Epoca, septembrie 1936 (nr. 2273-2296)
1936-09-02 / nr. 2273
G 6 6 No. 2273 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!, ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI! RECLAME și INSERȚII Se primesc la aderația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 TKG 0 \ Miercuri 2 Septembrie 1936 Ziar al partidului conservator.. Fondat in anul 1085 de NICOLAE FILIPISCD Adăugați câteva scaune... Cea mai interesantă inovație pe care o înfățișează compoziția echipei de „ultimă etapă” este cea a departamentelor cu doi miniștri titulari. Nu ministru cu subsecretari de stat, (doi trei ori mai mulți), doi miniștri plini la acelaș departamment. D. dr. Costinescu este ministru secretar de stat la departamentul muncii, sănătății și ocrotirilor sociale. Iar d. I. Nistor este ministru secretar de stat însărcinat cu conducerea unora din direcțiile și serviciile ministerului muncii, sănătății și ocrotirilor sociale, cu titlu de ministru al muncii. A fost necesar să se recurgă la aceste vesele formule pentru a nu mărturisi că s’a făcut scindarea unui departament? Ori poate s’a urmărit să se accentueze, negru pe alb și oficial, că d. I. Nistor nu este decât pe jumătate ministru al muncii cealaltă jumătate deținând-o de dr. Costinescu? In orice caz,frumoase aspecte. Partidismul este împins ,până la limitele lui extreme. Cunoaștem, în acelaș timp și mai de aproape, cântarul ambițiilor politicianiste. D. Al. Lapedatu a rămas ministru secretar de stat, fără atribuție, trecând astfel în locul ocupat până ari de d. Victor Iamandi. Un emoționant schimb de politeță, între bătrânii și tinerii partidului liberal... la instrucția publică vom avea doi subsecretari de stat. Nu se putea trece peste d. Iuliu Valaori care s’a mulțumit până acum cu locul de secretar general,deși statele sale de serviciu îl impuneau înaintea multora. Ca să fie secretar de stat la instrucție d. Ștefănescu Goangă, a trebuit să fie înaintat în grad și d. Valaori. Nimic de zis, respect meritelor și anilor! D. Inculeț este ministru de stat fără atribuții. Are dreptul, căjsi destul a lucrat timp de trei ani. La Domenii vom avea: d. Sassu ministru, d. Negură ministru, d-nii dr. Berceanu și Tiberiu Moșoi subsecretari de stat. E rău? La finanțe secretarii generali în funcție rămân la locurile lor, deși a fost numit încă unul pentru că d. Cancicov trebuia să aibă și concursul unui amic politic de la Bacău. Orice sacrificii pentru partid, orice combinații, orice întortocheri, orice abdicări. Cine plătește? In orice caz nu partidul. Vom încheia cu o întrebare: au mai rămas fruntași liberali cu merite, nesatisfăcuti și nu putem suferi această nedreptate. Ce facem cu ei? Ar fi, de pildă d-nii Fotino, Tătăranu, Petre Ghiață și poate și alții ale căror nume ne scapă. Repede domnule prim ministru, adăugați câteva strapontine. Pentru liniștea partidului liberal, pentru liniștea țării. După câștigarea „panglicei albastre“ VASUL ..QUEEN MARY” PRIMIT CU ENTUZIASM LA SOUTHAMPTON LONDRA, 31. (Rador). — Portul Southampton a fost azi la amiază teatrul unor scena de entuziasm pline de pitoresc, când marele transatlantic englez „Queen Mary” a acostat la ora 12:40, după ce bătuse recordul de viteză în traversarea Atlanticului, recâștigând astfel pentru Anglia „panglica albastră“. „Viteza mijlocie realizată de ,,Queen Mary“ în ultima traversare a fost de 30,63 noduri Pe oră. față de 30,31 noduri care reprezintă recordul stabilit de ,,Normandie". ,Queen Mary“ a traversat Atlanticul, în trei zile, 2 ore și 57 minute, întrecând pe „Normandie“ cu trei ore și 37 minute. Una dintre primele telegrame de felicitare primite pe bord este a proprietarilor transatlanticului francez „Normandia“. Ministerul cooperației Un decret special va hotărî zilele acestea cercul de activitate al ministerului cooperației, creiat pentru d. Negură. In cazul acesta nu se poate spune că