Epoca, august 1937 (nr. 2543-2568)
1937-08-01 / nr. 2543
* No.25431 Lei Duminică 1 August 1937 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII SA primesc la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU Ziar al partidului conservător.Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Tie scumpă țară, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu —«——a——a—BBs—mssB———a—I—sa Ce să ascultăm la Radio 1875 m. RADIO ROMANIA 150 kw. 160 kHz.564,5 m. BUCUREȘTI 12 kw. 823 kHz. ■ 13,00. Concert de prânz. de salon Radio dirij. de D. Orchestra Teodoru: De prin lume, potpuriu de Costal; Era, vals de Gillet; Caro mio bon de Giordani; Balet egiptean de Luigini; Dansul copilului de Garavaglio; Reverie de Schumann; Iolanda, vals de Zambon. 14,10: Radio jurnal. Ora. Mersul vremii. Știri interne și externe. ■ 14,20: Continuarea concertului: Tintint-Trafa la de Borstaedt; Soțul vesel de Oscar Strauss; Scherzo de Kert; Fetele din Texas de Liecle; SchuMoment muzical de Schubert; Cântec de leagăn de Waldteufel. • 15.00: Ultimele știri. • 19.00: Ora. Mersul vremii. 19.03: Concertul fanfarei gardienilor publici cond. de maior Chr. Florea; Vulturul, marș de Marian; "Vârful cu dor, vals de Th. Ionescu; Inimă de român, potpuriu de Fascu; Potpuriu din opereta „Prințesa dolarilor” de Ferras; Toreador, marș de Emil Stoic. UNIVERSITATEA RADIO , 2015: Ce pretinde lumea dela Maiorescu, de prof. Simion Mehedinți, 20,35: Muzică veselă, — Ansamblul Dendrino (canto: Liana Mihăilescu): M’am îndrăgostit de tine, tango de Halm; Inima mea, e a ta, tango de Dendrino; Dragostea-i belea curată, cântec de Mișu Iancu; Mi-e dor de acasă, tango de Elly Roman; E ultima seară, tango de Corologos; Pe potecuța din livadă, cântec de Anghel Miclescu; In Havai, tango de Tombulis; Rio-Rino tango de Dendrino; Țară, țărișoara în ea, cântec de Dendrino. RADIO-ROMANIA 121.15—22.30: Muzică variată (discuri); Slowfox de Noble și Fox de Razal. ‘(Telef.); Două cântece din filmul „,Allotria” de Kreudnr (Telef.); Tango de Scarpino și Tango de Paulos.(Telefunken); Selecțiuni de melodii (voce: Erwin Hartung, simlinger și Willi i Weiss.Telef.); Dynamicon și Spirite sburătoare, valsuri de Josef Strauss.(Telef.); Primăvara in Havai și Serenadă de Bornstaedt (Telef.); Doi trandafiri de Elly Roman (voce: Ion Luican.O.); Două cântece americane aranjate de Trommer(Telef.); mi te-a supărat? de Vasilache și Cine Pe ■acela? drum de ori de Bébé (voce; Gică Petrescu.-O.); Mi-ai furat inima, de Max Hahn și Dacă ai fi draga mea de Elly Roman (voce; Titi Botez.-O.); Ai ■adormit crâșmare la tejghea de Mircea ■Alexe și Cântă marinare de Manzattin(voce: Cristian Vasile.C.), RADIO-BUCUREȘTI 2115. Muzică de dans. Jody (canto: Titi Botez); Jazzul McBaby dansează, foxtrot de Pollark; Iubesc pe cineva, foxtrot de Robins; „Bu hu” foxtrot de Loeb; Intr’o grădină mică, tango de Corologos; „Caciumbambe”, rumba de Simons; ; Seară minunată, slow de Billy Hill; O zi, tango de Elly Roman; Draga mea, foxtrot de Lawhurst; Mă urmărești, foxtrot de Reiner, îngeraș, să dormi ușor, tango de Elly Roman; I s’a spus tuturor, foxtrot deștept; Un vapor alb, slow de Vincent Rose; Dă-mi mâna ta, tango de Constantinescu; Ochii tăi albaștri, foxtrot de Spiria; Regina junglei, slow de Hollaender; Gigolette, foxtrot de Roman; s’o spui tuturor, foxtrot Elly de Elly Roman; Povești din pădurea vieneză, vals de Strauss; Cântecul flașnetarului, foxtrot de Hudson; RADIO-ROMANIA și RADIO-BUCUREȘTI 22,30. Sport. Radio jurnal. 22,45. Concert de noapte al Orchestrei Vasile Julea transmis de la restaurantul ..Coșna (voce, P. Alexandru). 23,45: Jurnalul pentru străinătate în limba franceză și germană. 23,55: Ultimele știri. MILANO, ora 18: Radio jurnal. 18,15; Muzică de dans. 19,50: Comunicate. 20: Varia. 21.10: Radio jurnal. 21,40; Varia. 22: Teatru. ROMA, ora 18.15: Muzică de dans. 19,50; Comunicate. 