentru politica externă tradițională a Franței, pentru politica de unire în jurul țării noastre a tuturor țărilor amenințate ca și noi de Germania hitlerista. Uniunea aceasta nu este fură riscuri, dar fără ea nu poate fi salvare. Discuțiile din Camera Comunelor LONDRA, 29 (Radar). — In ședința de azi a Camerei Comunelor, răspunzând la întrebarea unui deputat, d. Eden a declarat că au fost cerute guvernului britanic lămuriri asupra compatibilității dintre legea prin care a fost introdus serviciul militar obligatoriu în Austria și tratatul de la Saint Germain, înainte de noua, chemare sub drapel a celor 50.000 recruți austriaci. Ministrul afacerilor străine a reamintit că în ședința de Luni a Camerei Comunelor a arătat că situația creată prin gestul guvernului austriac este minuțios examinată de organele competente ale ministerului afacerilor străine. Prefer, a adăugat d. Eden, să nu fac nici o declarație înaintea celorlalți semnatari ai tratatului din Saint Germaîn. datoríts,bunăvoinței prietenului meu M. Sărățeanu, care știe că mă interesează ajutorarea și îndrumarea celor în nevoi, am putut lua cunoștință de când a început la noi a se purta de grijă orfanilor. • Din volumul d-lui G. M. Ionescu, profesor de istorie, din 1902 „Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie) și Grozăvescilor” am cules datele de mai jos Mănăstirile purtau de grija văduvelor și a orfanilor — după puterile lor. Copiii din flori — nelegitimi — erau escruși. Copiii sufereau de pe urma păcatului mamei sub motiv că biserica nu poate încuraja viciul! Vorba din popor: „A mâncat mania aguridă și copiilor li s’a strepezit dinții”. In 1775, Alexandru Ipsilante înființa un azil și spital de copii — Orfanotrophion — lângă biserica cu toți sfinții. Tot Ipsilante înființa „Cutia Milelor” care ajuta și copiii săraci. Urmașii lui Alex. Ipsilante au continuat opera lui și 30—40 orfani de I ambii părinți,erau îngrijiți în orfan atrophionul. Vodă Nicolai Garagea a numit în 1783 ca medic al institutului pe dr. Polihronie. In 21 ianuar. 1781, Vodă Mihai Șuțu, orânduește o anchetă la orfan tropăie și „întregul Divan era însărcinat să cheme pe epitropi ca să deie socoteală cu cheamă buntul...” Ie vede că s’au întâmplat ceva necurtat cu banii orfanilor. La 21 iunie 1786 Vodă Nicolae Mavrogheni numește ea medic al azilului pe dr. Silvestru Filitie cu leafă de 25 taleri pe lună,un taler egal cu 52 bani). Donația cea mai mare a făcut-o Mitropolitul Filaret II, a lăsat o avere mare, care s’a irosit, testamentul s’a sustras,și averea s’a înstrăinat, lipsind orfanii de acest mare sprijin. Printre donația Mitropolitului a fost și hanul care îi purta numele. Pe acel loc s’a clădit Teatrul Național. Sub Vodă Alexandru Ghica s’a cumpărat hanul cu 10.000 galbeni , dar statul nu le-a vărsat la „cutia milelor”. De la săraci se cade a se lua, frumoasă morală! A luat cine a voit și cât a voit din banul orfanilor. E buni administratori, epitropii fondului „cutia milelor” au avut milă de dânșii și ai lor mai întâi, dar nici sub adția istatului nu a fost mai bine probat afirmațiile lordului Elfbank, a declarat că italienii mai au încă imense greutăți în Abisinia și că guvernul italian va mai avea nevoie de luni și chiar de ani, înainte de a rechema forțele sale din această țară întinsă, chiar după ce o va fi cucerit. După terminarea acestei discuții, lordul Davies și-a retras rezoluția. Din trecut Ajutorarea copiilor nevoiași DE, AI.DX. MANDI,ESCU Conflictul italo-abisinian Discuțiile din Camera Lorzilor LONDRA, 29. (Radoar). — Lordul Davies, liberal, a provocat azi în Camera Lorzilor o nouă dezbatere privitoare la conflictul din Abisinia. D-sa a depus o rezoluție preconizând crearea de către Societatea Națiunilor, a unei comisiuni imparțiale, asemănătoare comsiunii Lytton, care a fost trimesă în China acum câțiva ani să cerceteze conflictul chino-japonez. Această comisiune ar