nu ne aflăm în fața unui om la locul său. In ordinea intereselor generale d. Negură se ocupă de multă vreme cu problemele cooperației si este un specialist apreciat în materie. In ordinea partidului, nu s’ar putea afirma că d. Negură a nesocotit vre o dată interesele electorale ale partidului liberal. Noul minister va cuprinde: cooperația și instituțiile pendinte de ea precum și valorificarea produselor agricole (cereale, vin, fructe, flori, etc.) Direcțiunea viticulturii și horticulturii cu toate serviciile ei centrale și exterioare din ministerul agriculturii trec la ministerul cooperației. Deasemenea d. Negură va prezida Oficiul de valorificare a grâului și comisiunea pentru valorificarea lânei. E destul loc de muncă și de organizare. De altfel, dacă nu ne înșelăm, ministerul cooperației a fost de mult creiat aiurea. Ar fi însă locul să întrebăm ce mai rămâne la ministerul de agricultură și domenii, pentru d. Sassu și cei doi subsecretari de stat, având în vedere că pădurile și pescăriile sunt organizate autonom? D. Sassu va avea satele model, d. Mihail Berceanu direcția vânătorilor și a personalului, d. Tiberiu Moșoiu Cadastrul și statistica. Se vede limpede din această scurtă examinare că mai este loc berechet la ministerul agriculturii și domeniilor și pentru al treilea subsecretar de stat! D. M. NEGURA Pregătirile Germania Metoda dușului scoțian continuă la Berlin. Abea începuseră ziarele franceze să laude cumințenia conducătorilor Reichului în chestia spaniolă, că telegraful aduse vestea prelungirii serviciului militar în Germania. Vizita doctorului Schacht la Paris n’a potolit decât în parte emoția provocată în opinia publică franceză de decretul de la Berchtesgaden. O. Schacht nu este numai un economist de mâna întâi: el cunoaște tainele diplomației mai bine decât foarte mulți miniștri de externe. Numeroase ziare au pus circulație svonul că guvernatorul băncii de emisiune germane a fost însărcinat de cancelarul Hitler să dea asigurări formale de pace la Paris, și să facă propuneri de alianță guvernului francez, în cazul când acesta ar denunța pactul Laval- Potemkine. Este greu de ghicit până unde a mers d. Schacht în conversațiile politice pe cari le-a avut la Paris. D-sa a fost întotdeauna un aprig partizan al colaborării franco-germane. Cu câteva zile înainte de venirea lui Hitler la cârmă, d-sa a spus unui ziarist străin: „Apropierea de Franța o vom face noi (partizanii lui Hitler) și o vom face cu un guvern francez de dreapta. Numai asemenea regimuri, care nu au opoziție naționalistă, pot ajunge la un rezultat înstr’o chestie atât de gingașă“. Evident că una din condițiile puse de d. Schacht lipsește: guvernul de dreapta în Franța. Ar fi de mirat ca exponenții frontului popular să jertfească alianța rusă, propunerilor germane. Noul regim militar al Reichului a produs însă o adâncă impresie nu numai în Franța, dar și în Polonia. Generalul Rychz Smigly urmașul mareșalului Pilsudski, care trebuia să vină în Franța în luna Octombrie, este acum la Paris. Este cert că nouăle măsuri militare ale Reichului au avut ca rezultat să precipite evoluția polonă. Presa italiană nu știe încă ce atitudine să ia față de lovitura de la Berlin, care vizează în primul rând Italia. Ziarele romane publică articole doctrinare, din care se desprinde însă o vădită îngrijorare. Italia simte că trebuie să se reîntoarcă la Stresa, dar astăzi, ca ori, nu vrea să dea impresia că are nevooe de Franța, ci dorește să fie rugată de aceasta s-o ajute. Cea mai proastă metodă ar fi ca guvernul Blum să reia politica de veșnică umilință a d-Lui Sava față de Italia. Atât Polonia, cât și Italia trebue să priceapă că Franța având armata cea mai puternică, astăzi este mai puțin amenințată cu ele de pregătirile germane. GRIGORE FILIPESCU luat o poziție alta la guvern Afacerea Skoda, născută în luna Martie 1933 și al cărui botez