Era Nouă, 1890-1891 (Anul 2, nr. 53-104)
1890-10-07 / nr. 53
No. 53. Iaşi. Duminică, 7 Octombre, 1890. 10 bani numeral. ÎNAINTE de lupta. Deriziunile curg ca ploaea. Ieri naţionalii liberali, ai liberalii conservatori, vechile partide pe rînd una după alta, declară resboi de moarte guvernului. Colectiviştii, pintre cari tradiţia masalalelor nu s’a perdut încă cu totul, au luat hotărîrea lor în sunetul trîmbiţelor şi a surlelor, cu artificii şi cu foc bengal. Dealtmintrelea nimica nou. Tot ţara este in pericol, tot guvernul este vîndut străinului, tot Constituţia este calcată în picioare, tot libertăţile publice sunt ameninţate. Ce e un adever nou, e că sîngele domnului Pallade a curs pe stradele Bucureştiului, şi cere resbunare. Partizanii dd. Lascar Catargi şi VerheŞCrti, mai gravi, cu intre ea la oameni cari reprezint averea şi naşterea, se adun, nu prin cărciumele indepărtate ale mahalalelor, ci in noul palat aurit al unuia din şefi. Domnul General Florescu a luat cel dintăi cuvintul şi a susţinut odată mai mult frumoasa teorie a celor doue partide, teorie care earăş a inceput a eşi la iveală de la o vreme incoace. Şi deoarece istoria Angliei nu mai are acum secrete pentru nimeni, nici chiar pentru d. general, d-sa a reamintit pe Whigs şi pe Torres, şi după ce a afirmat cu o vigoare care a făcut admiraţia celor prezenţi, că este gata la luptă, a şi prezentat naturalmente un plan de batac. El este admirabil prin simplicitatea lui. Liberalii-conservatori vor lupta singuri, vor face pentru alegerile comunale liste deosebite in fiecare oraş, şi nici-unul din ei, dar nici-unul, nu va primi se figureze alături cu vre-un junimist sau vre-un conservator din grupul celor de la guvern. Acesta este marele eveniment al săptămînei, şi pe care Bucarest îl anunţă partizanilor sei cari ştiu franţuzeşte. Pentru ceilalţi remîne Romănia. Dacă este cineva care trebue să fie fericit de această noutate, apoi aceia suntem de sigur noi In fiecare zi faptele vin astfel să dodească ceea ce de atîtea ori am repetat asupra solidarităţei fatale care leagă între ele vechile partide. Ruine venerabile ale unui trecut preţios, ele nu vor înţeleagă că sunt destinate a remînea in domeniul archeologiei politice. Ele vine de necontenit a opri timpul in cursul seu, ele se mai hrănesc cu iluzia că noile generaţii mai pot fi incă puse in mişcare cu vechile strigăte de război. Care este in adevăr ideea mare in numele căreia ele combat astăz pe actualele majorităţi din Cameră şi din Senat? Cari sunt refomele reclamate de ţară şi ai cărora campioni sunt ei? Pe unii i-am văzut in anii din urmă incredinţînd frnea alegerilor unui Radu Mihai, i-am vezut trimiţindi name la redacţiile ziarelor ostile, i-am vezut maltratînd lumea care protesta in întruniri publice. Niciodată atot-puternicia guvernamentală nu s’a afirmat cu mai multă brutalitate ca sub ei, niciodată sterilitatea parlamentului, compus din partizani orbi, n’a injosit mai tare instituţiile libere ale unui popor. Pe ceilalţi i-am văzut negînd toate in opoziţie şi gata de a afirma toate la guvern. I-am văzut combătînd in Octembre constituţionalitatea ministerului Rosetti, susţinînd’o in Noembre, şi combătînd o din nou in Mart 1889. I-am văzut aprobînd fortificaţiile cînd erau la guvern, şi combătîndu-le cînd s’au intors in opoziţie. Ţara, care de doi ani este martură la toate acestea, a avut astfel ocazia să judece şi de tăria convincţiilor lor şi de sinceritatea spuselor lor. Ea va compara opera noastră cu perpetua lor negaţie, va pune alături cu veşnicele lor făgădueli, legile folositoare şi practice ce i-am dat. Şi fiindcă acum avem să mergem înaintea corpului electoral, fiindcă mai preocupaţi de a face din alegerile comunale o manifestare politică decît o cestie de gospodărie locală, vechile partide îşi chiem partizanii la o luptă decisivă, vom zice ţerei : — alege intre vorbele lor şi faptele noastre. I jy* Un caz si mai dulci • .. * ev ✓ ____ / Confraţii noştri dela Li Indépendance roumaine au modul lor particular de a înfăţoşa poziţia actualului guvern. N’am fi voit să ne atingem de credinţa cei lor par a avea, că se poate acoperi o situaţie politică cu abilitate de stil. In dorinţa sinceră insă ce avem de a apara opera comună, la care participă şi amicii noştri, ne credem datori de a releva contrazicerile şi unele decepţii la cari se espun confraţii noştri, din causa prea multei abilităţi. Erau Crezat se ne adreseze o rectificare, că dd. Manu şi Lahovaris ar fi despărţit de d. L. Catargiu numai asupra unei chestii de procedură,—că dealtmintrelea guvernul nu-i ostil liberalilorconservatori. A doua zi insă după aceasta, in urma cunoscutei hotărîri a grupului liberal-conservator, Timpul a fost silit să-l renege declarînd că „grupul în chestie n'avea cădere să se pronunțe în ce privește pe amicii sei, care Indépendace a trebuit să taxeze de casse-cou politica aceluiaş grup. De ce măgulesc in fine confraţii noştri idealul concentrărei conservatoare pentru a merge earăş la o decepţie sigură, şi pentru a cădea într’altă contrazicere? Credem că nu mai este un secret pentru nimene declaraţia făcută de d. General Manu în plin parlament, că a crezut că va putea face concentrarea conservatoare, dar s’a convins că nu poate obţine altceva decît o alianţă între două grupuri conservatoare. Ş’apoi, de n’ar exista această declaraţie, confraţii dela II Indépendance, incă ar trebui să înțăleagă, că presupun d-lor Manu și Lahovari intenția de a realiza lucruri inposibile.