Epoca, februarie 1938 (nr. 2691-2714)
1938-02-01 / nr. 2691
NESOCOTIREA VALORILOR In foarte multe județe, intregirea liberală merge greu. Deși emoționați de îndemnurile șefilor și de înaltele temeiuri cari au impus refacerea pe teren, in sfera intereselor județene, „fruntașii’ operează greu sudura. Din multe orașe ne vin svonurile hartei și ale răzmeriței. Asupra principiilor oamenii sunt de acord. Georgiști, diniști, tătărăscani, una s’a făcut cât ar bate din palme. Dar ce valoare au principiile și ce valoare are unitatea ideologică, dacă nu ești cel puțin șef de organizație ? Pentru cucerirea acestui loc, care în opoziție te așează cap de listă, iar la guvern in fruntea bucatelor, spadele se Încrucișează viforos și se merge până la răzvrătire și până la dezlipire din marele roi, pentru a fi constituite grupulețe separate. Firește, dacă nemulțumiții întregirii liberale se vor... suda aparte, nimeni nu-i va lua în serios. O frondă trecătoare, cu șefi cari la prima strângere de mână mai prietenească din par se prea produce. Pe când dintea cealaltă a baricadei vor roi colo, in câmpul mediocrității repede spre matcă, — evenimentul poate fi cel mult al senzațiilor reportericești de o săptămână. Dar toate aceste harțe și supărări pun incă odată în evidență cât de Puțin hotărăște in alegerea cârmuitorilor de toate categoriile valoarea personală.. Toate amănuntele sunt luate in seamă când este vorba să se ponunțe hotărârea selecției. Câte voturi ai avut ori câte mai poți avea, ce rudenii ai în partid, câți nepoți, la centru, câți bani avere personală și până la urmă chiar și ce vechime în cadre. Meritele personale sânt, insă, aproape totdeauna uitate. Am ajuns astfel, după decenii de ignorare a erarhiei valorilor in situația de a nu mai avea în fruntea organizațiilor județene decât reprezentanți ai prevaștei electorale, cu foarte rare excepții. Acolo unde sânt aceste excepții, unde conduce omul de necontestate merite, harta nu ajunse in frunte prin tot felul de mijloace lăturalnice, încâerarea este fatală. Tabloul se complectează cu mezatul deschis în zilele guvernării ori de câte ori se bănuește un electoral insuficient consolidat. D. Goga trebue să fi adunat în aceste ultime patruzeci de zile, mult material documentar pentru o carte foarte instructivă asupra vieții noastre politice. Poate că intr’o zi ne-o va dărui. Intr’o zi... Azi d-sa este silit să-și ocupe foarte puținele ceasuri pe cari i le lasă libere guvernarea, cu potolirea nemulțumirilor organizațiilor naționalcreștine năpădite de stolurile prea numeroase ale proaspeților convinși. Grea viață, urîtă, deprimantă viață, actuala noastră viață politică. O fi fost și altădată, dar pare că niciodată de atâta tristeță. Ho. 28912 Lei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU 1. ROMAN Intrarea zbim calea victoriei RECLAME si INSERȚII Sa primesc la administrația ziarului $1 h* toate agențiile de publicitate Telefon: 3.32.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NNGÜUE KüPESGü / B 110 Marți 1 Februarie 1938 Politica externă Cea dintâi grijă pe care e firesc să o aibă orice guvern, este aceea de a spori, sau cel puțin de a nu slăbi, garanția in ce privește hotarele țării. Și hotarele țării se păstrează printr’o armată puternică și printr’o politică externă cuminte și prevăzătoare. De aceea prima îngrijorare a oamenilor cuminți, care-și iubesc țara, când vine un guvern de oameni, în mare parte, noul, un guvern care pare apoi să părăsească făgașul consacrat de experiență, e cu privire la armată și la politica externă. În ce privește pregătirea și întărirea armatei, credem că țara poate fi liniștită cât timp, în capul ministerului Apărării Naționale ed. General Antonescu. Trebue în schimb să mărturisim că in ce privește politica externă, ne e mai multă grijă, in capul ministerului de Externe e fără îndoială un strălucit avocat. Dar aceasta nu e de ajuns pentru liniștirea țării. Mai întâi avocații, prin chiar meseria lor, simt siliți să sustie cu același talent — când îl au — și cu aceeași abundență de argumente, teze diametral opuse. Să nu rezulte oare uneori, pentru un avocat, cu