Epoca, decembrie 1937 (nr. 2645-2668)

1937-12-01 / nr. 2645

V 4 **Â$Qf* v * No. 2645 2 Lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!. ROMAN «INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI­ RECLAME ȘI INSERȚII SE primesc la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU Miercuri 1 Decembrie 1937 Ziar al partidului conservător. - Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Ș! NOI? Intorcându-se in țară după o lungă absență, d. Titulescu răs­punzând caldelor urări de bun venit cu cari a fost întâmpinat, a vorbit în treacăt și despre si­tuația europeană. „Războiul bate la ușă” — a spus d-sa.. Și nu este, din ne­fericire, nici­ o exagerare, în a­­ceastă vestire de alarmă. Pacea se organizează neîntre­rupt și toate străduințele oa­menilor de stat europeni, sunt îndreptate în această direcție, dar scântei multe dansează mereu în jurul butoiului cu praf de pușcă și nimeni nu poate avea siguranța definiti­vei înlăturări a exploziei. In acea­stă lumină trebue să fie permanent considerată si­tuația noastră internă. Se pare însă că nu prea voim să fim a­­tenți. In ciuda flăcărilor îndepăr­tate care înroșesc orizontul, vestind că se pot apropia, ră­mânem și mai departe la har­t­ele noastre, împinse până la imele limite ale urii. Ziarele cehoslovace au arătat, acum de curând, că în ciuda celor cari scontează în folosul lor neliniștile interne ale repu­blicii, poporul cehoslovac ră­mâne strâns unit. Nu există „momentul psihologic” voit pentru favorizarea acțiunii dușmănoase din afară. In fața primejdiei care se accentuiază, sânt uitate deosebirile ideologi­ce, și chiar tendințele autono­me ale minorităților, și nu mai există decât un mare și puter­nic bloc național cehoslovac. Am subliniat așișderea și ges­tul de solidaritate franceză, a­­runcat atenției lumii întregi zi­lele trecute. Au făcut toate îndemnurile ambițiilor de partid. Dreapta și stânga și-au dat mâna pentru ca prin votul masiv al Camerei s­ă vorbească Franța unitară și eternă. Era de subliniat încre­derea și voința nației in ajunul unor convor­biri diplomatice de unică importanță. De altfel, oricine se întoarce din Franța, și oricât ar fi fost de dispus să se lase influențat de svonurile vesele ale disolu­­ției franceze, — se întoarce cu aceiași categorică siguranță: Franța nu știe ce este tremurul. Și noi? Noi așteptăm ceasul încercării pentru a înțelege. Cu rare excepții, ne hotărîm greu să renunțăm la cele vechi ale noastre. Sămănăm mereu ura și facem politică externă la fiecare colț de stradă. E bine așa? Vom putea fi în­deajuns destul de bine pregă­tiți, în felul acesta? întrebăm. Și oricine are o conștiință națională, să se cer­ceteze atent și să-și răspundă înainte de a fi prea târziu. Accidentul prințului Bernhardt al Olandei AMSTERDAM, 29. (Rar­­er).­­ Starea prințului Bernard nu prezin­tă nici o gravitate, rănile pe care le-a suferit fiind ușoare. In momentul ciocnirii automobi­lului său cu autocamionul, prințul a fost­ aruncat intainte, lovindu-se cu capul de parbrizul mașinii.­­ Prințul Bernhard a avut o carna­ție in urma loviturii, și a fost ime­diat transportat la spital. Informată telefonic despre acci­dent, Regina Wilhelmina a vizitat pe ginerele său la spital. Soția prin­țului, principesa moștenitoare la­ttana, n’a putut veni la patul de su­ferință al prințului, nefiind lăsată de medici. Se știe că principesa, hi­ttana este in așteptarea unui fericit * HAGA. 29. (Rador). — Starea in care se află Principele Bern­hardt in urma accidentului de automobil nu îngădue transpor­tarea sa de la spital la Palat. Totuși, starea rănitului este relativ satisfăcătoare. Rana de la față a fost cusută de medici. OPINIA ENGLEZA PARIS. 