Epoca, aprilie 1937 (nr. 2446-2469)

1937-04-01 / nr. 2446

So, 2446 sa3 lei Începând de mâine 1 Aprilie 2 lei RELAGȚIA ȘI «D1NUSTRAIN 8VCUBEȘXI, PASAGIU], SOMÁK (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI RECLAME și IISEIfil 8» primesc la «ditația ziarului și la titla «gs&uiils de publicitate Telefont 3.82-11 Ziar al partidului coassivafen - Fondat în anul 188# de MICOLAE FILIPESCU m Singurul caz••• lîî câteva sate basarabene au fost crunt sancționați niște hoți de păsări și obiecte casnice. De când e tinerea de minte sătenii reacționau în felul acesta, hoții prinși erau snopiți în bătăi. Nu se mergea însă la linșare. In fata omului căzut în nesimțire, se ridica, mai puternică decât necazul, mila Acum se merge până la ucidere. Cazurile relatate sânt din Basarabia și amănuntul este de reținut, căci dacă fondul sufletesc al țăranilor basarabeni nu se deosebește de cel al țăranilor de pe celelalte plaiuri românești, obiceiurile au fost influențate de vecinii de la răsărit. E un fel special de a fi cruzi, un fel special de a se răzbuna. Fără îndoială linșarea este sancționare barbară și inadmisibilă. Nimeni n’are dreptul să se institue judecător, alături de justiția țării. Nici individual, nici colectiv nu ne putem transforma în judecători ai propriilor noastre cauze. Și nu ne putem transforma nici în justițiari, chiar în fața celor mai primejdioși delicvenți. Și totuși... Iată, profesori universitari au legitimat în fața instanțelor judecătorești dreptul de corecție aplicat de studenți în sânul asociațiilor studențești. Nu s’a căutat numai explicarea unui fapt, nu s’a vorbit numai despre indignarea provocată de o acțiune care era considerată lipsită de loialitate și profanatoare, ci s’a decretat dreptul de sancționare. Pentru mai multă convingere au fost aduse și pilde de aiurea, de acum, ori din alte veacuri, studențești ori din viața altor comunități. Și atunci ce să mai spunem despre țăranii basarabeni, justițiari ai hoților din satele lor, fără să mai aștepte verdictul justiției? Este lipsă de indignare numai în fața unui singur fel de delicvenți: cei cari fură din averea statului. Pe aceștia nu-i ia nimeni de guler. Nimeni nu le cere socoteală și adesea isbutesc să se strecoare printre articolele codului penal. Adesea, abia scăpați de rigorile legii îi vedem transformați în moralizatori. Vorbesc în numele probității ultragiate, ori în numele naționalismului nesocotit! Ah, cum am vrea să-i vedem pe aceștia în mâinile justițiarilor din satele basarabene... E singurul caz când, poate, n’am condamna tendința unei justiții aparte, alături de justiția țării... Vizita președintelui Beneș la Belgrad BELGRAD, 30. (Rador). — Ziarul „Pravda” anunță că d. Beneș, președintele republicei cehoslovace, succesorul marelui om de stat Masaryk și mare prieten al Iugoslaviei, va sosi la 5 Aprilie la Belgrad. Se fac mari pregătiri pentru ca primirea șefului statului amic și aliat să ie bucure de o strălucire excepțională. Președintele Beneș va asista in special la o mare revistă militară. D. BENEȘ De ce a ajuns peștele aliment de mare lux a trecut ziua tradițională, a peștelui, dar protestele ridicate în acea zi mai stărite. Domnii de la Parid trebuie să fie foarte mirați. Nu sunt prea obișnuiți cu insistențele ziarelor, totdeauna grăbite, totdeauna asediate de prea multe lucruri noui pentru a nu le uita niteluș pe cele mai vechi. Vor fi siliți insă de-acum să se deprindă cu zgomotul acesta mai susținut in jurul peștelui aliment de lux în țara bălților bogate. Peștele, cel puțin speciile mai comune, trebue să fie la îndemână tuturor pungilor. Nu se poate? Ba se poate. Spicuim, din „Neamul românesc" de aseară una din pricinile scumpete de azi: „Se zice că domnii cari conduc Paridul se umflă in pene, în toate rapoartele și statisticile pe cari le întocmesc că, grație autonomiei, au reușit să... valorifice peștele. Și fiindcă trăim in epoca „valorificărilor privesc de sus pe cei cari se trudesc zadarnic să obțină rezultate similare la celelalte ramuri de producțiune ale țării: cerealele, fructele etc... Vânzând scump, vindem puțin și realizăm câștiguri mari, cruțând in acelt4 timp și peștele — aceasta e deviza P.A.R.I.D.