carieră îndelungată, din această ușurință de argumentare și pro și contra, și la dreapta și la stânga, o lipsă de frână la vorbă și de atenție la cântărirea faptelor și a împrejurărilor, care pe un ministru de Externe îl pot duce la cele mai fundamentale greșeli? Și apoi noi credem că cea dintâi normă, care se impune unui ministru de Externe, e aceea de a nu fi înrâurit, în orientarea politicei externe a tărei lui de concordanța sau discordanța între regimul politic pe care-l reprezintă în țara lui guvernul din care face parte și între regimurile politice din celelalte țări. Căci politica externă a unui stat e mult mai constantă decât regimul lui intern. Statele, în privința relațiilor lor cu celelalte state au orientări adeseori seculare, tendințe istorice, nevoi adânci, care atârnă de situația lor geografică, de toată istoria lor și a altor state, iar nici deCuitic regimul trecător al politicei lor interne, și mai puțin încă de regimurile interne ale statelor cu care sunt în relație; așa că o politică externă care ar nesocoti acest adevăr ar putea duce la dezastru. Fi-va în stare să nu-1 nesocotească, un guvern, care e stăpânit, cu vehemență, de un singur curent, reprezintă cu tărie o singură idee, și-și reduce aproape tot programul și toată rațiunea lui de a fi la înfăptuirea ei ? Fi-va ministrul de Externe al unui asemenea guvern, în stare să potolească pasiunea politică care-i mână pe colegii lui, și-i împedecă de a desluși limpede interesele mari și permanente ale națiunei? Și să ne dăm seama, că i-ar trebui o mare autoritate politică și morală ca să poată rezista curentului politicii interne. Trebue însă să recunoaștem spre descărcarea răspunderei Ministrului nostru de Externe, că sarcina lui e îngreunată nu numai de convingerea nestrămutată a unora din colegii lui, și de înflăcărarea neastâmpărată a altora din ei, dar și de declarații categorice făcute de dânșii din timpul opoziției. Ce bine ar fi dacă nu s’ar amesteca în discursurile de la întrunirile publice și politica externă! Nu sunt destule de spus masselor electorale mai pe înțelesul lor și de un interes mai direct pentru dânsele? Bine înțeles că nu avem pretenția sa stabilim în acest articol temeiurile politicei noastre externe. Dar sunt unele fapte care nu pot fi contestate, și peste care nu se poate trece când e vorba de relațiile noastre cu străinătatea. Nu poate fi contestat că Europa este astăzi împărțită în două tabere; întruna sunt, afară de Italia, toate statele care au fost aliate și învingătoare în marele război, iar în cealaltă, pe lângă Italia, statele care au fost învinse; că cele dintâi își întemeiază politica lor externă pe respectul tratatelor, iar cele de al douilea cer revizuirea tratatelor. Și nici nu poate să fie altfel. Dacă e așa, și dacă e adevărat că prima grijă pe care trebue să aibă o țară în politica ei externă e siguranța granițelor sale, atunci cum s’ar putea susține că România trebue să stea alături de puterile care cer revizuirea tratatelor și deci și a granițelor fixate prin tratate? Fără să mai vorbim de legăturile sufletești, care au rezultat dintr’o luptă pe viață și pe moarte cu un dușman comun! S’ar părea că nu e discuție posibilă, și cu toate acestea — oricât ar fi de straniu — se discută. Și sunt, care susțin că trebue să stăm alături de statele revizioniste. Dar pentru ce să fim numai decât într’o tabără sau alta? N’ar fi mai bine să nu fim nici cu unii, nici cu alții? Sa rămânem liberi de a merge în direcția pe care ne-o va indica interesul momentului? întrebarea aceasta s’ar putea poate pune dacă am fi în pragul unei ere de pace, și n’ar fi vorba de orientarea politicei noastre externe decât din punct de vedere economic. Dar când pacea e pe zi ce trece mai amenințată, și orizontul politicei internaționale din ce în ce mai întunecat, când deci trebue să fii gata de luptă într’o cursă nebună de înarmare, și când nu te poți înarma singur, atunci ești silit să alegi între cele două tabere. Și odată ce ai ales ești silit să-ți respecți cuvântul dat, și să nu întorci arma contra celui care te-a înarmat, având încredere în tine. E chestie de