20: Varia. 21.10: Radio jurnal. 21,40: Varia. 22: Teatru. 22,30; Concert. 23,45: Muzică de dans. 24: Radio jurnal. PARIS P.T.T., ora 19; Plăci. 19.30: Concert. 20: Radio jurnal. 21: Emisiune veselă. 21.30. Teatru. ^IKSEMMI» Din ziarele din Iași că s’a făcut o modificare în traseul tramvaiului care străbate Piața Unirii. Lucrarea trebuie să fie foarte frumoasă de vreme ce și d. C. Toma, om de gust, și perfect opozant a declarat în auzul tuturora: — „Mie îmi place. S’a degajat Piața Unirei. E și bine și frumos”. Dar d. Toma a adăugat, repede, — „Vechea curbă era destul de bună. S’a făcut o curbă nouă care trece chiar pe lângă trotuar, și totodată trotuarul a fost considerabil strîmtat într’un punct unde circulația e foarte animată. In situația nou creată, circulația pietonilor va fi serios stingherită și totodată o primejdie de accidente”. Circulație animată la Iași D. Toma se ține de glume... * Se afirmă că dacă pentru alegerile comunale și județene s’ar fi fixat câte o singură zi în toată țara, ar fi fost o luptă electorală acerbă. De acest lucru s’a ferit guvernul. Pentru a împiedeca lupte elchoral». prea violente, au fost eșalonate alegerile Interesant. Săptămâni întregi de agitație in loc de o singură zi. Posibilitate pentru toate partidele de a concentra într-un singur județ propagandiști și agentură cari altfel ar fi trebuit să rămâe acasă, in județul respectiv. Permanetizarea atmosferei încărcate. Prilej de nesfârșite polemici și atacuri intre partide. Și toate acestea poartă eticheta grijii unei lupte electorale mai puțin acerbe Ther. Propaganda germană în Ungaria In ultimele zile opinia publică ungară a fost surprinsă de știrile privitoare la propaganda germană din Ungaria. Ziarul liberal „Esti Kuri“ a arătat că partidul nationalsocialist german din Ungaria a organizat nu de mult câteva filiale, din ele chiar la Budapesta. Ziarul ungar amintește că cetățenii germani nu se mulțumesc să activeze între dânșii, ci își întind activitatea și în sânul populației de naționalitate maghiară. Șeful propagandei național-socialiste germane din Ungaria a fost tânărul german Kienast, care a venit la Budapesta în calitate de Stipendist și încartiruit într’un cămin studențesc. Ceva mai târziu s’a dovedit că Kineast nu a fost bursier, ci sosise în Ungaria cu o misiune specială. S’a constatat că bursierul german călătoria foarte mult tn Ungaria și săptămâni întregi stătea în provincie printre cetățenii de naționalitate germană. „Esti Kurk ” afirmă că organizația naționl-socialistă de la Budapesta a întreprins în felul acesta o propagandă sistematică, subvenționată de guvernul din Berlin. Acuzația aceasta a fost atât de serioasă încât a trebui să intervină ministrul de interne. A folosit acest prilej pentru ca, împreună cu ministrul de externe, să ia în cercetare întreaga problemă a minorităților din Ungaria. Mai întăi ministrul Szell a dedus că Ungaria se poartă cu minoritățile sale in mod legal, cărora le acordă toate drepturile ce le aparțin. Ministrul de interne s’a interesat apoi de minoritatea germană. A amintit de măsurile luate de guvern în vederea unei libere desvoltări a acestor școli. Ministrul Szell n’a spus desigur că măsurile frumoase luate de dânsul au rămas pe hârtie numai, iar practica ungară e foarte departe de acestea. A fost forțat să declare că autoritățile ungare vor interveni drastic ori de câte ori se vor înregistra tendințe de propagandă, menite să amenințe ordinea internă. Ministrului ungar i-a venit în ajutor și legația germană de la Budapesta. Domnul Szell a dat un comunicat prin care se spune că e interzisă orice acțiune politică printre cetățenii ungari de naționalitate germană. Propaganda aceasta poate fi făcută numai printre cetățenii germani din Ungaria. Declarațiile ministrului de interne de la Budapesta au fost sesizate la Berlin, unde ministrul Hess a intervenit în discuție. Acesta