-ului. Iar pentru ca să nu cuteze cineva într'o zi să i-o schimbe cu aceea care a adus comerțul la progres: „a vinde ieftin este a vinde mult și a câștiga mult“. PA.R.I.D.-ul are grija să lanseze din când în când sperietoarea: „se împuținează peștele“ sau „dispare peștele“. In ce privește crapul a și reușit. S-a oprit pescuitul de la Ianuarie pe șase luni și se zice că se va prelungi termenul pe încă șase. Dar se mai ■zice că aceasta ar depinde și de altceva: de epuizarea marilor stocuri de crap — așa numit „artificial“ — adică crescut in bazinuri de către crescătorii de la Salonta Mare, cari, investind capitaluri uriașe in aceste crescătorii, erau concurați de crapul de Dunăre și de acela din bălțile Statului. Ne gândim ce s'ar fi întâmplat dacă acestor crescători le-ar fi fost posibil să crească și celelalte spețe de pește în bazinurile lor...“ Iată, așadar, una dintre fețele veșnic insolubilei probleme a ostenirii peștelui, cel puțin în ce privește varietatea crap: crescătoriile de la Salonta Mare. Ce au de răspuns domnii de la Parid? Produsele crescătoriei artificiale adăugate celor ale bălților, mărind cantitatea de crap în vânzare, ar trebui sa ducă la ostenirea peștelui. Rezultatele sunt tocmai contrare. Domnii , de la Parid nu vor răspunde. S-au deprins să tacă și să nu facă. Dar carapacea autonomiei poate fi intelus găurită dacă măcar domnii miniștri ai agriculturii ar binevoi să observe că problema peștelui merită un pic de atenție. MIȘCARE IN DIPLOMAȚIA SOVIETICĂ PARIS, 31 (Rador). — „Petit Parisien" crede că Boris Stein, ambasadorul Sovietelor la Roma, va fi numit succesor al ambasadorului sovietic la Paris, Potemkin, care a fost numit comisar adjunct al afacerilor străine. Același ziar crede că Potemkin va înlocui pe d. Litvinov la Geneva, de câteori acesta nu va putea pleca din Moscova. BURGOS, 31 (Rador). Agenția Havas transmite: Postul de radio Burgos anunță că în sectorul Guadalajara guvernamentalii au deslănțuit un nou atac, al 22-lea în 15 zile. Atacul s’a terminat printr’o nouă înfrângere a guvernamentalilor. Duelul de artilerie a reînceput în sectoarele Jarama și Guadalajara. Alexandru Constantinescu-inculet Autonomia barourilor Alexandru Constantinescu a fost, incontestabil, manevrierul cel mai dibaciu al partidului liberal. Cunoștea admirabil oamenii și știa să se folosească de calitățile, ca și de cusururile lor. Nu cunoștea numai pe prietenii săi politici, dar și pe adversarii săi, cu care avea in cele mai multe cazuri foarte bune relații personale. Un om, astăzi, în partidul liberal, râvnește să joace rolul lui Alexandru Constantinescu. Acesta este d inculos. O clasă îi desparte însă. Șeful de stat major al lui Ionel Brătianu era extrem de fin, de o finețe spirituală, pe care nimeni nu o putea bănui, privind corpolența sa. D. Inculeț este numai șiret. Tactica lui Alexandru Constantimescu a servit numai câteodată țara, întotdeauna însă partidul său. Șiretlicurile d-lui Insuleț sunt cusute cu o-afa atât de albă, încât nici partidul liberal nu profită de ele; în cele mai multe cazuri îi strică. Așa, de pildă, mă întreb ce folos poate avea pentru guvern ultimul interview al vicepreședintelui consiliului? Iși închipue oare d-sa că sunt oameni destul de naivi în România, ca să creadă că partidul liberal ar putea sa prezideze viitoarele alegeri? Când Alexandru Constantinescu avea interes ca anumite svonuri să se infiltreze in public, nu el le punea în circulație. Iar înainte de a le da drumul, prin oamenii săi de încredere, era la o atmosferă favorabilă, așa incât lumea să poată crede. Ce a făcut d. Inculeț? A decretat alegeri județene și comunale, cari au dovedit că în regiunile unde partidul liberal stă