urma să prezinte consiliului și Adunării Societății Națiunilor un raport amănunți asupra situației, și să facă recomandări privitoare la reglementarea, echitabilă a conflictului italo-abisinian, în cadrul Societății Națiunilor. Depunând acesta rezoluție, lordul Davies a cerut guvernului britanic să continue politica sa de sancțiuni, până ce Italia va fi silită să evacueze armata sa din Abisinia. A răspuns lordul Stanhope, subsecretar de stat la ministerul de Externe, care a precizat că atâta vreme cât va putea fi menținut frontul sancționist, Italia va trebui să constate’ că se găsește într’o situație mult mai dificilă decât acela în care s’ar fi aflat dacă n’ar fi început niciodată cest răsboiu. Atunci când se va putea dovedi lumii că răsboaiele nu rentează, a spus lordul Stanhope, atunci se va fi obținut un rezultat imens. Lordul Renell, conservator, a susținut că măsura propusă de lordul Davies este cu totul inoportună in actuala situație mondială.Lordul Strabelgi, laburist, socoate că este prea devreme pentru a se spune că Societatea Națiunilor a fost înfrântă. Oratorul adaogă apoi că a sosit momentul să se dea ajutor direct Abisiniei. Lordul Elfbank, conservator, afirmă că dacă s’ar adopta politica preconizată de lorzii Davies și Strabelgi, s’ar duce Anglia la, un impas de unde n’ar mai exista altă soluție decât răsboiul. La sfârșit a luat din nou cuvântul lordul Stanhope, care, după ce a a m Goo D. fetu Arras la Atena ATENA, 39 (Rador). — Ziarele anunță, că d. Rustu Arras, ministrul de externe al Turciei, va sosi Sâmbătă dimineață în capitala Greciei, unde va avea o întrevedere cu d. D. RUSTU ARRAS Metaxas, președintele consiliului și ministrul de externe elen. B-nii Rustu Arras și Metaxas vor pleca apoi împreună la Belgrad, cu Mineri 1 Mai;; 1936 f»L ci Doîrer^ mm Nul știu pentru ce acest delicios fruct are în franțuzește un așa de pejorativ înțeles. Probabil fiindcă nucii se bat, merii se scutură — dar perele nu se pot decât culege. „Foire", în acest înțeles glumeț, este orice alegător în genere și tocmai astăzi alegătorul francez în special. Două considerațiuni principale legitimează această apreciere botanică a luptelor electorale din nobila țară a culturii noastre comune. In primul rând, deplorabilul sistem — singurul lucru prost pe care nu l-am copiat din Franța— al micilor circumscripții electorale. In fiecare din aceste circumscripții, candidații afișează idei Venerate, dar speculează Interese locale. Votezi acolo pentru sau contra frontului popular, pentru sau contra războiului — dar votezi în primul rând pentru sau contra candidatului de opinii radicale sau mijlocii cari îți dă posibilitatea unei influențe eficace pe lângă viitorul guvern. Ca o buruiană a crescut în Franța ideii subsecretariatului de stat pentru un candidat de mai multe ori victorios — întocmai cum a crescut și la noi pe originea electorala a unui P. R. Ioanițescu sau unui Titeanu, subsecretari de stat. In al doilea rând rezistența de stânga a corpului electoral francez este rezultatul unei formidabile prejudecăți. Poporul francez este conservator până și în erorile lui. îmbâcsit de abstracțiuni și amețit de meteci, corpul electoral francez votează cu un deosebit curaj cetățenesc o adevărată politică a fricii internaționale. Cea mai limpede și mai prețioasă dintre riturile umane întinde mâna celei mai obscure dintre experimentări. Și în loc să bată palma unui pact de neagresiune — posibil pentru o lungă durată— preferă să gădice nenumărate proiecte, constituind tot atâtea primejdii de viior. Dar culmea culmilor, „parapetelor", ii constitue alegătorul burghez care votează pe candidatul comunist. A fi comunist e departe de a fi o rușine. Poate fi o concepție doctrinară, o simpatie emotivă, sau o alunecare deznădăjduită. Dar a nu fi comunist, a fi anticomunist, a fi un simplu burghez de mentalitate mijlocie, *— și a vota totuși, fie la primul