a declarat că Germania respectă fără îndoială cetățenia maghiară a populației șvabe și nimeni nu are intenția să submineze siguranța statului ungar. LA BELGRADVI Cum s’a văzut, din telergramele de eri, conflictul intern iugoslav provocat de ratificarea concordatului cu Vaticanul, nu va putea fi aplanat cu prea multă ușurință. D. Stoiadinovici pare a fi adoptat tactica temporizării. Deocamdată nu se va cere și ratificarea Senatului, unde, probabil, opoziția ar fi și mai dârză decât la Cameră, sperându -se că timpul va aduce împăciuirea. Este și speranța noastră. Urmărim cu grije tot ce poate neliniști viața vecinei și aliatei noastre, și nimic nu cășunează mai mult unității naționale și coheziunii de stat decât luptele religioase. In treacăt vom observa că în șiragul frământărilor europene de azi, tind să se anine — mărgele de primă mărime — și luptele religioase. Conflictul din Iugoslavia nu este singurul la ordinea zilei și nici nu este cel mai grav conflict bisericesc în desfășurare. Uneori ești tentat să se întrebi dacă nu cumva Europa va mai cunoaște într’o zi urgia razboaelor religioase. In Iugoslavia acțiunea pentru încheerea concordatului cu Vaticanul a fost începută mai de mult. Regele unificator vedea în egalitatea de drepturi a cultelor recunoscute una din condițiile principale ale sudurii iugoslave și d. Stoiadinovici ratificând o convenție care datează din iulie 1935 nu a urmărit decât topirea ultimelor motive de tremur în statul unitar iugoslav. Este totuși lesne de înțeles împotrivirea dârză a Bisericii naționale iugoslave. Biserica ortodoxă a constituit tăria și pavăza statului sârb, cu care s’a confundat în cursul veacurilor. Eroicul popor sârb are o istorie asemănătoae cu istoria noastră și deci, pentru noi, sunt clare și motivele naționale ale împotrivirii Sfântului Sinod din Belgrad, și sentimentele cari solidarizează mulțimea cu conducătorii Bisericii ortodoxe. Din nefericire însă, conflictul, pe care patriotismul iluminat al episcopilor și al bărbaților de stat cari cârmuesc Iugoslavia, ar fi izbutit să-l înlăture, a fost colorat și politicește. Chestia ratificării concordatului este folosită ca armă de luptă contra guvernului Stoiadin civici. Este ușor de înțeles că alipindu-se pe o chestie atât de delicată și pasiunile politice, situația se agravează. Metodele partidelor sunt adesea aceleași, oricâte granițe ai trece. O criză de guvern la Belgrad? N!o vedem probabilă în acest moment. De altfel oficialitatea iugoslavă privește situația cu multă încredere și este sigură că va înfrânge jocul politic încercat. In orice caz și pentru succesorul d-lui Stoia din civici datele problemei ar rămâne neschimbate. Cumințenia va învinge și, cum dorim cu toată sinceritatea, în curând va fi fost înlăturată de la ordinea zilei această controversă religioasă a cărei agitare este foarte puțin prielnică întăririi ordinei iugoslave. r " Perspective După câțiva ani de recoltă mediocră, sau dacă n’a fost recolta, prețul a fost mizerabil, iată-ne puși în situația de acum vre-o nouă ani, când lipsa porumbului a făcut atâtea victime. Dacă n'a fost ploaie și mămăliga s’a evaporat in moțul porumbului ieșit nerăbdător după câțiva stropi, desigur că vina nu o poartă guvernul, dar pleacă de răspundere gospodărească tot i se va pretinde. Nu de altceva, dar experiența trecutului putea să ne fie folositoare și vacile grase trebue să ne facă să ne gândim mereu la cele slabe, care încep să-și arate coastele. O rază de nădejde tot mai poate fi: s’a făcut grâul. Da, s’a făcut, dar prețul? Pâinea, apoi, e un aliment de praznic de pomeni, mămăliga e de toate zilele, fără ea nici ceapa nu poate fi mâncată și nici fasolea. Iar o schimbare de regim alimentar nici nu se poate bănui. Vă aduceți aminte de lipsa grozavă de acum nouă ani, când țăranii au fost în stare să dea un sac de grâu pentru un bănicior de porumb? Atunci