Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)

1890-01-14 / nr. 15

ERA NOUA APARE DUMINECA No. 15. Iaşi. Duminecă 14 Ianuarie 1890. 5 bani numeral. SPECULA. Lumea nepărtinitoare stă şi se intreabă de ce întrebuinţează organele colectiviş­tilor in lupta lor contra guvernului, ace­eaşi violenţă de limbaj pe care o întâl­neam in anii din urmă a regimului co­lectivist in gazetele opoziţiei­ unite. Odinioară campania vehementă in con­tra guvernului colectivist dădea cel pu­ţin o satisfacţie opiniei publice. Ţara era ingenunchiată sub presiunea unei intinse tovărăşii de esploatatori publici, şi orice lovitură meritată şi chiar nemeritată in contra lor era provocată de nenumăra­tele lor abusuri, de corupţiunea, arbitra­­riul şi violenţa prin care se menţineau la putere. Astăzi lumea respiră in libertate. Pe banca ministerială nu se mai res­­faţă nici un gheşeftar ajuns milionar din politică, nici o nulitate ameţită de pu­tere, nici un om capabil de a tolera in­famii pentru a se menţinea la cărma statului. Prin judeţe a dispărut puterea dinas­­tielor şi vestiţilor satrapi. La Dorohoi lumea nu mai are de în­registrat teroarea şi arbitrariul dinastiei Cortazzi-Moruzi. La Botoşani nu mai există un mic ge­neral care ’şi face marile sale interese de departe, şi nici nu-i prefect vre­un om pe care insuşi primul ministru să’l fi infierat cu pecetea mal onestităţei. Prefectul de Iaşi nu mai are un gi­nere căruia să’i menajeze diurne şi le­furi in toate antreprisele şi construcţiile din Moldova. La Vaslui, la Roman, la Peatra, la Bacău cunoscutele dinastii şi-au perdut puterea, şi altele nu le-au luat locul. In fine in ţara de jos nu mai există vre­un paşă „cu trei tuiuri“ care să facă vreme bună şi vreme rea din fun­dul Tecuciului şi pănă in bălţile Dobro­­giei, şi de acolo mai departe pănă in pă­taturile unui ministru, tovarăş la între­prinderi. Ne mărginim la aceste esemple regio­nale pentru a amin­i fiecăruia odioasele figuri, in contra căr­ora lupta era o tre­buinţă publică. Cănd vin, prin urmare, gazetele colec­tiviste cu violenţa lor de stil şi cu ocă­rile lor la adresa regimului de la putere, este lucru vederat că atitudinea lor bă­tăioasă şi vehementă nu mai corespunde necesităţei publice. De ce dar au această purtare? Dacă lucrul nu se justifică, cere cel puţin o explicare. * * * Colectiviştii nu ţipă atăt de tare fiind că ar avea speranţa să formeze astfel un curent favorabil in ţară in favoarea lor, in contra guvernului actual. Sunt prea bine cunoscuţi şi prea com­promişi in ochii ţărei pentru ca să as­pire la aşa ceva. Dovadă că ei singuri îşi cunosc bine posiţiunea, este că in a­­celaşi timp cănd sboară prin presă, şti­ind că h­ărtia şi cetitorul este răbdător, nu indrăsnesc să deschidă gura in par­lament. Faptul că stau sub ameninţarea de a fi trimişi in judecată, iarăşi nu esplică violenţa limbajului lor in presă, macar ca tactică de apărare, căci ei au de mult siguranţa că conclusiile raportului Bla­­remberg nu vor fi primite de Cameră. Ei cunosc foarte bine declaraţiile făcute de şeful constituţionalilor, că amicii noş­tri inţeleg a repara erorile politice, dar nu de a le resbuna. De altă parte Ca­­targiştii şi Verneştiştii se pregătesc să facă cauză comună iu contra guvernului cu colectiviştii, şi după tactica vechilor partide de a sacrifica ori­ce credinţă pentru raţiuni politice, este evident că ei nu vor micşora şansele unei alianţe cu o atitudine ostilă contra colectiviştilor. Prin urmare nici acest grup nu va vota darea in judecată. Care este secretul atitudinei lor? Respunsul este foarte simplu : speculă. Cum speculează banchierul asupra tu­turor evenimentelor ce pot avea impor­tanţă la urcarea şi scăderea valorilor aşa au speculat şi speculează colectiviştii ori­ce tactică li se pare că li poate aduce un profit. Au speculat la început capitalul moral al ideilor liberale pănă cănd bătrânul Rosetti le a luat masca de pe obraz, şi au rămas fără nume şi fără titlu, incăt au fost nevoiţi să se numească singuri o colectivitate. Au speculat apoi asupra erei noue ce trebuea să se inaugureze după indepen­denţa statului roman, şi cănd au fost earăşi demascaţi că fac o speculă nouă pentru o veche esploatare, atunci s’au aruncat pe faţă in specula corupţiunei şi a violenţei brute. Aceasta era adevarata lor eră nouă, a sta dat pe aţă atunci cănd DL Bră­­teanu a mărturisit că a tolerat toate neo­­mentele posibile pentru a remănea la pu­tere, şi cănd acelaşi om din balconul mi­nisterului de interne a încurajat pe bă­tăuşii deghisaţi in paşnici cetăţeni să se ducă să spargă capetele gazetarilor din oposiţie, in numele naţiunei. Ei bine ceea ce era băta in măna re­gimului colectivist este astăzi condeiul in măna scriitorilor de la „Voinţa Naţio­nală“ şi de la „Democraţia“,o speculă indrăsneaţă şi nimic mai mult. Ei au văzut că pende oposiţiei au fost mai tari de­cat ciomegele lor, şi îşi inchipue că pot să intrebuinţeze şi as­tăzi in contra actualului guvern acea armă cu acelaşi succes. Aceasta şi secretul atitudinei lor Din punctul de vedere politic guver­nul şi toţi oamenii sei nu au de căt­ a se felicita de a se vedea astfel atacaţi de cătră colectivişti. Neinţeleapta lor purtare, pe care o continuă şi in opo­siţie, va reaminti ţărei necontenit tristele suveniri pe care le-au lasat regimul lor. Ultragiele ce ei le aduc astăzi bunului simţ şi adevĕrului, vor ţinea vii in me­moria tuturora ultragiele pe cari ei le-au făcut moralităţei publice şi ţărei, căt au fost la putere.

Next