Epoca, iunie 1937 (nr. 2492-2515)
1937-06-01 / nr. 2492
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la administrația ziarului ți la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FLUPESCU Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Tie scumpă țară, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu Ce a vizat d. Neguri in Cehoslovacia a întors din Cehoslovacia, unde a reprezentat cooperația noastră la expoziția internațională agricolă de la Praga, d. Negură s’a oprit la Vaslui și a făcut prietenilor săi politici o scurtă expunere asupra vieții agricole și cooperatiste cehoslovace. Sânt de reținut unele observații și constatări ale d-lui Negură. In primul rând d-sa a subliniat faptul că deși cooperația cehoslovacă este creația partidelor politice, ea a isbutit să se menție de asupra partidelor, evitând lupte cari i-ar fi fost dăunătoare. Nu,știm dacă făcând aceste constatări d. Negură s’a gândit și la 1 ’ cooperația noastră. Dacă d-sa a voit ,să arate astfel, că la noi lucrurile [UNK] nu se petrec chiar tocmai așa, se află pe linia adevărului, și chiar dacă partidul liberal n’are motive să n fie încântat de aceste apropieri și comparații, simpla lor formulare lasă nădejdea că s’ar putea încerca .• excluderea politicii din cooperație Revoluția nu este ușoară, căci cooperația nu poate evada, ea singură, dintr’o atmosferă generală de domnie a politicului. Dar dorințele sincere pot face minuni, și cine știe, n’ar fi exclus ca dușul cooperatist cehoslovac care a răcorit fruntea d-lui Negură câteva zile, să determine unele începuturi mai serioase de despoliticianizare a cooperației românești. D. Negură a mai făcut apoi și linele constatări de ordin politic, și dacă n’am ști că d-sa este unul dintre cei mai disciplinați și mai devotați membri ai partidului liberal, am fi tentați să credem că d-sa a intenționat o ușoară ironizare a partidului liberal și a guvernului Tătărescu. D. Negură n’a avut însă decât gândul de a spune fără ocoliri ce a văzut: nu ■ 11-1---1.1.1 _ . ——— — „In Cehoslovacia domnește o democrație reală, sprijinită pe libertatea totală a individului. Acesta este însă un om de ordine, sobru și muncitor. Cetățeanul cehoslovac este conștient de libertatea de care dispune ca să se manifeste politic, dar el este un naționalist realmente constructiv. Acolo partidele politice sunt toate de stânga sau de centru, dreapta fiind complect inexistentă. Dar pănă și stânga comunistă este naționalistă. Membrii acestui partid in manfestările lor, alături de steagul roșu, îngăduit de autorități, arborează și drapelul tricolor al statului cehoslovac, deși ar fi fost liberi să nu o facă". Adu -iturile ironiei aceste constatări ale unui membru al guvernului Tătărescu ? . ■ Cântarea libertăților individuale la sfârșitul unui regim, , care s-a născut și moare având cenzura la căpătâi ? Dar üri că d. Negură s-a grăbit să adaoge : In Cehoslovacia fiecare cetățean este conștient de libertatea de care dispune. Pe când la noi..." ‘ D. Negură știe să facă distincțiile de climat politic necesare. Oricum însă, trecându-se prin față ochilor și libertățile cehoslovace, și atmosfera creatoare pe care partidele politice de acolo nu au izbutit s-o violeze, și naționalizarea agriculturii, despre care a vorbit la sfârșitul expunerii sale vasluene, d. Negură ne învălue in adierile meancoliei. De ce a fost posibil atât de mult în Cehoslovacia, și la noi nu ? Parcă macar într'o măsură ar trebui să răspundă acestei întrebări și conducătorii partidelor noastre politice, inclusiv d. Negură. Ori Azi se deschide conferința dezarmării Se așteaptă participarea Italiei și Germaniei Agenția GENEVA, 30. (Rador), Havas transmite: Conferința de dezarmare, amânată de două ori, se va întruni mâine. In