s-a oficiat în ședința Camerei din ziua de 20 Martie acelaș an, a format obiectul unei campanii extraordinare de violențe din partea partidului național liberal ,care era în opoziție bine înțeles, în contra partidului național-țărănesc care deținea guvernul. In special, erau doi sau trei miniștri din guvernul de atunci cari erau ținta directă a unor acuzații de o excepțională gravitate în chestiunea Skoda. In ziarele partidului liberal și în special în „Viitorul” se publicau articole de o violență extremă semnate de un fost subsecretar de stat în guvernul liberal de acum retras de curând din această demnitate din cauza unui congres ținut la Tg. Mureș în primăvara acestui an-Aproape toate aceste articole sfârșeau cu fraza: „Afacerea Skoda o afirmăm de abia începe, ea va fi judecată „cu ușile deschise”. Ce a urmat în 1933 în chestiunea Skoda se știe. A venit Noembrie 1933, partidul național liberal a fost chemat la guvern. Opinia publică era în drept să se aștepte ca, imediat după constituirea Corpurilor Legiuitoare, primul act pe care-l va înfăptui guvernul liberal să fie, acela de a începe de urgență o nouă instrucție în afacerea Skoda. Faptul nu s-a produs și a trebuit ca, un ministru din fostul guvern național-țărănist, să interpeleze guvernul și atunci să se înceapă cu o instrucție înaintea instanțelor prevăzute de legi cum ar fi trebuit ei, să se numească o anchetă parlamentară, al cărui rezultat se știe, și care dacă nu a folosit moralei publice a mai consumat din bugetul statului câteva zeci de milioane, diurnele membrilor comisiei și cheltuielile ocazionale cu funcționarea ei. Astăzi: ( Mu E3â-v)--vm, de altele, ne oprim numai la afacerea Gross-Cagero. Citiți vă rog ziarele partidului național-țărănesc și veți vedea că scriu aidoma, ceea ce scriau ziarele partidului național liberal, în opoziție despre afacerea Skoda-Ce scrie oficiosul țărănist „Dreptatea” naționaldin 22 August a. c.: „Între altele Gross declară că a obținut o serie de aprobări de la B. N. R. pe vremea când era guvernator un fruntaș al Frontului Românesc de azi”. Mai departe Gross continuă: „In general la aprobările de compensații de 100 milioane lei am plătit 20 milioane comision și nu sub formă de comision popriu zis pentru operațiuni normale și perfect licite, ci am plătit aceste 20 milioane numai ca să mi se dea aprobarea pe care nu o puteam obține altfel”. Oficiosul național-țărănist afirmă: „Oricâte încercări se vor face ca discuția asupra acestor acuzațiuni să fie înăbușită, lucru] nu va fi posibil”. Procesul Cagero trebue să se judice cu ușile deschise”. Desigur opinia publică ia cu satisfacție cunoștință de angajamentele ce partidul naționalțărănesc le afirmă în această afacere Gross-Cagero, precum a luat și atunci când partidul liberal era în opoziție și promitea marea cu sarea în chestia Skoda, dar între limbajul de azi al oficiosului naționalțărănesc în opoziție și acel al partidului național liberal din anul 1933,, în opoziție și el atunci, când era la ordinea zilei,"Sifex-C^0s Skoda, sc jrilses^e o perfectă similitudine. Situația se repetă doar rolurile sunt inversate și atunci, trebue așteptat dacă, acei ce-și iau așa de lăudabile angajamente din punctul de vedere al moralității ce trebue întronată în țară, se vor executa și vor face ceea ce promit în opoziție când vor ajunge la guvern. S. N. ENESCU Secretarii lui Trotzki expulzați COPENHAGA, 31 (Rador). Cei doi secretari ai lui Trotzki, expulzați din Norvegia și anume francezul Frankel și cehoslovacul Wolf, au sosit eri aici sub escorta poliției. Se spune că ei așteaptă primul prilej pentru a pleca din Danemarca cu un vapor spre o destinație necunoscută. # OSLO, 31 (Rador). — Intr’un discurs ținut aseară, d. Koht, ministrul afacerilor străine, a anunțat că Norvegia a oferit azil lui Trotzki și că va rămâne credincioasă dreptului de azil acordat refugiaților politici, atâta vreme cât aceștia nu se vor deda la agitații politice. TROTZKI IZOLAT ȘI PĂZIT OLSO. 31. (Rador). — Corespondentul Agenției Reuter telegrafiază: Potrivit hotărârii consiliului de miniștri, ministerul Justiției a decretat că Trotzki și soția lui vor fi izolați și păziți. 