Epoca, decembrie 1937 (nr. 2645-2668)
1937-12-01 / nr. 2645
V 4 **Â$Qf* v * No. 2645 2 Lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!. ROMAN «INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI RECLAME ȘI INSERȚII SE primesc la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU Miercuri 1 Decembrie 1937 Ziar al partidului conservător. - Fondat in anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Ș! NOI? Intorcându-se in țară după o lungă absență, d. Titulescu răspunzând caldelor urări de bun venit cu cari a fost întâmpinat, a vorbit în treacăt și despre situația europeană. „Războiul bate la ușă” — a spus d-sa.. Și nu este, din nefericire, nici o exagerare, în această vestire de alarmă. Pacea se organizează neîntrerupt și toate străduințele oamenilor de stat europeni, sunt îndreptate în această direcție, dar scântei multe dansează mereu în jurul butoiului cu praf de pușcă și nimeni nu poate avea siguranța definitivei înlăturări a exploziei. In această lumină trebue să fie permanent considerată situația noastră internă. Se pare însă că nu prea voim să fim atenți. In ciuda flăcărilor îndepărtate care înroșesc orizontul, vestind că se pot apropia, rămânem și mai departe la hartele noastre, împinse până la imele limite ale urii. Ziarele cehoslovace au arătat, acum de curând, că în ciuda celor cari scontează în folosul lor neliniștile interne ale republicii, poporul cehoslovac rămâne strâns unit. Nu există „momentul psihologic” voit pentru favorizarea acțiunii dușmănoase din afară. In fața primejdiei care se accentuiază, sânt uitate deosebirile ideologice, și chiar tendințele autonome ale minorităților, și nu mai există decât un mare și puternic bloc național cehoslovac. Am subliniat așișderea și gestul de solidaritate franceză, aruncat atenției lumii întregi zilele trecute. Au făcut toate îndemnurile ambițiilor de partid. Dreapta și stânga și-au dat mâna pentru ca prin votul masiv al Camerei să vorbească Franța unitară și eternă. Era de subliniat încrederea și voința nației in ajunul unor convorbiri diplomatice de unică importanță. De altfel, oricine se întoarce din Franța, și oricât ar fi fost de dispus să se lase influențat de svonurile vesele ale disoluției franceze, — se întoarce cu aceiași categorică siguranță: Franța nu știe ce este tremurul. Și noi? Noi așteptăm ceasul încercării pentru a înțelege. Cu rare excepții, ne hotărîm greu să renunțăm la cele vechi ale noastre. Sămănăm mereu ura și facem politică externă la fiecare colț de stradă. E bine așa? Vom putea fi îndeajuns destul de bine pregătiți, în felul acesta? întrebăm. Și oricine are o conștiință națională, să se cerceteze atent și să-și răspundă înainte de a fi prea târziu. Accidentul prințului Bernhardt al Olandei AMSTERDAM, 29. (Rarer). Starea prințului Bernard nu prezintă nici o gravitate, rănile pe care le-a suferit fiind ușoare. In momentul ciocnirii automobilului său cu autocamionul, prințul a fost aruncat intainte, lovindu-se cu capul de parbrizul mașinii. Prințul Bernhard a avut o carnație in urma loviturii, și a fost imediat transportat la spital. Informată telefonic despre accident, Regina Wilhelmina a vizitat pe ginerele său la spital. Soția prințului, principesa moștenitoare lattana, n’a putut veni la patul de suferință al prințului, nefiind lăsată de medici. Se știe că principesa, hittana este in așteptarea unui fericit * HAGA. 29. (Rador). — Starea in care se află Principele Bernhardt in urma accidentului de automobil nu îngădue transportarea sa de la spital la Palat. Totuși, starea rănitului este relativ satisfăcătoare. Rana de la față a fost cusută de medici. OPINIA ENGLEZA PARIS. 