mai bine, nu poate dobândi 30% din voturi. Nici la Brăila, nici la Ialomița, guvernul n’a obținut mai mult de 28% din sufragiile exprimate. Cum să atingă deci cota de 40% in alegeri generale, iar a doua zi după strălucitul rezultat, d. Inculeț declară că este posibil ca partidul liberal să prezideze viitoarele alegeri . Singurul efect al interviewului nu poate fi decât acel de a consolida situația oamenilor politică, cari afirmă că mergem spre aventură. Poate că d. Inculeț a urmărit scopul de a întări poziția d-lui Meniu în partidul național-țărănesc, în ajunul congresului! S’ar mai putea ca d-sa să găsească amorțeala opoziției, monotonă! Pe Alexandru Constantinescu puteai să-l urmezi în exercițiile sale tactice. Pe d. Inculeț, nu. Citim zicea Venizelos. Concep blocusul impus altora; nu înțeleg însă becusul organizat de mine împotriva «nea. Se pare că așa face d. iW.Mieț. (GRIGORE FILIPESCU Din cercurile oficiale s'a lansat zvonul, nedesmințit de altfel până azi, că primul-ministru, primind de la numeroși parlamentari informații cu privire la situația anormală, creiată în unele baronii din țară, intenționează să vină cu un decretlege, care să modifice situația actuală. Primul-ministru fusese sesizat de către parlamentari că unele consilii de disciplină refuză să primească înscrierea minoritarilor, iar altele au șters pur și simplu din listele de avocați anumite elemente, respingând apelurile lor sau amânanduse mereu judecarea Decretul-lege, preconizat de d. Tăttărescu și care urmează a fi realizat până cel mai târziu la 15 Aprilie, va stabili că înscrierile în barou se vor face de către o comisie de trei membri ai consiliului de disciplină. Avocatul care se va socoti nedreptățit va avea dreptul să se adreseze Curții de apel din localitatea respectivă! In chipul acesta se revine la legea în ființă până în 1923, luânduse judecarea apelurilor din mâna consiliilor barourilor. In consecință avocații nemulțumiți se vor putea servi de două instanțe în justiție la judecarea cazurilor lor și anume: Curtea de apel și Curtea de casație. Noua lege va suprima comisia specială a baroului (comisia de apel) și judecarea ca instanță în recurs în fața Uniunii avocaților. Repetăm încă odată, ne aflăm în fața unui zvon, care până în prezent n’a fost dezmințit în mod oficial. Dacă însă cele anunțate se vor adeveri și proectul de lege va deveni o realitate, apoi înseamnă că autonomia sa, creată prin legile ersimplă „bășică de săpun“. Cel mai select corp intelectual, corpul avocaților e pe cale să piardă autonomia sa, create prin legile organice, ce au fost obținute cu atâta trudă și energie de așii barourilor românești. Se știe că substratul frământărilor din diferite barouri stă in tendință unora de a nesocoti legea organică. Uniunea avocaților pe calea unei circulari a cerut tuturor barourilor ca să se pronunțe asupra dezideratului formulat de „Uniunea avocaților creștini“ în privința întroducerei lui „numerus clausus" in barouri. Barourile la rândul lor au convocat adunările generale extraordinare pentru ca ele să se pronunțe sub formă de aviz asupra problemei de mai sus precum și asupra modului de aplicare a principiului etnicizării barourilor. Din cele 79 de barouri o parte s’a pronunțat pentru „numerus clausus“, o altă parte a respins această formulă. Unele barouri au respins de plano orice discuție asupra chestiunii. Astfel astăzi corpul, omogen și solidar de altă dată, al avocaților, este împărțit în mai multe tabere, iar barourile s’au împărțit și ele pe aceiași chestie. In această situație când solidaritatea între barouri a dispărut, iar avocații se exclud unii pe alții, va profita cel al treilea, adică politicianismul. Guvernul cunoaște situația în barouri și e sigur că decretul său nu găsi o împotrivire dârză și solidară. MIHAIL A. MEREACRI Pe vechile noastre drumuri ■ inHEi in tBfm- - 2 lei și unei noutăți începând de mâine Joi 1 Aprilie EPOCA își reduce prețul la 2 LEI. Nu e