Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1890-01-14 / nr. 15
ERA NOUA APARE DUMINECA No. 15. Iaşi. Duminecă 14 Ianuarie 1890. 5 bani numeral. SPECULA. Lumea nepărtinitoare stă şi se intreabă de ce întrebuinţează organele colectiviştilor in lupta lor contra guvernului, aceeaşi violenţă de limbaj pe care o întâlneam in anii din urmă a regimului colectivist in gazetele opoziţiei unite. Odinioară campania vehementă in contra guvernului colectivist dădea cel puţin o satisfacţie opiniei publice. Ţara era ingenunchiată sub presiunea unei intinse tovărăşii de esploatatori publici, şi orice lovitură meritată şi chiar nemeritată in contra lor era provocată de nenumăratele lor abusuri, de corupţiunea, arbitrariul şi violenţa prin care se menţineau la putere. Astăzi lumea respiră in libertate. Pe banca ministerială nu se mai resfaţă nici un gheşeftar ajuns milionar din politică, nici o nulitate ameţită de putere, nici un om capabil de a tolera infamii pentru a se menţinea la cărma statului. Prin judeţe a dispărut puterea dinastielor şi vestiţilor satrapi. La Dorohoi lumea nu mai are de înregistrat teroarea şi arbitrariul dinastiei Cortazzi-Moruzi. La Botoşani nu mai există un mic general care ’şi face marile sale interese de departe, şi nici nu-i prefect vreun om pe care insuşi primul ministru să’l fi infierat cu pecetea mal onestităţei. Prefectul de Iaşi nu mai are un ginere căruia să’i menajeze diurne şi lefuri in toate antreprisele şi construcţiile din Moldova. La Vaslui, la Roman, la Peatra, la Bacău cunoscutele dinastii şi-au perdut puterea, şi altele nu le-au luat locul. In fine in ţara de jos nu mai există vreun paşă „cu trei tuiuri“ care să facă vreme bună şi vreme rea din fundul Tecuciului şi pănă in bălţile Dobrogiei, şi de acolo mai departe pănă in pătaturile unui ministru, tovarăş la întreprinderi. Ne mărginim la aceste esemple regionale pentru a amini fiecăruia odioasele figuri, in contra cărora lupta era o trebuinţă publică. Cănd vin, prin urmare, gazetele colectiviste cu violenţa lor de stil şi cu ocările lor la adresa regimului de la putere, este lucru vederat că atitudinea lor bătăioasă şi vehementă nu mai corespunde necesităţei publice. De ce dar au această purtare? Dacă lucrul nu se justifică, cere cel puţin o explicare. * * * Colectiviştii nu ţipă atăt de tare fiind că ar avea speranţa să formeze astfel un curent favorabil in ţară in favoarea lor, in contra guvernului actual. Sunt prea bine cunoscuţi şi prea compromişi in ochii ţărei pentru ca să aspire la aşa ceva. Dovadă că ei singuri îşi cunosc bine posiţiunea, este că in acelaşi timp cănd sboară prin presă, ştiind că hărtia şi cetitorul este răbdător, nu indrăsnesc să deschidă gura in parlament. Faptul că stau sub ameninţarea de a fi trimişi in judecată, iarăşi nu esplică violenţa limbajului lor in presă, macar ca tactică de apărare, căci ei au de mult siguranţa că conclusiile raportului Blaremberg nu vor fi primite de Cameră. Ei cunosc foarte bine declaraţiile făcute de şeful constituţionalilor, că amicii noştri inţeleg a repara erorile politice, dar nu de a le resbuna. De altă parte Catargiştii şi Verneştiştii se pregătesc să facă cauză comună iu contra guvernului cu colectiviştii, şi după tactica vechilor partide de a sacrifica orice credinţă pentru raţiuni politice, este evident că ei nu vor micşora şansele unei alianţe cu o atitudine ostilă contra colectiviştilor. Prin urmare nici acest grup nu va vota darea in judecată. Care este secretul atitudinei lor? Respunsul este foarte simplu : speculă. Cum speculează banchierul asupra tuturor evenimentelor ce pot avea importanţă la urcarea şi scăderea valorilor aşa au speculat şi speculează colectiviştii orice tactică li se pare că li poate aduce un profit. Au speculat la început capitalul moral al ideilor liberale pănă cănd bătrânul Rosetti le a luat masca de pe obraz, şi au rămas fără nume şi fără titlu, incăt au fost nevoiţi să se numească singuri o colectivitate. Au speculat apoi asupra erei noue ce trebuea să se inaugureze după independenţa statului roman, şi cănd au fost earăşi demascaţi că fac o speculă nouă pentru o veche esploatare, atunci s’au aruncat pe faţă in specula corupţiunei şi a violenţei brute. Aceasta era adevarata lor eră nouă, a sta dat pe aţă atunci cănd DL Brăteanu a mărturisit că a tolerat toate neomentele posibile pentru a remănea la putere, şi cănd acelaşi om din balconul ministerului de interne a încurajat pe bătăuşii deghisaţi in paşnici cetăţeni să se ducă să spargă capetele gazetarilor din oposiţie, in numele naţiunei. Ei bine ceea ce era băta in măna regimului colectivist este astăzi condeiul in măna scriitorilor de la „Voinţa Naţională“ şi de la „Democraţia“,o speculă indrăsneaţă şi nimic mai mult. Ei au văzut că pende oposiţiei au fost mai tari decat ciomegele lor, şi îşi inchipue că pot să intrebuinţeze şi astăzi in contra actualului guvern acea armă cu acelaşi succes. Aceasta şi secretul atitudinei lor Din punctul de vedere politic guvernul şi toţi oamenii sei nu au de căt a se felicita de a se vedea astfel atacaţi de cătră colectivişti. Neinţeleapta lor purtare, pe care o continuă şi in oposiţie, va reaminti ţărei necontenit tristele suveniri pe care le-au lasat regimul lor. Ultragiele ce ei le aduc astăzi bunului simţ şi adevĕrului, vor ţinea vii in memoria tuturora ultragiele pe cari ei le-au făcut moralităţei publice şi ţărei, căt au fost la putere.