Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)

1889-10-08 / nr. 1

No. 1. APARE DUMINECA laşi. Duminecă 8 Octomvrie 1889. OUA 5 buni numind. (Cele doue vechi partide, liberal şi conservator, a căror lupte constitue viaţa noastră politică pănă astăzi, şi trag originea şi raţiunea lor de a fi din cele doue clase, adânc separate, in care ţara noastră era impărţită. Privilegiaţii şi fiii lor de o parte, representanţii păturilor populare de alta, s’au luptat intre ei pentru con­stituirea micei propietăţi rurale şi pentru democratisarea instituţiunilor statului. Şi una şi alta din aceste doue mari probleme s'au resolvit şi, mai fericiţi de căt alţii, românii au operat transformarea societăţii lor fără pe verse­ o picătură de sânge. Unirea, instituirea unei Monarchii străine, independenţa şi acuma in ur­mă ridicarea la regat, toate aceste acte mari cari au sfărşit prin a pu­ne ţara noastră in rănd­ul statelor li­bere ale Europei s'au făcut, dacă nu toate cu concursul tuturor, dar fără îndoială spre marea satisfacţiune a tot ce este suflare romănească, şi aşa s'au incheiat cercul lupte­lor începute de părinţii noştri. O misiune nu mai puţin mare, de­şi poate in aparenţă mai puţin glo­rioasă, să impune noilor generaţiuni. Organisarea forţelor vii a statului, îmbunătăţirea instituţiunelor noastre, înmulţirea mijloacelor de existenţă a populaţiunei muncitoare, ridicarea ni­velului moral şi intelectual, iată căm­­pul întins şi roditor in care, de azi înainte, trebue să lucreze toţi acei cari vor prosperitatea şi mărirea nea­mului nostru. Aceasta este „Era Nouă“ care se deschide. Partidele politice, fără de care o Constituţiune Parlamentară degene­rează intr'un despotism corupt, trebuie să se formeze in­jurii unor principii de organisare practică a statului. Ele trebue să represinte opiniuni orga­­nisate iar nu o coalihune de apeti­­turi. Oamenii politici trebue să se deprindă a nu făgădui in oposiţiune, decăt ceia ce pot fac,­ şi a făce, la guvern, tot ceia ce eu făgăduit. Constituţionalilor, celelor mai m­oi veniţi la viaţa politică, le revine o­­noarea de a fi intrat ei cei d'intei şi cu hotărîre in ace­astă nouă cale şi discuţiunele de programe ce de cătă-va vreme ocupă întreagă presa noastră sunt un ore­­gin involuntar dar meritat ce ne aduc insuşi ad­versarii noştri cei mai înverşunaţi. Plini de încredere in foloasele ce ţara are să tragă din felul acesta de a înţelege luptele politice, ne adre­săm la toţi cari pun binele public mai pre­sus de toate, şi -i chemăm la această operă de regenerare. Constituţiunea nu va avea păzi­tori mai credincioşi. Democraţia română nu are prie­tini mai convinşi. „Clasele superioare, zicea D. Carp la 188­1, sunt ca ploaia, ce, după frumoasele cuvinte ale poetului, de la cer ne vine şi la cer să întoarce in eternă alternare ; clasele superi­oare din popor vin şi la popor se întorc, in eternă alternare, — şi dacă poporul acela din care este şi la care ne întoarcem este un popor sdra­­ven şi noi vom fi sdraveni." M. S. Regele şi A. S. R. Principele moştenitor au sosit in oraşul nostru. Presenţa M. S. este in­totdeauna pen­tru ieşeni o adevărată serbătoare şi a­­nimaţiunea extraordinară ce ia in ase­menea ocaziuni oraşul nostru, de obiceiu aşa de liniştit, şi dă pentru cât­va timp iluziunea unei capitale. Ieşenii sunt tot­deauna fericiţi când pot să aducă la picioarele Tronului mărturia vie a adân­cului lor devotament. A. S. R. Principele moştenitor vine pentru intăia dată la noi. Patriotismul nostru local să măguleşte cu speranţa că A. S. R. va păstra o amintire plăcută de oraşul nostru, de imprejurimele lui încântătoare şi de iubirea cu care au fost primit. ,A. S. R. va găsi aici atâ­tea lucruri cari să-i vorbească de tre­cutul glorios al principatului Moldovei şi de timpurile grele in cari Domnii no­ştri au ţinut sus şi cu fală steagul ro­­mânesc. Iubirea pentru noua sa patrie va vedea in aceşti marturi ale unui tre­cut măreţ, o dovadă mai mult de vitejia neamului nostru şi un izvor de nesfâr­şite speranţe in viitorul acestei ţări, pes­te care are să fie chemat să Domnească intr’o zi. M. S. Regele ’i va spune cum la toa­te actele mari ale României contimpora­ne, începând cu Unirea şi pănă la a­­salturile desperate dinaintea Gri­viţei, fii laşului au râvnit onoarea de a fi ei cei dintâi. Pe capul liberalilor şi a conservatori­lor cade toată respunderea pentru sta­rea morală detestabilă in care se află so­cietatea noastră. De aceea ei au inventat o legendă. „Ce suntem noi de vină, ne zic ei, dacă societatea este stricată şi incorigibilă, da­că cetăţenii sunt vicioşi şi ’şi vând de­votamentul lor. Pentru ca să triumfe i­­dealul nostru politic suntem nevoiţi a tăr­­gui şi cumpără acel devotament.“ • Oare această legendă este ea adevă­rată ?

Next