29. (AGER). — Trimisul special la Londra al agenției „RA­DIO” telegrafiază: In Anglia, nici un guvern nu poa­te lua hotăriri importante și mai ales nu poate trece la acte, fără a fi sigur că are la spatele său unanimi­tatea opiniei publice și a presei Nu trebue pierdută din vedere această regulă constantă a politicei engleze, dacă voim să înțelegem bine poziția d-lor Chamberlain și Eden în con­versațiile care au început azi dimi­neață la Londra. Este prin urmare util să urmărim zilele acestea reacțiunile presei en­gleze, interpreta fidelă a opiniei bri­tanice. Decizii nu se vor lua nici astăzi, nici măine, călătoria miniș­trilor francezi având un caracter strict informaiv. Totuși, d-nii Chan­temps și Delbos vor duce cu ei din Londra indicații și chiar unele cer­titudini asupra intențiilor actuale ale politicei externe britanice. Unele idei generale pot fi desprinse de pe acum. In primul rând este sigur că d. Neville Chamberlain și întregul gu­vern britanic sunt ferm deciși ca, in legătură cu Franța și în cooperare cu ea să ajungă la un acord cu axa Roma-Berlin. Se crede că acest a­­cord va asigura pacea cel puțin pen­tru o generație. Dar concluzia tuturor acestor ne­gocieri va trebui să fie angajamen­tul formal, cerut Germaniei și Ita­liei, de a renunța pe viitor la orice act de forță. Afară de aceasta, se precizează că se vor începe negocieri cu Italia Îndată după plecarea din Londra a miniștrilor francezi, pentru a deter­mina statele totalitare la o colabo­rare și se pare că Londra este hotă­­rită să practice ceea ce se numește aici o politică realistă adică să exa­mineze condițiile rezonabile care ar putea duce la reintrarea Germaniei și Italiei în Societatea Națiunilor reformată, la un început de dezar­mare și la o cooperare economică susceptibilă de a pune capăt autar­hiei. S’ar împinge concesiunile (dar această informație o dăm sub toată rezerva) până la a separa Pactul So­cietății Națiunilor de tratatele de pace și a suprima art. 16 din Pact, care niciodată n’a putut și nici nu va putea vreodată să funcționeze. Armatura sistemului de securitate în Europa ar fi Încheierea unui pact occidental între Franța, Anglia, Ita­lia și Germania. In această ordine de idei, este sigur că generalul Goe­­ring a oferit lordului Halifax un pact aerian, destinat să complecteze acordul nava. Vom adăuga, scrie corespondentul agenției „Radio" că cercurile auto­rizate britanice ar voi ca Rusia So­vietică să nu participe la toate a­­ceste negocieri. Tendința generală care domină la Londra este prin urmare că primul lucru care interesează e organizarea securității in Europa Occidentală. Pentru moment, Anglia nu pare de­cisă să ia angajamente in afară de Europa occidentală, tocmai in mo­mentul când situația din Extremul Orient il creează atâtea serioase în­grijorări. Și în această ordine de idei, adică pentru a asigura o înțe­legere cu Japonia, Anglia are nevoe de o destindere cu axa Roma-Berlin. ap sjxed vi tpsaxa Itijoa ’sosmeușm -ca VU9DS o ad boboc as ao .massEg aAațs în artraioni aijuyp ■emud a •úvigSpi -■eg uoi vtvr-p ut .n.iassva «a -ațS ap ațov g (asnațagov 1) -urna uiB-ax“ :vsațd oțpn s vț Bțuaz -aidarvA as ațaqcaaaaa: t țjnaiațw țejșduino rue-ajL •nabaq ap joreui ios EțBuog (g Maisiajq ȚnsuSnd ap oaSapv l3 apnia-ig (3 •țîțSAlOUBm -Azs ap asnqțajy.p auțBjuoj Bq (q TPUIA aP auu'oDBqo (® (S •uaAoqiaag ap (ațsu -os-sSnnqDiuj) joțeoi bj bțbuos (i :dEq -aqO oipBN jaisos-p jnsjnauoa na :bj -Bas 6 aia-io si.iqujdo»fj qi uaui\ *uaA -oqțaag sp .