29. (AGER). — Trimisul special la Londra al agenției „RADIO” telegrafiază: In Anglia, nici un guvern nu poate lua hotăriri importante și mai ales nu poate trece la acte, fără a fi sigur că are la spatele său unanimitatea opiniei publice și a presei Nu trebue pierdută din vedere această regulă constantă a politicei engleze, dacă voim să înțelegem bine poziția d-lor Chamberlain și Eden în conversațiile care au început azi dimineață la Londra. Este prin urmare util să urmărim zilele acestea reacțiunile presei engleze, interpreta fidelă a opiniei britanice. Decizii nu se vor lua nici astăzi, nici măine, călătoria miniștrilor francezi având un caracter strict informaiv. Totuși, d-nii Chantemps și Delbos vor duce cu ei din Londra indicații și chiar unele certitudini asupra intențiilor actuale ale politicei externe britanice. Unele idei generale pot fi desprinse de pe acum. In primul rând este sigur că d. Neville Chamberlain și întregul guvern britanic sunt ferm deciși ca, in legătură cu Franța și în cooperare cu ea să ajungă la un acord cu axa Roma-Berlin. Se crede că acest acord va asigura pacea cel puțin pentru o generație. Dar concluzia tuturor acestor negocieri va trebui să fie angajamentul formal, cerut Germaniei și Italiei, de a renunța pe viitor la orice act de forță. Afară de aceasta, se precizează că se vor începe negocieri cu Italia Îndată după plecarea din Londra a miniștrilor francezi, pentru a determina statele totalitare la o colaborare și se pare că Londra este hotărită să practice ceea ce se numește aici o politică realistă adică să examineze condițiile rezonabile care ar putea duce la reintrarea Germaniei și Italiei în Societatea Națiunilor reformată, la un început de dezarmare și la o cooperare economică susceptibilă de a pune capăt autarhiei. S’ar împinge concesiunile (dar această informație o dăm sub toată rezerva) până la a separa Pactul Societății Națiunilor de tratatele de pace și a suprima art. 16 din Pact, care niciodată n’a putut și nici nu va putea vreodată să funcționeze. Armatura sistemului de securitate în Europa ar fi Încheierea unui pact occidental între Franța, Anglia, Italia și Germania. In această ordine de idei, este sigur că generalul Goering a oferit lordului Halifax un pact aerian, destinat să complecteze acordul nava. Vom adăuga, scrie corespondentul agenției „Radio" că cercurile autorizate britanice ar voi ca Rusia Sovietică să nu participe la toate aceste negocieri. Tendința generală care domină la Londra este prin urmare că primul lucru care interesează e organizarea securității in Europa Occidentală. Pentru moment, Anglia nu pare decisă să ia angajamente in afară de Europa occidentală, tocmai in momentul când situația din Extremul Orient il creează atâtea serioase îngrijorări. Și în această ordine de idei, adică pentru a asigura o înțelegere cu Japonia, Anglia are nevoe de o destindere cu axa Roma-Berlin. ap sjxed vi tpsaxa Itijoa ’sosmeușm -ca VU9DS o ad boboc as ao .massEg aAațs în artraioni aijuyp ■emud a •úvigSpi -■eg uoi vtvr-p ut .n.iassva «a -ațS ap ațov g (asnațagov 1) -urna uiB-ax“ :vsațd oțpn s vț Bțuaz -aidarvA as ațaqcaaaaa: t țjnaiațw țejșduino rue-ajL •nabaq ap joreui ios EțBuog (g Maisiajq ȚnsuSnd ap oaSapv l3 apnia-ig (3 •țîțSAlOUBm -Azs ap asnqțajy.p auțBjuoj Bq (q TPUIA aP auu'oDBqo (® (S •uaAoqiaag ap (ațsu -os-sSnnqDiuj) joțeoi bj bțbuos (i :dEq -aqO oipBN jaisos-p jnsjnauoa na :bj -Bas 6 aia-io si.iqujdo»fj qi uaui\ *uaA -oqțaag sp .