scrutin, fie la balotaj, pentru candidatul comunist,— iată o păcăleală care întrece limitele naivității politice. Minunata nație franceză s’ar putea astăzi asemui unui pur sânge de cea mai înaltă clasă care refuză să alerge de frică să nu fie cruvasat. Intr’o asemenea dezorientare — desigur trecătoare — a opiniei publice franceze, țara noastră are dreptul să ofteze, dar nu are dreptul să se angajeze. Roșul sânge al soldatului român este gata să pecetluiască, încă odată, granițele statornicite prin războiul cel mare — dar în nici un caz capriciile sau șovăelile interne ale unuia sau altuia din marii săi aliați, Costin G. Sturmxaf ti Iacobinismul zilelor noastre sau negarea evidențelor în - rzrrm-’ jf, de AUREL GEORGE STINO Privind ’erorile1 grosolane ’care se fac in jurul nostru, păcătuind flagrant contra realității și logicei, nu vine a crede că eroarea este departe de a fi eroare ,ci mai degrabă un istem. Greșelile se țin lanț, toată lumea își dă seamă, dar făptași sau spectatori se aîdUțumesc doar a mijea din, umeri și a șopti de un „ce să faci”, ori „la noi ca la nimeni”. Societatea românească în primul rând este clădită pe anumite improvizații care în nici un caz nu pot ține locul crezurilor etice sau imperativelor vitale ale unui neam. Astenia vieții de astăzi provine mai ales din cauza semidoctismului și lipsei unei puternice pături în sensul european ,al intelectuale cuvântului. Profesiunile pur intelectuale sunt aproape desconsiderate, tot printr-un istem bine determinat care tinde în primul rând să mențină intelectualii cu putere de discernământ și cenzură pe planul al doilea, ca pe o colectivitate incomodă tuturor guvernărilor. Nu se stimulează energiile naționale după cum nu se cere nici o verificare a capacității și disponibilităților culturale și de specialitate a celor pe care politica ie ridică la posturile de comandă, regionale sau centrale. Ceva specific țării noastre este faptul că anumiți demnitari, mici și mari, intră în attribuțiunile lor noi căpătate fără nici o pregătire specială, fără să fi dat cel puțin, dovada unor vagi predispoziții. Conducătorul de la mic la mare este fabricat doar din voința unor simpli factori politici, oameni fără vederi sau cunoștințe, fără aprehemiune psihologică și adesea mercenari ai unei idei gata s-o schimbe la orice moment. Totul fiind improvizație în conducere, rezultă că acest nenorocit sistem întârzie a solidifica, cum cere arhitectonica națională și socială, o mare națiune ca cea românească, cu cele mai apreciabile calități, obișnuită cu adevărate salturi în civilizație. Un puternic bloc al românismului adevărat, factor de civilizație integrală și, mai ales, garanție liniștită pentru viitor, nu-i poate da politica cu atâtea doctrine care în fond nu sunt decât exteriorizarea unor interese sau prezumpții personale, ci numai o schimbare totală de vederi care să aibă înainte, în primul rând, cultul specificului nostru românesc adaptat la realități.Putem oare vorbi în zilele noastre de un iacobinism al vieții publice românești" Iacobinismul este, înainte de a fi dogmă, o mentalitate care se poate lăți ca și epidemiile falsificând gândirea contimporană, și de aci toate formele de viață. Pentru relatarea exactă a psihologiei Iacobinului, să dăm cuvântul marelui critic și istoric francez Hippolyte Taine, autorul operei „Les origines de la France contemporaine”, neterminată din nefericire. Rândurile următoare par a explica mare parte din marasmul vremurilor noastre: ...Omul în general, drepturile omului, contractul social, libertatea egalitatea, întruirea, natura, poporul, tiranii, iată acele noțiuni elementare, precise sau nu, ele cuprind creierul noului sector; adesea sunt concepute de acesta decât nu ca niște vorbe grandioase și vagi, dar nu importă. Îndată ce s’au in grămădit intr’iisul, devin pentru dânsul un axiom pe care-1 aplică la moment in întregime, în orice împrejurare și â l’ontrance. Nici o grijă despre realitatea omenească: el n’o vede; n’are trebuință s’o vadă; cu ochii închiși, impune tiparul său materiei omenești pe care o frământă; niciodată nu se gândește să-și figureze dinainte această materie multiplă, șerpuitoare și complexă, compusă din țărani, meseriași, burghezi, preoți, nobili contimporani. c.i .