îazțnajq b bjbuoș (g qaABg ap auezrzx (q ‘nossnBițq ap soiaog (b (g UsiUBid Bajaqp pnoi inpp țnsjnauoa nă :bj -Bas g 3(aio 3}jqiu90d(j 8 /maia i/f •qouBjg aesaq ap bjbuos (g •ațBSBiBS ap uasțaAAiaunaSțz (a •iqSAVOUBU! -Azg ap asnjȘay.p auțBțuoj Bq (q •igaioq ap Bțțog Bq (B ,g •qasg •§ •£ ap jouțui tui bjbuo$ (ț :țsiu '„‘"SI dP Ddidvotf“ ‘asnpai -Bțd aaiBog uoițpț țnț-p țnsinouoa na țnjaid no nauțțBm ‘BțequiBS ‘;zy :bib3s 6 ațaio ^ț.iqiuapaq g iun-/ qoî țnÎBdiauțid taiaiBojBuiin țuns ațauiBigojg I țS Ețaidiajui ba aisa ‘nueiBj iau •nauajy Bț auquiaaaQ Ql Is 9 ' -oj țnț-p țoț Bțiioțep aiBțdepB "nțușii aijui țjjBoiA ap ațjaouoo arnițțn țaij ‘aißjunuB ațaa ap jjbjb ut sap țeui' bs jjiBțoq B nosaug agioap injis'aejț" nasaug aiațjaauoQ v •țjunțâ -«is (B aijBjSoaaoo saoons sibiu ieui (aa Bțuazaidai ba .iasațA^uapog (n[q -UIBSUB ap ion B( țBp i'n(ODBîaads ța ■gjueanííis na ț6 kiapag unag BpuaS -V «I 31BZÜBA q{ und as ațațațțg •'neuoa uanuțq uau -npqos jap uv” țn.iqataa țs Una sațul esnBițs ap apinsfeA î§ aaXBj\! nnuad -jaqaax ‘laq.ioq țzaiMaiq.iog q>i ța,\\ ap imsuBp VSa»t;«d apuț.idna ațiua’ -B pirqssoap o na sa(B (nujBiâoid •oțsag țzziq îaîț.iopțd ajaiiqas Bdrip ajBianî. nins 0[amvi(soo iei ‘.zaqioq (aa.iBiii ’p B3AB va o BjBaiznra nai -Bfț.tțp •Btoia uțp ypv ap niuiapna -V vj suBp ap •givosajojd Masța.ttuap -oa pnioo țau-p B țfBuosiad ssiea -npuoo qns Bp va ss (nioanioads •auțuroa țaiado V[bs uj ‘bibss g ataio ‘ațiquiaaaO 6 !0f ao( bbab ba ama ‘lassaiAvuapog zauațA (niqniBS -üb ap îbp (a(Bq ap (oaBjoads ainui un îbCubib B auBttiog țaiado Baunțf -aaița 'somnij a(sa aa ioj nipSou in( -noîiqnd Biuazaid b ap Bpiiiop ui (gjasajMuap •ogH zaua;« (nța|t>g -ci;q o ‘„ap.uA inszjdxg uțp mu.țjy nințuaAB ap țipauioa lags ‘(ibpuți -5S npBi(S uțp ‘BiqiuBqțy (Soj) „üiap -oi^“ !nțrii(Bax (nsțjB ad ‘oo( nțs țns oțioțS puBina uț Bpaa ba tét ‘ajooöi -aads ap ooț ap țnanqnf BațsaaB ajațțz Bqias ba is-aiBa ,("Sl ap Paidnofi“ Bțsțijțod a ( p a ui o o BSBOiaȚțațj »■"CI sp ns» 3|038133d$ 3|3Ulj}!f) '06S'9A'î uojsjaț <i -ju ‘(BiBgiq -auri) țaiioțațA ItqgBSBd ‘,.B.nsv“ BrtuaS -V vi (â (intniBisg B^BȚd) aiBSaa aței •nțrno lonțiEpurvi Bțișjqq bj aiațana „Aoabs“ bibs uț. 'ațiquiaaaa g țoțuȚuma'îs f ȚgBqȚUBg 'ținaiinBui ?nop (a lé uinoaid ‘z,€6i: apquraMa g țs ț •g ap apnz uț ațlB-piazaidai o ap?o (q :-o a;.iqtaaoaa Z ap bhțz uț ‘bu.buj -oh Biado ei bțbS ap (ooBțaads un (b" :aumuB ‘Teamens uț ițțBiuaz -aidai BAajța cp ba naTiiBá In-jajBa nuapțaoo UTP »lUBțiod -uiț aiaétMO uțid natiinț Bațțaiț ib.jjuj aiuatntBnîOB bijb as Ba 'néqos jioqBsuBp ap OG uțp BțțnțpaȚB a ți bțao4jba uțp țai -ado B șuiiâtBq Btuțid ‘bțltbțbh țzțg; Biq -apa a<J aținu; ut aiB tiauiBd Bdnix •auquiaoaa țaunț Ințndaa -iq bț ‘țțsamsna uj.țsos ba ‘9g6i: uțp Bp -BiduiiȚo bț rețin țnțuiaid țmnțqo e aiBO ‘găuiBd xiȚaa larsq ap edniț Biqațao !}$3Jli31tg B| )3|sq ap !;țețu3z3Jtl3J !>*eN •ața ‘țunțțna -ți3v BaiBzțioioțv : £.