Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1889-10-08 / nr. 1
No. 1. APARE DUMINECA laşi. Duminecă 8 Octomvrie 1889. OUA 5 buni numind. (Cele doue vechi partide, liberal şi conservator, a căror lupte constitue viaţa noastră politică pănă astăzi, şi trag originea şi raţiunea lor de a fi din cele doue clase, adânc separate, in care ţara noastră era impărţită. Privilegiaţii şi fiii lor de o parte, representanţii păturilor populare de alta, s’au luptat intre ei pentru constituirea micei propietăţi rurale şi pentru democratisarea instituţiunilor statului. Şi una şi alta din aceste doue mari probleme s'au resolvit şi, mai fericiţi de căt alţii, românii au operat transformarea societăţii lor fără pe verse o picătură de sânge. Unirea, instituirea unei Monarchii străine, independenţa şi acuma in urmă ridicarea la regat, toate aceste acte mari cari au sfărşit prin a pune ţara noastră in răndul statelor libere ale Europei s'au făcut, dacă nu toate cu concursul tuturor, dar fără îndoială spre marea satisfacţiune a tot ce este suflare romănească, şi aşa s'au incheiat cercul luptelor începute de părinţii noştri. O misiune nu mai puţin mare, deşi poate in aparenţă mai puţin glorioasă, să impune noilor generaţiuni. Organisarea forţelor vii a statului, îmbunătăţirea instituţiunelor noastre, înmulţirea mijloacelor de existenţă a populaţiunei muncitoare, ridicarea nivelului moral şi intelectual, iată cămpul întins şi roditor in care, de azi înainte, trebue să lucreze toţi acei cari vor prosperitatea şi mărirea neamului nostru. Aceasta este „Era Nouă“ care se deschide. Partidele politice, fără de care o Constituţiune Parlamentară degenerează intr'un despotism corupt, trebuie să se formeze injurii unor principii de organisare practică a statului. Ele trebue să represinte opiniuni organisate iar nu o coalihune de apetituri. Oamenii politici trebue să se deprindă a nu făgădui in oposiţiune, decăt ceia ce pot fac, şi a făce, la guvern, tot ceia ce eu făgăduit. Constituţionalilor, celelor mai moi veniţi la viaţa politică, le revine onoarea de a fi intrat ei cei d'intei şi cu hotărîre in această nouă cale şi discuţiunele de programe ce de cătă-va vreme ocupă întreagă presa noastră sunt un oregin involuntar dar meritat ce ne aduc insuşi adversarii noştri cei mai înverşunaţi. Plini de încredere in foloasele ce ţara are să tragă din felul acesta de a înţelege luptele politice, ne adresăm la toţi cari pun binele public mai presus de toate, şi -i chemăm la această operă de regenerare. Constituţiunea nu va avea păzitori mai credincioşi. Democraţia română nu are prietini mai convinşi. „Clasele superioare, zicea D. Carp la 1881, sunt ca ploaia, ce, după frumoasele cuvinte ale poetului, de la cer ne vine şi la cer să întoarce in eternă alternare ; clasele superioare din popor vin şi la popor se întorc, in eternă alternare, — şi dacă poporul acela din care este şi la care ne întoarcem este un popor sdraven şi noi vom fi sdraveni." M. S. Regele şi A. S. R. Principele moştenitor au sosit in oraşul nostru. Presenţa M. S. este intotdeauna pentru ieşeni o adevărată serbătoare şi animaţiunea extraordinară ce ia in asemenea ocaziuni oraşul nostru, de obiceiu aşa de liniştit, şi dă pentru câtva timp iluziunea unei capitale. Ieşenii sunt totdeauna fericiţi când pot să aducă la picioarele Tronului mărturia vie a adâncului lor devotament. A. S. R. Principele moştenitor vine pentru intăia dată la noi. Patriotismul nostru local să măguleşte cu speranţa că A. S. R. va păstra o amintire plăcută de oraşul nostru, de imprejurimele lui încântătoare şi de iubirea cu care au fost primit. ,A. S. R. va găsi aici atâtea lucruri cari să-i vorbească de trecutul glorios al principatului Moldovei şi de timpurile grele in cari Domnii noştri au ţinut sus şi cu fală steagul românesc. Iubirea pentru noua sa patrie va vedea in aceşti marturi ale unui trecut măreţ, o dovadă mai mult de vitejia neamului nostru şi un izvor de nesfârşite speranţe in viitorul acestei ţări, peste care are să fie chemat să Domnească intr’o zi. M. S. Regele ’i va spune cum la toate actele mari ale României contimporane, începând cu Unirea şi pănă la asalturile desperate dinaintea Griviţei, fii laşului au râvnit onoarea de a fi ei cei dintâi. Pe capul liberalilor şi a conservatorilor cade toată respunderea pentru starea morală detestabilă in care se află societatea noastră. De aceea ei au inventat o legendă. „Ce suntem noi de vină, ne zic ei, dacă societatea este stricată şi incorigibilă, dacă cetăţenii sunt vicioşi şi ’şi vând devotamentul lor. Pentru ca să triumfe idealul nostru politic suntem nevoiţi a tărgui şi cumpără acel devotament.“ • Oare această legendă este ea adevărată ?