Era Nouă, 1892-1893 (Anul 4, nr. 158-210)

1892-10-11 / nr. 158

NOUA APARE DUMINICA »5­ Anul IV. Nr. 158. lași. Duminică 11 Odomvre, 1892. 10 bani num­arfil. Taxele comunale. De multă vreme se agită in Con­siliul comunal al orașului nostru ches­tiunea reformărei taxelor comunale. Astăzi cele mai multe din taxele ce se percep pe la barieri, sînt hotărîte încă de pe timpul reglementului or­ganic sau prin diferite hrisoave Dom­neşti, unele investite altele neinves­tite cu formulele legale pentru a mai pute să aibă valoare astăzi căci, nu contra unor taxe, de exemplu cum e harabagelîcul, s au intentat acţiuni comunei nostre că­rea le percepe, şi chear Curtea de Casaţie a condam­­­nat pe primărie a restitui aseminea taxe, invalidînd oarecum puterea hri­­soavelor domneşti şi a regulamente­lor pe cari comuna se baza la per­cepere. Apoi, ceia ce e mai grav, obiec­tele ce sînt supuse pînă astăz taxe­lor comunale sînt tocmai obiecte de prima necesitate, alimente şi băuturi in genere,­iar obiectele de lux, de construcţie, etc., sînt absolut scutite de orce taxă. O sumă de comisiuni au fost rîn­­duite de diferite Consilii Comunale ce s’au succedat la noi , dar nici­ una pînă in ziua aceasta nu a presen­tat o lucrare complectă, şi nici un vot precis al consiliului nu s'a dat, spre a se înainta apoi Ministerului şi a se transforma in lege. Acum ni se spune că şi la Mi­­nisteriul de Interne se lucrează pen­tru o reformă a taxelor comunale din întreaga ţară , cînd se va trans­forma în realitate această lucrare, nu ştim. Din cîte aflăm insă — şi a­­ceasta tocmai ne bucură, — este că comisiunea instituită de actualul con­siliu al oraşului nostru s’a terminat studiul seu de reformă a taxelor şi l’a şi presentat consiliului, care in­­tr’una din şedinţele viitoare îl va vota şi inainta Ministeriului. Odată această reformă prefăcută in lege, Comuia noastră îşi va crea venituri sigure, raţionale şi cu mult mai mari de­cît cele actuale ; cu a­­ceste venituri se va putea procede la marile înbunătăţiri ce sînt de a­­tîta vreme aşteptate de cetăţeni. Fă­ră o reformă a taxelor, orce im­bună­­tăţire a fost, este şi va fi iluzorie. Deci, nu ne îndoim ca edilii noş­tri vor pune toată stăruinţa lor la realizarea acestei lucrări cît mai ne­­întîrziat. ---------------------------------------------------­PRESA STREINĂ ŞI CONFLICTUL GRECO-ROMÂN. Sub titlul „Un conflict in Balcani“ Wiener Allgemeine Zeitung, delà 19 Octombre scrie: „Grecia a intrerupt relaţiile diplo­matice cu Romănia şi reprezintan­­tul ei la Bucureşti a primit ordinul de a părăsi teritoriul romanesc. A­­ceastă ştire a provocat o surprin­dere generală. Orcît de pe ne­aşteptate a venit insă, cauzele care au condus la acest eclat diplomatic se intind destul de departe in trecut“. Gazeta vieneză expune, după a­­ceastă introducere, întreaga chestie Zappa, dela inceput, pănă la faza ei actuală. Apoi adăogă : „Care din cele doue părţi are drep­tate in această afacere ar fi greu de hotărît, de­oarece e vorba aci de o afacere încurcată de proces. In tot cazul insă trebue să se recunoască că procedărei guvernului romîn, care refuză de a se amesteca in judecata tribunalelor, nu i se poate tăgădui cor­ectitudinea formală. „De altul, din toată încurcătura nu e de temut să se poată isca vreo primejdie pentru pacea europeană, deşi se poate ca mîna Rusiei, care azi are o influenţă hotărîtoare la A­­tena, să fie amestecată in această a­­facere. Procesele de moştenire, fi­reşte, sunt şi az moderne, dar res­­boaele de succesiune nu mai sunt“. Extrablatt, din Viena, in numărul de Mercuri, 19 Octombre, intr’un ar­ticol de fond foarte spiritual, intitu­lat Gălăgie clasică (Classischer Kra­­kelit), după ce expune fondul chestiei Zappa şi arată dorinţa neîntemeiată a guvernului grecesc de a supune rezolvarea chestiunei unui arbitragiu internaţional, in loc de a o rezerva tribunalelor romîne, singurele com­petente, scrie: „D. Trikupis îi dă înainte insă cu cîntecul seu. Ce tot îmi spuneţi de judecătorii nu’mi trebue mie nici ju­stiţie, nici judecător, „la noi lucru­rile se petrec mai clasic“, strigă el la Bucureşti, întrerupe toate trată­­­rile judecătoreşti şi cu ele deodată şi relaţiunile diplomatice. „A rezolva astfel o chestie de drept civil, e in tot cazul metoda cea mai clasică din toate.“ Şi apoi : „Grecia are pentru destulă vreme de lucru la ea acasă, îşi are dure­rile ei, de­cît să se ia la păruială cu străinătatea. Mai intăiu de toate îi lipsesc d-lui Tricupis şi puţinele parale pentru iarba de puşcă tre­buincioasă ca să isprăvească odată­­cu bandele de tălhari cari, in inte­

Next