22. 2mlie. scumpa tara, puterea mea de munca si puterea mea ac iubire. Nice fac napoca Generalul Ridz Smigly la Paris PARIS, 31 (Rador). Agenția Havas transmite: Generalul Rydz Smigly a folosit dimineața de azi făcând vizitele protocolare. Prima parte a șederii sale în Franța este consacrată manifestațiilor militare, iar partea a doua a fost rezervată activității politice. Intr’adevăr, nu trebue să se uite că generalul Rydz Smigly are un rol de importanță primordială în guvernul polon. Printr’un recent decret al președintelui republicei polone, generalul Rydz Smigly a fost numit a doua personalitate în Polonia după șeful statului. Pe de altă parte, desemnat de mareșalul Pilsudski ca moștenitor politic al său, influența generalului Smigly în Polonia este mare, însăși personalitatea generalului Rydz Smigly este acela care dă întreaga însemnătate vizitei pe care el o face actualmente la Paris. * PARIS. 31. (Rador). — Generalul Rydz Smigly a avut azi dimineață o întrevedere cu generalul Coson, sub-șeful marelui stat major al armatei franceze, PARIS, 31. (Rador). — Generalul Rydz Smigly, inspector general al armatei polone, a vizitat GENERAUL RYDZ-SUCIGLY azi pe mareșalul Petain și ‘ pe J. Duparc, ministrul Marinei franceze. IN VIZITĂ LA D-NNBLUM, DELBOS ȘI DALADIER PARIS, 31. (Rador). — Azi dimineață generalul Rydz Smigly a făcut o vizită d-lui Daladier, ministrul de război, care îi salutase la sosirea în Gara de Est. La ora 10,45 generalisimul armatei polone s’a dus la Quai d’Orsay, unde a avut o întrevedere cu d. Yvon Delbos, ministrul Afacerilor Străine. La ora 11 s’a dus la Palatul Matignon, unde a avut o întrevedere de 20 minute cu d. Léon Blum, președintele Consiliului. După aceste vizite, generalul Rydz Smigly s’a înapoiat la ambasada Poloniei. DEJUNUL OFERIT DE D. DALADIER PARIS, 31. (Rador). Generalul Rydz Smigly a luat dejunul la d. Daladier, ministrul de Răsboiu, unde a sosit la ora 12.15. Garda republicană i-a dat onorurile. La dejun au mai luat parte ambasadorul Poloniei la Paris, șeful statului-major general al armatei polone, atașatul militar al Poloniei la Paris, apoi d-nii Leon Blum, președintele Consiliului; Yvon Delbos, ministrul Afacerilor Străine; Duparc, ministrul Marinei; Pierre Cot, ministrul Aerului și numeroase personalități franceze și poloneze. In cuvântarea ținută cu acest prilej, d. Daladier, ministrul Apărării Naționale, a subliniat legăturile de amiciție, cari unesc Polonia și Franța. Ministrul apărării naționale a adăugat: „Prin valoarea înaltului său comandament, prin știința cadrelor, prin ardoarea soldaților și prin creșterea metodică a puterii sale, armata noastră tăcută și puternică este o solidă pavăză pentru patrie”. In cuvinte pline de emoție, generalul Rydz Smigly a răspuns la cuvântarea d-lui Daladier, mulțumind pentru calda primire care i s’a făcut în Franța. ALTE VIZITE PARIS, 31 (Rador). Generalul Richz Smigly va vizita mâine însoțit de generalul Gamelin, șeful marelui stat major al armatei franceze, câmpul de luptă din Champagne, și în deosebi sectorul Auberive. In acest sector, regimentele de voluntari polonezi s’au acoperit de glorie în cursul operațiunilor împotriva trupelor germane la sfârșitul războiului mondial. Generalisimul armatei polone va vizita deasemeni și regiunea Verdunului, unde va sosi în ziua de 2 Septembrie, însoțit de generalii Gamelin și Colson. In cursul după amiezii de Miercuri, generalul Rydz Smigly va vizita osuarul de la Douaumont și câmpul de luptă de la Verdun și va pleca apoi la Nancy. LA MANEVRE PARIS. 