*•• • lor in ®#chiri .. r, difetelor elective. Nimic din toate acestea nimic nu h poate intra sau rămâne in minte; căile îi sunt astupate de principiu' abstract care se desfășoară acolo și cuprinde tot spațiul pentru c'!-ul singur. Dacă, espiji ie» un rol.Ace un minte ou, for^^Bun adevăr supărător, nu pot^^H reziste; oricât de strigător ar fi îl expulsează; la ^^^^cc îl răsucește și-l sugrumă, luă^Hitf drept calomniator, din cauză că admite un principiu indiscutabil a fi adevărat prin sine însuși. Desigur că un astfel de spirit nu este sănătos: din cele două facultăți care ar trebui să acționeze la fel și împreună, una este atrofiată, cealaltă hipertrofiată; contragreutatea faptelor lipsește pentru a cumpăni greutatea formulelor. Complect încărcat pe de o parte și de tot gal pe cealaltă, debordează cu violență din partea spre care se pleacă, și aceasta este infirmitatea incurabilă a spiritului iacobin”. Vorbele epocale din „L’es origines de la France contemporaine”, mai are nevoie de comentarii și nu se pot rezuma prin faptul că Iacobinismul rezidă în negarea evidențelor, în slujba unor improvizații de idei și fapte. Disprețul de realitate în fond este fanatism și fanatismul nu poate fi decât sărăcie mintală. Fanatismul introdus în viața publică, în luptele politice, însemnează încetățenirea oricărei erezii, poată găsi o cantitate de numai să luptători ca să apere și susțină ideea în sine, fără a se sinchisi de sfera adevărurilor conținute. De aci sectarismul introdus și la noi, care roade eneramipe tării Jp fa,yuaiyy-î -mediocri țații politice, dacă sunt salvate interesele partidului, cele nationale sau etice nu mai contează. Adică un iacobinism pur care sapă temeliile societății românești, înlăturându-i putința de selecționare și inducând-o în eroare, prostituând-o adesea în slujba unor interese contrarii, prin experiențele desorientate ale votului universal. Iacobinismul s-a născut în Franța, aceiași Franță care-și datorește existența politicei regilor săi. Legănat prin saloanele secolului filozofilor, a trecut din budoarele spiritualizate ale nimfelor timpului, unde era considerat drept o interesantă petrecere de societate, în strada gălăgioasă care găsind pe placul ei această primejdioasă jucărie, nu ezita să și-o apropie bănuind cu fler plebeu avantaje imediate. Spiritul clasic, ne spune Taine, s’a prefăcut în sec. 18 cu ușurință în spiritul iacobin, alimentat apoi de ideile lui J. J. Rousseau, care el însuși poate ar fi fost în fruntea celor ce trebuiau să desaprobe aplicația stângace și ilogică a „Contractului Social”, de unde n’a lipsit nici teroarea. (Continuare în pag. III-a) Negocierile ruso-japoneze pentru evitarea conflictelor de frontieră > MOSCOVA 2? (Rador), — Agenția Tass transmite: La 27 Aprilie, ambasadorul Rusiei Sovietice în Japonia, d. Yurenev, a avut o nouă conversație cu ministrul afacerilor străine al Japoniei, d. Arita în chestiunea comisiunilor de frontieră. D. Yurenev a comunicat d-lui Akta că guvernul sovietic, considerând că conflictele au loc pe toată frontiera ruso-manciuriană, crede necesară crearea unei comisiuni de frontieră pentru examinarea conflictelor pe orice sector al graniței. Totuși, el nu face obiecțiuni să se înceapă activitatea comisiunii de frontieră și a comisiunii de demarcare pe sectorul oriental al frontierei. Guvernul sovietic, ținând seama de situația reală și de participarea armatei din Kwatung la atacurile contra teritoriului Republicei Populare Mongole, nu poate fi de acord cu părerea d-lui Arta că chestiunea creerii comisiunilor