cercurile geneveze nu se nădăjduiește că s-ar putea obține rezultate importante. Comitetul executiv al conferinței Intenționează să amâne lucrările pentru la toamnă și să invite între timp Germania și Italia, ca până atunci să-și desemneze și ele delegați în această conferință. In sesiunea care se deschide mâine se va căuta să se scoată în relief continuitatea operei întreprinse în 1932 și continuată până în Octombrie 1934, când Germania a părăsit Societatea Națiunilor. Guvernele membre ale biroului socotesc că ar mai fi poate cu putință să se pună în aplicare o parte din convențiile examinate odinioară, cum este de exemplu aceia privitoare la publicitatea cheltuelilor militare ale statelor. Aplicarea acestor convenți ar însemna un progres serios pentru problema dezarmării. Guvernul britanic crede însă că lucrările conferinței nu ar putea fi reluate în mod util în absența Germaniei și Italiei. In urma cererii făcută de guvernul din Londra, unele guverne, și în special cele ale țărilor nordice, au renunțat de a sesiza biroul cu propuneri concrete, atât în ce privește publicitatea bugetelor militare, cât și în legătură cu controlul fabricării private a armelor. In consecință, conferința desarmări urmează să-și reia lucrările la toamnă. Această reluare este insă condiționată de unele considerente de politică generală europeană. Pentru sesiunea care se deschide mâine, delegația franceză în frunte cu d. Paul Boncomp a și sosit azi la Geneva. In ședința de mitune se va proceda la desemnarea unui alt raportor al conferinței de dezavnare, în locul d-lui Beneš care, fiind ales președinte al republicii cehoslovace, și-a dat demisia din acest post. Ședințele vor fi prezidate de d. Politis, delegatul Greciei, care este vicepreședinte al confederației, întrucât Henderson, fostul președinte, a încetat din viață. Succesiunea lui Henderson rămâne deschisă. Contele Baldwin va vizita Doisnioanele LONDRA, 30 (Rador). Redactorul diplomatic al ziarului „Sunday Referee” anunță că primii miniștri ai dominionaulilor reuniți actualmente la conferința imperială de la Londra au propus ca contele Baldwin, reprezentând pe Regele George, să facă in curând o lungă călătorie în toate dominionurile și coloniile britanice. Concluzii electorale înregistrând rezultatele alegerilor comunale și județene, pe măsură ce s’au produs, am subliniat diverse izbânzi locale si am tras concluziile obiective cari se puteau desprinde din totalizarea rezultatelor. Duelul dreapta - stânga fiind din ce in ce mai violent, polemicile cari s’au desfășurat între timp au depășit și ele violența obișnuită a disputelor noastre politice, ajungându-se până la spectacolul de tristețe al insultelor personale. Desigur, se va continua pe acelaș ton, fără să se observe nici acum, cum nu s’a observat nici până azi că situația internațională seamănă grozav cu un butoi de pulbere care în orice clipă poate sări în aer. Caracterul de dușmănie ireductibilă al luptelor noastre politice nu este socotit primejdios, ca și cum ne-am afla în mijlocul unei Europe de înviorătoare liniște, și ca și cum am fi pus punct, aici între noi, oricăror alte probleme, rămânând de soluționat numai marea problemă a supremației electoratului. Rămânând la poruncile obiectivității, sunt de tras unele concluzii și din rezultatele alegerilor de omi, cari, cum am arătat, erau așteptate cu nerăbdare în toate cercurile politice. Impresionantul număr de voturi obținut de partidul național-țărănesc în județul Argeș, Ilfov, dovedește că acuzarea de comunism ridicată zgomotos contra partidului d-lui Mihalache, a rămas fără ecou. De data aceasta nu se va mai putea spune, nici măcar în glumă că au votat cu național-țărăniștii, comuniștii și înstrăinații. Ar fi să ne decretăm țară