£61 in loțȚ.iniBț -țclBa eaieasijv îbțubuxoh ui ațBAUd si(U»in.Sisy :aauțaața laiițsnpw! ațțțBț -naiț) : țoițad ap »ubuioj laijțsnpuț Democratul Sassu și s­erarul încuie! La Constanța d. Vasilică Sas­su, a vorbit despre contradicții­le ideologice ale opoziției. Vă rugăm să nu râdeți. Șe­ful bătrânilor democrați liberali este la largul său să ironizeze și să condamne, acum după ce partidul liberal s’a aliat cu vai­­dismul și înfățișează in alegeri liste comune liberalo-vaidiste. Este adevărat că alegătorul se întreabă nedumerit ce ideologie votează, dacă vrea să voteze lis­tele guvernului. Dar d. Sassu ți­ne minte de pe vremea tineri­mii generoase și contradicțiile i­­deologice au existat totdeauna pentru d-sa numai în tabăra o­­poziției. Nu este, deci, contradicție i­­deologică dacă ideologii diferite sunt împreunate pe aceeași lis­tă. In cazul acesta este numai conlucrare luminată în interesul țării. Contradicția ideologică este numai când oamenii se pre­zintă în fața alegătorilor cu li­ste deosebite, precizând fiecare elocvent programul său opus, dacă ei se îngrijesc în acelaș timp să nu lase drum prea liber abilităților marilor electori libe­rali. Deopotrivă de hazliu a fost și d. Incules când în discursul său de la Chișinău a popularitatea partidului contestat națio­­nal-țărănesc. Este liber, de­sigur, oricine, să consteste că a apus soarele și la 12 noaptea. De aceia și d. In­­cu­leț după ce contestă vehe­ment dreptul de a cere puterea pe bază electorală de 27 la sută, acordă generos ace­­laș drept par­tidului liberal pe baza unui pro­centaj electoral cu două puncte mai urcat. D. Inculeț își croiase într-o vreme reputația abilităților de sforărie politică. După eșecul său recent insă, după ce mane­vrele sale savante în loc să ducă la dezmembrarea național-țără­­niștilor, a dus la dezmembrarea aliaților vaidiști, d. Inculeț, este descurajat și scapă mereu din mâni, capetele sforilor, înfrân­gerile scurtează elanul și seacă izvorul abilităților. Marele sforar Inculeț va fi în curând deblocat. D. V. SALbo în INSEMNĂR* „Viitorul” crede că d. Maniu nu mai are dreptul să vorbească în nu­mele ardelenilor. Vezi bine ! E un drept pe care-l a­­re numai d. Valer Pop. * Tot in .„Viitorul” citim: „Nici­o­­dată un guvern nou (gu­vernul Tătărescu este guvern nou!) n’a întâlnit o atmosferă mai favora­bilă de­cât al doilea guvern prezi­dat, de d. Tătărescu. . . Niciodată un guvern n’a fost primit cu atâta justificată încrede­re”." Nici­o­dată este minunat între­buințat. Nici chiar primul guvern Tătă­rescu nu merită atâta ignorare. * Liberalii nu vor sa fie calificată manevră electorală măsura sporu­lui salariilor. Au dreptate. A fost numai o potri­­vială, o coincidență și nu li se poate face o vină că s’a nimerit așa. Ce vină poate fi dacă s’a întâm­plat să fie bani tocmai când sunt și alegeri? Răi oameni, — opozanții! ¥ Cu multă muzică și cu multe ono­ruri sunt primiți în cluburile d-lui Tătărescu câțiva fugari din alte par­tide • Despoliticianizare! Inter D. Delbos la Varșovia cu care va avea o convorbire poli­tică. Seara ministerul de afaceri străi­ne al Poloniei va da o recepție în onoarea d-lui Delbos. In ziua dt 5 decembrie, d. Del­bos va lua la dejunul oferit în onoarea si­ primarul Varșo­viei, iar seara ambasada Franței va oferi un mare dineu în onoarea sa.In ziua de 6 Decembrie d. Delbos va lua dejunul cu d. Beck. In cursul după amiezii d-sa va părăsi Varșo­via, plecând la Cracovia însoțit de d. Beck și de ambasadorul Franței. In ziua de 7 Decembrie, d. Del­bos va părăsi Polonia, plecând