îazțnajq b bjbuoș (g qaABg ap auezrzx (q ‘nossnBițq ap soiaog (b (g UsiUBid Bajaqp pnoi inpp țnsjnauoa nă :bj -Bas g 3(aio 3}jqiu90d(j 8 /maia i/f •qouBjg aesaq ap bjbuos (g •ațBSBiBS ap uasțaAAiaunaSțz (a •iqSAVOUBU! -Azg ap asnjȘay.p auțBțuoj Bq (q •igaioq ap Bțțog Bq (B ,g •qasg •§ •£ ap jouțui tui bjbuo$ (ț :țsiu '„‘"SI dP Ddidvotf“ ‘asnpai -Bțd aaiBog uoițpț țnț-p țnsinouoa na țnjaid no nauțțBm ‘BțequiBS ‘;zy :bib3s 6 ațaio ^ț.iqiuapaq g iun-/ qoî țnÎBdiauțid taiaiBojBuiin țuns ațauiBigojg I țS Ețaidiajui ba aisa ‘nueiBj iau •nauajy Bț auquiaaaQ Ql Is 9 ' -oj țnț-p țoț Bțiioțep aiBțdepB "nțușii aijui țjjBoiA ap ațjaouoo arnițțn țaij ‘aißjunuB ațaa ap jjbjb ut sap țeui' bs jjiBțoq B nosaug agioap injis'aejț" nasaug aiațjaauoQ v •țjunțâ -«is (B aijBjSoaaoo saoons sibiu ieui (aa Bțuazaidai ba .iasațA^uapog (n[q -UIBSUB ap ion B( țBp i'n(ODBîaads ța ■gjueanííis na ț6 kiapag unag BpuaS -V «I 31BZÜBA q{ und as ațațațțg •'neuoa uanuțq uau -npqos jap uv” țn.iqataa țs Una sațul esnBițs ap apinsfeA î§ aaXBj\! nnuad -jaqaax ‘laq.ioq țzaiMaiq.iog q>i ța,\\ ap imsuBp VSa»t;«d apuț.idna ațiua’ -B pirqssoap o na sa(B (nujBiâoid •oțsag țzziq îaîț.iopțd ajaiiqas Bdrip ajBianî. nins 0[amvi(soo iei ‘.zaqioq (aa.iBiii ’p B3AB va o BjBaiznra nai -Bfț.tțp •Btoia uțp ypv ap niuiapna -V vj suBp ap •givosajojd Masța.ttuap -oa pnioo țau-p B țfBuosiad ssiea -npuoo qns Bp va ss (nioanioads •auțuroa țaiado V[bs uj ‘bibss g ataio ‘ațiquiaaaO 6 !0f ao( bbab ba ama ‘lassaiAvuapog zauațA (niqniBS -üb ap îbp (a(Bq ap (oaBjoads ainui un îbCubib B auBttiog țaiado Baunțf -aaița 'somnij a(sa aa ioj nipSou in( -noîiqnd Biuazaid b ap Bpiiiop ui (gjasajMuap •ogH zaua;« (nța|t>g -ci;q o ‘„ap.uA inszjdxg uțp mu.țjy nințuaAB ap țipauioa lags ‘(ibpuți -5S npBi(S uțp ‘BiqiuBqțy (Soj) „üiap -oi^“ !nțrii(Bax (nsțjB ad ‘oo( nțs țns oțioțS puBina uț Bpaa ba tét ‘ajooöi -aads ap ooț ap țnanqnf BațsaaB ajațțz Bqias ba is-aiBa ,("Sl ap Paidnofi“ Bțsțijțod a ( p a ui o o BSBOiaȚțațj »■"CI sp ns» 3|038133d$ 3|3Ulj}!f) '06S'9A'î uojsjaț <i -ju ‘(BiBgiq -auri) țaiioțațA ItqgBSBd ‘,.B.nsv“ BrtuaS -V vi (â (intniBisg B^BȚd) aiBSaa aței •nțrno lonțiEpurvi Bțișjqq bj aiațana „Aoabs“ bibs uț. 'ațiquiaaaa g țoțuȚuma'îs f ȚgBqȚUBg 'ținaiinBui ?nop (a lé uinoaid ‘z,€6i: apquraMa g țs ț •g ap apnz uț ațlB-piazaidai o ap?o (q :-o a;.iqtaaoaa Z ap bhțz uț ‘bu.buj -oh Biado ei bțbS ap (ooBțaads un (b" :aumuB ‘Teamens uț ițțBiuaz -aidai BAajța cp ba naTiiBá In-jajBa nuapțaoo UTP »lUBțiod -uiț aiaétMO uțid natiinț Bațțaiț ib.jjuj aiuatntBnîOB bijb as Ba 'néqos jioqBsuBp ap OG uțp BțțnțpaȚB a ți bțao4jba uțp țai -ado B șuiiâtBq Btuțid ‘bțltbțbh țzțg; Biq -apa a<J aținu; ut aiB tiauiBd Bdnix •auquiaoaa țaunț Ințndaa -iq bț ‘țțsamsna uj.țsos ba ‘9g6i: uțp Bp -BiduiiȚo bț rețin țnțuiaid țmnțqo e aiBO ‘găuiBd xiȚaa larsq ap edniț Biqațao !}$3Jli31tg B| )3|sq ap !;țețu3z3Jtl3J !>*eN •ața ‘țunțțna -ți3v BaiBzțioioțv : £.