comunizată, dacă am continua pe acelaș ton. De altfel, după alegerile din Capitală, răspunzând unor comentatori superficiali, am arătat că acolo unde este Grigore Filipescu nu poate fi militare comunistă, după cum comunismul nu poate fi nici pe linia d-lui Mihalache, om politic categoric depărtat prin întreaga sa structură sufletească de doctrina roșie. Ar fi deci vremea să se pue capăt basmului cu comunismul partidului național-țărănesc. Stăruința pe terenul luptei cu un dușman inexistent nu este în folosul nimănui. Și dacă, totuși, există o primejdie comunistă, este clar că toate partidele noastre politice organizate sunt dușmanele doctrină roșii. Sentința țăranilor din Ilfov și Argeș o dovedește. Rămâne să mai înțeleagă toate partidele noastre că trebue să fie deopotrivă dușmane oricăror alte încercări de anarhizare, căci anarhia înseamnă tot prăbușire ori care este titulatura propagandiștilor ei. LIBERTATEA ACADEMICA XVI Inflația învățământului și demagogia Intr’unul din articolele precedente am arătat cum sântem noi impresionați de număr și nu de calitate. Acest caracter a fost îngropat la temelia oricărei întreprinderi românești și deci și la baza organizării învățământului. De aceea s’au pornit miniștrii să facă din nimic școli și iar școli, adică, de fapt, parohii cu nume fals. Licee și gimnazii în orășele, școli normale în sate, școli , primare în cătune, seminarii peste tot. A fost o vreme stăpânită de moda construcțiilor școlare (neterminate). Tot din pricina magiei numerice s’au înmulțit clasele, s’au înmulțit orele, s’au sporit catedrele și școlile speciale. Această înclinare spre număr a mai fost alimentată de licitația demagogică a partidelor, cari au căutat să-și facă proseliți politici din oamenii școlii. Un timp întreg s’a crezut că fiecare bun român trebuie să ajungă cel puțin licențiat, dar cu tendință ascunsă de a se face doctor. N’am zice nimic despre asemenea frumoasă aspirație națională, ba chiar am lăuda-o, dacă licența și doctoratul ar fi să se arate, în concepția obicinuită, cu chipul lor serios, pe care 1 i l-a creat evoluția învățăturii. Dar când „licența“ înseamnă numai o hârtie mai groasă scrisă caligrafic, iar „doctorat“ este o altă hârtie cu iscălituri și cu chenar înflorit, atunci nu ne bucurăm de loc de voința cetățenească care pretinde un doctorat pentru trei din patru români. Școala noastră a fost organizată șubred, fără nici o atenție la calitatea ei. Ea s’a umflat ca un balon și, dacă nu băgăm de seamă, tot ca un balon se va și sparge, la cea mai mică înțepătură. Inflația școlară și demagogia politică au scoborît enorm nivelul învățământului. Oricât vor fi exagerate celelalte critici ale școlii, inferioritatea ei este un fapt dovedit azi prin lungi serii de examene de capacitate, de bacalaureat de definitivare și de înaintare. Toate comisiile sunt îngrozite de răspunsurile date la examene și, pe unde se mai poate, oamenii cari vor să se ascundă după degete, explică scăderea calității celor cari învață prin... sport!... Explicație cu totul naivă, căci, cu toate aparențele înșelătoare, generația noastră nu este nici măcar sportivă. Ea este numai leneșă și pretențioasă, atâta. Dar nu se putea, era exclus, ca ea să nu fie superficială, din moment ce ne-am pus dintr’un început pe teremoi fiction!!"