la București. Cronica muzicală de ION V. BORGOVAN Ascultând Otelia la Radio Fiindcă în seara aceea un cumnat care mi-e drag sosise de la Nistru, unde e director de temniță, am renunțat să ocup fotoliul 165 la Operă. Iată-ne o­­rânduiți împrejurul mesei ro­tunde toți­ ai mei, un ministru plenipotențiar al unei îndepăr­tate țări, chef și trist, copila lui bălae cu ochi violeți și gură ma­re cu dinți mici și directorul cel țigănos cu nevasta-i îngh­u­­ială în luna șaptea, frumoasă și somnoroasă. Și ce de bunătăți de post rumenite înșirate de gospodina casei pe fața de ma­să românească, în farfurii de pământ smălțuite cu­­ furculițe și linguri din lemn de tisă anume dobândite pentru Vine­­rile noastre cufăr, ce mai vin rămas de la nenea Iorgu Anghe­­lescu păstrat numai pentru su­flețelul lui și al prietenilor, în ulcele de Turda și în cele două căni mari de lut. Apoi, cum să­­fi mai pui cămașa scrobită și smochingul cu reveniri late ca să mergi la premieră, chiar da­că acolo astă seară iubitul nos­tru Jean le va risipi celor cari îl ascultă, furnici pe spinare" și în nădragi, cântând pe îngrozi­torul Iago? N­ vom vedea altă­dată, dar îl vom­ auzi noi și as­­tă seară din cutia fermecată; iată, feciorul meu mâncăcios și cu coși pe față, învârtește șu­­rupul. Orchestra operei își acordea­ză strunele și lemnele flueră game neobosite; cuvinte asvâr­­lite și scaune mișcate întretaie gălăgia această lirică. Ți-aduci aminte, Popovici? Amândoi, acum vreo S0 de de ani, cu ce nesaț sorbeam a­­cordurile astea ale lăutelor că­țărați în băncile galeriei nenu­merotate? N’aveam parale de stat, și zăream ca prin lunetă ca­pete de boi și evantaiuri de vaci, încremenite din bălăbă­­neala lor când Boner își termi­na dourile cu renumitul lui cârlig... Da. Trupele italiene își aveau­ vraja lor cuceritoare, cu prima­donele mândre și vremelnice. — Că doar muierea se schim­bă, dar năravul ba. —Cu tenori grozavi, deși bețivi. —­ Păi, nu făcea Caruso gar­gară cu zeamă de castraveți murați și era Caruso doar. — Dar De Luca parcă te un­gea cu unt de gât și ațâța­tul maestru Baragnoli, a cărui ba­ghetă, nu știu cum dracu a a­­juns în mâna lui Crivăț, profe­sorul de matematici de ne ar­dea la palmă cu ea. — I-ai furat-o tu, șmechere din partitura Cavaleriei, ai a­­dus-o la școală și ți-a confiscat VARȘOVIA, 29 (Rador). — D. Delbos, ministrul afacerilor străine al Franței, va sosi la Varșovia în ziua de 3 Decembrie. Chiar în seara aceleiași zile d. Delbos va avea o convorbire cu d. Beck, ministrul afacerilor străine al Poloniei- Seara se va da un dineu in onoa­rea sa la ambasada Franței. In ziua de 4 Decembrie d. Delbos va face vizite mareșalului Smigly- Richz și d-lui Skradkowski, președin­tele consiliului de miniștri. Apoi se va duce la castelul Zamek, unde va lua parte la dejunul oferit de d. Moscicki, președintele republicii. In cursul după amiezii, ministrul de afaceri străine al Franței va primi pe d-nii Skradkowski și Beck, t­o bătrânul Droc, secretarul — I-uzi pe Jean, Iago pefid, purtător de ură și moarte. Bun băiat. — Jean, fiu Iago. A fost Pris­­tăvăreasca în Italia, acum zice glas fain ca al lui Jean n’a au­zit pe­­ coastele Apeninilor și nici aiurea. — Rol pentru el, nemaipo­menit câte roluri sunt în muzi­ca lirică pentru Atanasiu. — Adică Jean este un adevă­rat și divers actor de operă și lirismul verist, singurul care isbutește în massele populare,­ nu îi e nimeni