când băncile au devenit de-o larghetă exagerată, ridicând apoi dobânzile cămătărește și croind drumul spre comisiunea care n’a putut mulțumi nici pe creditori nici pe debitori, singurii mulțumiți fiind creditorii ad-hoc rurali, creiați printr’o arbitrară interpretare de articole. Deabi a intrat în convalescență, iată-l acum pe țăran pus din nou în situația pomenită mai sus. Și e timpul când vom putea constata — deși n’ar fi fost de dorit— dacă știm să folosim experiențele trecutului. Pe islazuri — acolo pe unde mai există — iarba s’a închircit, porumbul tot așteptând o ploaie n’o să mai fie bun nici de nutreț, iar la iarnă, din ce brumă de grâu este, trebuesc hrănite — adică scoase cu zile la iarbă verde — și dobitoacele și oamenii. Asta în cel mai bun caz, căci majoritatea vor fi siliți să-și vândă vitele pentru mămăligă. Dacă nu s'ar mai fi întâmplat poate n’am avea curajul s’o spunem. Și oamenii sunt cam desnădăjduiți. Un ostaș venit din concediu, îmi spunea că de câte ori se gândește la la porumbul de acasă ar vrea să mai facă un an de militărie. Tot mai este o nădejde, până la proba contrarie, în măsura aceia privitoare la oprirea exportului de porumb, dar nu știm cine o să fie mai folosit din ea. In tot cazul țăranul român nu cred să fie, căci numai pe presupuneri sau afirmații oficiale nu ne putem bizui. E mai bine să punem răul înainte ca să nu fie surpriză prea mare. Dar ce te faci când în conferințe la radio, suntem asigurați că țara e fericită: întâi grâul, e foarte bună recolta (să sperăm că și prețul); apoi porumbul, și că dacă avea ploae, dar tot e bun. Pezevenghiul ăsta de „dacă” ne-a lăsat fără mămăligă. Intr’o altă spirituală conferință ni s’au promis fosfați pentru îngrășăminte și se nădăjduia că țăranul va ajunge să-i folosească așa cum se cade. Ideal, fără îndoială. Până una alta mămăligă, dela fosfați slabă nădejde, fără ploae și fără cămara de zile grele. Și, credem că se știe, nu este de glumit cu lipsa botului de mămăligă. D. U. Chestia cu...Alba In urma refuzului d-lui Vălenii Pop de a primi șefia organizației liberale din Alba, se „Dreptatea”, de pildă, arată că d. Valeriu Pop s’a însărcinat șef la Alba cam cu de la sine putere și că chiar „Viitorul” a anunțat la vreme: „Șefia d-lui Valer Pop, rămâne provizorie până la ratificarea ei de către d. C. I. C Brătianu, președintele partidului liberal”. In urma rezultatelor obținute ele d. Valeriu Pop în alegerile recente, d. Dinu Brătianu n’a ratificat șefia de la Alba. Cam așa ar fi chestia cu „refuzul”. Ce va urma ? Se zice că d. Valeriuc, furios, amenință cu demisia — și cu publicarea proectului său pentru protecția muncii naționale, bineînțeles cu adaosul că acest proect n’a putut fi adus din pricina împotrivirii d-lui Dinu Brătianu. Se zice, dar cine să creadă? D. Valeriu Pop e om cuminte. Toate trebue să fie numai născociri opoziționiste... D. VALER POP publică unele amănunte din cari ar reeși că refuzul a fost mai mult un fel de debarcare. Aspecte brailene Nu voi expune încă, în cadrul acestui articol, marea problemă economică a acestui port de la Dunăre, care deține un capitol de seamă în viața istorică și comercială a poporului român, dar a cărui importanță a scăzut simțitor din cauze ce vor face obiectul unui viitor studiu. Desigur, cu puțină bunăvoință și mai mult spirit de observație, aceste cauze puteau fi preîntâmpinate, salvându-se din timp prestigiul și activitatea ce au făcut din Brăila — pe vremuri nu prea depărtate — cel mai înfloritor port de la Dunăre. Nu voi rosti aci o patetică filipică contra acelora cari, de drept trebuiau să intervie, căci decadența unui port de seamă atrage cu sine stânjenirea întregei activități politico-sociale-economice a întregului ținut ce cade în sfera de influență și relațiuni ale lui, fapt ce atârnă greu în balanța economică a statului. Mă voi mărgini să relatez o curioasă stare