* Am voit immm* mare, „massa“și asta am și obținut. Desiderații unei răspândiri cât mai largi a învățăturii, a devenit un fel de obligație mecanică, care a întunecat cu totul cercetarea calității celor ce facem. Noi am pus în cum până savanții (așa puțini câți ar fi mai fost) cu semidocții alfabetiști și am plecat balanța în favoarea acestora. Ni s’a părut că dacă vom avea încă zece mii de indivizi, cari vor ști să iscălească în talpă de gâscă ,putem renunța la un creator în ordine științifică. Cu asta am reușit doar să sporim pretențiile ignoranților cu atestat și am tăiat autoritatea înaltei culturi, care se ține prin cei puțini. „Opinia“ n’o mai pot forma o sută de oameni, bogați în cunoștințe, pe cari să-i asculte sutele de mii, ci o formează secretul acestor sute de mii în care se asurzește de tot glasul înțelepților. Ideea de „elite“ intelectuale s’a pierdut cu totul la noi și s’a pus în locul ei ideea de „popor suveran“, înțelegând prin asta ceva cu totul vag, dar în tot cazul exprimat prin numărul gol. Această atmosferă generală era firesc să pătrundă și în mediul școlilor — în universitate inclusiv. De multișor acuma se judecă importanta ramurilor de învățământ după numărul profesorilor. De aceea cine se ocupă de învățători are în primul rând în minte imagina cifrei patruzeci de mii: despre profesorii secundari se știe că ei sunt aproape douăsprezece mii, iar cei de universitate numai una mie (adică chiar mai puțin). Se înțelege că în judecata miniștrilor noștri, ca și a oricărui matematician de altfel, întotdeauna patruzeci de mii va însemna mai mult decât douăsprezece mii și încă de patruzeci de ori mai mult decât o mie... Așa se face că și în universitate numărul a devenit stăpân. Autoritatea nu o mai dă prestigiul intelectual a celei mai bogate minți, ci grupa cu numărul cel mai mare și puterea de a strânge mai multe voci la un loc. Și cum numărul este, și totdeauna va fi, mai mare la cei cari învață decât la cei cari predau învățături, încet încet ne îndreptăm spre o stare în care studenții și elevii vor forma „opinia“ și profesorii vor trebui să se supuie acesteia. In ordine generală (acolo dată, unde este vorba de principii fundamentale și de directive) am și ajuns la domnia opiniei studențești. Această anormală stare de lucruri a fost cunoscută de miniștrii noștri, dar în loc de a face tot ce se poate pentru am înlătura, ei au cultivat-o cu grijă, făcând din ea o armă de luptă politică. Ei și-au închipuit că dacă tinerii sânt deprinși de timpuriu cu anarhia, statul și miniștrii săi vor huzuri. Și aici s’au înșelat: anarhia e ca o boală infecțioasă, indiferent pe unde intră în sânge ea otrăvește tot corpul — dar e foarte gravă dacă atinge* creerul.: 5 Dp. Gr. T. Popa Profesor Universitar iî inaugurarea unui cimitir militar german in Jugoslavia BELGRAD, 30 (Rador,). Azi dimineață s’a inaugurat solemn cimitirul militar german de la Smederevo, în care se află înmormântați 4.700 de soldați germani căzuți în timpul războiului mondial în cursul luptelor înverșunate care s’au dat lângă Smederevo. Au participat la solemnitate între alții d. von Heeren, ministrul Germaniei la Belgrad, generalul Aradici, reprezentând ministerul de război și marină iugoslav, generalul von Schenkendorff, atașații militari străini acreditați în Iugoslavia, precum și reprezentanții autorităților civile și militare. S’au rostit mai multe discursuri în care s’a omagiat memoria celor morți! Intre alții au vorbit și d. von Heeren și generalul von Schenkendorff. La moartea lui Dan Mavras cu cerceta oarba lovitură a soartei, mintea noastră nu o poate pătrunde și sufletul nostru nu o poate cuprinde. De ce din grămada oarbă, în care nemernicii mișună, de ce? Un „de ce”? pe care nu-1 poate înlătura scrâșnirea dinților, nu-i poate dezlega nici o revoltă. „In loc de odihnă, în loc de verdeață“... repeta vocea pare că și ea plângătoare a preotului doar ăsta, să fie înțelesul. Pe cei aleși, pe cei de seamă, viața cu sbuciumul ei îi frânge, va fi poate acesta, înțelesul plecării în lumea drepților, a tot ce e mai bun? In cripta rece zace de ori Dan Mavius. Avea cinci ani când l-am cunoscut Copil isteț, veșnic zâmbitor și blând, se prinsese într’o