Epoca, ianuarie 1937 (nr. 2372-2395)
1937-01-01 / nr. 2372
H ő £ fa No. 2372 8 PAGINI 3 fej REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII BUCUREȘTI, PASAGINI 1 ROMAN pm RAREA PRIN CALEA VÎCTORIEI R REGLAME și INSERȚII Sensimt&și la J»dirața ziarului și la agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Ziar al partidului catimfor«. • Fondat la anul 188« de NICOLAE FIUPESCI *r««a mn Ut scBHipo tara. utere» mea te manca si »ma ca mea le umire. fikolae ri:h URARE DE ANUL NOU „Ofensiva română” din Cluj, reproduce un articol apărut in „Timpul” din 29 iulie 1881 sub titlul „pătura suprapusă”. Semnează M. Eminescu. Articolul este reprodus „pentru actualitatea pe care o are și azi”. In adevăr, sunt rânduri de mare actualitate. Vom cita doar câteva: „... Vedem bunăoară pe un C.IA„ Rosetti, un grec, și pe Carada, un alt grec înființând o gazetă. .Ce nume-i dau? Românul. Ei cari n’au fost români neam de neamul lor”. Mihai Eminescu a fost un cugetător politic de mare adâncime și presa partidului conservator s’a mândrit cu colaborarea lui. Dar cele câteva rânduri mai sus nu sunt de așezat în lumina nouă a potolirilor pe cari le aiduce vremea, ci în cadrul de vâlvărie a luptelor politice de atunci. é Ar mai putea vorbi azi cineva despre „grecul” C. A. Rosetti, ori măcar despre „grecul” Carada? Acești „greci” cari n’au fost români „neam de neamul lor” sunt așezați la loc de cinste In cartea de aur a neamului, tocmai pentru însușirile cari li se contestau: suflet românesc, înaltă moralitate și înaltă intelectualitate românească. " ... Așadar, sunt în adevăr de mare actualitate rândurile pe cari le-am reprodus mai sus. Nu ne măsurăm nici azi îndeajuns pornirile politice, setea de a lovi adversarul necunoscând nici o limită. Acuzarea de lipsă de patriotism este aruncată cu ușurință în orașul oricui și deopotrivă și acuzarea de trădare. Ba chiar trăim o vreme de frenezie în acest domeniu al tăgadei oricărui merit și a oricărei simțiri românești îndată ce ne aflăm în fața adversarului politic. Dacă ar fi să ne credem unii pe alții, prea puțini români ce ar mai rămâne în pătura noastră conducătoare? Ba poate chiar n’ar mai rămâne niciunul! ... Sfârșit de an și obicei de a ne deschide sufletele speranțelor de mai bine în pragul anului nou. Ce-ar fi să încercăm a ne prețui mai atent, de la om la om, de la român la român? Ce-ar fi să încercăm a renunța la metoda de luptă pe cari un viitor apropiat le-ar putea așeza în lumina în care apar azi atacurile contra , grecilor” C. A. Rosetti și Carada? Cuminte lucru ar fi înțelept și folositor lucru. Urăm oamenilor noștri politici, de anul nou, să le dea Domnul această cumințenie. La marginea vechiului an Am luat cunoștință din ziare de interpelarea d-lui Pan. Halippa, citind-o din cuvânt în cuvânt. Am văzut răspunsurile la Senat precum și comentariile ample din diferite ziare ce sau dat acestei interpelări. Domnul Pan. Halippa a vorbit... Domnul Pan. Halippa s’a plâns in numele Basarabiei părăsită și deznădăjduite... In definitiv d. Pan. Halippa n’a spus nimic nou, sau ceva ce nu se s?rie dintre Prut și Nistru. Numai că eșirea d-lui Pan. Halippa, care păcătuiește in forma in care s’a produs și este greșită în fond, se îndreaptă în primul loc în contra d-sale. Oare d. Pan. Halippa n’a fost de mai multe ori ministru, reprezentând Basarabia în guvernele țării, ce s’au perindat dela Unire încoace? Oare d. Halippa n’a fost continuu în parlament, alegându-se chiar sub oblăduirea guvernelor, atunci când partidul său era în opoziție? In asemenea situație n’are oare și d. Halippa aceiași răspundere pertru scăderile, de care suferă Basarabia și pentru care d-sa a găsit de cuviință să se plângă abia astăzi? Iată întrebări, pe care dacă d. Halippa le punea fie însăși înainte de a vorbi la Senat, desigur