existentă la bursa de cereale din Brăila, din care se întrevede indolența vinovată și dăunătoare a autorităților în general, ca și lipsa de solicitudine părintească față de păsurile și munca țărănimei brăilene. De cu seară, pâlcuri de țărani pleacă de prin toate satele din apropiere cu căruțele încărcate cu produsele pământului lor, spre a fi vândute la târgul de cereale din Brăila. Și să nu spuneți că sătenii știu să semene numai grâu și porumb. Am văzut pe țăranii din Scheaua, din Morotești trecând soia, mazărea semănată pe pământul lor din îndemnul și învățătura atentă a proprietarilor învecinați: d-na și d. ing. Maxim. Din păcate, țăranul nu apreciază o alimentație rațională, așa că el vinde tot, spre a putea astupa golurile gospodăriei lui destul de împovărate și nepriceput condusă, din care cauză și randamentul material e scăzut la jumătate. Cu sacii plini cu mazăre — au făcut câte 8 la pogon, — țăranii ajung dimineața în zori, la porțile bursei din Brăila. Au fost parcă anunțați, căci mai mulți sansari de cereale se reped în întâmpinarea lor. De fapt samsarii cunosc psihologia negustorească a țăranilor români, cari, imediat după treer duc cerealele sau leguminoasele la târg spre vânzare, căci nu au magazii pentru păstrare. (întâi electrificarea satelor, domnilor!) O atentă observație te face să constați că nu există nici o concurență între acești samsari, ce ar putea fi de folos țărănimei. Toți sunt în serviciul adevăratului samsar, care stă și pândește momentul oportun ca să intervie el și să obțină produsele cu prețul ce știe să îl impue prin șiretenie. Agenții lui nu fac decât să ofere prețuri extrem de mici și să aducă mari obiecțiuni despre calitatea produselor. Glasuri autoritare de experți încercați și negustori cinstiți (!) se aud parte: „2700—2800 lei mia de ode kgr. de mazăre”, ca de cealaltă parte să te miște tângueli timide și disperate ale bieților săteni căzuți în ghiarele rapace ale neomenoșilor samsari și lipsiți de orice concurs obligator al autorităților! „Dar noi am citit la gazete că se vinde cu 3800—3900 lei mia” se văicăresc sărmanii oameni, cari însă nu pot nici în ruptul capului să miște inima de piatră a veroșilor samsari și ’nfine să fie bucuroși când patronul lor se arată și consimte — de dragul lor și fiindcă e om mărinimosO să cumpere cu 3000—3100 lei mia de kgr. mazăre comestibilă transportată în port. O mică socoteală arată câte sute grele pierd acești oameni, ce sunt micii cultivatori români și baza de rezistență a țărei și ce spărtură mare se face în bugetul lor deja prea mic, stricându-se în acelaș timp și prețul oficial al bursei, care ar trebui să păstreze un raport equitabil cu acela al străinătății. Autoritățile strălucesc prin absență! Nu se stârpesc corbii bursei de cereale, nu se afișează prețurile, nu există un expert oficial care să-și spună cuvântul său decisiv în toate vânzările, nu se controlează modul de vânzare-cumpărare, nu se apără interesele atât de capitale ale țărănimei muncitoare și producătoare, nu există chiar un oficiu de cumpărare al statului! Câte trebue să se facă și ce ușor s’ar putea înfăptui, dacă s’ar depune mai multă activitate științifică și bunăvoință pentru promovarea și susținerea adevăratelor interese ale țărănimei române. Dr. Emilian Demetrescu Germania economisește FIERUL BERLIN, 30 (Rador). Pentru a se economisi fierul, în cadrul planului de patru ani, profesorul Adolf Speer, inspector general al construcțiilor Reichului, a publicat astăzi un apel către arhitecți, sfătuindu-l să renunțe pe cât posibil la construcțiile cu schelet metalic, revenind la construcțiile de zidărie. Pe de altă parte, dr. Fritz Todt, inspectorul general al autostradelor, a luat măsuri pentru ca in numeroasele lucrări de artă ce se execută odată cu construirea autostradelor să se țină seama de dificultățile aprovizionării cu fier. Ultimele poduri