prietenie de fiecare clipă cu micul Teddy. In rondul din strada Stelea, iarna, vara din orice colt veneai, ani și ani de-a rândul, îți răsărea chipul bălai al unuia, nedespărțit de chipul oacheș al celuilalt. Și lucru curios acum câteva seri, într’o furtună, trăznetul a doborît doi copaci peste câteva ceasuri închidea ochii Dan Mavrus. Și rondul își dăduse obolul la moartea micilor prieteni, de a căror joacă zglobie se animaseră copacii de atâtea ori. Dan Mavius... câte daruri: deștept, isteț la carte ca nimeni altul, blând și ocrotitor cu cei mici și oropsiți, respectuos cu cei mari și mai ales iubitor de viață, de a ști, de a cunoaște, de a pătrunde, de a cuprinde lumea cu tot ce are ea mai frumos. Era primul în clasa Voevodului. Când îl lăudai de lucrul acesta, în ochii lui licărea un pic de zâmbet, un pic de ironie, un pic de neîncredere, ca și când s’ar fi vorbit de altul... nu de el..'. La 16 ani avea înfățișarea unuibărbat și păstrase sufletul unui copil, al unui copil nespus de bun. Și tremura încărcat de lacrimi glasul profesorului de religie din clasa Voevodului, când a vorbit în biserică de Dan Mavius acel care a fost „primul în toate“. Ii tremura de durere și glasul celui ce slujea, și totuși ei văzuseră atâtea nenorociri, dar pare că de data asta ar fi cârtit și ei... Un copil excepțional în familie. Aveai impresia că părinții lui îi sunt copii, atât de mult reușea să-i priceapă într’o caldă prietenie și să-i învăluiască într’o nedesmințită solicitudine. Un copil excepțional ia școală prin mintea lui luminată, prin sufletul lui ales, prin firea lui apropiată. Un copil cuviincios și plin de căldură în societate. Atâtea daruri și totuși s’a dus. Oare poporul, în înțelepciunea lui, are dreptate când spune: „L-a iubit Dumnezeu, prea mult și i-a luat la el“? A plecat plâns de lumea toata, de ochi regali, de mic și mare, de tânăr și bătrân. Amintirea lui rămâne totuși săpată adânc în mintea și sufletul tuturor celor cari l-au cunoscut îndeaproape. Nedespărțita tovărășie dintre copilul cel bălai și cel oacheș s’a încheiat iarăși, acolo sus: In loc de verdeață... în loc de odihnă!... Atena Costaky Nicolau Furtună violentă in Mexic MEXICO, 30 (Rador). O furtună de o violență extraordinară a bântuit timp de trei zile în regiunea Acapulco. Violența vântului și ploile torențiale au pricinuit mari stricăciuni, distrugând liniile telegrafice și telefonice. Circulația pe șosele a fost deasemeni întreruptă. Se anunță că sunt și victime, dar precizări lipsesc din cauza întreruperei comunicațiilor cu regiunea bântuită de furtună. Atmosfera ultimei sesiuni geneveze PARIS. 30. (Rador). Ziarele fac bilanțul sesiunilor consiliului și Adunării Societății Națiunilor. „Petit Parisien“ scrie: „Desbaterea asupra cererii guvernului spaniol din Valencia s’a terminat fără prea mult zgomot. Acest rezultat se datorește în mare parte sforțărilor vigilente ale d-lor Delbos și Eden, care, dând totuși curs legitimelor proteste ale guvernului din Valencia, au putut să canalizeze desfășurarea discuției în așa fel încât activitatea comitetului de neintervenție departe de a fi slăbită de acțiunea Genevei să fie dimpotrivă puternic întărită. „Pe de altă parte, constatând fericita aplanare a grelelor negocieri referitoare la sangiacul Alexandretta, se cuvine să aducem un omagiu acțiunii d-lui Delbos și Vienot. Precum și spiritului de dreptate și conciliere de care n’a încetat să dea dovadă d. Sandler, ministrul afacerilor străine al Suediei și raportor al chestiunii“. * „Excelsior” constată: „Consiliul Societății Națiunilor, unde locurile Germaniei și Italiei sunt vacante, s’a ferit să calce atribuțiile comitetului de la Londra, în care sunt reprezentate toate statele, solidar angajate într’o politică de