că n’ar fi fost considerat drept sinucis de d. Iorga. Noi ne-am făcut totdeauna datoria de a fi ecoul suferințelor basarabie. Am făcut însă aceasta nu din cauză că Basarabia astăzi este cea mai neglijată, ci din cauză că rămânând din timpul stăpânirii moscovite în urmă cu toate cerințele civilizației, atenția guvernanților din prezent și din trecut, împreună cu d. Halippa, ar fi trebuit să fie mult mai mare față de ea, decât față de restul țării. Glasul românesc, al unui ținut românesc, nu poate fi speculat împotriva românizmului. Așa scrie oficiosul d-lui Halippa la Chișinău. Suntem de acord, numai cu condiția ca aceste glasuri să se producă când trebuie și întru formă care să nu fie tocmai în contra românizmului. Știm că d. Halippa cu gândul și sufletul era cu totul departe de ceea ce a spus: Trecutul lui în slujba românizmului este o chezășie și pentru prezent și pentru viitor. Să considerăm deci interpelarea d-lui Halippa terminată și închisă odată cu sfârșitul de an urmând ca odată cu începerea noului an să ne unim cu toții pentru triumful cauzei românești. Făcând mai puțină politică dar mai multă gospodărie națională nu se va vorbi nici de neglijarea Basarabiei și nici de nemulțumirile Ardealului. MIHAIL A. MEREACRI MOTE Doi ani de activitate In ultimii doi ani zestrea de verdeață a Capitalei a sporit cu 120.000 metri patrați, împărțiți în 51 grădini, squaruri și parcuri. In 1936 insă, s-a câștigat Bucureștilor un parc de 60 de hectare. E vorba de parcul „Regele Carol al II-lea“, unde a fost și expoziția „Luna Bucureștilor 1836“’. La inaugurarea lui, Suveranul a spus: „I-au trebuit acestui colț fermecător 29 de ani de proect și un an de împlinire“. Cuvintele regale arată concis ritmul în care a progresat Capitala țării în ultimii ani. In general azi nu se mai poate spune că n'avem refugii de verdeață în Capitală. D. Donescu a amenajat și pădurile Pustnicul și Andronache, construind alei petruite, case de odihnă și restaurante. Dar pentru că suntem la marginea Capitalei să reținem în acest lor și trecerea de nivel de la Băneasa. Șoseaua a fost scoborîtă sub nivelul liniei ferate, construindu-se deasupra un frumos pod. Această importantă arteră de circulație a fost astfel degajată, împlinindu-se un vechi ș deziderat al bucureștenilor. Trecerea de nivel de la Băneasa constitue numai un început. Șaseprezece bariere se închid de zeci de ori pe zi întrerupând scurgerea normală a vehiculelor și încur când complect circulația pe căile: Colentina, Grivița, Rahova, Dudești, Pantelimon, etc. Programul d-lui Donescu prevede treceri de nivel în toate aceste puncte. Acese lucrări ar reclama însă mai mult de două sute de milioane, și de aceea nu se vor putea face decât treptat. Dar peste puțin, pătrunderea în Capitală de toate aceste artere de circulație se va face în condiții mult mai bune. Este una dintre cele mai de seamă realizări în harnica gospodărie a Capitalei. R. NIȚESCU — S’au de zgomot la hotare ? TĂRIA DREPTUTU-MQASTRE Sunt încă în discuție cazurile Gh. Pop și Halipa. In special presa national-tărănistă din Cluj consacră știutelor incidente numeroase articole de explicații, de protest, de solidarizare și de afirmare românească. Am arătat la vreme în ce constă eroarea celor doi parlamentari național-țărăniști. Nu strigătul desnădăjduit în fața durerilor de caregerie poporul din provinciile alipite, este de condamnat. Dimpotrivă este bine să se strige cât de tare, pentru că numai așa poate fi îndreptare, și în acelaș timp să se și lucreze pentru vindecarea rănilor. In această ordine de idei este de întrebat în ce măsură au lucrat spornic când au guvernat ,desnădăjduit, de zilele trecute. Dar să trecem peste acest amănunt pentru a repeta că este de condamnat cu tărie orice încercare de a înfățișa provinciile alipite în situații de