31. (Rador).. . La ora 14, generalul Rydz Smigly a plecat la Reims pentru a asista la importantele manevre ce se desfășoară acolo și a căror temă este secretă. El va vizita, împreună cu generalul Gamelin, regiunea Champagne, apoi orașele Verdun și Nancy unde va avea loc o importantă demonstrație militară. CE SCRIU ZIARELE POLONEZE VARȘOVIA, 31 (Rador). — întreaga presă guvernamentală polonă notează cu o vie satisfacție faptul că generalul Rydz Smigly a fost primit în Franța cu onorurile rezervate de obicei șefilor de stat. Ziarele relevă că publicul din Paris a aclamat cu căldură pe generalul polon. „A. B. C.”, ziar al opoziției moderate, exprimă „speranța că, după vizita generalului Rydz Smigly la Paris, colaborarea se va stabili nu numai între armatele Franței și Poloniei ci și in domeniul economic, deoarece cele două domenii nu trebue să mai fie separate V * Presa franceză despre discursul d-lui Mussolini PARIS. 31 (Rador). — Agenția Havas transmite: Presa franceză stăruie asupra importanței discursului ținuturi de d. Mussolini la Avellino, cu privire la situația actuală a Europei. „Petit Parisien” publică o telegramă a corespondentului său din Roma, care spune: „Se observă că d. Mussolini a afirmat încă odată că „vechile socoteli” sunt regulate și că Italia este animată în acțiunea ei internațională de voința sa de pace, find totuși gata la toate evenimentele”. „Le Figaro” scrie: „Ducele reînoește asigurarea că Italia voește acum să se consacre punerii în valoare a Abisiniei și să trăiască în pace. Aceasta nu împiedică Italia de a fi ieșit mai puternică din războiul din Africa, căci, dacă împremișcare un formidabil aparat de războiu. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că politica italiană tinde la realizarea unei colaborări europene, ca singur mijloc de a consolida pacea, dar că ea consideră ca o amenințare pentru pace desfășurarea unor anumite situatiuni politice. In mijlocul confuziei actuale, discursul Ducelui se inspiră din dorința de a liniști opinia publică internațională asupra scopurilor pe care le urmărește Italia și asupra voinței sale de a nu încuraja nici o aventură“. S’a întâmplat la Brașov. Pe când se făceau demonstrații pasive de aparare a populației. Pe când se căuta să se scoată din sufletul locuitorilor acea fobie a viitorului răsboi aerian și toxic. A acelui răsboi în care omul este socotit fără apărare, victimă sigură a diabolicei omenești. S’a întâmplat în acest optimism general, "cel mai tragic și stupid accident pe care-l înregistrează cu durere aviația noastră militară. O împrejurare nefastă, o soartă ingrată și nemiloasă, acel ceva necunoscut de care ne temem, dar în fața căruia suntem desarmați, neputincioși de orice acțiune de salvare, a rânjit sinistru, și-a întins ghiara nesățioasă și a lovit. A lovit crunt de tot in acel mai slab pregătit. In aceste momente, mintea stă în loc, evocând timp de o secundă pe un ecran nevăzut, amintiri asemănătoare, dureroase amintiri care, într’o melancolică meditare, aruncă vălul acestei micimi omenești în fața necunoscutului, în fața unor forțe superioare putiinței de percepere a simțurilor noastre, unde eterice care călăuzesc pe om de la naștere până la moarte. Sburând pe un Potez de bombardament ușor în recunoaștere, pilotat de Zamfirescu dela Cluj, locotenentul Ion Tâmpa, din Brașov, este smuls din carlinga avionului de o cădere bruscă a avionului în urma unui gol de aer, și făcut una cu pământul, deoarece parașuta pe care o avea cu el, nu o îmbrăcase, ci o ținea în carlingă. Ce forță misterioasă l-a împins ca în acest sbor să nu-și îmbrace parașuta, sau să se lege de scaunul pe care ședea? Iată ce nu se știe și nu se va ști niciodată. Mintea omului cuprinde gândiri și judecăți atât de complexe, încât dezlegarea lor este ceva mai presus de putința noastră. De ce soarta a ales pe acesta tocmai când se găsea mai puțin înarmat? De ce nu a ales pe altul, poate ar