£61 in loțȚ.iniBț -țclBa eaieasijv îbțubuxoh ui ațBAUd si(U»in.Sisy :aauțaața laiițsnpw! ațțțBț -naiț) : țoițad ap »ubuioj laijțsnpuț Democratul Sassu și serarul încuie! La Constanța d. Vasilică Sassu, a vorbit despre contradicțiile ideologice ale opoziției. Vă rugăm să nu râdeți. Șeful bătrânilor democrați liberali este la largul său să ironizeze și să condamne, acum după ce partidul liberal s’a aliat cu vaidismul și înfățișează in alegeri liste comune liberalo-vaidiste. Este adevărat că alegătorul se întreabă nedumerit ce ideologie votează, dacă vrea să voteze listele guvernului. Dar d. Sassu ține minte de pe vremea tinerimii generoase și contradicțiile ideologice au existat totdeauna pentru d-sa numai în tabăra opoziției. Nu este, deci, contradicție ideologică dacă ideologii diferite sunt împreunate pe aceeași listă. In cazul acesta este numai conlucrare luminată în interesul țării. Contradicția ideologică este numai când oamenii se prezintă în fața alegătorilor cu liste deosebite, precizând fiecare elocvent programul său opus, dacă ei se îngrijesc în acelaș timp să nu lase drum prea liber abilităților marilor electori liberali. Deopotrivă de hazliu a fost și d. Incules când în discursul său de la Chișinău a popularitatea partidului contestat național-țărănesc. Este liber, desigur, oricine, să consteste că a apus soarele și la 12 noaptea. De aceia și d. Inculeț după ce contestă vehement dreptul de a cere puterea pe bază electorală de 27 la sută, acordă generos acelaș drept partidului liberal pe baza unui procentaj electoral cu două puncte mai urcat. D. Inculeț își croiase într-o vreme reputația abilităților de sforărie politică. După eșecul său recent insă, după ce manevrele sale savante în loc să ducă la dezmembrarea național-țărăniștilor, a dus la dezmembrarea aliaților vaidiști, d. Inculeț, este descurajat și scapă mereu din mâni, capetele sforilor, înfrângerile scurtează elanul și seacă izvorul abilităților. Marele sforar Inculeț va fi în curând deblocat. D. V. SALbo în INSEMNĂR* „Viitorul” crede că d. Maniu nu mai are dreptul să vorbească în numele ardelenilor. Vezi bine ! E un drept pe care-l are numai d. Valer Pop. * Tot in .„Viitorul” citim: „Niciodată un guvern nou (guvernul Tătărescu este guvern nou!) n’a întâlnit o atmosferă mai favorabilă decât al doilea guvern prezidat, de d. Tătărescu. . . Niciodată un guvern n’a fost primit cu atâta justificată încredere”." Niciodată este minunat întrebuințat. Nici chiar primul guvern Tătărescu nu merită atâta ignorare. * Liberalii nu vor sa fie calificată manevră electorală măsura sporului salariilor. Au dreptate. A fost numai o potrivială, o coincidență și nu li se poate face o vină că s’a nimerit așa. Ce vină poate fi dacă s’a întâmplat să fie bani tocmai când sunt și alegeri? Răi oameni, — opozanții! ¥ Cu multă muzică și cu multe onoruri sunt primiți în cluburile d-lui Tătărescu câțiva fugari din alte partide • Despoliticianizare! Inter D. Delbos la Varșovia cu care va avea o convorbire politică. Seara ministerul de afaceri străine al Poloniei va da o recepție în onoarea d-lui Delbos. In ziua dt 5 decembrie, d. Delbos va lua la dejunul oferit în onoarea si primarul Varșoviei, iar seara ambasada Franței va oferi un mare dineu în onoarea sa.In ziua de 6 Decembrie d. Delbos va lua dejunul cu d. Beck. In cursul după amiezii d-sa va părăsi Varșovia, plecând la Cracovia însoțit de d. Beck și de ambasadorul Franței. In ziua de 7 