obraz, dar și de interes nationa bine judecat. Dar respectul unei alianțe defensive, deci militare, cu un grup de puteri, nu împedecă de a avea relații amicale, mai precis economice, cu grupul de puteri din tabăra opusă? De sigur că, cu toate legăturile firești, care există într’o alianță militară a unei tari și între relațiile ei economice, acestea din urmă nu pot și nu trebue să fie cu desăvârșire stăpânite de cea dintâi. Și măsura în care un stat își poate elibera politica lui economică externă, de obligațiile care rezultă dintr’o alianță a lui militară, atârnă de raportul între aportul lui și aportul aliatului lui în apărarea comună, de inciderea pe care o inspiră aliatului lui, și foarte mult de priceperea și de cumințenia, de tactul și de dibăcia, de autoritatea și de simțul de demnitate națională, a celor care o fi’cuolitica lui externă. Dar printre puterile cu care suntem aliați e și Rusia. Și cine ar putea tăgădui că la amărăciunea acumulată în sufletul neamului nostru de-a lungul veacurilor, de suferințele pe care le-am îndurat de la vecina noastră, se adaugă acum, pentru a ne îndepărta de dânsa, și propaganda comunistă? Dar cine ar putea tăgădui în schimb că Rusia e mare, și că soarta a hotărît, fără să ne întrebe, să fim vecini cu dânsa? Sunt două realități pe care nu le putem suprima. Și atunci nu ne rămâne decât să înăbușim sentimente și resentimente, care ne pot duce la erori regretabile, să stăvilim propaganda comunistă, cum am stăvilit-o până acum — și pentru aceasta guvernele noastre au un neprețuit ajutor în cumințenia poporului nostru — să ne ferim de desordine, căci atâta așteaptă și comunismul și Rusia, și să păstrăm cu marea noastră vecină relații de bună și corectă vecinătate, atâta timp cât și ea are aceeași atitudine față de noi. Și ne e cu atât mai ușor să stăm pe această poziție cu cât suntem aliați cu aliații Rusiei. Și pentru ce nu ne-am gândi și la ce s’ar întâmpla dacă ne-am afla, fără sprijinul Franței și mai cu seamă al Angliei între Rusia și Germania, împăcate pentru a-și împărți țarile mici și mijlocii care le despărt, ceea ce cu toate aparentele contrarii, e mult mai posibil decât s’ar putea crede? Și poate că în aceste din urmă tari sunt miniștri de externe prevăzători, care țin seamă în socotelile lor, pentru viitor, și de această eventualitate. Dar de câte realități și de câte posibilități nu e de tinut seama, când e vorba de luat o hotărîre cu privire la relațiile noastre cu Rusia, ca și cu celelalte puteri. Ce împletitură de primejdii și de interese de tot felul trebue să descurce un ministru de externe, ca să găsească în fiecare caz, la fiecare cotitură, soluția cea mai bună! Și câte cunoștințe nu i se cer pentru aceasta, câtă prevedere, câtă pricepere, câtă chibzuință, câtă atenție încordată și continuă de tot ce se petrece în toată lumea. Și câtă discreție! Câtă discreție! Și sunt unii, care fără pregătire, fără cultură, și mai cu seamă fără discreție, sunt convinși că politica externă a tărei se poate răsturna în 48 de ore, și nu se sfiesc s-o spună. N. Miclescu ACCIDENT OE AVIAȚIE IN SUEDIA STOCKHOLM. 30.Radon. Unvion de sport s-a prăbușit astăzi pe ghiața care acoperea lacul Maelar. Pagubă 'n ciuperci! Acuitatea de spirit și geniul, pot face artă din orice. Chiar și din politică. Valabilitatea afirmației în vremurile actuale poate să pară cam hazardată, întrucât toată lumea știe precis ce însemnează și cum se face politica. Dar pentru că s’au găsit asasini cari să ridice crima la rangul de artă — căci și o monstruozitate poate sa fie artistică — dacă abilitatea gangsterilor într’atât a perfecționat sistemul de jaf încât reacția imediată, în fața ingeniozității — chiar cu scop josnic — este admirația, de ce am refuza politicei atributul de artă, când ea singură a isbutit să promoveze minciuna pe cea mai înaltă treaptă a esteticei, încadrând-o în silogisme infailibile de logică? Ar însemna să fim nedrepți. Nu trebue să contestăm că minciuna își are și ea rostul ei, chiar condiționând existența adevărului, prin negare, că minciuna este utilă ori de câte ori adevărul este dureros, fie că se