Era Nouă, 1896 (Anul 7, nr. 327-358)
1896-01-14 / nr. 328
AnulII. Nr. 328. APARE DUMINICA laşi. Duminica II Ianuarie 1890. 10 bani numărul. Hin unul In mijlocul uminimităţilor din Cameră şi Senat, guvernul liberal cel unit şi omogen, a căruia armonie de vederi ne era cântată pe toate tonurile de câtră organele oficioase, a fost nevoit să-şi depună demisiunea in mănele Regelui, pentru a pune capăt unor certuri ruşinoase ce-au isbucnit in sinul partidului şi s'au manifestat spre ruşinea lui in parlamentul ţarei. Sunt ruşinoase aceste certuri pentru că in sărăcia lor de idei, liberalii nici nu ştiu macar să dea resentimentelor ce’i divid o aparenţă mai demnă, ci se denunţă reciproc ţărei ca fiind capabili de potlogării ordinare. Prima formaţiune ministerială a liberaţilor cade astfel sub a cusur fa că dl. Fleva a tripotat intro afacere necorectă şi că dl. Cantacuzino a mâncat din banii adunaţi pentru statuia lui Ioan Brăteanu. Este indiferent dacă unul sau altul dintre miniştri este sau nu capabil de a comite asemenea fapte, ceia ce e urît şi injositor pentru ţară este, că că membrii aceluiaş partid aruncă fruntaşilor lor, pe care cei îi cunosc asemene acuzaţiuni degradatoare. Cea ce importă demnitatea acestei ţări, este că crisa in guvern sa dat pe faţă pe chestii de incorectitudine morală, de resortul codului panal, cam se condicii intre densele clicile de politicard ordinari şi măsluiţi, care şi dispută avantaje băneşti in cile din urmă cotine din ţară. Am avut multe frământări intre diferitele fracţiuni ale partidului conservator, pe care lunga domnie colectivistă cu puterea ei de descompunere morală, le distanţase unele de altele şi le combinase cu elemente străine. Dar să ni se arate in acele frământări un singur caz analog in care membrii guvernului să fie siliţi a se demite pe chestii personale umilitoare pentru dânşii şi înjositoare pentru demnitatea ţarei. .Modul cum a isbucnit criza întru membrii guvernului liberal incunjurat de unanimităţi ilustrează mai bine ca orice altă dovadă, imputarea ce facem partidului liberal ce este o adunătură inchiegată pe relaţii personale de interes şi fără orientare de principii. Dovada o avem evidentă. Toată grija primului ministru nu a fost să îmbărbăteze unanimităţil la lucru pentru a realiza vreuna din ideile lor de partid. Grija sa a fost sâ-i roage să fie uniţi şi impacaţi. Când mumurirea sa se vede, că unu-i destul de puternică, spre a-i aduce in buni termeni personali, atunci criza e gata. Şi ce criză ! Unii vor să dea afară din guvern pe dl. Eleva, iar alţii să-l susţină ,se rămână. Pentru ce să se ducă şi pentru ce să romană? Pentru că aşa le convine simpatielor personale ori intereselor unora ori altora. Iată ce însemnează puterea cea cumplită a partidului liberal. Puterea numerică este Iară vlagă cînd nu întrupează in sine aspiraţiunile şi avîntul pe care’1 dau unui partid programul credinţelor şi convingerilor sale fie că această experienţă să le profite tuturora, chiar şi liberalilor spre a se rădica din nămolul înjosit in care sunt căzuţi. * Gazetele din capitală ne aduce amănunte şi mai penibile pentru guvrn. Primul ministru în plină cameră a adus acusaţiuni colegului seu dela interne. Acesta s'a aparat ca la bara justiţiei, intorcănd şefului guvernului multe imputări. Această batjocură reciprocă intre miniştrii aceluiaş guvern in şedinţă publică este o batjocură pentru ţară. in nici un parlament din lumea civilisată nu s’a văzut vreodată un asemene spectacol scandalos. Un primministru acuzînd pe colegii sei de pe banca ministerială şi fiind acuzat de ei, dovedeşte că nu are nici prestigiul pentru a ţinea disciplina partidului şi nici conştiinţa de demnitatea ţărei. Liberalii fac ţara de vis şi de ruşine. Se zice că Regele a respins demisia Cabinetului. Ce sens avea în adevăr demisiunea Cabinetului cînd guvernul se bucură de încrederea parlamentului şi de acea a regelui. N-au decît să continue a-şi spala rufele murdare în parlament. --------------------------- -ELITA SOCIALA Am cetit in Lumea nouă socialistă un articol in care se spune, că conservatorii contestă ţărănime şi burgezimei dreptul de a se amesteca in conducerea afacerilor ţărei, si că de acea ei treime să graviteze in jurul palatului, căci elita socială nu poate avea alt mediu de desvoltare decât atmosfera palatului. . . Multă vreme a fost maltratată această temă pe socoteală noastră de cătră liberali. Ajunși acuma la guvern din aceași atmosferă a palatului, nu le mai dă măna liberalilor se mai atingă această coardă. Formula insă e prea atrăgătoare pentru ca să nu o accepte şi oamenii lumei noue cu aceaşi indiferenţă pentru adevăr, pentru a face din ea un punct de plecare a propagandei lor. Profităm de ocaziune pentru a răfui încă odată această veche socoteală, ca să vedem la ce capăt ajungem cu adevăratele principii. Noi ştim că tot ce este pe lume, viaţă şi organism, este supus regimului celor două legi generale a evoluţiunei şi selecţiunei şi că viaţa politică a naţiunilor nu se poate sustrage de la acest regim. De aci conchidem, că orice societate trebuie să caute a evolua in spre progres in ritmul cel mai grăbit pentru toate stările ei și in acelaș timp să gă