Decembrie, d. Delbos va părăsi Polonia, plecând la București. Cronica muzicală de ION V. BORGOVAN Ascultând Otelia la Radio Fiindcă în seara aceea un cumnat care mi-e drag sosise de la Nistru, unde e director de temniță, am renunțat să ocup fotoliul 165 la Operă. Iată-ne orânduiți împrejurul mesei rotunde toți ai mei, un ministru plenipotențiar al unei îndepărtate țări, chef și trist, copila lui bălae cu ochi violeți și gură mare cu dinți mici și directorul cel țigănos cu nevasta-i înghuială în luna șaptea, frumoasă și somnoroasă. Și ce de bunătăți de post rumenite înșirate de gospodina casei pe fața de masă românească, în farfurii de pământ smălțuite cu furculițe și linguri din lemn de tisă anume dobândite pentru Vinerile noastre cufăr, ce mai vin rămas de la nenea Iorgu Anghelescu păstrat numai pentru suflețelul lui și al prietenilor, în ulcele de Turda și în cele două căni mari de lut. Apoi, cum săfi mai pui cămașa scrobită și smochingul cu reveniri late ca să mergi la premieră, chiar dacă acolo astă seară iubitul nostru Jean le va risipi celor cari îl ascultă, furnici pe spinare" și în nădragi, cântând pe îngrozitorul Iago? N vom vedea altădată, dar îl vom auzi noi și astă seară din cutia fermecată; iată, feciorul meu mâncăcios și cu coși pe față, învârtește șurupul. Orchestra operei își acordează strunele și lemnele flueră game neobosite; cuvinte asvârlite și scaune mișcate întretaie gălăgia această lirică. Ți-aduci aminte, Popovici? Amândoi, acum vreo S0 de de ani, cu ce nesaț sorbeam acordurile astea ale lăutelor cățărați în băncile galeriei nenumerotate? N’aveam parale de stat, și zăream ca prin lunetă capete de boi și evantaiuri de vaci, încremenite din bălăbăneala lor când Boner își termina dourile cu renumitul lui cârlig... Da. Trupele italiene își aveau vraja lor cuceritoare, cu primadonele mândre și vremelnice. — Că doar muierea se schimbă, dar năravul ba. —Cu tenori grozavi, deși bețivi. — Păi, nu făcea Caruso gargară cu zeamă de castraveți murați și era Caruso doar. — Dar De Luca parcă te ungea cu unt de gât și ațâțatul maestru Baragnoli, a cărui baghetă, nu știu cum dracu a ajuns în mâna lui Crivăț, profesorul de matematici de ne ardea la palmă cu ea. — I-ai furat-o tu, șmechere din partitura Cavaleriei, ai adus-o la școală și ți-a confiscat VARȘOVIA, 29 (Rador). — D. Delbos, ministrul afacerilor străine al Franței, va sosi la Varșovia în ziua de 3 Decembrie. Chiar în seara aceleiași zile d. Delbos va avea o convorbire cu d. Beck, ministrul afacerilor străine al Poloniei- Seara se va da un dineu in onoarea sa la ambasada Franței. In ziua de 4 Decembrie d. Delbos va face vizite mareșalului Smigly- Richz și d-lui Skradkowski, președintele consiliului de miniștri. Apoi se va duce la castelul Zamek, unde va lua parte la dejunul oferit de d. Moscicki, președintele republicii. In cursul după amiezii, ministrul de afaceri străine al Franței va primi pe d-nii Skradkowski și Beck, to bătrânul Droc, secretarul — I-uzi pe Jean, Iago pefid, purtător de ură și moarte. Bun băiat. — Jean, fiu Iago. A fost Pristăvăreasca în Italia, acum zice glas fain ca al lui Jean n’a auzit pe coastele Apeninilor și nici aiurea. — Rol pentru el, nemaipomenit câte roluri sunt în muzica lirică pentru Atanasiu. — Adică Jean este un adevărat și divers actor de operă și lirismul verist, singurul care isbutește în massele