Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1889-10-08 / nr. 1
NOU : Cercataţi vreodată să trataţi cetăţenii, ca oameni demni şi morali şi remasau ei incorigibili ? Ca să vedem. Care din vechile partide pot afirma că au căutat să adune aderenţi numai pe basa ideilor lor? Care pot spune că ajunse la cărma ţărei n’au căutat să exploateze nevoile şi interesele particulare ale cetăţenilor? Aţi presupus totdeauna de mai inainte că cetăţeanul este timid, interesat şi venal şii-aţi trimes in casă omul poliţiei sau agentul vostru oficios, ca să vorbească de interesele sale individuale. L’aţi lasat a inţelege că dacă va fi ostil i se va intămpla vreo poznă de care omul se credea ferit prin ordinea şi dreptatea legilor. Dar ca să voteze cu voi ,i-aţi oferit foloase pe care uneori nu le-a cerut şi mai totdeauna nu i s-ar fi cuvenit. Tot aşa aţi procedat faţă cu aleşii societăţei, aţi fost siliţi in urmă să îndepliniţi făgăduinţele, aţi prigonit şi favorisat pentru ca să mai aveţi credit şi la alte alegeri şi pentru ca aleşii să nu vă lese in drum. a no voi înşivă deprinde■ abusănd de puterea ce v'a fost .. t ; . t ai. IX ' t nici C'.K:' i • * -nuca patriotică de a r ; . ’i t a-; inenc mijloace de corupţiune. Şi acum aruncaţi vina asupra societăţei? Ei bine această legendă trebue să dispară şi odată cu dănsa şi specula neonestă ce se face la adăpostul ei. Astăzi nu poate fi un om onest şi desinteresat care se nu recunoască că trebue să redăm cetăţeanului increderea că poate fi respectat in toate drepturile sale ori incotro ar inclina politiceşte. Trebue să, dovedim că tot el este cel păgubit cănd ’şi vinde votul, ori ce folos ar primi in schimb, că guvernul care’i face lui o favoare este nevoit să facă tuturora şi ca din causa favoritismului general maşina statului merge reu. In schimbul şi din causa favoarei ce se face lui şi asemenilor sei se nu se poată indeplini cu rigoare binele obştesc ce ar trebui să revină de la o administraţie vigilentă şi de la o justiţie conştiincioasă. Trebue in fine să tratăm pe cetăţeni ca oameni probi şi demni, chiar cănd linii din ei nu ar fi pentru ca de voe sau de nevoe să se deprindă cu apucături bune şi cinstite. Partidul care va triumfa in aceste condiţiuni nu va mai avea nevoe să tolereze abusuri şi iri şi nu va mai avea aderenţar'argă după asemene foloase, ci mimenii convinşi, a cărora intiuint . întoarce spre binele ţârei. * * Nu trebue ? ap' ;ină cineva partidului constitui • t tru ca să recunoască căt de internet emit aceste adevăruri. Dar cine le cunoaşte, inţălege impreună cu noi că treb • • să se inaugureze o nouă feră de guvernant in ţară şi că partidele ce au n«1, pănă acum destinele ei n’au fost ii tan să o deschidă. A fost şi est' meritul acelora ce au pus basele pani ii constituţional de a fi rădicat istm din acestei ere nou in care trebue sa cârmuirea ţărei. Ea le-a s crit meritul dăndu-le o resplată ce n i : ordat-o nici unui alt partid. Intraţi 11 guvern» nepopulari şi incunjuraţi de puţhem.patii, ei au scoborit treptele pi mi n mijlocul unui numeros şi valor »s ii ! şi a simpatielor generale a tuturor o nenilor desinteresaţi. * ■ ,S-\ 1 -apurt.stî, 6/1g- Octomvrie 1889. „Guvernul es’ao şi in compunerea lui actuală nu s t j,ţi prezenta la Noemvrie inainteaafiam tului“—iată nota dominantă in ce^nile politice din Capitală, in toate ■» icurile. Dacă numai oposiţia ar cred, aşa lucrul ar insemna puţin, dar şi i r mdamentalii cred aşa, şi aceasta inse. rea/n mai mult. însemnează, n o schimbarea situaţiei se impune neaparat. Dar in care direcţie ? Aici incepe u ia şi, ca un resultat al ei, mulţi iei ştiri neexacte de prin ziarele Bucai ne. O parte importantă a însărcinat »■ de pe acum o ia asupră’şi corispon il Dv. din Capitală, este rectificarea principalelor „noutăţi“ neadevărate, ci se debitează totdeauna cu una idiguranţă, dar care nu sunt mente dit a induce in eroare opinia pub-nică. Acum o lună trei păreau incă deschise d-lui Lasarat.rrgi pentru a eşi din impas, oi cu disidenţii „laterali“, impăciit cu grupul constituţional sau disolarea cam trei. Astăzi inse inţele ct cu disidenţii a devenit prea grea, dacă nu imposibilă. Ea găsea de la inceput resistenţă in sinul partidului conservator, şi dintre miniştri dd. Alex. Lahovari şi general Manu se opuneau in contra ei cu energia relativă, de care sunt capabili. Dar acum, după cele intămplate la Bârlad, după scrisoarea d-lui Tzoni, după bătăliea de la Ploeşti, intrarea vreunui liberal in cabinetul Catargi trebue eliminată din calcul, cel puţin plină la o nouă dovadă de flexibilitate laterală. împăcarea cu grupul constituţional este incontestabil dorită de foarte mulţi conservatori, şi mulţi din cei ce o doresc, o şi inventează. De aci pe fiecare săptămână notiţe prin ziare, că „junimiştii“ s’au contopit cu conservatorii, că vor primi trei portofoliuri, că unul sau altul va merge ca ministru in străinătate etc. Toate aceste ştiri sunt neadevărate. Nu e vorba de dorinţele unora din conservatori, fie şi a unora din miniştri. Or ce-ar crede chiar d. Al. Lahovari, ori ce ar zice la masă d. Peucescu (d. Peucescu pare a avea specialitatea politicei digestive), situaţia politică se frişează de Prezidentul Consiliului şi nu de dumnealor. D. Catargi insă nu a făcut pănă acum nici un demers in această direcţie, şi cine cunoaşte cătuş de puţin pe d. Carp, ştie că nu de la D-sa va veni primul pas. Dealtminteri o prima conditio sine qua non a constituţionalilor ar fi prealabila depărtare a d-lui Vernescu din ministeriu. Dacă nu se intămplă aceasta şi pănă nu se va intămpla, ziarele care tot anunţă impăcarea cu „junimiştii“, arată prea mare dispreţ pentru bunul simţ al cetitorilor lor. Mai remăne d-lui Catargi o a treia cale : disolvarea Camerei. Lucrul nu este aşa de uşor pe căt pare. Presupuind că toţi miniştrii vor consimţi a propune Regelui un asemenea act, cu alte cuvinte că şi dd. Lahovari şi Manu se vor hotărî a se infăţişa înaintea alegătorilor mână in mână cu d. Vernescu (şi după experienţa trecutului putem admite la aceşti eminenţi bărbaţi politici oarecare elasticitate) , presupuind că Regele va încuviinţa disolvarea sub ministeriul Catargi in actuala lui compunere (şi după esperienţa trecutului putem admite la Maiestatea sa o largă condescendenţă constituţională pentru orce ministeriu), remăne totuşi o altă greutate, care trebue să neliniştească pe domnul Lascar Catargi şi despre care nam văzut pănă acum nici o menţiune prin ziare: CORESFJNOl !•'• *, OIN CAgJALA.