Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1890-06-10 / nr. 36
No. ERA NOUA APARE DUMINECA Iaşi. Duminecă 10 luni, 1890. 5 bani numind. SFIRŞITUL SESIUNEI. In sesiunea ordinară a Camerilor, putem observa că lucrarea parlamentară s’a incheiat in activul ei cu votarea budgetelor, incepînd cu discuţiunea adresei, care după cum se ştie a prins cea mai mare parte a desbaterilor. Cîteva legi de importanţă secundară s’ar putea adăuga la acel activ. Sesiunea extraordinară însă, cu prelungirile necesare, a fost intr’adever rodnică in toată puterea cuvîntului. Legea inamovibilităţei magistraturei, legea pensiunilor civile, legea băncei, diferite credite insemnate, intre cari acel al echipamentului armatei, discuţiunile inportante la cari au dat foc, au fost votate in această sesiune şi sunt menite să aducă simţitoare binefaceri in organisarea intimă a statului romîn. Nu vom insista asupra insemnătăţei mai cu samă a celor doue legi de organisare, fiindcă chiar aici s’a atras îndeajuns atenţiunea cetitorului asupra lor. Avem insă o singură părere de reu de esprimat; este de a nu fi văzut prezentându-se şi trecând prin desbaterile oamenilor legea menită să transformeze actuala intocmire a Creditelor Agricole, care după observaţiunile tuturor s’a dovedit a fi nepriitoare claselor ţerăneşti. Un invăţămint ne remăne de tras din mişcarea legislativă şi parlamentară a acestor sesiuni. Cu toată oposiţiunea reu intenţionată a grupărilor vrăjmaşe guvernului, şi obstrucţionismul practicat in mod sistematic, constatăm că reformele importante şi folositoare au străbătut orce greutăţi, şi in mijlocul aprobărei opiniunei publice din ţară, au fost duse la bun resultat. Aceasta provine de acolo că precum omul de valoare triumfă in viaţă incontra orcăror piedici i s'ar arunca in cale, deasemene şi reformele utile covârşesc orce dificultăţi şi sfărâmă resistenţele. Reforma magistraturei, după ce incă dela inceputul intemcerei instituţiunilor noastre a fost reclamată ca o binefacere, după ce iu atăte legislaturi mesagiul tronului a anunţat-o, după ce chiar s’a şi formulat şi propus sub guvernul trecut, a trebuit infim să devie o realitate, căci s’a inpus prin ea insăş oarecum, şi prin puterea virtuală a nevoilor sociale ce o reclamau. Modificările relative la bancă şi creditul public, după ce atăta timp au fost denunţate şi cerute cu glas tare de întreaga ţară, au devenit un fapt îndeplinit in momentul cănd foloasele cuprinse in ele au căpătat consfinţirea experienţei, mai cu samă prin dispariţiunea agiului , astfel că de atunci nici o opunere nu le-ar fi putut opri.• Şi aşa mai departt." Este totuş exact şi drept de a recunoaşte că in această mişcare cătră progres, cu impuls propriu reformei adevărat folositoare, rolul guvernelor nu a o sprijini şi îndrepta înainte, devine partea cea mai de samă a activităţei lor. Guvernul actual s’a înţeles menirea, şi prin persistenţa ce a întrebuinţat in acest sens, putem zice fără exagerare că a binemeritat dela ţară. Cu toată semînţa de discordie ce neîncetat i s’a aruncat, in ciuda tuturor micelor pasiuni şi intrigi de culise, nimic n’a fost in stare să sdruncine dorinţa de a-şi face datoria pănă la capăt. Şi fiind că suntem la capitolul judecăţei drepte şi inparţiale, însemnăm cu plăcere că elementul care in mare parte a determinat resultatele, sunt constituţionalii, cam dela apelul cătră ţară, programul lor politic şi programul lor electoral, şi pănă astăzi au ţinut cu convingere, şi stăruinţă, mai presus de compeţiunile ministeriale, să se transforme in legi positive ideile şi reformele propuse de ei. Sesiunea parlamentară sfîrşită, rămîne ca miniştrii mai liberi şi cu totul dedaţi la executarea legilor nou votate, să caute a le aplica cu sirguinţă, şi mai cu samă legea vînzărei bunurilor statului, care trebue cît mai curînd pusă pe faţa pămîntului. -AO*--Sesiunea parlamentară este sfârşită. Aceasta însemnează că presa opoziţiei nu mai găseşte pretexte precise pentru a conduce campania incontra guvernului, şi că deci este nevoită să recurgă iar la cestia atitudinei generale a adversarilor ei. Astfel opoziţia a deschis focul pe trei puncte deodată : Voinţa Naţională critică guvernul fiindcă compromite pe Rege . Naţiunea s’a adus iar aminte de vechea melodie, că guvernul nu represintă voinţa ţarei ; în fine Bucarest îş varsă toată amărăciunea asupra doi lor Carp şi Panu, bănuindu-i că sînt inţeleşi pe sub mană pentru a menţinea departe de putere pe cei cari organul conservator îi crede a fi legitimiştii regimului nostru representativ. Săgeţile aruncate de Voinţa şi Naţiunea sunt cu totul tocite. Ele au fost usate prea mult de cătră foasta opoziţieunită incontra colectiviştilor, in inprejurărî de acele in cari orce s’ar fi putut imputa guvernului colectivist era bine primit de ţară. Astăzi aceste atacuri nici nu prind şi nici nu supără pe nimene, pentru că nu sunt susţinute de nemulţămirea publică. Nu dorim deci nimic mai bine guvernului, decît să continue cu toată energia pe calea dreaptă şi cinstită pe care a apucat şi să nu aibă altă grijă, decît aceia de a vedea cum înşiră Voinţa şi Naţiunea acest gen de inputări ridicule. * Mult mai interesante pentru noi sunt artificiile din fortul Bucarest, care ne procură o îndoită satisfacţie. Mai intăi cine nu-şi aduce aminte de criticele înverşunate ce le adresa foasta opoziţie unită cu d. Panu in frunte, incontra d lui Carp şi a amicilor noştri, pentru faptul că nu voiau să se confunde in opoziţia unită ?