populare, nu îi e nimeni egal. Jean e tot Jean. — Uite directorul de temniță basarabeană, că știe și el. — Oțu ! Iacă intră Otella cu barca în portul Ciprului. Geaba se strâmbă ai noștri că n’avem tenor pentru Otella. Apostolescu e croit pentru rol, statură, carură, culoare chiar și glas dramatic. De ce avem noi românii, acest simț nenorocit de autodenigrare? In artă, în știință, noi ne subevaluăm, ca străinii să recunoască în noi superioritate. — Autodenigrarea este un efect al austerității și este de origină Dacă, glăsuește temnicerul Nistrului. Romanii și Grecii și mai mult erau încântați de grozava lor evoluție spirituală și trupească. — Atunci ardelenii,, cari sunt mai vaci ca regățenii, de ce nu se autodenigrează? — Fiindcă pe ei s’a grefat întrucâtva fanfaronada asiatismului maghiar și au avut și nevoe de ridicarea psihismului, în lupta lor. De ce Apostolescu nu este un Otella și încă minunat? Eu îl și văd jucând, bântuit de fermentul oribil al geloziei, ideologist și chimist, arhanghel și bestie ucigașe la sfârșit. Uneori îi obosește glasul — spre sfârșitul reprezentației, știu. Cred că fatiga lui e de origină psihică, se autosugestionează în minus, nu-i trebue decât supravoință. — Care se dobândește prin purificare. ________ * Tie scumpa tara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu La o palemici D. Coriolan Petranu, profesor de Istoria artei la Universitatea din Cluj, îmi face onoarea să dispue să mi se comunice și mie broșura intitulată: M. Béla Bartók et la Musique roumaine — d. Béla Bartók și Muzica românească. Conținutul acestei broșuri dă pe față o polemică între d-sa și d. Béla Bartók Cu privire la pretinse influențe ale muzicii ungurești asupra celei românești. Terenul unei asemenea polemici a putut să fie pregătit, între altele, și de ușurința cu care unii muzicieni și amatori români, întrebați ori nu, chemați ori nu, au afirmat lucruri din cari ar fi reușit până chiar și această monstruoasă absurdă idee că muzica româneașiscă nici nu ar exista chiar propriu zis și că ea nu s’ar fi alcătuit decât dintr'un fel de conglomerare de elemente ale muzicii popoarelor vecine și a țiganilor Pentru a respinde o asemenea enormitate nici nu e nevoe, desigur, de vreun argument cât de cât serios. Cel mai elementar bun simț e prea de ajuns. Eu însumi, totuși, am fost surprins când pentru .. întâia dată am luat cunoștință de o asemănare între muzica ungurească și cea românească datorită prezenței, și într’una și ’n cealaltă, a unui din cele mai caracteristice elemente ale muzicii, anume, sincopa. Dar cartea sa despre „Cântecul Românesc“, d. Mihail Vulpescu, profesor la Academia Regală de Muzică, relevă deosebirea dintre sincopa muzicii ungurești și acea a muzicii românești. Și în adevăr, cu un mic efort de pătrundere a simțirii și spiritului, se poate constata deosebirea de funcție psihologică a acestui element într’unul și ’n celalt caz. Dar principial se poate pune problema , astfel: Deosebirea dintre muzica ungurească și cea românească este atât de fundamentală, încât chestiunea oricăror influențe, reciproce, nu e esențială, cu atât mai mult cu cât mai este a se cerceta și împrejurarea forțelor asimilatoare de cari dispun cele două caractere etnice muzicale în confruntare, căci un element material brut poate fi șteri) într’o ambianță și fecund în alta, ceea ce ar însemna că el aparține, dacă