egal. Jean e tot Jean. — Uite directorul de temniță basarabeană, că știe și el. — Oțu ! Iacă intră Otella cu barca în portul Ciprului. Gea­ba se strâmbă ai noștri că n’a­­vem tenor pentru Otella. Apos­­tolescu e croit pentru rol, sta­tură, carură, culoare chiar și glas dramatic. De ce avem noi românii, acest simț nenorocit de autodenigrare? In artă, în știință, noi ne subevaluăm, ca străinii să recunoască în noi su­perioritate. — Autodenigrarea este un efect al austerității și este de origină Dacă, glăsuește temni­cerul Nistrului. Romanii și Grecii și mai mult erau încân­tați de grozava lor evoluție spi­rituală și trupească. — Atunci ardelenii,, cari sunt mai vaci ca regățenii, de ce nu se autodenigrează? — Fiindcă pe ei s’a grefat în­trucâtva fanfaronada asiatismu­lui maghiar și au avut și nevoe de ridicarea psihismului, în lupta lor. De ce Apostolescu nu este un Otella și încă minunat? Eu îl și văd jucând, bântuit de fermentul oribil al geloziei, ideologist și chimist, arhanghel și bestie ucigașe la sfârșit. Uneori îi obosește glasul — spre sfârșitul reprezentației, știu. Cred că fatiga lui e de ori­gină psihică, se autosugestio­nează în minus, nu-i trebue de­cât supravoință. — Care se dobândește prin purificare.­­ ________ * Tie scumpa tara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu La o pale­mici D. Coriolan Petranu, profesor de Istoria artei la Universitatea din Cluj, îmi face onoarea să dispue să mi se comunice și mie broșura in­titulată: M. Béla Bartók et la Mu­­sique roumaine — d. Béla Bartók și Muzica românească. Conținutul acestei broșuri dă pe față o polemică între d-sa și d. Béla Bartók Cu privire la pretinse influențe ale muzicii ungurești asu­pra celei românești. Terenul unei asemenea polemici a putut să fie pregătit, între altele, și de ușurința cu care unii muzi­cieni și amatori români, întrebați ori nu, chemați ori nu, au afirmat lucruri din cari ar fi reușit până chiar și această monstruoasă absurdă idee că muzica românea­și­scă nici nu ar exista chiar propriu zis și că ea nu s’ar fi alcătuit de­cât dintr'un fel de conglom­erare de elemente ale muzicii popoarelor ve­cine și a țiganilor­ Pentru a respinde o asemenea e­­normitate nici nu e nevoe, desigur, de vreun argument cât de cât se­rios. Cel mai elementar bun simț e prea de ajuns. Eu însumi, totuși, am fost surprins când pentru .. întâia dată am luat cunoștință de o ase­mănare între muzica ungurească și c­ea românească datorită prezenței, și într’una și ’n cealaltă, a unui din cele mai caracteristice elemente ale muzicii, anume, sincopa. Dar cartea sa despre „Cântecul Româ­­n­­esc“, d. Mihail Vulpescu, profesor la Academia Regală de Muzică, re­levă deosebirea dintre sincopa mu­zicii ungurești și acea a muzicii ro­mânești. Și în adevăr, cu un mic efort de pătrundere a simțirii și spi­ritului, se poate constata deosebi­rea de funcție psihologică a aces­tui element într’unul și ’n celalt caz. Dar principial se poate pune pro­blema , astfel: Deosebirea dintre muzica ungurească și cea românea­scă este atât de fundamentală, încât chestiunea oricăror influențe, reci­proce, nu e esențială, cu atât mai mult cu cât mai este a se cerceta și împrejurarea forțelor asimilatoare de cari dispun cele două caractere­­ etnice muzicale în confruntare, căci un element material brut poate fi șteri) într’o ambianță și fecund în alta, ceea ce ar însem­na că el apar­ține, dacă nu prin dreptul