neintervenție in Spania. Soluția de temporizare a consiliului Societății Națiunilor este un model de înțelepciune și prudență”. ,b’Humanité”, oficiosul comunist, scrie: „Am face o greșeală dacă nu am menționa ușoara mișcare pe care rezoluția în chestiunea Sapniei a însemnat-o în sensul unei luări a răspunderilor din partea Societății Națiunilor. Geneva a hotărît să nu-și mai acopere ochii și urcele”. In chestiunea sangiacului Alexandretta, trimisul special la Geneva al ziatului „Le Matin” scrie: „Cel mai de prețuit dintre punctele dobândite în privința sangiacului este acela că Turcia aprobă dinainte tratatele care peste doi ani vor pune capăt mandatului sirian”. In aceiași chestiune, „Le Populate“ declara: „însemnătatea convenției franco-turce este foarte mare. Prin ea se găsesc întărite pozițiile Franței și Turciei în Mediterana orientală. Prin ea, Franța și Turcia sunt mai puternic unite pentru menținerea păcii în Orientul apropiat. „D-nii Delbos și Vienet au avut dreptate spunând-o și scriind-o în mai multe rânduri; într’adevăr, metodele Societății Națiunilor sunt acelea care au îngăduit să se rezolve un conflict atât de delicat“. „L’Oeuvre“, analizând sesiunea de la Geneva, scrie: „Toate lucrările acestei sesiuni a consiliului Societății Națiunilor, cea mai fericită din câte ne-a fost dat să înregistrăm in ultimii trei ani, sunt interpretate ca o dovadă că forțele democratice care luptă pentru instaurarea securității colective și-au vădit superioritatea față de țările totalitare. In al doilea rând, această sesiune înseamnă o vădită revenire a politicii franceze, deoarece d. Delbos a luat partea cea mai mare in toate chestiunile tratate la Geneva. „In sfârșt, hotăririle intervenite în problema sangiacului și în chestiunea spaniolă dovedesc încrederea pe care guvernele o păstrează Societății Națiunilor, a cărei autoritate s’a afirmat din nou cu putere“. > * Am arătat, în articolul din urmă, rânduiala făcută prin noua lege privitoare la organizarea și încurajarea agriculturii, în ceea ce pivește vânzările și donațiunile pământurilor agricole, provenite din împroprietăriri. Legea face o deosebire între terenurile rurale după folosința și după așezarea lor. Proprietățile până la 10 hectare, plantate cu vii, pomi fructferi, sau ocupate cu pepiniere de pomi sau vite, cele împădurite, cele folosite continuu cu grădini de zarzavat, de flori sau plante horticole, cele pe cari se află lucrări de irigație, îndiguire sau drenaj, antrepozite, curățitorii de cereale, pivnițe, crame de vinificație, îngrășitorii de vite ori crescătorii sistematice de păsări ca și locurile de casă până la suprafață de un hectar, pot fi înstreinate (vândute sau donate) fără niciun fel de obligație, adică nu mai este nevoie de a se face formalitățile cerute pentru terenurile provenite din împroprietărire și nici condițiunile cerute să îndeplinească cumpărătorul (adică să fie sătean cultivator de pământ sau asimilat lor, sau să nu aibă mai mult de 50 ha.). Din cauza capitalului mare ce se pune în plantații sau construcțiuni (cari, de obicei, întrece cu mult ,valoarea pământului) și a lăsat aceste terenuri la libera vânzare, ca și restul terenurilor agricole cari nu provin din împoprietărire, cum sunt terenurile moștenite, părțile de moșii neexpropriate, etc. Tot astfel se pot vinde sau dona oricărui cetățean român, proprietățile agricole rurale situate în perimetrul (pe teritoriul) comunelor urbane, suburbane, stațiunelor turistice ori climaterice, fără a i se cere să îndeplinească vreo altă condițiune fără drept de întâietate al statușilui la cumpărare (preemțiune). In scopul de a se favoriza așezarea industriilor la sate, legea a dat putința ca industriașii cetățeni români, să poată cumpăra pământ din proprietatea