de frontieră la granița dintre Manciuria și Mongolia nu privește direct guvernul japonez. Totuși, guvernul sovietic acceptă crearea comisiunilor ca rezultat al conversațiilor directe între Mongolia și Manciukuo, dar consideră necesară luarea de măsuri de către guvernul japonez pentru a asigura liniștea la granițe. D. Arita s-a declarat în principiu de acord cu crearea de comisiuni pentru toate frontierele, fiind însă necesar la început stabilirea punctelor rău definite ale frontierei. D. Arita a propus sa se înceapă negocieri la Tokio asupra competinței comisiunilor pentru partea orientală a frontierei dintre Soviete și Manciuria. Ministrul afacerilor străine japonez a dat asigurări că comandantul armatei japoneze a dat ordine severe ca trupele japoneze să nu mai treacă frontiera, adăugând că în cazul când temenea treceri s-ar mai produce ele nu vor fi rezultatul unor intenții rele. D. Yurenev a respins această restricție, subliniind, că linia de frontieră este clară și că trecerea frontierei nu ar putea avea decât consecințe indezirabile. D-sa a mai cerut un răspuns cât mai grabnic din partea Japoniei cu privire la proectul sovietic pentru comisiunile de frontieră, remisă lui Hirota, la 17 August 1935. In concluzie, d-sa a arătat că, dacă negocierile directe între Mongolia și Manciukuo nu vor da rezultate, va ridica din nou această chestiune în fața d-lui Arita, Congresul universal al păcii GENEVA, 29. (Rador). — Comitetul conducător al Biroului Internațional al Păcii a adoptat următoarea ordine de zi pentru al 31-lea congres universal al păcii, care se va ține la Cardiff .(Anglia) între 13 și 19 iunie 1930. I. Situația generală a Europei: a) Războiul italo-abisinian și chestiunea sancțiunilor; b) Denunțarea acordurilor de la Locarno, remilitarizarea Renaniei și valoarea juridică a argumentelor invocate de Germania; c) Alte chestiuni de interes imediat. 2) Insuficiențele Parcului Societății Națiunilor și reformele care par de cea mai mare urgență în lumina evenimentelor recente: războiul criminal, securitatea colectivă, menținerea ordinei publice mondiale, reluarea campaniei pentru dezarmare, revizuirea tratatelor. 3. Lupta contra terorismului și contra răspândirii știrilor false de natură a ațâța ura între popoare. Congresul este pus sub auspiciile unui comitet de onoare, din care fac parte personalități politice importante, printre care Sir John Simon, m 22. murații ttra, taterea mea ce munca și puterea mea se teare. Martyé fWpcsw Potențialul de război al Statelor Unite r =r r . AVIAȚIA. Aviația Statelor Unite poate fi socotită ca una din cele mai bune aviații din lume. Perfect înzestrată și echipată cu un material de prim ordin, și cu un personal de elită bine instruit în numeroase ore de zbor și școli speciale. Avioanele lor militare, deși nu sunt înzestrate cu trenuri de aterizare escamotabile sau cu dispozitive de hipersustentație, realizează totuși cu ușurință iuțeala de 350 km. p. o. Aceste performanțe sunt căpătate printr-o foarte judicioasă construcție aerodinamică, atât a celulei, cât și din dispoziția motorului ca rezistență frontală la înaintare. Roțile trenului de aterizare sunt prevăzute în mai toate cazurile, cu profilare aerodinamice foarte bine calculate încât din acest punct de vedere, rezistența la înaintare este foarte diminuată. Motoarele aviatice americane sunt la înălțime atât ca previziune de funcționare, cât și ca rezistență. Foarte multe țări europene, cu o industrie aviatică mai înaintată, au împrumutat licențe de motoare americane construindu-le în fabricile lor indigene. Așa este cazul cu industria motoarelor de avioane din Polonia care construesc în licență celebrele motoare răcite cu aer Wright și chiar Franța, care are o industrie aviatică atât de veche și de perfectă, a găsit cu cale să cumpere licențe de construire a acestor motoare, mai ales când se construesc de către o uzină atât de