executate in apropiere de Sirberg (Silezia) și în apropiere de Kaiserlautern sunt construite din piatră. »-------------<m ■ o* --------------- Echipa hipică română la München SUCCESUL SOCOT. TZOPESCU Concursul de la München anul acesta se prezintă foarte greu prin faptul că se dispută așa numita „Das braune Band des Springsports“. Pentru ca un călăreț să-și însușească acest cordon de onoare, trebue să întrunească cu acelaș cal maximum de puncte bune în cele 4 probe ce au loc, in patru zile consecutive. PREIS DES REICHSMINISTERPRAESID ENTEN In prima zi după o luptă foarte grea St. Tropescu incălecând calul Gaskony, reușește să termine nepenalizat la fel ca lt. Brinkmann (Germania) pe Alchimist. Clasamentul este următorul: 1. St. Brinkmann (Germania) Q greșeli 1,22”. 2. Lt. Tropescu (România) 0 greșeli 1,22’’. 3. Cpt. Barnekow (Germania) 0 greșeli 1,29”. 4. Lt. Brinkmann (Germania) 4 puncte 1,26”. 5. Cpt. Rang (România) 4 puncte 1,27”. 6. Cpt. Hasse (Germania) 4 puncte 1,28”. Sărbătorirea lui Descartes Prin „Traité des passions“, Descartes e sinteza generației sale, iar prin „Discours de la Méthode” reprezintă secolul său. In literatura timpului său, Descartes apare ca o figură independentă, deschizând un nou drum gândirii. E un fel de conștiință a secolului său, care ne relevează anumite dedesubturi ce explică trăsături aparente. Părerea celor mai mulți oameni de litere, aproape a tuturor, este că Descartes n’a adus nici un serviciu literaturii, dar în schimb este socotit a fi întemeetorul raționalismului și reprezentant clasic al rațiunii franceze. Dacă Descartes a scris în franțuzește, dacă limba e franceză, fraza este cea latină. In plus nu există nici acea grije artistică a frazei, pe care contemporani ca J. G. Balzac o aveau,dar plinătatea viguroasă, exactitudinea și unele salturi de imaginație, printre rândurile aspre de raționament, sunt adevărate scânteri. Sinteza concepției sale despre viață, rezumată la trei cuvinte, l-a făcut cunoscut chiar celor ce n’au putut să-l citească, fiindcă din acel „cogito ergo sum“ se poate împleti o întreagă rețea filosofică, care ar reduce existența la rațiune. S’au împlinit trei secole de când a apărut „Discours de la Méthode. Un timp destul de considerabil pentru ca o operă să-și poată ocupa locul în eterna uitare, sau să fie consacrată definitiv nemuririi. Cu toate criticile aspre ale celor ce nu se împacă cu rațiunea (după cum vom arăta, chiar Descartes, n’a fost un perpetuu adept al rațiunii), știuțele și matematicele în special, datorită încrederii solide pe care Descartes o punea în ele, intru descocoperirea adevărului, au să-i recunoască pentru stadiul de evoluție vii care se află. Pentru ca în „Discours de la Méthode“ contemporanii săi își regăseau felul lor de a gândi, „Traité des Passions’’ a fost nedreptățit de atenția cititorilor fiind lăsat în seama filosofilor. Filosofia acestui „Discours’’, constă în concepția științifică a lucrurilor, așezând rațiunea ca judecător suprem al adevărului (e felul de a gândi al generației sale format în trecușul evenimentelor). Ne vom permite să prezintăm, la aniversarea „discursului”, cât mai schematic, acel „ Traité des Parssions”. In „traite des Passions” Descartes identifică o permanentă legătură între faptele morale și mișcarea materiei. Pasiunile sufletului fiind însoțite de modificări fiziologice ce se traduc prin punerea în mișcare, parțial sau general, a organelor, în vederea unor efecte. Dată fiind perpetua concordanță a fizicului și moralului, pasiunile nu sunt deci decât impulsiuni brutale ale instinctului, care se clasează după o „judecată sigură și hotărîtă față de cunoașterea binelui și a răului”, pe care rațiunea ne-o pune la îndemână. Iată, de ex., ce spune despre dragoste : „Când această cunoaștere este adevărată, adică când lucrurile pe care ea ne face să le iubim sunt cu adevărat bune, dragostea