Era Nouă, 1896 (Anul 7, nr. 327-358)
1896-01-07 / nr. 327
REFORMELE LIBERALE. Dacă pot fi numite astfel meremeturile anunţate — cuvantul d-lui Maiorescu va remânea— schimbările de legi pe care cearcă să le facă liberalii, este uşor să inţelegem cam de ce spirit sunt conduse. Liberalii anunţă că vor să descentralizeze administraţia ţarei, să dea comunei o viaţă mai independentă de guvernul central, să egalizeze colegiele, să ia din măna guvernului dreptul de disolvare a consiliilor şi să-l dea justiţiei. Ni se anunţă de asemenea că vor să desfiinţeze competenţa judecătorilor de pace care li se pare a fi prea centralizată, readucând in viaţă judecătoriele comunale, că vor să egaliseze şcoalele primare din sate cu cele din oraşe, că vor să desfacă pământuri numai in loturi mici la ţarani, că vor să-i descarce de taxa de 4 lei pentru preoţi. In acelaş timp îi vedem că atunci cănd li se vorbeşte de sufragiul universal deşi îl resping, nu au însă curajul să se declare pe faţă antagoniştii lui. Este ceva comun in toate aceste fapte, ceva care porneşte de la aceaşi sursă. A existat cândva in occidentul Europei o luptă crâncenă intre regimul politic al statului susţinut de clasele privilegiate şi intre păturele puternice ale claselor guvernate. In acele vremuri prerogativele de guvernământ împărţite in mănele claselor diriguitoare erau tot atâtea mijloace de oprimare a celor cârmuiţi. Era natural ca păturele oprimate se caute a resturna un asemenea regim abusiv şi odată triumfătoare să creieze instituţii care să le garanteze pe viitor in contra unor asemene abusuri. S’a urmat pretutindenea o luptă ferbinte intre vechiul regim si vlastarele puternice ale păturelor noue. Din acele vremuri a remas idea unei lupte a individului contra statului, din acele vremuri idealul libertăţilor politice şi a egalităţei de drepturi a concretizat aspiraţiunele unei însemnate părţi din societate. Aceste aspiraţiuni le-a însufleţit pretutindenea in occident partidul liberal şi trebue se recunoaştem că intru atăta el a adus mari servicii pentru regenerarea politică a statelor. Dar misiunea partidului liberal este astăzi pretutindeni îndeplinită. Sunt pretutindenea liberali ; partidele liberale insă nu mai represintă nicăeri curentele care le-a dirijat, pe cănd exista acea cioenire de interese semnalate mai sus. Astăzi urmaşii vechiului regim şi representanţii liberalismului îşi impart împreună cârmuirea, şi regimul lor politic are in faţa sa alte probleme, seavăntă asupra sa alte curente decăt acele de la începutul veacului. Nu mai este astăzi raportul dintre individ şi stat, acel ce atrage atenţia Uimei. In regimul politic a statului nu mai pătrund astăzi influinţi sociale, care să atenteze la libertatea individului şi să mărginească drepturile unora dând altora privilegii. Posiţiunea individului faţă cu statul este pretutindenea garantată in mod normal. * Dacă a încetat insă lupta individului contra statului, faţă cu care raportul seu politic este normal, au apărut pe tapet raporturile dintre stat şi societate. Aspiraţiunile pentru diversificarea şi egalisarea drepturilor individuale au încetat, pentru a face loc aspiraţiunilor cătră integrarea socială. Nu se mai examinează puterea omului ca individ in raport cu statul, ci puterea sa in funcţiune colectivă ca societate faţă cu statul. Nu lupta dintre individ şi stat interesează, ci armonia dintre stat şi societate este acea care preocupă spiritele. Unii vor să înfiinţeze acordul socializănd statul cu totul, alţii făcăndu-i să intervină numai atunci cănd funcţiunile sociale nu se pot îndeplini singure in mişcarea lor spontanee. Din punctul de vedere a ideilor noue, ceia ce este interesat de a şti este cum obţii bunăoară după elementele care le ai intr’o ţară o administraţie mai bună, o funcţiune a y y justiţiei mai corespunzătoare scopurilor ei, o şcoală care să servească mai bine la respăndirea luminei după trebuinţele reale ale societăţei, cum impărţeşti sarcinele sociale mai proporţional, iar menirea acestor funcţiuni sociale cu compasul libertăţei individuale şi a egalităţei de drepturi, pe care nimene nu le duşmăneşte, a devenit o preocupare cu totul secondară şi fără nici o importantă de actualitate. Liberalii insă care au remas credincioşi doctrinei din care şi-au deschis prizoanele lor politice, au remas preocupaţi incă tot de problema simetriei drepturilor considerate din punct de vedere individual şi in raport politic faţă cu statul. Da, să reformăm administraţia ne zic ei aşa ca să garantăm indepen-