numește, simplu, minciună; fie că se numește politețe, fie că se numește demagogie. După situații și după oameni. Politica este arta de a pluraliza adevărul unic și se bazează pe legi optice. Oamenii politici sufăr, fie de miopie, fie de strobism, fie de presbitism, sau defecțiuni cromatice ale retinei, cu repercusiuni asupra rațiunei. Și iată cum anomaliile organice influențează sistemele de gândire în politică, de s’a ajuns ca acelaș obiectiv să fie vizat pe traectorii infinite, fiecare arogându-și superlativul justeței — și prezentat sub aspecte variate. Asigurările sunt date cu aplomb — prețuit și venerat în clinicile respective — iar adevărurile respective poartă fațadă de apodictic. Și cum în politică nu convingerea primează — pentru că o convingere poate și trebue să fie documentată — celula unei masse nu-ți va putea explica, decât suficient și hilar motivele adopțiunii convingerilor formulate de alții. E și mai comod să primești, in credința că ești convins, că ți-ai regăsit, într’un sistem, propriile convingeri. Așa generează politică. Și în materie credința de credință discuțiile sunt inutile. Credințele politice, însă, sunt rari, și unde abandonarea în credință există fără rezerve și fără „armere pense ”, victoria poate fi Constituită și din mulțumirea consecvenței Pentru cei mai puțin pretențioși Credința politică și dialectica ei nu numai că ar comporta discuțiuni, dar este și discutabilă. Iată un motiv de renunțare: Să revenim, însă, la oile noatre. Soarta politicei, în țara noastră, a fost — cum să spunem, fără a fi greșit înțeleși — într’o permanentă rodnicie. Intr’adevăr, vorba poetului, „viitor de aur” a avut și are și ii prevedem „prin secole a ei înălțare”. Dela cele două mari partide, care existau înainte vreme — cu program bine trasat și atitudine hotărîtă am ajuns, într’un interval de timp destul de scurt, la o inflorescență politică cu care ne putem mândri, dacă socotim că prolificitatea este indiciu de civilizație, sau de evoluție a sistemelor de gândire. Insă, nu! Nu putem afirma aceasta fără a avea conștiința că am păcătuit. Un simplu fenomen de diviziune — caracteristic organismelor monocelulare — a înlocuit ontogeneza partidelor politice. Nu a existat gradație, iar rațiunea de a fi a fost transformată în scop. Orgoliul existenței. Nu ne putem plânge nici de lipsa unei generații spontanee de partide, plăsmuită din nimic și din mirajul ce agonizează atâtea existențe cu rosturi moarte. Acesta este misterul invaziei ciupercilor partidiste cu șefi anonimi și anodini, ce puiază pe trupul țării și-i înăbușe sufletul, ca lichenii pe trunchiurile de Un comunicat al comisiei stejari, centrale electorale, anunță excluderea a cinci stârpituri, numite partide, de pe viitoarele liste electorale. Metoda aceasta spartană este lăudabilă, dar n’ar trebui să se limiteze aci. Cu siguranță că nu s’ar făcea gaură în cer și Metul alegător — și așa destul de încurcat — n’ar avea motiv protestare. Ceasul din urmă de al manevrelor politice este aproape, care nu vor fi înghițite, vor fi nimicite. Și e tot una. Domnilor șefulef, lăsați-o mai ușor cu vanitatea, iar dacă țineți cu orice chip să trăiți făceți și dv. o combinație. Hai, curaj! Și Masamuno și-a plătit dorința de a fi o noapte amantul Gleopatrei, cu existența. Inspirați-vă dela Istorie! X. Guvernul Chautemps nu cere depline puteri PARIS. 30. (Rador). — Președinția Consiliului de miniștri desminte informația publictă azi dimineață de un ziar, care afirma că d. Chautempps ar avea intenția să ceară Parlamentului depline puteri în materie monetară și financiară. Fiind bănueli că această știre falsă a fost lansată cu anumite intenții, se pare că ministerul justiției a fost însărcinat cu cercetarea cazului. D. CHAUTEMPS i se scumpa țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu Scrisoare deschisă domnului ministru A. C. Cuza ilustre și mult iubite Domnule Profesor, Conținutul acestei scrisori, recunosc, nu e prea ihrbarbarator; înșft nu din vina mea. El izvorește din dreptul ce-l am de a-mi apăra contra oricărui atentat cea mai prețioasa avere a mea, cel puțin, moralul, indiferent dacă