năpăstuire și mai ales de a o face într’un ton jignitor. Sântem una în durere, sântem una în scăderile de cari ne plângem. Dacă sânt suferințe, ele sânt deopotrivă în toată România Mare. Solidarizarea cu felul cum au protestat d-nii Gh. Pop și Pan Haipa, putea lipsi, chiar și într’o atmosferă de tiranie a solidarității de partid. Dar ne place să reținem, din articolele așa de vii ale presei clujene, în special afirmarea dârză a sentimentelor naționale. ....Să nu ni se drămuiască nouă, ardelenilor, sentimentul național. Aderarea noastră la România una și nedespărțită este totală, absolută, vecinică. Când ardeleanul rndică un protest să nu i se răspundă cu o profanare a simțămintelor lui celor mai sfinte. El va lupta mereu pentru dreptate în cuprinsul hotarelor mărite ale țării, fără știrbi cu nimic tăria dreptății celei a mari care s’a săvârșit acum 17 ani. Dimpotrivă, luptând pentru dreptate, luptând mereu, consolidează patrimoniul sfânt la întocmirea căruia a adus și el credință, osteneală și omenie“. Citatul este din „Patria” Și ce frumos este când se vorbește așa. Ce frumos ar fi să se vorbească numai așa, nesocotindu-se meschinele calcule ale tacticei de partid și nedându-se nicio dată, chiar amărăciunilor îndreptățite, aspectele unor intenții cari nu pot exista. Ce frumos ar fi să nu știrbim niciodată, nici într un fel tăria dreptății celei mari. Am reprodus într’un număr trecut cuvintele semnate în numărul jubilar al „României aeriene“ de A. S. R. prințul Nicolae și articolul semnat de d. Caranfil ministrul aerului și al marinei. In acelaș număr d. general Samsonovici a semnat următorul interesant articol: „Toate forțele și resursele țării trebuesc valorificate și puse la contribuție neprecupețit, când este vorba de realizarea apărării naționale. Legea organizării națiunii și teritoriului pentru timp de războia, prevede o serie de măsuri prin care s’a urmărit a pregăti națiunea încă din timp de pace, astfel ca, în cazul unui conflict armat, să se creeze o Independență cât mai complectă față de străinătate, din punct de vedere al procurării diferitelor materiale de războiu. Dacă foarte multe nevoi în legătură cu apărarea națională pot fi împlinite cu ușurință — grație unor resuse pe care o țară bogată ca a noastră le oferă din plin — în ceeace privește procurarea anumitor materiale de războiu, lucrurile prezintă un aspect care trebue cercetat cu mare atenție. Fiindcă vorbim de aviație, vom spune că se impune să acordăm acestei arme o grije deosebită, din cauza importanței sale crescânde, din cauza materialului său foarte costisitor, greu de creiut și greu de întreținut. Ar fi banal, să se mai insiste azi asupra importanței aviației. Fiecare este convins de aceasta. Pentru țara noastră, cu așezarea sa geo-politică, organizarea unei puternice aviații civile (ușor transformabilă la război), formează unul din imperativele de prim ordin. Dar realizarea unei atari aviații, antrenează cheltueli enorme, pe care statul singur nu le-ar putea satisface. De aceea contribuția, județelor, comunelor, a inițiativei particulare, etc. trebue neapărat sa intervină cât mai mult, pentru perfectarea acestei opere de superior interes comun. Este îmbucurător a constata înțelegerea ce s’a acordat acestui problem: în adevăr, sumele înscrise — pentru prima oară în acest an — de județe, comune, particulari, etc. în folosul aviației civile, reprezintă de patru ori mai mult bugetul ordinar al ei. Suntem pe calea cea bună. înfăptuirile, de asemenea, sunt conforme resurselor bănești angajate. Aceste resurse însă — cu totul modeste încă — trebuesc neapărat înmulțite. Fiecare cetățean să fie convins. Că sacrificiile ce i se cer astăzi pentru aviație (civilă sau militară), vor fi răscumpărate mâine, printr’o mai bună pază a sa și a familiei sale, a neamului și