Era Nouă, 1892-1893 (Anul 4, nr. 158-210)
1892-10-11 / nr. 158
2 ElIANOUĂ mele lui Zappa, precum a fost rescolit din intuneric, probabil că tot aşa de repede se va şi cufunda“. (Timpul)Alegere familiară cu primarii comunelor, mişună pănă la porţile Atenei“. Gazeta vieneză, după ce se intreabă : „ce poate oare să mişte inimile domnilor de pe pămîntul clasic de caută cu orce preţ gâlceava?“ recomandă deţinetorului puterii din Atena să se arăte mai bine activ in desvoltarea liniştită şi statornică a relaţiunilor din peninsula balcanică. Ziarul unguresc Egyetértés, din Budapesta, tot in numărul de Mercuri, 19 Octombre, într'un articol intitulat Procesele din Balcani (A balkanpörök), după ce vorbeşte de procesul dintre Grecia şi Bulgaria in chestia şcoalelor greceşti din Rumelia orientală, face următoarele comentarii asupra conflictului greco-romîn. „Pe cînd cearta greco-bulgară a ajuns aci. d-nul Trikupis a inceput, cu şi mai mult arţag, un al doilea proces, de astă dată cu Romănia. Ştirea, că Grecia a intrerupt orce relaţii diplomatice cu Romănia, a surprins lumea ca o explozie de dinamită. in viaţa statelor in atare eveniment e de obiceiu totdeauna provocat de cauze grave şi cei mai mulţi, cari nici că au auzit ceva de antecedentele acestui conflict, se întreabă mirîndu-se: ce iritaţie grozavă a cuprins aşa fără de veste pe guvernul grecesc ! Trebue să mărturisim că cauzele conflictului, deşi cam neobicinuite, probabil că fac adînc un carne vie atît la Atena cit şi in Bucureşti. După ce şi ziarul unguresc expune faptul in litigiu, continuă zicănd: „Cei din Atena, fireşte, s'au revoltat intrun mod inspăimîntător şi au protestat cu tărie susţinînd că un stat strein nu se piate mimera intre persoanele morale nerecuno scute. Cei din Bucureşti insă nuşi-au pus la inimă necuviinţele Grecilor, şi d-nul Trikupis de luni întregi na primit nici un respuns la notele sale. Atunci d-nul Trikupis a aprins marea sa bombă, dar ne îndoim că va avea vr’un efect afară din cale grav. Nu CRONICA. I. Alecar M. Buiucliu, consilier comunal, a fost delegat de d. Pogor, primar al oraşului nostru, spre a presida in locui Comitetul Teatral. Consiliul comunal, in două şedinţi din septămîna aceasta, desbătînd asupra unor schiţe de planuri de situaţiune a noului Teatru Naţional ce urmează a se clădi pe piaţa Primăriei vechi, schiţe care au fost întocmite de arhitecţii Fellner şi Helmer, a admis schiţa No. I, care fixază teatrul cu faţa înspre strada Căpitan- Păun; restul pieţei urmează a fi amenajat pentru trăsuri, bulevarde, parcuri, basonuri, monumente, etc. Strada Căpitan-Păun dela colţul stradei Primăriei pănă in strada Nemţască urmează a fi prefăcută într’un mare bulevard, espropriinduse terenul şi casele vechi numite „la Pomul Verde“, cum şi grajdiurile Primăriei, îndată ce mijloacele comunei vor permite, se va mai expropia aproape jumătate din atenansele caselor d-lui H. Goldner, şi jumătate din casele foaste Negroponte, unde sint az comptoarele fraţilor Weisengrun ; cu acest chip se va face un nou bulevard, incepînd din faţa teatrului şi mergînd pînă in bulevardul şi faţa Mitropoliei. Toate aceste expropieri se crede că nu vor costa mai mult de 200.000 lei,însă prin această lucrare centrul Iaşului va lua o faţă cu totul nouă. Şi fiind ca vorbim de teatru... să înregistrăm zgomotul se circulă in oraş, ca pentru iarna aceasta Societatea dramatică se pregăteşte a da representaţii într'un grajd al d-lui Alexandru Mavrocordat, din mahalaua Academiei. Doar numai in intenţiunea de a bine-merita subvenţiunea de la Stat. Noi credem că membrii Comitetului nu vor permite niciun moment realizarea acestui proect nedemn al societarilor dramatici, şi vor prefera, in lipsă de alt local, - - cu toate că d. Pastia este gata a le pune la dispoziţie teatrul seu, — vor prefera a nu da nici o reprezentaţie pînă la construirea teatrului nou, decft să înjosească pînă-in aşa grad arta. VARIETĂŢI. Istorioare şi Anecdote. S'au găsit omul. La curtea Piegelui Franciei, Parol X, se afla odată un popă foarte de duh, dar din cale afară urît. Intr’o zi, pe cînd sfinția sa trecea prin antecamera din palatul dela Versailles, cițiva din curtenii ce se aflau acolo, ziseră cu glas tare : „Uitaţi-vă, vine şi Esop la curte.“ — Popa respunse cu sînge rece : Asemănarea dvoastră, domnii mei, este pentru mine foarte măgulitoare , deoarece Esop avea darul de-a face chiar pe dobitoacele cele mai stupide să vorbească. Preotul şi cuviosul beţiv. Preotul : Ascultă glasul binevoitor al unui prieten şi lasă-te de băuturile spirtuoase!—Oh! cinstite părinte, viaţa asta este aşa de grea! E dar cu putinţă să mi se ia în nume de ren dacă din cînd în cînd caut s’o îndulcesc prin cîte-un lutter? Am înghiţit un păhărel, îndată-s alt om ; şi un alt om iarăşi se cade să-i făcem parte de-o înghiţitură. Bietul Costică. Intr’o mahala din oraşul C. se serbase o nuntă cu mare tămbălău. Judecătorul din partea aceea a oraşului venind şi el la petrecere, remase pănă târziu noaptea şi după ce se chefălui hăt bine, eşi să plece împreună cu fiu-său Costică şi cu un alt judecător. Bietului Costică îi pică pe cap o sarcină grea de tot căci nii c nn ştiţi dregători deabia se ţineau pe picioare aşa de tare se clătinau intr’o parte şi întralta. Poticnirile începură să se îndesească.— „Costică, strigă deodată tatăl cătră fiu-său, ian mă razămă pe mine de un copac, apoi ie întâi pe porcul ista de'l du acasă.“ --------------^3*1- -----