serioasă în materie de motoare de avioane ca Hispano-Suiza. Astăzi găsim în Statele Unite foarte multe uzine de avioane motoare din care cele mai imporitante sunt: Curtiss, Boeing, Bellanca, Lockheed, Green Luther Martin, Igor Sikorsky, Burnelli, Douglas, Fokker, Fleet, Ryan, Waoco. Motoare: Curtiss, Wright,Prat-Whitney-Wasp, Packard, Khmer, Aeronca. In urma noului buget cu care a fost înzestrat ministerul aerului, aviatia Statelor Unite tinde spre O VI... • • •< ■', senatorială prezidată de d. Newton D. Baker, preconizează crearea unui corp aerian de 2.300 avioane din cele mai moderne. Cu cele 2.100 avioane ale marinei, autorizate de către legea Vinson, aviația americană va deveni cea mai puternică forță aeriană din lume (în cazul când Germania sau Rusia nu vor continua excesiva lor expansiune aeriană). Toată această înarmare aeriană se face deși se știe că Statele Unite sunt protejate contra atacurilor aeriene, de cele două oceane care fac orice acțiune de atac aeriană imposibilă, după însăși declarațiile :comisiunii Marka din 1925,g . MARINA ." In anul 1913, efectivul naval era de 3 019 ofițeri si 48.068 oameni. In 1923, această cifră a crescut la 8.099 ofițeri și 85.290 oameni. In 1934, efectivul era de 8.087 ofițeri și 81.411 oameni. Pentru cursul anilor 1935- 1936, s-a prevăzut un total de 93.506 oameni care in luna Iunie 1936 va fi ridicat până la 96 000 oameni. Intre altele, Statele Unite dispun de o rezervă de 957 ofițeri și 33.102 oameni specializați. . Șantierele navale lucrează în plin rendement. 102 crucișătoare, vase port-avioane, distrugătoare și submarine sunt în curs de construcție la ora actuală, dând astfel Statelor Unite posibilitatea să-și întindă forța navală până la limita acordată de conferința navală de la Londra. Aurul a fost deja alocat, pentru a începe realizarea acestui program, un credit de 238 milioane a fost aprobat. In Iulie trecut, erau în construcție 2 vase port-avioane, 3 mari crucișătoare, 7 crucișătoare ușoare, 10 submarine,41 distrugătoare și 2 canonniere. In August, se vor perfecta alte contracte pentru un crucișător ușor, un vas port-avioane, 3 contra-torpiloare de 1.850 tone, 5 contra torpiloare de 1.500 tone și 3 submarine. Deasemenea „Marine Corps"* nu a încetat de a crește. In anul 1913, număra 342 ofițeri și 9.921 oameni. In 1923, s-a autorizat înrolarea a 27.000 oameni și de la 1.010 la 10.740 ofițeri. „Marine Corps Reserve“ a fost creat în 1922, și efectivul său atingea 30 la sută din actualul efectiv în serviciu. Creditele acordate corpului erau de 7.558.223 dolari în 1813; 23.495.448 dolari în 1923; iar astăzi, 23.768.110 dolari.Dar nu este totul. O lege a fost votata de către Congres autorizând construirea a șase baze noui aerienene, pentru un total de 120 milioane de dolari. Prima baza, va fi amenajată în a I j, i'- (---im ri'>„i lui, două vor fi construite pentru protecția contra japonezilor; a treia bază va fi la Denver, a patra în Carolina de Nord său de Sud, cincea în Noua Anglie și a șasea la a Miami. Toate aceste date si cifre înșirate mai sus, ne arată dorința vădită a americanilor de a fi la adăpost de orice surpriză, căci numai astfel vor putea lupta în liniște la organizarea cât mai rațională a Statului lor și la civilizația acestei lumi. Remus Ionescu Cronica agricolă j" Organizarea săptămâni vinului intre 17-24 Mai -------- ” v-*1. Am publicat la timp că ministerul agriculturii organizează o „săptămână a vinului”, în scopul de a face propagandă pentru consumul rațional al vinului și de a face educarea consumatorilor. „Săptămâna vinului” —■ care fusese proiectată pentru luna Martie — a fost amânată, și va avea loc, în cadrul ,lunei Bucureștilor”, între 17 și 24 Alai. * In județele viticole s’au și ținut „concursuri de vinuri”, vinurile premiate urmând a fi aduse la concursul general, ce va fi la București, în cadrul săpta,mânii vinului. La direcția viticulturii se