teritoriului național. CRONICA AVIATICA Nici un sacrificiu nu este prea mare — Pentru a avia o aviație puternica — f A Pe drum bun Asistăm — în ultimul timp — la o intensă activitate de publicitate și la o avalanșe de comunicare și dispoziții, desfășurată de ministerele de muncă și de industrie. Motivul și scopul urmărit îl constitue protecțiunea muncitoresc național, elementului căruia se caută să i se dea îndrumarea utilă în diversele ramuri comerciale și industriale, asigurându-i-se posibilitatea de muncă și de promovare spre treptele superioare de ierarhie, azi inaccesibile din cauza invaziunei unui număr covârșitor de străini. Daca la unele întreprinderi importante de pură specialitate tehnică ce impunea cunoștinți și educație profesională deosebite se simțea nevoia de un specialist desăvârșit, faptul acesta nu putea justifica generalizarea precedentului și cazului aparte, ajungându-se astfel la trista situație de azi când posedăm în țară industrii ce utilizează numai străini Și dacă au fost excepții printre aceștia în ceea ce privește educația lor tehnică, universitățile și școlile noastre superioare au dat un număr suficient de oameni bine pregătiți practic și teoretic — capabili să satisfacă cu prisosință cerințele noastre industriale și economicofinanciare. Totuși, salarizarea lor la grad și pregătire egală este mult inferioară străinilor și chiar mi s’a adus la cunoștință cazuri uimitoare de salarizări ce ating sume fabuloase (până la 2 milioane lunar) deși acești abuziv favorizați nu pot să emită în plus decât calitatea de străin — fie ca nume, fie ca persoană — fapt, ce în orice altă țară care își cunoaște interesele sale naționale și își respectă obligațiile civice și sociale, constitue o piedică serioasă. Din păcate noi împingem ospitalitatea până la pagubă și inconștiență. Dar intențiunile sus-numitelor ministere,nu sunt nou-venite. Ele nu sunt decât repetarea acelor precise și destul de vechi texte ale unor legi de mult votate și puse în aplicare ,neexecutate încă fie din nepricepere, fie din necunoștința lor, fie chiar din cauze venale. Acesta e adevărul și am satisfacția că în urma unei viguroase campanii dusă în cadrul vederilor de conservatorism prosper și de pretențiune a românismului muncitor, prin coloanele „Epocei“, am reușit să trezesc spiritul de legalitate și respect al legilor la cei în drept. Comunicate ce nu spun nimic precis ne aduc la cunoștință că zilnic sunt respinși la viză 3-20 străini. Ce greu trebue să lucreze acea comisie pentru cercetarea străinilor dacă de-abia e în stare să examineze actele unui număr atât de mic de intruși în câmpul muncii românești! Când statisticele oficiale dau ca cifră aproximativ 90 la sută de străini în foarte multe întreprinderi, ne întrebăm pe drept cuvânt în câte secole va putea fi desăvârșită opera de control și de revizie a elementului muncitoresc din toată țara? Nu cred oare d-nii miniștri de resort că trebue să dea o dispoziție serioasă pentru accelerarea acestei operațiuni reclamată cu multă urgență de mari interese de stat? Dr. EMILIAN DEMETRESCU In plină pregătire La popas«] «Je sfârșit al unui an care se duce — ne îndreptăm încrezători odată cu privirile, gândurile noastre întregi spre cele ce așteptăm dela zilele noul care ne vin, și, ca întotdeauna așteptăm clipe și ceasuri mai bune cu nădejdea nestrămutată ca mame vă fi mai bine ca ole. S’au succedat în tot cursul anului 1936, probleme înalte care interesau nouile așezări ale statului nostru, așezări care se schimbă după natura vremurilor și a trebuințelor zilnice. O încordare continuă pentru depășirea greutăților și aflarea drumurilor sănătoase, face statul în zilele care se scurg ale unui an întreg, regăsindu-se în cursul istoriei în situațiuni care se repetă. Anul care se duce, a fost frământat de