nu prin dreptul istoric, dar prin dreptul logic și moral — care primează — acestea din urmă. Dar trecând peste acestea, și revenind la polemica despre care vreau să vorbesc, aceasta pare a se extinde asupra unui teren foarte vast: nume de istoriografi și muzicografi străini și români sunt — și vor fi aduse în cauză, din abundență , și ea se înfățișează cu o perioadă de incubație cu mult mai mult de un sfert de secol, deoarece răsare ca un proces de intenții din râvna cu care d. Béla Bartók se ocupă cu adunarea de cântece populare românești încă de..... prin anul 1907, o nouă latură a polemicii care nu pot prevedea cum va fi soluționată. Pare-se că miezul substanțial al polemicii îl formează prezența în economia muzicii populare românești dintr’o anumită regiune a Transilvaniei, a gamei pentatonice- Teza d-lui Bartók ar fi — dacă nu mă înșeală înțelegerea —■ că românii au luat această gamă de la unguri, prin secui, teza d-lui prof. Petranu, e diametral opusă. Iar intenția intervenirii mele în discuție este de a încerca să aduc o precizare a valorii ei printr-un punct de vedere oarecum nou, pentru că prea neglijat, dacă nu și nebănuit chiar, anume acel al științii muzicale, propriu. Acest punct de vedere îmi permite politeța de a adopta teza d-lui Béla Bartók. Dar se impun trei chestiuni ajutătoare: 1) Cât de răspândită este gama pantatonică în totalul muzicii populare românești? 2) Care este valoarea acestei game, științific determinată? 3) Care este potențialitatea ei ca factor sufletesc și cultural ? — Dar Desdemona, ce suavă e ! Dora Massini se întrece pe ea însăși. — Trebue să fie foarte frumoasă și astă seară. Contiguitatea cu Egizio, acest maestru acerb și priceput ca nimeni altul în lirismul italienesc, i-a dat aripi cerești. — Coruri strânse, mișcate, nuanțe. Dar decorurile? Costumele ? —■ Astea depind și de gologanii cheltuiți; și cum opera nu îi are, poate că e mai bine că n’am fost încă.— Și că e mai bine aci, cu aceste aromate bucate și cu cupele pline de vin vechi și totuși ușor, al lui nenea Iorgu. Ciocnim, bem. Aplauze. Sunt cele din radio pentu ei și pentru noi. Provincialule, nu mai ești de plâns că nu asiști la premieră; o ai acasă și sigur, că în seara binecuvântată, ființele din casă sunt îmblânzite. Numai pentru asta și taxa la radio, merită să fie achitată. 1) Cât de răspândită este gama pentatonică în muzica populară românească. luată în întregimea ei, ne-o pot spune folkloriștii, în frunte cu d. Béla Bartók. Tare mă tem, în ce mă privește că această gamă nu este una din cele mai reprezentative ale muzicii populare românești. Și așa fiind, din toate discuțiile asupra ei nu se pot trage concluzii de o serioasă însemnătate, îmi pare că am întâlnit-o și eu în unele cântece populare din vecinul regat chiar, însă, dacă nu mă trădează memoria, nu cu caracter modal, ci, întâmplător, cu caracter melodic, în cadrul modal perfect, adică major obișnuit. 2) Gama pentatonică este defectivă lipsindu-i, față de gama majoră, perfectă, nu mai puțin de două elemente. Și aceste două elemente lipsă fiind: a) subdominanta (fa) și b) sensibila (si), adică elementul de extremă forță și elementul de extremă sensibilitate, înseamnă că ea este înfiorător de defectivă, întrucât ar schimba fizionomia limbii și culturii noastre prezența în limba română a unui sărman verb defectiv, de pildă, de proveniență străină? 