istoric, dar prin­ dreptul logic și­­ moral — care primează — acestea din urmă. Dar trecând peste acestea, și re­venind la polemica despre care vreau să vorbesc, aceasta pare a se extinde asupra unui teren foarte vast: nume de istoriografi și muzi­cografi străini și români sunt — și vor fi aduse în cauză, din abun­dență , și ea se înfățișează cu o pe­rioadă de incubație cu mult mai mult de un sfert de secol, deoarece răsare ca un proces de intenții din râvna cu care d. Béla Bartók se o­­cupă cu adunarea de cântece popu­lare românești încă de..... prin anul 1907, o nouă latură a polemicii care nu pot prevedea cum va fi so­luționată. Pare-se că miezul substanțial al polemicii îl formează prezența în economia muzicii populare româ­nești dintr’o anumită regiune a Transilvaniei, a gamei pentatonice- Teza d-lui Bartók ar fi — dacă nu mă înșeală înțelegerea —■ că româ­nii au luat această gamă de la un­guri, prin secui, teza d-lui prof. Pe­­tranu, e diametral opusă. Iar inten­ția intervenirii mele în discuție este de a încerca să aduc o precizare a valorii ei printr-un punct de vedere oarecum nou, pentru că prea negli­jat, dacă nu și nebănuit chiar, anu­me acel al științii muzicale, pro­priu. Acest punct de vedere îmi per­mite politeța de a adopta teza d-lui Béla Bartók. Dar se impun trei chestiuni ajutătoare: 1) Cât de răs­pândită este gama pantatonică în totalul muzicii populare românești? 2) Care este valoarea acestei game, științific determinată? 3) Care este potențialitatea ei ca factor sufletesc și cultural ? — Dar Desdemona, ce suavă e ! Dora Massini se întrece pe ea însăși. — Trebue să fie foarte fru­moasă și astă seară. Contiguita­tea cu Egizio, acest maestru a­­cerb și priceput ca nimeni al­tul în lirismul italienesc, i-a dat aripi cerești. — Coruri strânse, mișcate, nuanțe. Dar decorurile? Costu­mele ? —■ Astea depind și de gologa­nii cheltuiți; și cum opera nu îi are, poate că e mai bine că n’am fost încă.­­— Și că e mai bine aci, cu a­­ceste aromate bucate și cu cu­pele pline de vin vechi și totuși ușor, al lui nenea Iorgu. Ciocnim, bem. Aplauze. Sunt cele din radio pentu ei și pentru noi. Provincialule, nu mai ești de plâns că nu­ asiști la premi­eră; o ai acasă și sigur, că în seara binecuvântată, ființele din casă sunt îmblânzite. Nu­mai pentru asta și taxa la ra­dio, merită să fie achitată. 1) Cât de răspândită este gama pentatonică în muzica populară ro­mânească. luată în întregimea ei, ne-o pot spune folkloriștii, în frunte cu d. Béla Bartók. Tare mă tem, în ce mă privește că această gamă nu este una din cele mai reprezenta­tive ale muzicii populare româ­nești. Și așa fiind, din toate discu­țiile asupra ei nu se pot trage con­cluzii de o serioasă însemnătate, îmi pare că am întâlnit-o și eu în unele cântece populare din vecinul regat chiar, însă, dacă nu mă tră­dează memoria, nu cu caracter mo­dal, ci, întâmplător, cu caracter me­lodic, în cadrul modal perfect, adi­că major obișnuit. 2) Gama pentatonică este defec­tivă lipsindu-i, față de gama majoră, perfectă, nu m­ai puțin de două ele­mente. Și aceste două elemente lip­să fiind: a) subdominanta (fa) și b) sensibila (si), adică elementul de extremă forță și elementul de ex­tremă sensibilitate, înseamnă că ea este înfiorător de defectivă, întru­cât ar schimba fizionomia limbii și culturii noastre prezența în limba română a unui sărman verb defec­tiv, de pildă, de proveniență străină? 