Era Nouă, 1890-1891 (Anul 2, nr. 53-104)

1890-10-07 / nr. 53

No. 53. Iaşi. Duminică, 7 Octombre, 1890. 10 bani numeral. ÎNAINTE de lupta. Deriziunile curg ca ploaea. Ieri na­ţionalii liberali, ai liberalii conservatori, vechile partide pe­ rînd una după alta, declară resboi de moarte guvernului. Colectiviştii, pintre cari tradiţia ma­­salalelor nu s’a perdut încă cu totul, au luat hotărîrea lor în sunetul trîmbiţelor şi a surlelor, cu artificii şi cu foc ben­gal. Dealtmintrelea nimica nou. Tot ţara este in pericol, tot guvernul este vîndut străinului, tot Constituţia este calcată în picioare, tot libertăţile publice sunt a­­meninţate. Ce e un adever nou, e că sîngele dom­nului Pallade a curs pe stradele Bucu­­reştiului, şi cere resbunare. Partizanii dd. Lascar Catargi şi Ver­heŞCrti, mai gravi, cu in­tre­­ ea la oameni cari reprezint averea şi naşterea, se adun, nu prin cărciumele indepărtate ale mahalalelor, ci in noul palat aurit al unuia din şefi. Domnul General Florescu a luat cel dintăi cuvin­­tul şi a susţinut odată mai mult frumoasa teorie a celor doue partide, teorie care earăş a inceput a eşi la iveală de la o vreme incoace. Şi deoarece istoria An­gliei nu mai are acum secrete pentru ni­meni, nici chiar pentru d. general, d-sa a reamintit pe Whigs şi pe Torres, şi după ce a afirmat cu o vigoare care a făcut admiraţia celor prezenţi, că este gata la luptă, a şi prezentat naturalmente un plan de batac. El este admirabil prin simplicitatea lui. Liberalii-conservatori vor lupta sin­guri, vor face pentru alegerile comunale liste deosebite in fiecare oraş, şi nici-u­­nul din ei, dar nici-unul, nu va primi se figureze alături cu vre-un junimist sau vre-un conservator din grupul celor de la guvern. Acesta este marele eveniment al săp­­tămînei, şi pe care Bucarest îl anunţă partizanilor sei cari ştiu franţuzeşte. Pen­tru ceilalţi remîne Romănia. Dacă este cineva care trebue să fie fericit de această noutate, apoi aceia sun­tem de sigur noi In fiecare zi faptele vin astfel să do­dească ceea ce de atîtea ori am repetat asupra solidarităţei fa­tale care leagă între ele vechile partide. Ruine venerabile ale unui trecut pre­ţios, ele nu vor­­ înţeleagă că sunt des­tinate a remînea in domeniul archeologiei politice. Ele vine de necontenit a opri timpul in cursul seu, ele se mai hrănesc cu iluzia că noile generaţii mai pot fi incă puse in mişcare cu vechile stri­găte de război. Care este in adevăr ideea mare in nu­mele căreia ele combat astăz pe actua­lele majorităţi din Cameră şi din Senat? Cari sunt refomele reclamate de ţară şi ai cărora campioni sunt ei? Pe unii i-am văzut in anii din urmă incredinţînd frn­­ea alegerilor unui Radu­ Mihai, i-am vezut trimiţindi nam­e la re­dacţiile ziarelor ostile, i-am vezut mal­­tratînd lumea care protesta in întruniri publice. Niciodată a­tot-puternicia gu­vernamentală nu s’a afirmat cu mai multă brutalitate ca sub ei, niciodată sterili­tatea parlamentului, compus din partizani orbi, n’a injosit mai tare instituţiile li­bere ale unui popor. Pe ceilalţi i-am văzut negînd toate in opoziţie şi gata de a afirma toate la guvern. I-am văzut combătînd in Octem­­bre constituţionalitatea ministerului Ro­­setti, susţinînd’o in Noembre, şi combă­­tînd o din nou in Mart 1889. I-am vă­zut aprobînd fortificaţiile cînd erau la gu­vern, şi combătîndu-le cînd s’au intors in opoziţie. Ţara, care de doi ani este martură la toate acestea, a avut astfel ocazia să judece şi de tăria convincţiilor lor şi de sinceritatea spuselor lor. Ea va compara opera noastră cu perpetua lor negaţie, va pune alături cu veşnicele lor făgă­­dueli, legile folositoare şi practice ce i-am dat. Şi fiindcă acum avem să mergem îna­intea corpului electoral, fiindcă mai pre­ocupaţi de a face din alegerile comu­nale o manifestare politică decît o ces­­tie de gospodărie locală, vechile partide îşi chiem partizanii la o luptă decisivă, vom zice ţerei : — alege intre vorbele lor şi faptele noastre. I jy* Un caz si mai d­ulci • .. * ev ✓ ____ / Confraţii noştri dela Li Indépendance roumaine au modul lor particular de a în­făţoşa poziţia actualului guvern. N’am fi voit să ne atingem de credinţa ce­i­ lor par a avea, că se poate acoperi o situaţie politică cu abilitate de stil. In dorinţa sinceră insă ce avem de a apara opera comună, la care participă şi amicii noştri, ne credem datori de a re­leva contrazicerile şi unele decepţii la cari se espun confraţii noştri, din causa prea multei abilităţi.­­ Erau Crezat se ne adreseze o rectificare, că dd. Manu şi Lahovaris ar fi despărţit de d. L. Catargiu numai a­­supra unei chestii de procedură,—că dealt­mintrelea guvernul nu-i ostil liberalilor­­conservatori. A doua zi insă după aceasta, in urma cunoscutei hotărîri a grupului liberal-conservator, Timpul a fost silit să-l renege declarînd că „grupul în chestie n'avea cădere să se pronunțe în ce pri­vește pe amicii sei, car­e Indépendace a trebuit să taxeze de casse-cou politica a­­celuiaş grup. De ce măgulesc in fine confraţii noştri idealul concentrărei conservatoare pen­tru a merge earăş la o decepţie sigură, şi pentru a cădea într’altă contrazicere? Credem că nu mai este un secret pen­tru nimene declaraţia făcută de d. Ge­neral Manu în plin parlament, că a cre­zut că va putea face concentrarea con­servatoare, dar s’a convins că nu poate obţine altceva decît o alianţă între două grupuri conservatoare. Ş’apoi, de n’ar exista această declara­ţie, confraţii dela II Indépendance, incă ar trebui să înțăleagă, că presupun d-lor Manu și Lahovari intenția de a rea­liza lucruri inposibile.

Next