nici o păcăleală! Vom avea de învins noui greutăți, dar in vâltoarea luptei sântem, în elementul nostru. Și până azi au fost de înlăturat destule piedici, pe cari se știe orcine cunoaște mai de aproape amănuntele vieții unui ziar zilnic în vremea noastră, dar pe cari le știm mai ales noi, cei totdeauna categoric depărtați de orice demagogie și de orice fel de speculă a senzaționalului. Vom rămâne și mai departe pe linia noastră. Vom rămâne la deprinderea de a ne spune cinstit părerile, în orice chestie, fară ezitare, fără așteptări prudente pentru a vedea mai întâi din ce parte bate vântul. Nu ne vom depărta de curajul de a spune adevărul, oricât am ști că lovim astfel interese coalizate și îndreptăm împotrivă nefurioase furtuni. Minciuna politică de toate nuanțele, minciuna simplă, minciuna meșteșugit înflorită, ori cea învăluită în tricolor, vor întâlni de-opotrivă iredutabila noastră dușmănie. Așa am trăit, așa vom trăi, ori vom muri. Reducându-ne prețul la doi lei, nădăjduim o mai largă răspândire a adevărului spus fără ocoliri. Viața este grea și diferența de un leu cântărește pentru buzunarele celor mai mulți. Nu ne vom lăsa seduși nici die acum înainte de tentațiile senzaționalului. Vom spori însă rubricele literare și cronicile de toate felurile și vom avea o mai bogată informație politică obiectivă și riguros controlata. Iar jefuitorii banului public, profitorii politici îndrăzneți până la confundarea avutului public cu propriul lor avut,— ne vor găsi mai atenți la postul nostru de veghe. Epoca se va înfățișa, deci, incită și îmbogățită și va putea fi găsită pretutindeni cu 2 LEI. Acordul italo-iugoslav ROMA, 30. (Ager). — Conversațiile pe care cancelarul Schuschnigg le va avea cu d. Mussolini vor fi foarte delicate, mai ales din cauza atitudinei Italiei, față de problema restaurării Habsburgilor. Problema aceasta a fost evocată la Belgrad în convorbirile dintre contele Ciano și d. Stoiadinovici și —■ după cum afirmă ziarul „Il Telegrafo” — contele Ciano ar fi declarat că punctul de vedere al Romei in această privința este identic cu al Belgradului. Această atitudine a Italiei în chestiunea restaurării Habsburgilor, altitudine manifestată înainte de vizita contelui Ciano la Belgrad, nemulțumește profund pe austriac. Ei au dat curs liber nemulțumirii lor acum zece zile, cu ocazia matchului de foot-bal Italia-Austria, disputat la Viena. Cum se va aplana acest diferend, nu se știe până în prezent. important consiliu de miniștri la Paris PARIS, 30 (Răișor). ~~ Mâine se va ține la Elysée prima ședință a consiliului de miniștri, după sărbătorile Paștelui. In această ședință, consiliul se va ocupa probabil de problema controlului frontierelor spaniole, de noua politică a Belgiei, în urma conversațiilor de la Londra, dintre Regele Leopold și d. Eden, de incidentele de la Clichy și repercusiunile lor asupra reformei cadrelor poliției, ca și de situația creiată prin încheierea pactului italo-iugoslav. D. Yvon Delbos, ministrul afacerilor străine, se pare că va face o amplă expunere asupra situației internaționale. In ce privește chestiunea neutralității Belgiei, se știe că Belgia a cerut garantarea independenței sale, continuând însă să se reînarmeze pentru a putea face față unei eventuale agresiuni. Totuși, in politica internă a Belgiei, problema dominantă este lupta dintre d-nii Van Zeeland și Degrelle, dela 11 Aprilie. E posibil ca mai înainte, Franța și Anglia, consultate, să facă declarații comune în această privință. B.LEON BLUM In ce privește situația din Spania, precum și controlul neintervenției, se speră că destinderea provocată prin promisiunea dată de guvernul italian, de a împiedeca plecările de voluntari italieni spre Spania, va continua, permițând astfel un control cât mai complect dealungul coastelor spaniole, fără teama unor eventuale incidente diplomatice. Cinematograful, această creație hibridă a teatrului, a câștigat un rol însemnat în gustul artistic