3) Lipsită de forță și de sensibi­litate T­ pentru a ne răsfrânge la această constatare numai, a anali­zei noastre, gama pentatonică e nulă ca factor creator al unei psi­hologii și culturi. Toată puterea de asimilare și de personală replămă­­dire a sufletului românesc e nepu­tincioasă în prepanta unui germen atât de steril. Dacă, prin urmare, e cineva care s’ar supăra, ori s’ar preamări că i l-am luat, ori ar pre­tinde să pun stăpânire nu numai pe lucru dar și pe ființa celui care i-a luat lucrul, apoi, să stea puțin să cugete că exagerează, și să creadă dă sântem dispuși să ne lipsim de ceea ce nu poate fi în tezaurul no­stru de material muzical decât un parazit, și să i-l înapoiem deci bu­curos. Adoptând acum teza d-lui Co­riolan Petranu, după ce am­ consta­tat nonvaloarea gamei pentatonice, putem spune că va fi fost, aceasta, introdusă la noi prin vreuna din acele circumstanțe istorice cari nu au nici o legătură cu fondul sufle­tesc și moral al unui popor. In sfârșit, cea ce ne interesează pe noi este destinul trecut, prezent și viitor al muzicii noastre în con­fruntare cu totalul enormului și labirinticului sistem muzical, iar nu cu unul din cele mai sărace ele­mente ale acestuia, cum este gama pentatonică, de pildă. Substanța și esența muzicii noastre este de ori­gină daco-galo-ibero-greco-asiatică cu un mic adaos modal — și numai exterior, țigănesc. E prea com­plexă, prea vastă, prea puternică, pentru că să nu-și facă al său pro­priu chiar, ceea ce poate, și deci merită, să Te înghițit. Dimitrie Cuclin Organizarea Uniunii naționale din Polonia VARȘOVIA, 29 (Rador). — Depu­tații și senatorii care au declarat că aderă la tabăra Uniunei Naționale țin astăzi o întrunire la Varșovia. întrunirea s-a deschis sub preși­­denția colonelului Koc. Ziarele arată că scopul acestei reuniuni este de a discuta și vota proectul de regula­ment al viitoarei organizări parla­mentare a taberei U­nim­­ei Naționale. Declarațiile d-lui Chautemps LONDRA, 29 (Rador).­­ Ina­­poindu-se la ambasada Franței pe la ora 19, după terminarea conver­sațiilor cu miniștrii englezi, Chautemps a primit pe reprezen­­­­tanții presei franceze, cărora le-a făcut următoarea declarație: „Reuniunea de­ astăzi a luat ca­racterul unui conclav, și, ca orice conclav, nu s’a terminat până ce n’au căzut cu toții de acord. Ne bucurăm infinit de contactul care a permis de a se stabili depli­na solidaritate de vederi a celor două guverne, solidaritate care este de altfel esențială pentru pacea lumii și constitue un element de se­curitate pentru Franța. Aceste conversațiuni și-au în­cheiat faza de astăzi într’o com­plectă armonie de sentimente și într’o atmosferă de mare cordiali­tate. Evident, conferința nu este terminată. Noi vom avea măine o nouă reuniune, la ora II. După ul­timă reuniune, se va publica un co­municat destul de substanțial. Dar ceva interesant a și fost să­vârșit, într’o atmosferă foarte stu­dioasă, care ne-a permis să ajun­gem la înțelegere asupra unui nu­măr oarecare de subiecte care in­teresează lumea întreagă. Asupra tuturor acestor subiecte a domnit între noi și englezi acordul cel mai perfect. Ar fi incorect să fac vreo distincție asupra vreunei probleme particulare, căci am marea plăcere de a vă repeta că suntem de per­fect acord asupra tuturor subiecte­lor examinate și că nu ne-am des­părțit astă seară decât după ce am realizat o unanimitate complectă de vederi",

Next