nu va ști să fie prea mare, și nu se întâmplă niciodată ca ea să nu producă bucurie. Spun ca această dragoste este nespus de bună în măsura în care, dându-ne adevărate bunuri, ne desăvârșește mai mult“’. Și această cunoaștere desăvârșită dragostei, urcând treptele condițioanate de legătura cu perfecțiunea obiectului, culminează în dragostea față de divinitate. „Adevăratul său obiect (al dragostei) este, fără îndoială, suverana divinitate, față de care nu vei putea să nu fii cucernic, când o cunoști așa cum trebuie”. In stăpânirea pasiunilor, pentru a face să domine judecata, un mare rol îl are voința — al cărei studiu formează miezul acestui „Traité des Passions” — pe care el o definește ca fiind „atât de liberă încât nu poate fi niciodată constrânsă; și chiar cei cari au cele mai slabe suflete ar putea dobândi stăpânirea absolută a pasiunilor lor, dacă ar pune destulă măestrie în a le disciplina și conduce”. Așa că Descartes în „Traité des Passions” formulează concepția despre dragoste și voință a eroilor cornelieni. Fiindcă am pomenit în treacăt de un Descartes care n’a fost numai raționalist, se poate dovedi adevărul acestei afirmații după biografia sa care arată o viață ce n’a disprețuit vagabondajul. De fapt firile filosofice nu se prea împacă cu tălăzuirile vieții, gândirea lor își toarce firul în tăcere și liniște. Nu acelaș lucru se poate spune despre Descartes care a fost un „cavaler’’ și neobosit călător, cu aventuri adeseori riscante și cu unele mărturisiri de suflet poetic. Iată ce spune Giovanni Papini despre celălalt Descartes : „Rene Descartes este un poet în dorința de a fi nu un poet în putere, care se aruncă în filosofie precum un îndrăgostit decepționat se retrage într’o mănăstire”. Această aspirație către poezie a mărturisit-o întotdeauna : „Prețuiam foarte mult elocința și eram îndrăgostit de poezie”, declară el către începutul „Discours“-ului. De ce atunci nu s’a dedicat poeziei ? Răspunsul îl dă în primele cuvinte ale „Discurs‘‘-ului: „Mă gândeam că și una și alta (elocința și poezia) erau mai curând daruri ale spiritului decât roade ale studiului”. Mult timp s’a crezut că Descartes s’a născut în Touraine, iar pentru a i se putea ridica un monument s’a recurs la mistificarea unor acte, care îl dăruiau pe marele fiu al Rațiunii, unei regiuni care se mândrește cu multe spirite, făclii luminoase în drumul gândirii franceze. Intr’un articol din „Les nouvelles literaires“, d. Maurice Bedel, îl proclamă pe „Descartes, noble homme Poitevin. Aceste lucruri, însă, nu pot avea importanță decât pentru orgoliul celor ce vor să facă un merit regional din stabilirea adevăratei lui origini. S’a născut la 1596, dintr’o familie de nobili din Toraine, înclinațiile lui filosofice s’au manifestat dela o vârstă încă mică. In Institutul iezuit și-a desăvârșit cunoștințele matematice și științifice. Intră apoi in armată fără a-și părăsi predilecția sa pentru filosofie, până când ajunge la stabilirea sistemului de gândire bazat pe legi matematice. Acum, după trei sute de ani, prăznuirea lui Descartes adeverește rolul său în evoluția gândirii și științelor. La Haga, care se mândrește de a fi adăpostit pe marele gânditor, evenimentul a fost prăznuit prin imprimarea unei ediții comemorative a lui „Discours de la Methode”. Societățile cortesiene, cu membri în toată lumea, organizează sărbătoriri și perelinagii la Châtellerault — casa unde până la vârsta de 8 ani a fost crescut Rene Descartes, și unde s-a amenajat un muzeu — iar, la Biblioteca Națională s’a deschis pe ziua de 30 iulie o mare expoziție „Descartes și timpul său‘‘. In încheerea unui articol din „Les nouvelles litteraires“, d. Paul Claudel, dă o sentință care ar avea darul să nemulțumească pe cortesieni. ..Matematicienii să sărbătorească deci amintirea acestui mare om care le aparține pe deantregul. Cât despre scriitori, ei nu-i datorează nimic’?