atacul e datorat inconștienței sau altei pricini. Iată ce mă îndreptățește să sper — afară numai dacă nu aș fi într’adevăr un incorigibil iluzionist că onorata cenzură va binevoi să nu se facă ajutoarea atentatului, suprimându-mi, ori fie și mutilându-mi, numai, scrisoarea. Traducerea în versuri englezești pe care am făcut-o aproape din întreaga operă poetică, acum în circulație, a lui Mihai Eminescu, mă constă, din puncte de vedere inutil ori greu de desvăluit, sacrificii peste închipuirea minții omenești. Au mai venit acum în urmă, cu ocazia tipăririi, și sacrificiile materiale: infernalul monstru. Mult am dorit să mă țin la o parte a dv., omul care, cel mai multe dintre noi toți cari mai trăim, a avut de înfruntat avalanșele încercărilor și anilor. Puteam fi sigur că-mi voi încredința îngrijorarea, soarta chiar, a sufletului, unui suflet întreg plămădit din înțelegere, solicitudine părintească, amicală. Și nu m’am înșelat. Ați avut prea deosebita amabilitate să vă dați osteneala de a face să ajungă la d. ministru Lucian Blaga, pe care nu reușiam să-l văd la ministerul de externe, o petiție a mea —însoțită de un exemplar al traducerii. in urmă de iot, în sfârșit, d. ministru Lucian Blaga, căruia îi trimisesem prin ușier — căci eram la minister — cartea de vizită, cu speranța să pot sta de vorbă cu d-sa, îmi trimite vorbă prin șeful său de cabinet. Procedare greșită fată de un profesor al Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică, oricât se vor fi silit până acum forte ignobile să degradeze și să deprecieze în ochii lumii această instituție. 51 care a fost acea vorba? ■— textual: „cartea a fost luată... și „a fost“ dată în studiu... la presă. Nu vreau să ating întru nimic calitățile acestei „prese“. Procedarea însă mi se pare exact ofensatoare. Domnul ministru Lucian Blaga nu era cu nimic îndreptățit să creadă că îmi convine, fără fiu întrebat, ca să fiu trimis... să la „presă“, pentru studiu. Admițând că referatul acesta ar putea fi superlativ, refuz să primesc vreo consacrare altfel decât pe baza considerației propriei mele personalități artistice și a încrederei în încercatele virtuți ale acesteea, pe care un birou de presă nu o poate sententia. In orice caz, „diplomatic“ ar fi fost ca d. ministru Lucian Blaga să-mi vorbească mai întâi... și m’aș fi lăsat chiar să fiu prins in cursă. Căci este evident că lucrarea nu a putut fi trimeasă... la studiu decât cu ordinul, sau măcar speranța, ca să se producă un temei de neprimire, nu importă din ce motiv, și cu orice consecință, chiar a unui asasinat moral. Ceea ce nu e lipsit de logică într’o societate unde răsar sute de mii de lei pentru salvarea, din urmările unui incendiu, a unui oarecare negustor de reviste care nu a făcut toată viața decât să exploateze gloatele de jos și de sus și să contribue la înjosirea generală a sufletelor și la denaturarea înțelesului artistic. Concluziile, se pot trage dela sine și vă rog, ilustre și mult iubite domnule profesor, să primiți omagiile mele de admirație și respect. Dimitrie Cuciin NOTE DATE demografice A apărut buletinul demografic No. 1, pe Ianuarie 1938. Cu acest număr buletinul pășește cu mult succes în anul al 7-lea, sub destoinica conducere a d-lui dr. Sabin Mănuilă. Când iei o carte in mână, până a-i cunoaște conținutul, nu e fără însemnătate felul grafic cum se prezintă. Tiparul e frumos, ușor de cetit, cu toate că conține numai cifre. Tiparul la noi a făcut frumoase progrese, și ține pasul cu Apusul. Cifrele din volum, grăesc mult, sunt oglinda stării social-economice, culturale, cu deosebire a stării sanitară. A legifera fără a se consulta datele demografice, este a face legi de azi pe mâine. ă Datele demografice, din buleftini ne arătă, că de unde la sate la mia de locuitori în iunie 1937, a fost 33.4, născuți, la orașe 21.2. Ceiace e mai impresionant, sunt cifrele relative la mortalitate. La sate mor 15.4 la mia de locuitori, la orașe a ajuns la 18.2 la mie. Ca atare sporul la sate e dă 18 la mie, la orașe 3 la mie ! Mortalitatea sugacilor la sate 13.4, la orașe 16.6. Parcă nu-ți vine să crezi, orașele cu toate bunătățile, cu