al publicului. Nu se poate contesta imporanța cinematografului, elasându-l ca un divertisment potrivit gustului celor mulți și astfel justificându-i răspândirea! Și apoi nici publicului, nu i se poate reproșa nepăsarea pentru teatru. Aceasta e o problemă ca multe altele, care-și are determinantele ei lesne de bănuit — căci deocamdată nimic nu poate fi rezolvat. Cinematograful e un fel de comunism in artă, datorită accesibilității lui și putinței de a se răspândi. Un film poate fi văzut în acelaș timp, în nenumărate puncte ale pământului, în aceeași înfățișare, acelaș joc, aceiași actori. In al doilea rând, filmul prezintă, posibilități de realizare, mult mai infinite decât teatrul propriu zis, viața e redată în plin, cu tot complexul ei, iar spațiul nu mai prezintă o piedică, fiind cel natural. Datorită acestor avantagii, sumar și insuficient expuse, filmele și interpreții lor devin internaționali.’ Artiștii care se impun prin jocul lor iși creiază simpatii și-i curios cum aceste simpatii sunt de cele mai multe ori sugerate. Se creiază astfel „stelele” ecranului, menținute temporar pe firmamentul jos al unui gust lipsit de stabilitate. Dacă publicul nu-și creiază decât rareori vedetele, el e acela care se prăbușește printr’o inconștientă nepăsare. Legile după care se conduce acest critic imens și amorf, sunt nestatornice dacă nu inexistente deoarece critică propriu zis, nu există, ci afecțiune; și cu tot ce e sentimental, era fatal ca durata acestor creații să fie efemeră. Ca o dovadă a pauperismului de judecată e părerea pe care o are publicul despre viața și fericirea vedetelor. In închipuirea lui, vedetele duc o viață de basm. Când indiscreția vreunui reporter desvăluie viața acestor presupuși fericiți, în realitatea ei, nu fac nici decum un serviciu publicului, fiindcă el preferă adevărului fantezia, întotdeauna, pe oamenii ce i-am cunoscut numai prin faptele lor ne place să-i credem cu totul deosebiți de ceilalți, atribuindu-le o viață lipsită de pământeștile nimicuri, luându-ne astfel dreptul de a fi și puțin... oameni. Există o mulțime de asociații ale ahtiaților de cinematografe (de multe ori există ceva suspect în ele, un fel de punere la cale) care amintesc de culturile păgâne. Aceste asociații bastarde trăesc in nimbul unei glorii efemere, dar există. Artiștii de cinematograf s’au perindat prin fața majestății sale gustului public care s-a hotărît, de cele mai multe ori cu ingratitudine, soarta. Mulți, din cei adorați altădată, mai trăesc în cihlimbarul amintirii de unde-i mai desgroapă rareori pâlpâirea unei lumânări de compătimire. Trecând la viața lor de ■oameni, acești presupuși fericiți închid în ei amărăciuni pe care dragostea de artă nu le poate înăbuși, revolte ale demnității călcate nesótite, idealuri mortificate. Fericirea lor nu există, deplină, decât în imaginația noastră. Mărturisirile uinei „stele”, care-și va fi având încă adorații ei, revarsă multă amărăciune și regret. Intr’atât mi-a fost de imposibil să văd, chiar în cei opt ani de viață pe care uni-i fixasem pentru făurirea unei existențe pe plac, că preferam să duc o viață cu totul contrarie celei ce o doream”, declară Jean Harlow unui ziar francez. Și mai departe: „In locul unei căsuțe de munte, voi avea o frumoasă vilă la Beverley Hills; în loc de a duce o viață liniștită la țară, voi organiza petreceri; în loc de a fi cât mai simplă cu putință, mă voi strădui de a fi cât mai complicată?” Iată care e ultima dorință a unei artiste ce a cunoscut gloria cinematografului: „Ceia ce doresc eu, și din fericire cred că reflectez vorbind astfel dorința atâtor artiști, e o viață liniștită, retrasă, departe de zgomotele studioului și fără ca cinvea să vină să-ți ceară într’una un contract fără interes. Mi-am găsit de pe acum cuibul, nu departe de Santa Monica- Voi trăi acolo liniștită, căci vreau sa regăsesc natura pierdută”. O mărturisire ca un regret și un reproș făcut vieții. Poate că e cel din urmă vis al oamenilor obosiți de un miraj, acest cuib de liniște. ’ U. NOTE Sfenele cinematografului fii scmpe in rapnnerea mea ae munca si miirca mea ic Maire. Nicalae rapes» Ancheta dezordinelor de la CI PARTS. 