întrunește des o comisiune restrânsă, compusă din delegațiil Uniunei camerelor agricole, Uniunei sindicatelor viticole, sindicatului alimentar, angrosiștilor de vinuri, frontul negustoresc, Uniunea camerelor de comerț. La ultima adunare a comisiei sa hotărît să se organizeze: 1) o serie de conferințe publice ținute mai ales de medici-----la toate ateneele populare, în care să arate valoarea alimentară și medicală a vinului; 2) Conferințe la toate unitățile militare (materialul îl va trimite direcția viticulturii ministerului armatei, sau unitățile îl vor cere de la serviciile agricole județene). In timpul săptămânii vinului se va da vin soldaților. Uniunea va cere sindicatelor viticole să ofere unităților militare vin cu prețurile cele mai scăzute. Se va face apel la marii producători și la angrosiști să ofere și gratuit vin pentru armată, început d. Ciolac, viticultor la Pentru Trifești-Basarabia — membru în această comisie— a oferit două vase cu vin (100 decalitri) gratuit. 3) La București se va organiza o șezătoare de gală, în cinstea vinului, cu concursul scriitorilor și compozitorilor. Asemenea serate se pot organiza și la ateneele populare din București. După cum pot fi organizate și în provincie. La Radio se va ține conferințe în fiecare seară, în „săptămâna vinului”. Asemenea la ora sătenilor. Informații viticole și vinicole, dictoane și zicale, se vor difuza, la fiecare oră. In legătură cu folosirea radio-uti la propagandă, cl. L. Burada, directorul Uniunei Camerelor agricole — care a vizitat zilele acestea Bulgaria, expoziția agricolă de la Plevna și alte 10-12 orașe — coniunică corni ș,Leică p fost,impresionat..de..țirgpanganda producției lor naționale: o treime din timp, radio era folosit pre a îndemna pe cetățeni să viziteze expoziția de la Plevna, să încurajeze industria națională, să nu cumpere nimic din străinătate (unde se plătește cu devize). In restaurante vinul este cuprins în meri, (deși Bulgaria nu prea are vin de prisos, ea producând mai multe struguri de masă, din cari a exportat în 1935 cam 7.000 vagoane, pe când România, n’a atins 1.000 vagoane). 5) Comisia face apel la' presă’, dea concurs la această importantă să manifestare economică, publicând o serie de articole, unele de propagandă, altele științifice, ca și o pagină a vinului (cu materialul ce ți se va trimite). Nici comisia, nici ministerul nu au fonduri pentru această propagandă. Presa trebue să susțină această" luptă pentru ridicarea maselor viticole producătoare, dat fiind că prosperarea economică a producătorilor, aduce și prosperarea ei. [ ....6) Propaganda’ prin afișaj se va face cu afișe mari și mici, tablouri, cartoane cu sfaturi și dictoane, reclame, dispozitive, luminate, etc. 7) In școli se vor ține conferințe asupra valoarei alimentare și medicale a vinului, asupra folosirea lui raționale și asupra alcoolismului. 8) Se va interveni la P. T. T. pentru imprimarea unui timbru poștal special. 9) Localurile de consum (bodegi, restaurante, etc.) vor face etajere și vitrine cu vinuri, un carton special pentru meri; vor afișa placarde, cartoane, tablouri, dictoane; vor introduce vinul în prețul menului; vor permite vizitarea pivnițelor, etc. 10) Se vor organiza degustări la toate depozitele de vinuri din Capitală. îl) In sala „Arta” din București, ne vor aduce vinurile cele mai bune din toate regiunile viticole și — intr-un cadru festiv — se va face degustare oficială, cu invitarea coropului diplomatic, consular și atașații comerciali străini. 12) In săptămâna vinului, în 27 județe se va face expoziții și târguri de vinuri. întreagă această organizare este condusă de d. dr. R. Odobeștianu, inspector general viticol, numit comisar gener’] al săptămânii vinului, ajutat de d. ing. Bahtalovschi, organizatorul multor expoziții agricole și viticole în Basarabia. Informații se cer la direcția viticulturii din minsterul agriculturii. . O. Carsheîla