fi avut parașuta și s’ar fi salvat? De ce tocmai în acea zi locot. aviator Ion Tâmpa a găsit de cuviință să nu se lege și să nu-și îmbrace parașuta, când, aviator fiind, știe atâtea cazuri nenorocite cauza unor astfel de neglijențe din fatale? Iată o sumedenie de întrebări care implică altă sumedenie de răspunsuri, dar pe care nu le vom putea avea. In lume se întâmplă atâtea lucruri bizare, încât nu ne mai miră nimic. Oameni în toată firea, scapă din împrejurări vitrege ce le amenință la tot pasul viața, dar, se prăpădesc din te mirice. Un american, sunt mulți ani de atunci, pune pariu că va trece cascada Niagara într’un butoi. Acțiune îndrăzneață și socotită o nebunie. Ei bine, acest om scapă din această aventură socotită foarte sigură, trecând Niagara într’un butoi de oțel. Nu mult era să piară, deoarece butoiul rămăsese blocat de stâncile din fundul apei. A fost purtat în triumf și a cunoscut apoi multă glorie. Nu trece mult și acest american mergând liniștit pe stradă, alunecă pe o coajă de portocală, cade, își sfarmă baza craniului și până la intervenția chirurgicală, moare. Alt caz tragic se întâmplă la Iași. Un student de la medicină moare în urma unei infecții a sângelui. După ce corpul a fost îmbălsămat, colegii iau pe umeri sicriul pentru al scoate afară. Printre cei care purtau sicriul era și un student, tot la medicină, coleg cu cel decedat, care, simte pe degetul său un lichid ce picurase din sicriu, și care probabil că erau sărurile cu care fusese îmbăsămat mortal. N’ar fi simțit nimic, dacă la degetul cu pricina, nu ar fi avut o mică făetură și a cărui usturime îl făcu să se uite ce e. Nu dădu nici o importanță faptului, se șterse cu batista și continuă să ia parte la trista ceremonie. Peste trei zile, acel student este dus la groapă de colegii săi în urma unei infecții generale cauzate de la degetul mânii cu pricina. Cum de s’au orânduit astfel lucrurile, încât nu era să moară de infecția sângelui, lichidul de îmbălsămare să se scurgă prin crăpătura sicriului tocmai pe degetul rănit al colegului care nu știa că nu va trec mult și ii va urma? Filosofia cea mai adâncă, acea care a căutat prin meditare profundă, prin studierea manifestărilor celor mai stranii ale omului, a naturii asupra lui, a altor forțe de natură ocultă, nu a putut răspunde la această taină și nici nu va putea răspunde vreodată. Dar, fiind vorba de un caz întâmplat în lumea sburătorilor, să amintesc din acest câmp ceva, poate va fi un mic serviciu adus sburătorilor, făcându-i mai atenți în acțiunile lor și să nu mai sfideze neprevăzutul nelegându-se sau neîmbrăcând parașuta. Nu de mult, era să cadă victimă unui accident similar, cunoscutul aviator căp. Opriș pe când se găsea în sbor cu un botez pe deasupra Carpaților păduroși cu intenția de a aterisa la Cluj. Vremea era foarte rea. Vântul îl arunca în sus și în jos, totuși dibăcia căpitanului Opriș îl făcea să aibă destulă încredere iu steaua sa, încât continuă drumul. Furtuna se întețea. Iar norii negri de la orizont arătau că cerul este pornit spre frământare. Nu trece mult și o rafală puternică smulge pe căpitanul Opriș dela locul de pilotaj cu atâta furie, încât ii rămase unul din pantofi în comanda palonieruui. Ar fi fost făcut, țărână dacă parașuta cu care era îmbrăcat nu s-ar fi deschis normal, scăpându-i astfel de la o moarte îngrozitoare. Observatorul, al cărui nume îmi scapă, rămas în avionul fără pilot, se strădui în toate chipurile să scape din carlingă pentru a se arunca și el cu parașuta, dar din cauza soluțiilor neregulate a aparatului, îi fu imposibil și asista astfel la propria-i moarte. Credeți că a murit? Ferească Dumnezeu! Aproape de pământ, aparatul se redresează singur și aterisează destul de brutal, dar nu chiar atât ca să omoare pe observator care era să moară a doua oară, când, deschizând ochii se văzu încă’n viață. Iată dar, iubiți cetitori, că