31 (Radio). Azi dimineață la orele 10 a avut loc la palatul Elysée un important consiliu de miniștri sub prezidenția d-lui Lebrun. In cursul deliberărilor a luat cuvântul d. Max Dormoy, ministrul de interne care a arătat Consiliului concluziile la care a ajuns inspectorul general Imbert în turna anchetei dezordinelor din Clichy. De asemenea d. Dormoy a înaintat Consiliului planul de reorganizare a poliției franceze. Germania nu se va arunca într’o aventură — Declarațiile d-lui Camîl Krofta — PARIS, 3«. (Rador). — D. Camildință începe să se mani« Krofta, ministrul de Afaceri Străjeste și în Ungaria*4» vie al Cehoslovaciei, a acordat un interview ziarului ,Le Soir ’. D. Krofta a declarat intre altele: „Evenimentele care agită Europa sunt grave și chiar îngrijorătoare. Totuși, țara noastră, veghind la securitatea sa, nu este neliniștită. Voim pacea și cred cu tărie că o vom avea”. Ministrul de afaceri străine al Cehoslovaciei recunoaște că raporturile germano-cehoslovace au fost destul de încordate în cursul ultimelor luni însă afirmă că s’a putut ajunge la o destindere. „Sunt convins, a spus d. Krofta, că Germania nu se gândește să ne atace. Ea știe mai bine decât oricine că o acțiune împotriva noastră ar fi semnalul războiului european. Nu este o taină pentru nimeni că Reichul nu este în măsură să suporte un război îndelungat împotriva întregei Europe. „Franța a putut îngădui unele lucruri atunci când a fost vorba de Abisinia și chiar de Spania. Aceste tari nu erau aliatele sale. Nu acelaș lucru este însă și cu țara noastră, iar Marea Britanie? Ați citit recentele declarații ale d-lui Eden în Camera Comunelor. Uniunea Sovietelor? Mica înțelegere? și chiar Polonia și Belgia? Conducătorii Germaniei sunt prea prudenți spre a se arunca într’o astfel de aventură, în clipa când țara lor este aproape cu totul izolată”. MICA ÎNȚELEGERE este O NECESITATE întrebat în ce privește Mica înțelegere, d. Krofta a declarat categoric : „Niciodată n’a existat o slăbire a amiciției noastre și a strânsei comunități de interese care ne leagă. Mica înțelegere este o ncesitate pentru toți membrii săi. „lată ca pildă recentul acord încheiat între Iugoslavia și Italia. N’am fost de loc puși prin el în fața unui fapt împlinit. Dimpotrivă am fost ținuți în curent în mod foarte real cu mersul negocierilor» ca și România, țara noastră este încântată de rezultatul obținut, in realitate, colaborarea țărilor dunărene, departe de a se slăbi, tinde actualmente să se lărgească. Austria, cu care raporturile noastre au fost de mulți ani excelente, văzându-se amenințata prin situația creiată de evenimentele din ultimul timp, își întoarce privirile spre vecinii săi» Aceiași tenin concluzie, d. Krofta a spus: „Credeți-mă. Date fiind faptele pe care le-am înfățișat și energica diplomație pe care începem a o vedea renăscând la Paris și Londra, amicii păcii nu au nici un motiv de a desnădăjdui“» D. KROFTA Guvernul din Valencia și Liga Națiunilor LONDRA, 31 (Rador). In legătura cu svonul că guvernul din Valencia are de gând să retragă cererea de a se convoca o sesiune a consiliului Societății Națiunilor, Agenția Havas află din cercurile spaniole guvernamentale din Londra, că secretariatului general al instituției de la Geneva, nu i s-a trimis decât o notă prin care se semnala prezența în Spania a unor „unități italiene” cu material de război. Intervenția guvernului din Valencia a trezit puțin entuziasm la Londra, fapt care nu a încurajat guvernul Caballero să-și mențină cererea. De altfel, — se precizează în aceleași cercuri — guvernul din Valencia se bizui mai mult pe opinia publică europeană decât pe Societatea Națiunilor, pentru a împiedica „trimiterea unor numeroase contingente străine în Spania”.