chestiuni hotărâtoare, venite atât din afară cât și din cadrul intern. Politicei din afară a trebuit să i se alăture una internă de cumpănită chibzuință in toate marile probleme desfășurate in cursul anului. An de grele încercări, a supus țara la pregătiri armate și la înarmarea conștiințelor pentru lupta pe care ne-o rezervă viitorul apropiat sau îndepărtat. Iată-ne pe pragul unui an care vine împovărat de greutăți având a trece pe drumurile cotite ale istoriei îndrepându-ne pe calea cea bună. Viața statului se va desfășura in cadrul chemărilor sale. Școala, cu pregătirea temeinică a tineretului pentru zilele de azi, agricultura și industria, bogățiile pe care se sprijină întreaga economie a noastră, se cer și în anul care vine așezate și îndreptate pe făgașul cel drept. Iar la toate acestea să se adaoge grija pentru deplina sănătate populației, șubrezită parcă de griji a și de boală, înțelegerea întreagă a situațiunii înapoiate în care ne găsim în materia asistenții medicale. Multe sunt piedicile pe care ni le ridică viitorul — ce este mai ușor însă, decât a recurge la ceea ce se cheamă prevedere, calitate dăruită omului — Și a preîntâmpina senini greutățile ce ne așteaptă, înțelegători ai clipelor de față așteptăm fără tresăriri anul care vine gata a răspunde cu puterile noastre la realizările pe care timpurile le cer. C. G. ROZOPOL ■ illich «»«IW <iar torți wó von Seekt BERLIN, 30. (Rador). — Noua armată germană a ținut să aducă un ultim și strălucit omagiu generalului von Seeckt, întemeetorulwehrului, ale cărui funeralii Reichss’au desfășurat astăzi. VON SEEKT Papa a petrecut o noapte agitată CETATEA VATICANULUI, 30 (Rador). — Papa a petrecut noapte agitată cu perioade de Inosomnie, datorate durerilor provocate de un abces la picior. CETATEA VATICANULUI, 30. (Rador). — Emoția pricinuită azi dimineață, de svonul că Papa ar fi petrecut o noapte deosebit de grea, a trecut repede. Această alarmă nejustificată a fost provocată de faptul că spre miezul nopții s-a aprins lumina în dormitorul Papei . De fapt, starea bolnavului continuă a fi staționară. Rana de la piciorul stâng se menține neschimba Problema desvoltării aviației civile în legătură cu apărarea națională, mai dă naștere, între altele la următoarele reflecțiuni: In timp de pace, o vastă activitate de ordin internațional revine aviației. Linii aeriene proprii străbat văzduhul altor țări, precum aviația civilă a altor puteri străine deservește și teritoriul nostru. Aceste linii aeriene, odată organizate, nu-și pot schimba așa de ușor traseul. Capitalurile considerabile învestite în instalațiunile terestre (cu mult mai costisitoare decât materialul volant), se opun la modificarea traseului unei linii aeriene. Din cauză că o astfel de schimbare reclamă foarte mari sacrificii bălă, deși durerile nu mai sunt atât de violente. In cercurile Vaticanului se speră că evoluția favorabilă a nevritei de care suferă Papa îi va da posibilitatea să se odihnească. O UȘOARĂ AMELIORARE CETATEA VATICANULUI, 30. (Rador). — Profesorul dr. Aminte Milani a făcut azi dimineață la ora 6 și 30 , vizita Papei, rămânând în apartamentele înaltului Pontif până la ora 8 și 30. Medicul a constatat o ușoară ameliorare în starea bolnavului. Durerile pricinuite de nefrită s-au potolit în parte și circulația sângelui în piciorul bolnav este ceva mai normală. S’a afirmat greșit de unele ziare că Papa ar suferi de diabet. De fapt suferința Papei provine dintr’o rană varicoasă la picior. In afara nevritei nu s’a produs nici o altă complicație. Neliniștea cercurilor din jurul Vaticanului și a medicului provine din slăbiciunea și iregularitatea inimii Papei. nești, toate statele se întrec azi să acapareze dela început cele mai bune linii aeriene și nodurile importante ale acestor linii. Țara noastră beneficiază de