ceasul acelui om încă nu bătuse. In acel moment el ar fi putut întreprinde orice și ar fi isbutit. Tot așa, aducându-ne aminte de regretatul căpitan Olteanu. A fost rugat să nu scoase în ziua fatală, o zi cu o căldură caniculară, aerul fiind rarefiat iar aparatul având o sustentație redusă. Nu a ascultat și nu ar fi ascultat orice i s’ar fi spus. Și, după cum am scris atunci, comentând acel accident, s’a stins acolo sus candela unui suflet și acel suflet va alerga cu toate puterile sfârșitului către acea chemare. La Brașov la fel locot. av. Jton Tâmpa a neglijat o regulă sfântă în aviație. Dar care nu este neglijent odată în viața lui? Care pune totdeauna atenția necesară într’o lucrare, zicând că „merge”? Și doar sunt oameni, nu copii. Și totuși... Câte suflete candide nu găsim în oameni cu înfățișări aspre. Ton Tâmpa era sburător vechi, era locotenent, chemat poate să învețe pe alții, a vrut să soarbă mai în voie priveliștea orașului unde a copilărit, fără să știe că va fi cea din urmă. Această întâmplare tragică, poate fi asemănată iarăși, cu fatala imprudență a pilotului francez Bucquet, putând servi ca cel Louis mai bun exemplu aviatorilor noștri, aducându-le încă odată la cunoștință că în aviație sunt legi sfinte, legate totdeauna de numeroase și tragice experiențe. Louis Bucquet era pilot vechi, unul din glorioșii supravețuitori ai tot atât de glorioase escadrile a Berzelor (des Cigognes). Se găsea în cursul experimentării unui avion nou, fiind pilot de încercare la o uzină franceză. Aparatul se angaja intr’o grilă din care pilotul, cu toate încercările făcute, nu mai putu eși. In această împrejurare critică, abandonă aparatul aruncându-se cu parașuta. Totdeauna în salturile cu parașuta corpul vine cu capul în jos, apoi se întoarce, executând mai multe cabriole. In virtutea iuțelii foarte mari a aparatului, parașuta lui Bucquet s’a deschis foarte repede, încă dela primele cabriole, făcând ca pilotul să treacă prin legăturile parașutei și să se zdrobească de pământ. Ce se întâmplase înainte de a încerca aparatul fatal, pilotul făcuse cu alt aparat o încercare de scurtă durată. Dorind să se simtă mai comod, desfăcuse cu „două găuri” cureaua de legătură principală a parașutei, băgați bine de seamă, numai cu „două găuri” lărgimea între centură și combinezon fiind de un lat de mână, iar bretelele ce trec pe deasupra umerilor lărgindu-se. A fost destul ca la acea smuncitură grozavă, corpul nenorocitului Bucquet să treacă prin aceste legături și să se sdrobească de pământ din pricina a numai două găuri, din dorința nevinovată a unuia, ce vroia să răsufle bai în „tihnă” după munca încordată a zilei. Dacă ar fi știut că o tihnă nesfârșită îl așteaptă peste câteva minute... Iată cazuri și cazuri care arată accidente și accidente! Sunt amintiri grozav de triste dar care își au morala lor. De aceea, sburătorii noștri să nu se încreadă prea mult în steaua lor, neglijând anumite reguli de sbor care sunt de o necesitate foarte mare în siguranța sborului. Pentru un pic de lene, plătești cu viață, aducând jale în toate părțile. Mă întreb, atunci când sunt răpite atâtea vlăstare în plină forță, de ce s’au mai născut. De ce această soartă nu îi răpește de mic. Să nu mai aducă ațâța jale părinților, care l’au crescut, au cheltuit cu el, l’au îngrijit când a fost bolnav, l’au îdrăgit din ce în ce mai mult pe măsură ce el se ridica iar ei scădeau. El începea o viață nouă iar ei se apropiau de țărână. Sperau într-un sprijin al lui. Țara sa îndrăgit și ea îmbrăcându-l în uniformă, mândrie a țării și părinților care priveau la el ca la Luceafăr. Dar, moartea nemiloasă a vrut altfel! De ce oare tocmai acum și nu atunci? 3 A se lua • aminte pe viitor. Prea scump se plătesc aceste neglijențe, care, într’o oarecare măsură se pot evita ca să mai fie repetate. .. Remus JonessM Cronica aviatică Tragedia unei negligențe