agricolă rurală, până la suprafața de hectare, cu condiția ca să fie, întrebuințat numai pentru industrie (la construcții de fabrici și anexele lor), băgând în clădirile și mașinele fabricei, cel puțin 100.000 lei de fiecare hectar, acestea fiind considerate, ca o sarcină, a terenului. ^ **’**’**’ ****&' Dacă cumpărătorul, în termen de cinci ani nu face fabrica, îndeplinind condițiunea de înzestrare minimă, vânzătorul terenului sau Ministerul Agriculturii poate cere, prin justiție, anularea actului de vânzare, cumpărătorul având dreptul la restituirea prețului plătit pentru teren, fără a avea dreptul la despăgubiri pentru clădirile sau instalațiile ce ar fi făcut pe teren. Pentru terenurile vândute în scopul întemeierei sau lărgirei de industrii agricole, precum și pentru construiri de magazii, antrepozite, curățătorii de cereale, pivnițe, crame, îngrășătorii de vite sau crescătorii de păsări, se cere a se învesti un capital de 50.000 lei de fiecare hectar. In aceleași condițiuni, se pot face cumpărări de terenuri în scop de a se face lucrări de irigații, îndiguiri, drenaj, pepiniere, de pomi fructiferi, de arbori forestieri, de vite altoite, de a deschide, canalul de Șteigere sau drumuri particulare, fără a se mai cere învestirea unui capital determinat, ci este destul a se executa lucrarea. Proprietățile agricole rurale nu se pot împărți prin vânzare sau moștenie sub 2 hectare, suprafața care este legal neîmpărțibilă. (indivizibilă) In această categorie nu intră locurile de casă. Proprietățile care au sub 4 hectare nu pot fi vândute, dăruite, sau moștenite decât în întinderea lor totală, căci împărțindu-se nu vor putea rămâne proprietăți de minimum 2 hectare. Se exceptează proprietățile moștenite sub 2 hectare, în cazul când porțiunea împreună cu pământul dobândită propriu, înplinesc o proprietate de cel puțin 2 hectare. Când prin lichidarea moștenirilor s’ar ajunge la loturi sub 2 hectare, statul va fi anunțat pentru ca — pe baza dreptului de întâietate, la cumpărare — să poată cumpara proprietățile sub 2 hectare. Statul le va putea trece către unul sau mai mulți dintre moștenitori. In scopul refacerii proprietatei agricole rurale în bucăți de întinderi mai mari, care sămită o exploatare agricolă permai sistematică, legea a prevăzut dreptul vecinilor de întâietate la cumpărare. Vânzătorul unei proprietăți agricole este dator ca, mai înainte de a face vânzarea, să anunțe, prin mijlocirea primăriei, pe vecini, că dorește a vinde proprietatea ce se învecinește cu ei, arătând prețul și condițiunile vânzării. In cazul când mai mulți vecini sunt amatori a cumpăra, vânzătorul are drept de alegere între vecini. Legea mai prevede putința de schimb a terenurilor provenite din împroprietărie, atât între ele cât și cu alte pământuri, de aceeaș întindere sau valoare. Pământul schimbat cu un teren provenit din împroprietărire capătă calitatea de proprietate agricolă rurală și este supus tuturor regulelor prevăzute pentru aceste terenuri. Legea mai prevede o dispoziție de o însemnătate deosebită, intangibilitatea gospodăriei agricole. Locul pe care se află casa de locuit, magazia, grajdul și toate cele alăturate, într’un cuvânt gospodăria agricolă, împreună cu grădina și curtea, până la întinderea de un hectar, nu se poate ipoteca și nici urmări, decât pentru dările către stat, județ și comună și atunci numai dacă urmăritul nu mai are altă avere mobilă sau imobilă. Se asigură, astfel, agricultoruui mic, care și-a construit gospodaria pe o proprietate provenita din împroprietărie, un cămin pus a adăpostul întâmplărilor nenorocite, la care este expus agricultorul (secetă, piatră, inundații, etc), prin însăși profesiunea sa. PETRU I. MORCOVESCU Cronica agricolă Vânzările pământurilor rurale