mare civilizație în urma satelor mntunecoase. Pricina ? Sărăcia, greul zilelor. Orășanul cumpără zilnic mălai, ori pâine. El n’are hambar. Dacă intr'o zi n‘are unde munci,— n‘are ce mânca.Bugetivorii o duc și ei greu, cu excepția comularzilor. Viața este viață numai la o mâna de privilegiați de toate neamurile. Pentru marea mulțime, e o luptă grea de toate zilele pentru un codru de pâine, o sdreanță și un bordei. D. dr. S. Manuilă notează „că orașele sunt veritabile distrugătoare de viață omenească“. Adaug că moartea nu alege — ci culege. Moartea înfrățesc sărăcimea, după cum bogăția strânge laolaltă pe cei privilegiați Drm. Alex. Manolescu O măsură înțeleaptă luată de guvern Scriam silele trecute că, adevărat naționalist și patriot, consider partidul sau omul politic care va scoate din politică pe preoți și învățători. Onoratul guvern a interzis „oricărui funcționar public participarea la propaganda sau demonstrațiile politice". Atât preotul cât și învățătorul sunt funcționari publici, deci n’au ce mai caută nici în propagandă să mai amețească și să învrăjbească poporul — cu balamacul politic fabricat în cluburile căror aparțin — și nici în demonstrațiile politice care sunt alegerile — așa că n’au voe a mai candida. Brav o bună măsură. N’am pretenția că datorită unei dorințe a mea exprimată printr-un articol de ziar, onoratul guvern s’a sesizat și a luat această măsură, — ci cred că chiar oamenii din guvern văzuseră ca și minerâul și tulburarea ce produce în țară amestecul oricărui funcționar în special preoții și învățătorii dela sate, în borșul sau mai bine zis în mocirla politicianistă. — am totuși un început de satisfacție! Măsura luată este admirabilă—dar se nasc odată cu ea două întrebări și anume: Aplica la onoratul guvern această măsură cu punctualitate, stricteță și obiectivitate ? Ii va conveni să trimită la Școală și Biserică pe preoții și învățătorii care recent i-a numit membrii în comisiile interimare comunale, județene etc., cu dorința probabilă de a fi și candidați în acele consilii la alegeri ? Dacă onoratul guvern, va respecta măsura luată, începând cu partizanii săi—va bine merita de la Țară, dacă nu, — măsura va fi o parodie. Cred însă că onoratul guvern va fi consecvent și va da probe severe de aplicare în practică. S. GH. PERȘINARU Europa dunăreană Axa Vistula-Vardar-Salonic Viața întreagă a actualului președinte al consiliului de miniștri cehoslovac, d. dr. Milan Hodza, care împlinește la 1 Februarie vârsta de 60 de ani, este strâns legată de viața Europei centrale. D. dr. Milan Hodza este un excelent cunoscător al problemelor central-europene. El este de asemenea un convins partizan al colaborării statelor din Europa centrală. Concepția central europeană, a d-lui dr. Hodja are două puncte de plecare: unul ideologic și altul economic. Pe baza analizei structurii geopolitice a Europei d. dr. Milan Hodza ajunge la constatarea că exista o axă firească politică și de civilizație Vistula-Vardar-Salonic, care este axa de sprijin și totodată granița de răsărit a Europei postbelice. Europa aceasta centrală întrunește in total 11 state, cari au luat naștere in urma războiului mondial sau au suferit în urma lui numeroase și fundamentale modificări în bine sau în rău. Statele acestea sunt in general state agricole și au prin urmare numeroase interese comune. Totuși actualmente interesele acestora siunt prea deosebite, astfel că nu poate fi încă vorba de un plan de lucru comun, care să întrunească consensul tuturor statelor acestora, care formează Europa centrală în sensul larg al cuvântului. Mult mai actuale sunt însă, planurile de lucru și atitudine comune, statelor din Europa centrală în sensul restrâns al cuvântului — ale statelor dunărene. Ar fi așadar vorba de coordonarea programelor devacia: Austria, Ungaria, România, Jugoslavia și Bulgaria, acțiune a numai 6 state: Cehoslo- Ia toate statele numite — afară Austria au ce e drept un caracter mixt agricolo-industrial, cu toate acestea însă și pentru ele problemele în legătură cu agricultura prezintă o importanță apreciabilă. Tocmai aceste șase state au fost mai greu lovite de