3) Lipsită de forță și de sensibilitate T pentru a ne răsfrânge la această constatare numai, a analizei noastre, gama pentatonică e nulă ca factor creator al unei psihologii și culturi. Toată puterea de asimilare și de personală replămădire a sufletului românesc e neputincioasă în prepanta unui germen atât de steril. Dacă, prin urmare, e cineva care s’ar supăra, ori s’ar preamări că i l-am luat, ori ar pretinde să pun stăpânire nu numai pe lucru dar și pe ființa celui care i-a luat lucrul, apoi, să stea puțin să cugete că exagerează, și să creadă dă sântem dispuși să ne lipsim de ceea ce nu poate fi în tezaurul nostru de material muzical decât un parazit, și să i-l înapoiem deci bucuros. Adoptând acum teza d-lui Coriolan Petranu, după ce am constatat nonvaloarea gamei pentatonice, putem spune că va fi fost, aceasta, introdusă la noi prin vreuna din acele circumstanțe istorice cari nu au nici o legătură cu fondul sufletesc și moral al unui popor. In sfârșit, cea ce ne interesează pe noi este destinul trecut, prezent și viitor al muzicii noastre în confruntare cu totalul enormului și labirinticului sistem muzical, iar nu cu unul din cele mai sărace elemente ale acestuia, cum este gama pentatonică, de pildă. Substanța și esența muzicii noastre este de origină daco-galo-ibero-greco-asiatică cu un mic adaos modal — și numai exterior, țigănesc. E prea complexă, prea vastă, prea puternică, pentru că să nu-și facă al său propriu chiar, ceea ce poate, și deci merită, să Te înghițit. Dimitrie Cuclin Organizarea Uniunii naționale din Polonia VARȘOVIA, 29 (Rador). — Deputații și senatorii care au declarat că aderă la tabăra Uniunei Naționale țin astăzi o întrunire la Varșovia. întrunirea s-a deschis sub preșidenția colonelului Koc. Ziarele arată că scopul acestei reuniuni este de a discuta și vota proectul de regulament al viitoarei organizări parlamentare a taberei Unimei Naționale. Declarațiile d-lui Chautemps LONDRA, 29 (Rador). Inapoindu-se la ambasada Franței pe la ora 19, după terminarea conversațiilor cu miniștrii englezi, Chautemps a primit pe reprezentanții presei franceze, cărora le-a făcut următoarea declarație: „Reuniunea de astăzi a luat caracterul unui conclav, și, ca orice conclav, nu s’a terminat până ce n’au căzut cu toții de acord. Ne bucurăm infinit de contactul care a permis de a se stabili deplina solidaritate de vederi a celor două guverne, solidaritate care este de altfel esențială pentru pacea lumii și constitue un element de securitate pentru Franța. Aceste conversațiuni și-au încheiat faza de astăzi într’o complectă armonie de sentimente și într’o atmosferă de mare cordialitate. Evident, conferința nu este terminată. Noi vom avea măine o nouă reuniune, la ora II. După ultimă reuniune, se va publica un comunicat destul de substanțial. Dar ceva interesant a și fost săvârșit, într’o atmosferă foarte studioasă, care ne-a permis să ajungem la înțelegere asupra unui număr oarecare de subiecte care interesează lumea întreagă. Asupra tuturor acestor subiecte a domnit între noi și englezi acordul cel mai perfect. Ar fi incorect să fac vreo distincție asupra vreunei probleme particulare, căci am marea plăcere de a vă repeta că suntem de perfect acord asupra tuturor subiectelor examinate și că nu ne-am despărțit astă seară decât după ce am realizat o unanimitate complectă de vederi",