marele avantaj de a se găsi plasată geograficește în calea celor mai multe și mai importante linii aeriene internaționale. Să profităm de aceasta. Este însă cazul a pune aoi, o chestiune de demnitate națională și de siguranță națională. In adevăr, nu este de admis ca străinii să poată trece pe deasupra teritoriului nostru, fără ca noi să putem beneficia de același tratament față de ei. De aceea, organele noastre de resort, chemate să încheie astfel de convențiuni internaționale, nu trebue sub nici un motiv să renunțe la acest legitim deziderat. Lipsa de reciprocitate cu un stat vecin nouă.— rezultat al unei convențiuni de dată recentă — trebue neapărat remediată. In legătură cu canalizarea marilor linii aeriene internaționale pe deasupra teritoriului nostru, este interesant de relevat avantajele pe care această captare le realizează pentru țara noastră. Contribuția financiară străină (extraordinar de mare) la crearea infrastructurei necesară acestor linii aeriene internaționale (aeroporturi, terenuri de ajutor, de escală, balizări, transmisiuni diferite, hangare, ateliere, etc.), oferă marele avantaj de a beneficia în caz de război, de aceste instalațiuni, numai noi și aliații noștri. Insă la ce ar putea, servi in caz de războiu, această infrastructură, fără un bogat parc de avioane proprii, fără mecanici cu practică, fără piloți români continuu antrenați, etc.? Desigur, ar fi o mare lipsă, cu urmări dezastruoase. De aceea, desvotarea unei cât mai bogate rețele aeriene românești, formează o necesitate necontestată în legătură cu apărarea națională. Utilizarea — prin completare sau transformare — a avioanelor civile în avioane destinate operațiunilor militare, precum și realizarea unei infrastructuri astfel plasată pe teren ca să servească apărarea țării, sunt argumente puternice care pledează pentru desvoltarea aviației civile. Această desvoltare — pe care o dorim cât mai complectă și mai grabnic realizată — mai oferă avantajul că industria aviatică va progresa grație comenzilor ce i s-ar da de către aviația civilă, deoarece această industrie nu poate trăi numai din comenzile date de aviația militară. D. Hitler, membrii guvernului, reprezentanții partidului național-socialist și toți principalii șefi ai armatei au luat parte la trista ceremonie. Au participat deasemeni și fostul rege Ferdinand al Bulgariei, mareșalul von Mackensen și atașații militari străini din Berlin. Fuehrerul cancelar a depus o coroană pe mormântul generalului von Seeckt, aducând un ultim salut acestuia. Apoi generalul von Blomberg, ministrul de Războiu, a rostit o scurtă cuvântare, în cursul căreia a spus că numele generalului von Seckt nu va putea fi niciodată șters din istoria armatei germane. La baza desvoltării aviației trebue să stea o întinsă și bine organizată propagandă. Grație unei astfel de propagande, cele mai multe state și-au putut făuri o aviație civilă de primă ordin. Datorită desvoltării aviației civile, aviația lor militară — iar prin aceasta și apărarea lor națională — a făcut progrese uriașe. Aviația civilă a Rusiei Sovietice a sporit numărul de kilometri parcurși în anul 1934, de la 9.000 000 la 19.000.000, deci un spor de 10 000.000 km, într-un singur an. Iar, dela aproximativ 12.000 pasageri transportați în cursul anului 1930, a sărit in 1935, la peste 111.000 oameni. Astăzi, cu siguranță, aceste cifre sunt cu mult depășite. In Germania — obligată prin tratatele de pace să nu aibă aviație militară r- aviația civilă a permis sa treacă repede și masiv ia* realizări extraordinare, în materie de aviație de războiu. Ar fi de reamintit că în 1931, un aparat german prezentat la noi ca avion comercial, avea deja amena- General de divizie N. Samsonovici Șeful Marelui Stat Major General al Armatei Continuare în pag. ll-a . D. General SAMSONOVICI I