criza economică și mai ales de cea agricolă. Sărăcirea agricultorului din bazinul dunărean reprezintă un grav pericol pentru Europa. Orice scădere a puterii de cumpărare și plată a țărilor din bazinul dunărean este menită să producă mari pierderi și nesiguranță pentru Europa în Apus. Baza propunerilor lui Hodza o formează convingerea că Europa dunăreană posedă suficiente forțe pentru a putea întreprinde singură renașterea sa economică și că pentru aceasta nu este nevoe decât de o suficientă doză, de bunăvoință precum și de colaborarea prietenească a celorlalte state europene. Hodza pleacă mai departe de la ideia că organizară aceasta a Europei centrale trebue să pornească din voința și forțele proprii ale statelor in chestiune,, din, propria lor inițiativă și mp din. Tendințele rivale de primele două — predomină tipul I ale marilor puteri. Statele dinbacomun un partener egal cu Anglia, cu Franța, Germania, Italia și țările trasoceanice, devenind astfel un factor activ pentru pacea și ordinea europeană. Organizarea statelor dunărene trebue să se facă în două feluri. Pe de o parte este vorba de desfacerea comună a surplusului de produse agricole. In chestiunea aceasta cel mai mare ajutor l-ar putea da Anglia, care este până acum strâns legată de structura severă a pactelor speciale încheiate în conferința de la Ottawa. Pe de altă parte este vorba de intensificarea schimburilor reciproce de materii prime și fabricate gata în cadrul celor 6 state dunărene despre care este vorba. Schimbul acesta pentru ca să fie intensiv activ și cu efecte sensibile, trebue să fie realizat pe bază preferențială și sistemul preferințelor trebueste stabilit printr-o înțelegere comună sau prin pacte bilaterale. Principiul preferențial este insă de obiceiu anihilat prin clauzele națiunilor celor mai favorizate. Este așadar vorba ca marile puteri — Germania, Italia, Franța, Marea Britanie și Statele Unite — să reagricultorului mic. Cehoslovacia și izinul dunărean trebue să devină nu cunoască interesele speciale ale blocului statelor din bazinul dunărean și să considere preferințele dunărene ca un principiu de excepție față, de principiul până acuma general al națiunii celei mai favorizate. Regenerarea economică a statele din bazinul dunărean este posibilă, și cu păstrarea statului quo actua. In calea ei stau insă antagonisme naționale, problema minorităților si deosebiri ideologice. D. Milan Hodzi accentuiază că loialitatea reciprocă ar putea înlăturată foarte mult din efectele de impediment ale acelor probleme. De îndată ce s’ar realiza renașterea economică a statelor numite mai sus, cari au fost cel mai crunt lovite de criză, lucrul acesta s’ar resimți și în evoluția mai calmă și binefăcătoare a politicii europene. Două țări dunărene — Austria și Ungaria — fac parte din statele cari au semnat protocoalele de la Roma, Cehoslovacia, Jugoslavia și România formează împreună Mica Antantă. D. Milan Hodza în concepția sa asupra reorganizării situației din basmul dunărean se silește să combine elementele pozitive ale ambelor acestor formațiuni existente. Substanța propunerilor premierului cehoslovac poate fi formulată, ca o încercare curajoasă de sinteză între Mica Antantă și Protocoalele de la Roma, sinteză, care va facilita îmbinarea lor reciprocă și va duce fără îndoială la micșorarea suprafețelor de fricțiune în Europa, ceiace este un lucru important și pentru marile puteri și pentru statele mici din basmul dunărean. Inițiativa d-rului Milan Hodza, care s-a manifestat în numeroasele sale tratative cu cancelarul Austriei d. Kurt von Schuschnigg, în conferențierile sale de la Paris, Belgrad, Londra și București, a dus deocamdată la generalizarea ideilor propagate de către d-sa că soarta tuturor țărilor dunărene trebueste legată laolaltă și că preferințele regionale prezintă o importanță încă insuficient apreciată, înțelegerile politico-economice ale Cehoslovaciei cu Ungaria și Austria dovedesc in mod suficient ca realizarea practică a preferințelor dunărene este posibilă. Basmul dunărean sănătos va însemna pentru Europa începutul unei însănătoșiri de lungă durată. CEP». ■JJ a